SCOALA POSTLICEALA F.E.

G
,,FUNDATIA ECOLOGICA GREEN”

LUCRARE DE PRACTICĂ

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN

ÎNGRIJIREA PACIENTILOR CU
FIBROM UTERIN

CHIRILA(CENGIZ)ELENA ANTOANETA

AMG.III.E
2022

1
 CUPRINS

Cap 1.Anatomia si fiziologia aparatului genital feminin.......................................3

    1.1 Anatomia aparatului genital feminin......................................................3
     1.2 Fiziologia aparatului genital feminin...................................................13
CAP.2  Ingrijirea pacientului cu fibrom uterin....................................................16  
2.1 Definitie................................................................................................16
2.2 Etiopatogenie.......................................................................................16
      2.3.Simptomatologie .................................................................................16
      2.4 Tablou clinic.........................................................................................18
      2.5 Diagnostic medical...............................................................................19
      2.6 Tratament.............................................................................................20
     2.7 Complicatii............................................................................................22
CAP.3.Rolul propriu al asistentei medicale ..... ...............................................24
3.1.1 Examinarea clinica.............................................................................24
3.1.2 Supravegherea functilor vitale...........................................................24
3.1.3 Alimentatia pacientului......................................................................25
3.1.4 Educatia sanitara a pacientului..........................................................25
3.2 Rolul delegat al asistentei medicale......................................................26
3.2.1 Examinarea paraclinica......................................................................26
3.2.2 Administrarea medicamentelor..........................................................27
3.3 Descrierea unei tehnici........................................................................27
CAP.4 Studiu de caz.........................................................................................32
Bibliografie................................................................................................45

2
 CAPITOLUL I
Anatomia si fiziologia aparatului genital
feminin

1.1 ANATOMIA APARATULUI DIGESTIV

Reproducerea este o caracteristica fundamentala a oricarei fiinte si se
realizeaza prin participarea a doua organisme de sex diferit. Ea este rezultatul
fecundarii gametului feminin (ovul) de catre gametul masculin (spermatozoid).
Oul rezultat se grefeaza in cavitatea uterina, unde continua sa creasca si sa se
dezvolte pana ce fatul devenit viabil este expulzat din uter prin actul nasterii.
   Diferentierea sexuala este prezenta inca din momentul fecundarii oului, dfar
diferentierea intersexuala somatopsihica are loc lent in timpul copilariei si se
realizeaza dupa pubertate ca urmare a activitatilor gonadelor. In copilarie,
hormonii sexuali secretati in cantitati reduse contribuie, impreuna  cu ceilalti
hormoni, la cresterea si dezvoltarea armonioasa a organismului, iar dupa
pubertate, acesti hormoni secretati in cantitati crescute la femei cu anumite
caracteristici ciclice, intretin functia sexuala.
Organizarea morfofunctionala a sistemului reproducator la ambele sexe este
extrem de complexa, gonadele avand atat functia de a produce gameti (ovule si
spermatozoizi) cat si pe cea de a secreta hormoni sexuali, care prin diferitele lor
activitati asupra organelor genitale si asupra intregului organism, asigura conditii
optime pentru reproducere.
   Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externa - vulva - si un grup de
organe interne localizate in pelvis: vaginul, uterul, trompele Faloppe (salpinge) si
ovarele.
   Glandele mamare constituie anexe ale aparatului genital.
   Evolutia si starea morfologica a organelor genitale sunt in strinsa
interdependenta cu starea hormonala, diferita in fiecare din perioadele de
dezvoltare.
   VULVA – reprezinta deschiderea in afara organelor genitale .
    Este constituita din: - muntele lui Venus

3
-    labiile mari
-    labiile mici
-    clitorisul
-    himenul
-    glandele Bertholin
-    glandele Skene
-    bulbii vestibulari
-    glandele anexe regionale
-    perineul
La nivelul vulvei se afla si orificiul extern al uretrei (meatul urinar) cu glandele
Skene.

    Muntele lui Venus :Regiunea anatomica dinaintea simfizei puluiene,

acoperita, de la pubertate cu par. Este bogat in tesut grasos, fibroconjuctiv,
oferindu-i un relief usor proeminent si o consistenta  moale de „perinita”.
   Labiile mari : sunt pliuri cutaneo-mucoase constituite din fibre musculare si
tesut grasos si conjunctiv. Ele sunt acoperite pe fata externa de piele, iar pe
partea interna de o mucoasa prevazuta cu un epiteliu pavimentos. Prezinta
foliculi polisebatici pe fata externa si glande sudoripare a caror functie debuteaza
la pubertate.

