ETAPELE CERCETĂRII ṢŢIINŢIFICE

1. Consideratii preliminare

Orice tip de cercetare presupune parcurgerea mai multor etape, care se înlantuie într-o
ordine strict ierarhizata. Diversele etape ale unei cercetari sociale sau educationale sunt legate
între ele si de modul cum se demareaza demersul stiintific. Acest moment determina în
mare masura însasi rezultatele finale pe care le vom obtine, care sunt dealtfel proiectate din
start.

2. Etapele cercetarii stiintifice

2.1 Selectarea temei de cercetare

Importanta acestui prim pas pleaca de la complexitatea realitatii psihosociale care nu
poate fi cunoscuta în mod empiric decât prin cunoasterea treptata si cumulativa a
faptelor,fenomenelor si proceselor sociale ce o compun, la un anumit moment dat si într-un loc
anume.Întrucât nu exista criterii strict stiintifice de selectare a unei teme de cercetare, alegerea
poate fi determinata de o serie de conditii si factori, printre care pot fi amintiti:
- nivelul atins de cunoasterea în domeniu
- posibilitatile materiale pe care le ofera mediul educational pentru a se autocunoaste
- personalitatea cercetatorului sau a celui care comanda cercetarea
- formatia profesionala si soliditatea cunostintelor în domeniu
- modelele culturale dominante si cele împartasite de cercetator
- normele si valorile predominante la un moment dat în societate
Lipsa criteriilor stiintifice si complexitatea problemelor educationale, determina existent
unor posibilitati nelimitate de alegere a temei de cercetare, a carei calitate depinde de masura
în care raspunde la o problema psiho-sociala, dar si de modul cum raspunde la acea problema.
Daca, în principiu, depistarea problemelor din sfera educationala nu prezinta dificultati
deosebite, data fiind multitudinea acestora si dinamica lor, modalitatile în care sunt acestea
abordate si elucidate, presupune cunostinte de specialitate, chiar si din domeniile conexe, foarte
bine însusite, cât si stapânirea metodelor stiintifice de investigare.
Prin urmare, orice cercetare debuteaza cu formularea unor probleme, care pot fi :
a. probleme teoretice, când au un specific strict teoretic
b. probleme educationale sau factuale, caracterizate tocmai prin natura lor psihosociala
2.2 Formularea ipotezelor
A doua etapa a oricarei cercetari sociale o constituie formularea ipotezelor cu referinta
teoretica si/sau factuala. De fapt în orice actiune umana, rationala formulam ipoteze pentru a ne
dirija comportamentul în cunostinta de cauza.
Ipoteza poate fi definita într-o multitudine de moduri. De exemplu, Lazar Vlasceanu
defineste ipoteza ca " un enunt predictiv conditional cu privire la relatia dintre atributele,
variabilele care caracterizeaza unitatile primare sau structurile analizate". O definitie mai
simpla este urmatoarea (Ion Marginean): ipoteza este " un enunt referitor la relatia
dintre doua sau mai multe fenomene".
O ipoteza, indiferent de natura ei teoretica sau factuala, nu se poate fundamenta,
testa,valida, confirma decât pe o serie coordonata de experiente sau date empirice. O ipoteza
corecta din punct de vedere logic si raportata la o teorie de referinta este sau trebuie sa fie
empiric verificabila în vederea validarii si integrarii sale teoretice.
Ca atare, ipoteza poate fi :
- un dat apriori, bazat pe cunoasterea anterioara, caz în care formularea ei presupune
cunoasterea domeniului si a cercetarilor întreprinse pâna la momentul demararii
cercetariiproprii.
- construita pe baza unei actiuni constatative în cadrul populatiei care urmeaza sa fie
cercetata, demers care se bazeaza fie pe datele statistice existente, fie prin efectuarea unei
preanchete ce reprezinta o recunoastere a terenului pentru debarasarea de ideile
preconcepute si stereotipe.Indiferent de natura ei, ipoteza este înainte de toate o constructie
mentala, imaginativa.Ipotezele trebuie sa fie verificabile prin cercetare si sa se obtina rezultate
generalizabile.
Exemple de ipoteze:
1. Tema: "Strategii actionale si de negociere în organizatii scolare"; ipoteza1: negocierea
sindicala este dependenta de functionarea parteneriatului social la diferite niveluri si de
tipul de comunicare dintre partenerii implicati; ipoteza2: calitatea si eficienta negocierii
sindicale este determinata de calitatea partenerilor, de contextul în care se desfasoara side
cantitatea de informatii detinute de fiecare dintre parteneri; ipoteza 3: eficienta actiuniiunitatilor
scolare depinde de resursele financiare de care dispun, de resursele materiale,de gradul de
profesionalism în domeniu si de cunostintele manageriale; etc.
2. Tema: "Stima de sine la adolescentii delicventi": ipoteza: statutul de delicvent
determina un nivel ridicat al stimei de sine în cazul adolescentilor.
2.3 Constructia variabilelor (operationalizarea)
În a treia etapa modelele ipotetice se traduc în termeni cu incidenta empirica, sau ceea
ce se cheama construirea variabilelor.
Acestea sunt de mai multe tipuri:
a. variabile sociodemografice, în functie de care un individ este plasat într-o structura
sociala, definindu-i pozitia: vârsta, gen, loc de munca, stare civila, nivel de instruire, loc
de munca, venituri etc.