4
  Anatomic se unesc si formeaza comisura anterioara, extremitatile posterioare
se unesc, la fel intre ele si formeaza comisura posterioara (furculita). Contin un
bogat plex venos care in cazuri de traumatisme produce hemoragie profuza si
hematoame extinse.
  Labiile mici : Sunt formate din tesut conjunctiv si fibre musculare, printre care
se gasesc rare fibre de tip erectil. Sunt acoperite de o mucoasa prevazuta cu un
epiteliu pavimentos. Prezinta glande sebacee si eventual glande sudoripare.
  Clitorisul: Este constituit din doi corpi cavernosi, separati printr-un sept
incomplet. Se termina cu o extremitate proeminenta denumita gland, prevazuta
cu un fren.
  Himenul: Oblitereaza partial orificiul vaginal si este format din tesut conjunctiv
bine vascularizat, fiind acoperit de un epiteliu pavimentos.
   Forma orificiului himenal poate fi:
-         semilunara
-         circulara
-         cribiforma
-         septata
-         fibriata
Glandele Bertholin : Sunt situate pe cele doua laturi ale extremitatii inferioare a
vaginului in grosimea labiilor mari. Sunt glande tubulare ramificate, alcatuite din
lobi formati la randul lor din acini glandulari cu functie muco-secretorie.
Glandele Skene : Sunt asezate parauretral si se deschid pe partile laterale ale
orificiului uretral.
Bulbii vestibulari: Sunt organe erectile incomplet dezvoltate.
Limfaticele vulvei : Sunt drenate de ganglionii limfatici inghinali superficiali si
profunzi si de ganglionii femurali superficiali si profunzi
Perineul : Este o formatiune musculo-aponevrotica, care inchide in jos excavatia
osoasa a bazinului.
Organele genitale externe :

5
-           vaginul
-           uterul    - corp
         -  istm
       -  col (cervixul)
-     trompe  
  -  portiunea interstitionala
        -  portiunea istmica
        -  portiune ampulara
-     ovarele
    Organele genitale interne :
-   Vaginul: Este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit in sensul antero-
posterior. Vaginul are rol in copulatie (depunerea spermatozoizilor) siserveste
drept canal – trecerea fatului si anexele sale in timpul nasterii.
   Datorita elasticitatii are posibilitatea de a se deschide in special in cursul
nasterii, cand peretii sai pot veni in contact cu peretii bazinului, pentru ca dupa
aceea sa revina la dimensiunile obisnuite.
   La femeile in varsta inaintata vaginul isi pierde supletea transformandu-se intr-
un conduct foarte rigid. Vaginul are o directie oblica de sus in jos si dinapoi,
inainte avand o lungime aproximativ de 12 cm si diametrul de 2 cm.

6
In drumul sau oblic, strabate o serie de planuri musculare care inchid bazinul in
partea de jos a trunchiului. Muschii din aceasta regiune denumita perineu sunt
sustinatorii vaginului si in buna parte a tuturor organelor bazinului.
Pe fata interna a vaginului se afla mucoasa vaginala alcatuita din mai multe
straturi de celule suprapuse. Suprafata mucoasei este neregulata, cu cute
transversale, care pornesc de o parte si de alta a unor formatiuni mai ingrosate.
Aceste cute au un rol important in marirea suprafetei de contact in timpul actului
sexual si in mentinerea lichidului spermatic depus in vagin. Mucoasa vaginala se
modifica in raport cu secretiile de hormoni sexuali din organism, in special cu
secretia de estrogeni.
Vaginul in partea de sus se continua cu colul uterin iar in partea de jos se
deschide in vulva. In partea dinapoi vine in raport cu rectul, iar in parte dinainte in
raport cu vezica si uretra.
UTERUL
Este organul in care nideaza si se dezvolta produsul de conceptie si care
produce expulzia acestuia dupa dezvoltarea la termen. Este situat in regiunea
pelviana, pe linia mediana si reprezinta raporturi anatomice:
- anterior – cu vezica urinara
- posterior – cu rectul
- inferior – se continua cu vaginul
- superior – cu organele intestinale si colonul
- lateral – cu ligamentele largi
Uterul este un organ cavitar, care masoara la nulipare 6,5 cm lungime, iar la
multipare 7,8 cm lungime, are un diametru transvers de 5 cm la baza si 3 cm in
portiunea medie a colului si un diametru antero-posterior de 2,5 – 3 cm.

7
Este format din trei portiuni: corpul, istmul si colul.
Corpul uterin – are aspectul unui con turtit antero-posterior caruia i se descriu
doua fete si doua margini.
- Fata anterioara – usor convexa este acoperita de peritoneu pana la istm, unde
acesta se reflecta pe vezica formand fundul de sac vezico-uterin.
- Fata posterioara – mai convexa, cu o creasta mediana este acoperita de
peritoneu care coboara pe istm si pe primii centimetri ai peretelui vaginal
posterior, apoi se reflecta pe rect formand fundul de sac vagino-rectal (Douglas).
Este in raport cu ansele intestinale si colonul ileo-pelvin. Marginile laterale sunt
rotunjite si in raport cu ligamentele largi. Pe marginile uterului se gasesc vasele
uterine si se pot afla vistigii ale canalului Wolff cum este canalul Malpighi –
Gartner.
-   Marginea superioara sau fundul uterului este ingrosata si rotunjita, concava
sau rectilinie la fetite si net convexa la multipare. Prin intermediul peritonelui este
in contact cu ansele intestinale si colonul pelvian. Unghiurile laterale denumite
coarne uterine se continua cu istmul tubar si sunt sediul de insertie al
ligamentelor rotunde si utero-tubare.
ISTMUL  - continua corpul uterin si reprezinta o zona retractila a acestuia.

8
COLUL UTERIN -  este mai ingust si mai putin voluminos decat corpul si are
forma unui butoias cu doua fete convexe si doua margini groase si rotunjite.
Vaginul se insera pe col dupa o linie oblica ce urca posterior, insertia sa divizand
colul in portiune supra si subvaginala.
-   Portiunea supravaginala vine anterior in contact cu peretele postero-inferior al
vezicii prin intermediul unui tesut celular putin dens, care decoleaza usor pe linia
mediana. Fata posterioara, acoperita de peritoneu corespunde fundului de sac
Douglas. Marginile laterale sunt in raport cu baza ligamentelor largi si spatiul
pelvio-rectal superior.
-   Portiunea vaginala a colului este delimitata de suprafata de insertie a vaginului
ce se face pe o inaltime de 0,5 cm si este la nivelul unirii treimei superioare cu
doua treimi inferioare posterior, iar anterior la unirea treimii cu treimea inferioara.
-   Portiunea intravaginala proemina in vagin ca un con cu varful rotunjit si centrat
de orificiul extern care la nulipare este circular sau in fanta transversala  ingusta,
fanta care la multipare se lungeste pana la 1,5 cm. Buza anterioara mai
proeminenta si rotunjita, cea posterioara mai lunga creeaza asemanarea cu botul
de linx cu care este comparat. Colul este separat de peretii vaginului prin cele
patru funduri de sac.
Mijloace de fixare si sustinere.
Mijoacele de fixare si sustinere al organelor genitale feminine sunt reprezentate
de aparatul ligamentar, care este reprezentat prin:
-  ligamente largi
-  ligamente rotunde
-  ligamente utero-sacrate
Ligamentele largi – se prezinta ca doua repliuri peritoneale pornind de la
marginile laterale ale uterului la peretii excavatiei pelviene.
Fata anterioara – este ridicata de ligamentul rotund, cordon rotunjit de 15 cm,
care de la corpul uterin se indreapta antero-posterior determinand formarea
aripioarei anterioare a ligamentului larg, apoise angajeaza in canalul inghinal,
terminandu-se prin numeroase fascicule fibroase in tesutul celulo-grasos al
muntelui lui Venus si al labiilor mari.
Fata posterioara – a ligamentului este ridicata inj portiunea mijlocie de catre ovar
si ligamentele utero si tubo-ovariene formand aripioara posterioara .

9
Marginea superioara a ligamentului larg este locul unde cele doua foite se
continua una pe alta, fiind strabatute de trompa careia ii formeaza
mezosalpingele sau aripioara superioara. Baza ligamentului larg cu o grosime de
2.5 cm in plan sagital reprezinta hilul principal prin care penetreaza vasele si
nervii uterului si vaginului.
Tesutul celular din partea inferioara a ligamentului alcatuieste parametrele.
Ligamente utero-sacrate
Sunt doua fascicole conjunctivo-musculare, pornind de la fata posterioara a
regiunii cervico-istmice indreptandu-se postero-superior la sacru pana la nivelul
celei de a doua sau a primei gauri sacrate. Sunt alcatuite din fibre musculare
netede (muschiul recto-uterin), tesut conjunctiv condensat si fibre conjunctive
elastice proprii. Dar adevarata sustinere a uterului o realizeaza perineul prin
intermediul peretilor vaginali.
Vascularizatia si inervatia
Artera uterina ram a iliecei interne (hipogastrica) din care se desprinde  cel mai
frecvent in trunchi comun cu artera ombilicala la nivelul festei ovariene.
Artera ovariana trimite un ram terminal care patrunde prin ligamentul utero-
ovarian, se anastomozeaza cu uterina participand la irigarea uterului.
Venele uterului se formeaza din toate tunicile si conflueaza intr-un sistem de
sinusuri cu peretele endoterial la nivelul statului plexiform. De la aceasta se
formeaza marginile uterului, veritabile plexuri venoase uterine de unde sangele
dreneaza prin venele tubare si ovariene in vena ovariana. In jos, se formeaza
venele uterine ce se varsa in venele iliace interne. O mica parte din sangele
venos urmeaza calea ligamentului rotund.
 
Limfaticele
Pornite din endometru si miometru, formeaza sub seros o bogata retea mai
abundenta posterior. De aici pornesc trunchiurile colectoare care de pe marginile
uterului se indreapte spre diferite grupe ganglionare. O parte urmeaza calea
ligamentului rotund si ajuns in ganglionii inghinali superficiali, iar alta prin
ligamentul larg la cei iliaci externi. Limfaticele colului impreuna cu alte parti
inferioare ale corpului si superioare a vaginului colecteaza la nivelul a trei staii
ganglionare.