b. variabile atitudinale si comportamentale, ce caracterizeaza individualitatea unei
persoane din punctul de vedere al atitudinilor si comportamentelor sale fata de anumite
obiecte sociale.
c. variabile socio-structurale, care se refera la caracteristicile grupurilor în care este
integrata persoana investigata, pozitia în stratificarea sau ierarhia sociala: functii de
conducere sau subordonare, retele sociale în care se integreaza, institutii în care
lucreaza,organizatii educationale, civice sau politice în care desfasoara anumite activitati
etc.Pentru ca ipotezele construite sa fie verificabile, este necesar ca variabilele studiate sa fie în
numar suficient (sa asigure un grad suficient de saturatie).
Variabilele sunt de doua feluri: dependente si independente în functie de care se
masoara si se apreciaza primele dintre ele, cele dependente.
Constructia variabilelor sau a spatiului de atribute, cum le-a numit Paul
Lazarsfeld,reprezinta în acelasi timp operationalizarea conceptelor si elaborarea schemei
operationale de cercetare.
2.4 Stabilirea metodelor de cercetare si elaborarea instrumentelor de culegere a
datelor
Odata operationalizarea încheiata se poate trece la alegerea metodelor sau metodei
decercetare adecvate fiecarei probleme în parte. Dincolo de aceasta adecvare, absolute
obligatorie, alegerea unei metode sau alta tine si de optiunea cercetatorului si de resursele
umane si materiale existente.
În functie de metoda aleasa se realizeaza instrumentele de cercetare specifice
acesteia.Într-o cercetare educationala bine fundamentata si elaborata aceasta etapa se închieie
prin testarea schemei operationale si a tehnicilor (instrumentelor de cercetare) elaborate, care
poarta denumirea de ancheta pilot. Aceasta este un fel de repetitie generala a cercetarii
propriu-zise, care se realizeaza pe un numar redus de unitati sociale, dar similare celor ce vor fi
cuprinse în cercetare. Ancheta pilot poate confirma sau infirma metodologia folosita, ceea ce
poate conduce la completarea, modificarea si adecvarea constructiei teoretice, a celei tehnice,
si, la limita, chiar la renuntarea la respectiva cercetare
2.5 Determinarea unitatilor sociale si /sau a populatiei investigate
În cercetarea sociala unitatile care pot constitui surse de date ( în sens de informatii) pot
fi indivizii, grupurile, organizatiile, colectivitatile, societatile.
Acest demers presupune trei operatii metodologice distincte, strâns legate între
ele:stabilirea colectivitatii statistice generale, gruparea unitatilor, a populatiei si alegerea
esantioanelor asupra carora urmeaza sa se realizeze investigatia propriu-zisa.Toata aceasta
operatie are ca punct de referinta problema sau problemele psihosocialecare constituie obiectul
cercetarii.
Colectivitatea statistica generala se refera la toate persoanele sau grupurile implicate
în procesele aferente problemei, care detin informatii despre aceasta sau au prin statutul lor
anumite atributii în gestionarea ei.
Dupa determinarea colectivitatii statistice generale se grupeaza unitatile sau populatia
în functie de caracteristicile lor sociale (demografice, economice, profesionale, sociale
etc.).Acest demers este necesar atât pentru stabilirea esantionului, atunci când e cazul, cât mai
ales pentru prelucrarea si analiza informatiilor ce vor fi obtinute. 
2.6 Esantionarea
În orice cercetare, o situatie ideala ar permite studierea întregii populatii care reprezinta
obiectul de studiu al cercetarii. Însa, dar de cele mai multe ori acest lucru este practice
imposibil, motiv pentru care se apeleaza la esantionare. Atunci când colectivitatile studiate sunt
de dimensiuni reduse este posibila studierea totalitatii unitatilor sociale componente sau loturi
din populatia respectiva.
Esantionarea consta în selectarea unor unitati primare din populatia existenta, pentru a
ajunge la un grup relativ restrâns cu caracteristici statistice de reprezentativitate.
2.7 Desfasurarea cercetarii pe teren
Aceasta este etapa în care pe esantionul realizat se culeg informatiile cu ajutorul
metodelor preconizate: chestionar, interviu, observatie etc.
Aceasta faza presupune si organizarea propriu-zisa a derularii studiului în teren: fixarea
intervalului temporar,repartizarea sarcinilor, instruirea operatorilor, daca e cazul, asigurarea
ritmicitatii colectarii datelor, controlul asupra respectarii volumului si structurii esantionului, a
corectitudinii datelor colectate.
2.8 Prelucrarea informatiilor
Aceasta etapa la rândul ei cuprinde o serie de operatii care încep cu verificarea datelor
recoltate, cu post codificarea informatiilor daca este cazul, se continua cu realizarea machetei
de prelucrare a informatiilor, dupa care urmeaza prelucrarea propriu-zisa, care difera în functie
de metodele de colectare a datelor.
2.9 Analiza datelor si redactarea raportului de cercetare
O data prelucrate informatiile, acestea sunt interpretate, explicate, încheindu-se ciclul
prin care s-a început cercetarea, pe baza lor fiind în primul rând testate ipotezele, dupa care se
trece la formularea unor generalizari de natura sociala sau sociologica, mergând pâna la
elaborarea unor enunturi teoretice.