10
1.     – Este formata din ganglionul arterei uterine si ganglionul obturator iliac
intern si extern
2.     – Este formata din ganglionii iliaci primitivi si laterosocrati.
3.     – Este formata din ganglionii lombo-aortici.
Inervatia
Inervatia uterului este asigurata de plexul utero-vaginal, emanatie a plexului
hipogastric inferior cu predominenta simpatica.
Plexul utero-vaginal se prezinta ca o textura densa de fibre si ganglioni plasat in
parametre ce anastomeaza contralateralele si cu plexurile vezicale si uterine.
Trompele uterine
Sau salpingele sunt cele doua conducte musculo-membranoase situate in partea
superioara a ligamentelor largi. Ele se intind de la coarnele uterine pana la fata
superioara a ovarelor.
La nivelul trompei are loc intalnirea ovulului cu spermatozoizii si constituirea
initiala a oului. Trompele au o lungime de 10-12 cm cu diametre care variaza pe
traiectul lor intra 2 – 4 cm pana la 6 – 8 cm, in partea terminala.
Fiecare trompa prezinta 4 parti:
-   Partea interstitiala situata in grosimea peretelui uterin.
-   Istmul care continua partea interna si are o lungime de 3 – 4 cm.
-   Ampula cu o lungime de 7 – 8 cm – mai dilatata.
-   Pavilionul, portiunea terminala, cu o forma de palnie care este dotata cu cate
10 – 15 franjuri pe margine (fiimbrii)
Trompele sunt dotate cu o mare capacitate de mobilitate.
Pozitia lor este asigurata de ligamente largi, ligamente ovariene, precum si
mezosalpinx. Vascularizatia arteriala este asigurata de ramuri din arterele
ovariene si arterele uterine.
Ovarele
Sunt organe pereche. Ele constituie glanda sexuala feminina, cu functie
endocrina si in acelasi timp producatoare a ovulelor.
Sunt situate in cavitatea in cavitatea pelviana, pe peretele sau posterior.
Au o forma ovoidala, cu diametru longitudinal de 3 cm, latimea de 2 cm si
grosimea de 1 cm. Suprafata este neteda pana la pubertate, iar dupa aceea usor
neregulate. Fata superioara a ovarelor este in raport anatomic cu pavilionul

11
trompei. Hilul ovarian se gaseste pe marginea lor. Ovarul este fixat prin
ligamentul otero-ovarian, tubo-ovarian si lombo-ovarian, precum si prin mezo-
ovarian. Arterele ovarului provin din arcada vasculara formata din artera ovariana
cu o ramura a arterei uterine si din care se desprind 10 – 12 arteriole care
patrund in ovar la nivelul hilului.
Functii ovariene
Ovarul, gonada feminina are functia de a forma si elibera in fiecare luna un ovul
si de a secreta hormonii care favorizeaza fecundarea ovulului si pregatesc
organismul feminin pentru graviditate.
A.    Ovogeneza – consta dintr-o serie de transformari pe care le sufera celula
germinativa fuliculara (primordiala) pana la stadiul de ovul matur. Celula
germinativa primordiala are un numar complet (diploid) de cromozomi (44
somatici si 2 sexuali XX). Ea se divide formand ovogonii, iar prin diviziune
mitotica a acestora rezulta ovocitele de ordinul I.
In momentul ovulatiie se produce orima diviziune meiotica din care rezulta o
celula mare – ovocitul II si primul globul polar. Ovocitul II este expulzat prin
ruperea foliculului, in trompas uterina, unde are loc a doua diviziune, rezultand
preovulul, care nu se divid si devine oul fecundabilcu numarul de cromozomi
redus la jumatate (22 + x) si al doilea globu;l polar. Ovulul ajunge prin trompele
uterine prin uter si daca nu a fost fecundat este eliminat cu secretiile uterine.
Daca ovulul nu este fecundat, corpul galben in aproximativ a douazeci si patra zi
a ciclului incepe sa degenereze, se cicatrizeaza. Daca ovulul a fost fecundat,
corpul galben persista, are o activitate endocrina intensa in primul trimestru al
sarcinii.
B.    Secretia de hormoni ovarieni
Consta din estrogen si progesteron. Hormonii estrogeni sunt sintetizati de celule
foliculare in timpul maturarii foliculului, de celulele corpului galben, in timpul
sarcinii de placenta, iar in cantitati mai mici de catre corticosuparenale si testiculi.
Estrogenii actioneaza in primul rand asupra organelor genitale feminine,
simuland proliferarea mucoasei si a musculaturii uterine.
Progesteronul este secretat de catre celulele corpului galben, de
corticosuprarenale si in timpul sarcinii de catre placenta. Actiunile sale constau in

12
modificarea secretorie a mucoasei uterine. Secretia hormonala ovariana este
controlata de catre hormonii gonadotropi hipofizari.
Glanda mamara
Este glanda pereche situata in regiunea antero-posterioara a toracelui, lateral de
stern, la nivelul spatiului delimitat de coasta a III-a si a IV-a, anterior muschiului
pectoral si dintat. Poate prezenta anomalii numerice in plus sau minus; anomalii
de forma sau volum. Forma este aproximativ a unei emisfere cu tendinta spre
conicizare sau aplatizare discoidala, cu fata plana spre torace, iar convexa libera,
centrata pe mamelon.
Dimensiunile sunt de 12 – 13 cm, diametrul, inaltimea de 10 –12 cm si greutatea
de aproximativ 150 – 200 grame. Consistenta este formata dar elastica.
Tegumentele – sunt netede, centrate de areola cu diametrul de 15 – 25 mm,
pigmentata si cu 10- 12 tuberculi Morgagni (glande sebacee). In centrul areolei
proemina mamelonul cilindric sau conic, rugos si 10 – 12  orificii galactofore.
Tesutul celular subcutanat, bine reprezentat, se desparte in lama preglandulara
care lipseste la nivelul mamelonului si lama retromamara, ce asigura mobilitatea
fata de marele pectoral.

2.2 FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ

Menstruatia : consecinta coloratiilor neuro-hormonale la femeie, este
reprezentata de o hemoragie asociata cu necroza superficiala a mucoasei
uterine, care se produce ciclic, incepand cu pubertatea si sfarsind cu
menopauza, constituind expresia activitatii genitale feminine.
In realitate sunt mai multe cicluri, care converg si se conditioneaza reciproc:
ciclul hiptalmo-hipofizar, ciclul ovarian cu ciclul exocrin si endocrin, ciclul uterin
(endometrial), ciclul vaginal, ciclul mamar si ciclul genital.
Ciclul endometrial:
Modificari ciclice ale endometrului. Mucoasa uterina este divizata in doua straturi
cu caracteristici anatomice si evolutive diferite:
-         startul profund sau bazal, ce nu sufera nici o modificare de-a lungul ciclului
menstrual, este format din partea profunda a tubilor glandulari si a corionului.

13
-         Stratul superficial, numit si functional, care prezinta importante modificari
in cursul ciclului menstrual.
Ciclul menstrual se poate imparti in 3 faze: proliferativa, secretorie si menstruala.
Faza proliferativa
Spre a 10-a zi a ciclului, glandele care au fost ingustate rectilinii, devin treptat
hipotrofice, iar lumenul lor se largeste. In celule nu se mai gasesc nici mucus,
nici glicogen. Spre ziua 13 – 14, glandele sunt mai mari, epiteliul lor este mai
ondulat, sub influenta mucoasei F.S.H.-ului se secreta estrogeni cu actiune
proliferativa asupra mucoasei.
Faza secretorie (progesteronica sau pregravidica)
In cea de-a 15 –17-a zi, la baza celulelor apar vacuole de glicogen, glandele
devin dantelete, glicogenul de deplaseaza spre partea apicala a celulei, pentru a
excreta catre ziua a 25-a.  In acest moment partea spicala a celulei se incarca cu
mucus. Arterele spiralate se diferentiaza in zilele 25 – 27, tot acum stroma se
micsoreaza in grosime prin resorbtia edemului.
Determinismul fazei secretorie este: L.H. – progesteron – faza secretorie.
Faza menstruala
Dureaza in medie 4 zile. Stratul superficial masoara 8 – 10 cm in grosime si se
elimina. Menstruatia apare ca un clivajhemoragic al mucoasei uterine, realizat
prin jocul modificarilor vasculare.
Ciclul vaginului
In mod normal mucoasa vaginala, la femei in plina activitate sexuala are patru
zone de celule care se modifica in cursul ciclului menstrual.
Acestea sunt:         -  zona superficiala
-  zona intermediara
-  zona parabazala
-  zona bazala
In timpul fazei estrigenice, epiteliul marginal creste si atinge maximum de
dezvoltare inainte de evolutie. Celulele zonei parabazale devin cilindrice, de
asemenea si cele din zona intermediara, care se stratifica si cresc in volum.
Aceasta crestere rezulta din dezvoltarea celulelor si proliferarea lor.
Continutul celular in glicogen creste in aceasta faza. Spre sfarsitul fazei
estrogenice (avansata), straturile zonei superficiala se multiplica (conificare).

14
Ovulatia se caracterizeaza prin debutul modificarilor regresive care se manifesta
prin oprirea dezvoltarii epiteliului vaginal. Celulele se turtesc si sunt eliminate in
placarde. Pe masura ce faz estrogenica avanseaza, activitatea epiteliului
inceteaza iar descuamarea lui se continua.
Faza estrogenica se caracterizeaza printr-o proliferare a celulelor si o crestere a
acidofilei si aindicelui picnotic.
Faza progesteronica se caracterizeaza prin descuamarea celulelor care se
plicaturizeaza si se elimina in cantitate foarte mare.
Ciclul mamar
In cursul unui ciclu menstrual la nivelul glandelor mamare se produc modificari
morfofiziologice sub actiunea celor 2 hormoni ovarieni: foliculina si progesteronul.
Foliculina, in prima faza a ciclului ovarian determina hiperplazia tesutului
conjunctiv si a canalelor galacto-fore. In faza a doua sub actiunea
progesteronului are loc dezvoltarea tesutului lobulo-alveolar.
In timpul sarcinii, sub actiunea foliculinei, glandele mamare se maresc si sunt
dureroase. La examinarea mamelonului chiar in primele luni, va aparea colostrul.
Mamelonul si areola se pigmenteaza mai intens. De asemenea, circulatia devine
mai intensa, venele superficiale se dilata si devin foarte evidente prin transpiratia
pielii, constituind reteaua Haller.
Dupa nastere, se declanseaza lactatia, in ziua a 3-a – a 4-a datorita inceperii
secretiei de proladina, precum si datorita excitarii mamelonului prin actul suptului,
intervenind si o cale neuroflexa.

15
 CAPITOLUL.2
 Ingrijirea pacientului cu fibrom uterin

2.1.DEFINITIE

Fibromul uterin este o tumoare benignă format din ţesut muscular neted de
tip miometrial şi din ţesut conjunctiv.
- este cea mai comună tumoră benignă umană şi cea mai frecventă;
-se dezvoltă din musculatura netedă a peretelui uterin ( miom ), dar prezintă şi o
componentă conjunctivă, de unde şi denumirea de fibrom;
-a fost semnalat din cele mai vechi timpuri ca şi „pietre ale uterului”.

2.2 ETIOPATOGENIE
Majoritatea opiniilor indică originea tumorii in elementele musculare ale
uterului, părerea diferă insă dacă tumora se dezvoltă in fibrele muscular proprii
miometrului sau din musculature pereţilor musculari.
- Originea celulelor generatoare ale tumorii:
a) Studiile histologice: au admis că fibromul uterin ia naştere din celulele
muscular netede tinere insă incomplete diferenţiate, dar făcand parte din
elementele normale ale
muşchiului uterin.
b) Originea vasculară a fibromului uterin este susţinută iniţial de Klebs, care
consider
reţeaua vasculară drept sursă de dezvoltare a tumorii. Astfel, in sprijinul teoriei
vasculare a fibromului uterin vine descrierea unor tipuri particulare de leiomiom,
in care aspectul histopatologic arată o dispunere ordonată a nucleelor sub efectul
dezvoltării şi creşterii celulelor tumorale in jurul vaselor.

2.3.SIMPTOMATOLOGIE
Fibromul uterin se manifestă foarte variat, in funcţie de numărul, mărimea şi
localizarea

16
tumorilor.
- Fibromul asimptomatic : Evidenţiat de cele mai multe ori cu ocazia unui
examen
ginecologic de rutină sau descoperit in timpul explorării chirurgicale a prlvisului.
- Hemoragiile uterine : Sangerările uterine reprezintă simptomul cel mai
frecvent intalnit la femeile cu fibrom uterin. Sangerările uterine se prezintă foarte
variat clinic. Explicaţia lor este dată de vascularizaţia crescută a uterului,
mărimea cavităţii uterine şi de o deficienţă in contracţia musculară pentru a
asigura hemostaza. In ordinea frecvenţei se intalnesc :
- Menoragia: hemoragia menstruală – reprezintă cea mai obişnuită şi
caracteristică formă de sangerare la femeile cu fibromiom. Menoragiile nu se
instalează niciodată brusc, menstruaţiile devin progresiv mai abundente, frecvent
cu cheaguri, durează mai mult de o săptămană, sfarşind cu o serozitate rozacee.
- Menometroragiile: sunt sangerări care continuă o menstruaţie abundentă pană
la menstruaţia următoare. Se intalnesc cu o frecvenţă de aproximativ 22% din
cazuri.
- Metroragiile: Sunt mai rare, intalnindu-se in 13% din cazuri; ele survin intre
menstruaţii,discontinuu, fiind revelatoare mai ales pentru un miom submucos sau
un polip fibros.
- Hidroreea : In perioada menopauzei se intalnesc hemoragii continue cu
exacerbări.
Leucoreea se intalneşte sub formă hidroreică. Hidroreea constă intr-o pierderede
lichid
clar, apos, albicios, al cărei cantitate poate ajunge pană la 1 litru/ 24h. Pioreea –
sau
pierderi purulente – pot releva cateodată un polip fibros pe cale de necrozare.
Leucoreea
banală nu este un semn de fibrom.
- Leucoreea :
- abundentă premenstrual, este un simptom comun; in fibromul uterin secreţia
cervicală este filantă, translucidă sau murdară cand se insoţeşte cu endocervicită
şi/sau endometrită

17
- in obstrucţiile canalului cervical pot fi prezente descărcări intermitente de
conţinut seropurulent,
sangvinolent de tip vomică uterină.
- Fibroamele dureroase : Apariţia durerilor avertizează că există ceva mai mult
decat un fibromiom banal. Durerea rezultă din degenerările ce urmează
tulburărilor circulatorii,
infecţioase, torsiunii unei tumori pediculate, prin compresiune la nivelul pelvisului
sau
printr-o leziune asociată.
Durerile au caractere diferite :
- dureri cu caracter colicativ, spasmodic – reflectă contracţiile uterine ce tind să
excludă din cavitatea uterină un nodul submucos sau un polip fibromatos; uneori
durerea ia aspectul dismenoreei particulare, atunci cand fibromiomul constituie
un obstacol in evacuarea sangelui menstrual; femeia acuză o jenă pelviană sau
veritabile dureri lombo-abdominale, insoţite de o sangerare redusă, urmată apoi
de cheaguri, care sfarşesc criza dureroasă;
- dureri intense cu caracter lanciant – insoţite de semne de iritaţie peritoneală,
virsături, subocluzie
– survin in cazul fibroamelor intracapsulare;
- dureri cu caracter de crampe sfaşietoare – iar cand se adaugă febră, frisoane,
leucocitoză, se constituie semnul supuraţiei şi abcedării unui nodul
fibromiomatos.
Creşterea rapidă a unui fibrom uterin se insoţeşte de o stare de tensiune
hipogastrică. Inclavarea unui fibrom uterin in micul bazin se exprimă prin dureri
caracteristice cu iradieri in membrele inferioare, prin compresiunea realizată de
tumoră pe rădăcinile sciaticului.
- Perceperea masei tumorale . In hipogastru sau abdomen de către bolnavă
este posibilă atunci cand tumoarea a depăşit micul bazin.
- Tulburări funcţionale ale organelor de vecinătate
In funcţie de mărimea şi localizarea lui, un fibrom uterin poate avea răsunet
asupra organelor vecine, generand o serie de simptome „de imprumut”.

2.4 TABLOU CLINIC

18
Tulburări vezicale:
- apar tulburări micţionale;
- polakiuria( micţiuni mai frecvente) cu caracter diurn;
- retenţia de urină : se intalneşte mai rar, se manifestă mai ales premenstrual,
rareori ia aspect de
retenţie acută.
Compresiunea colorectală : in general sunt puţine – tensiune, constipaţie, ocluzie
mecanică.
Compresiunea venoasă :poate fi sursa unui edem al membrelor inferioare.
Asocierea unei infecţii latente in micul bazin şi a unei hipercoagulabilităţi creează
condiţiile apariţiei
flebitelor spontane.
Compresiunea ureterului in fibromul intraligamentar poate produce:
- hidroureter
- hidronefroză

2.5 DIAGNOSTIC MEDICAL

Diagnosticu pozitiv : se bazează pe datele concrete clinice şi paraclinice şi pe
cele ale
examenului ginecologic.
- Diagnosticul diferenţial
De cele mai multe ori fibromul uterin se recunoaşte uşor prin examen clinic, dar
procesul de diagnosticare trebuie să aibă in vedere şi alte stari fiziologice şi
patologice ce determină marirea uterului:
· sarcina – in care oprirea menstruaţiei şi nu sangerarea este semnul cel mai
important, iar examenul vaginal ne arată caracterele speciale ale uterului gravid
(moale, globulos,
contracţii); reacţiile biologice de sarcină elimină această posibilitate;
· sarcina extrauterină sau hematocelul;
· cancerul de col uterin – apare in jurul menopauzei sau după ea, sangerarea
este fără
legătură cu menstruaţia neregulată;
· inflamaţiile şi tumorile anexiale;

19
· chist vegetant;
· chist dermoid;
· tumori chistice de ovar – solid fibrom de ovar;
· uterul fibromatos – este deosebit de fibromul uterin, se intalneşte la femeile
multipare (in apropierea menopauzei), manifestandu-se cu menstruaţii
neregulate, insoţite de balonări şi dureri abdominale; la examenul clinic uterul
este mărit, forma neregulată, dur, cavitatea uterină este mai mare, dar regulată;
· adenomioza – determină o mărire neregulată, nedepăşind o sarcină de 12
săptămani şi apare la femeile tinere;
· uterul malformat;
· pelviperitonita statică.

2.6 TRATAMENT
Tratamentul profilactic :
· se recomandă combaterea factorilor ce pot determina dereglări hormonale
metabolice. Un scop important este intreţinerea unui echilibru hormonal, cu
evitarea incărcăturilor
hormonale şi combaterea sindromului de congestie pelvină. In perioada de
activitate
genitală a femeii, măsurile profilactice se realizează treptat. Profilaxia fibromului
uterin
constă in :
· la pubertate se supraveghează intreaga dezvoltare a funcţiei genitale a femeii;
· combaterea cauzelor de congestie pelvină şi a disfuncţiilor neuroendocrine;
· atenţie in utilizarea tratamentelor cu estrogeni şi a contraceptivelor;
· stimularea natalităţii la varstă tanără;
· depistarea tumorilor in fazele incipiente latente, prevenirea dezvoltării şi a
complicaţiilor prin medicaţie decongestivă şi igienă riguroasă;
· evitarea intervenţiilor chirurgicale timpurii şi repetate pe sfera genitală;
· prevenirea recidivelor după operaţii, cauzele favorizante care sunt congestia
pelvină şi
incărcăturile hormonale, vor fi combătute;

20
· pentru o bună profilaxie este necesar consultul periodic şi dispensarizarea
cazurilor cu riscde imbolnăvire ( femei care au făcut tratamente hormonale,
intervenţii chirurgicale
genitale, sterilitatea primară, pubertatea patologică);
· supravegherea tumorilor depistate şi tratate.
Tratamentul curativ
· tratament farmacodinamic cu decongestionante;
· ca măsură de urgenţă se aplică tratamnt medicamentos pentru oprirea imediată
a
hemoragiilor sau pentru prevenirea repetării lor;
· tratamentul fibromului uterin este chirurgical.
Tratamentul medicamentos este indicat numai in cazul tumorilor mici, fără
semne clinice deosebite, necomplicate , in preajma menopauzei, cand există
posibilitatea supravegherii bolnavei şi contraindicaţii de ordin general sau local
pentru actul chirurgical. Scopul terapeuticii medicale este combaterea
hemoragiei; se administrează ocitocice : Ergomet sau Methergin – in injecţii i.m.,
o fiolă la
12 ore. Cand există hemoragii mari, se pot administra şi i.v. Fiolele de Ergomet
se pot administra şi per os, o fiolă la 6 ore.
Oxistinul are efect rapid şi de scurtă durată – se poate administra i.v. diluat in
20ml glucoză, dar se poate administra şi i.m.
Medicamente cu efect asupra coagulării : Vit. K1 ( 3 fiole/zi, după mese),
Venostat (1 – 2 fiole/zi, i.v. sau s.c.), Vit. C ( 5 tb. De 200mg/zi sau 2tb. de
500mg/zi), Prednison ( 30 mg/zi).
Tratamentul cu progestative de sinteză : este un tratament de mare importanţă,
trebuie inlăturat cu progestativ asociat estrogenitiv, datorită riscului puseului. Se
folosesc : 10 mg de progestativ in zilele 20, 23 şi 26 ale ciclului menstrual, pe
cale orală sau parenterală. Poate fi asociat cu androgeni, un singur progestativ
doar. La intreruperea tratamentului există pericolul de noi şi abundente
hemoragii.
Tratamentul este de lungă durată şi necesită controlul permanent al uterului.
Antagoniştii de gmFH (Zoladex) pot reduce mult volumul tumorilor si
simptomatologiei.

21
Chiuretajul uterin este un procedeu sigur de oprire a hemoragiei şi are scop
explorator şi biopsic. Sunt foarte limitate indicaţiile : cand bolnava refuză
operaţia, cand starea generală a bolnavei nu permite intervenţia chirurgicală şi
ca terapie adjuvantă de hemostază temporară pentru refacerea bolnavei şi
pregătirea preoperatorie.
Tratamentul chirurgical are indicaţia atunci cand bolnava prezintă un fibrom cu
dimensiuni mai mari ca ale unei sarcini de 3 luni, determinand o sangerare
persistentă la tratamentul medicamentos, cu dureri secundare. Tratamentul
chirurgical se impune in cazul :
- fibromului mărit de volum;
- miomul este posterior şi antrenează tulburări de compresie;
- fibromul lateral cu riscul de compresiune pe uretre;
- polipi intracavitari cu risc de infecţie;
- miomul compresiv sau dureros;
- cand apare o creştere bruscă a unui fibrom care era mic;
- cand hemoragia persistă peste 3 luni;
- cand apar tulburări asociate secundare;
- inainte de menopauză, pentru a vindeca o sterilitate, a favoriza graviditatea şi a
trata
avorturile repetate;
- contextul psihologic şi social.
Tratamentul chirurgical este cel mai eficient prin extirparea fibromului. Se
efectuează prin : miomectomie, miometrectomie şi histerectomie. Operaţiile
acestea se fac pe cale vaginală sau abdominală. Calea de abordare se face in
funcţie de volumul şi topografia fibromului. Mai nou, se recurge la tehnici
operatorii conservatoare – miomectomia, miometrectomia , care să păstreze
intact sau să restaurezetoate funcţiile aparatului genital : gestativă, hormonală şi
menstruală.
Miomectomia urmăreşte păstrarea integrităţii funcţiilor genitale şi statica
organelor pelvisului, extirparea tumorilor sau a tumorilor fibromatoase cu
păstrarea uterului şi anexelor sale.

2.7 COMPLICATII

22
Complicaţiile fibromului uterin se impart in patru categorii:
- Complicaţii locale
· infecţioase : apar in fibromul submucos, iar apariţia unei infecţii se traduce prin
semnele ei
caracteristice : febra, durerea, alterarea atării generale; fibromul infectat, rar
intalnit, se
măreşte in volum şi devine mai moale;
· complicaţiile anexiale: pot fi acute sau cronice;
· endometrita (inflamaţia endometrului) este insoţită de mărirea cavităţii uterine şi
deformare, se manifestă cu leucocitoză şi uşoară hipertermie şi se exteriorizează
sub formăde leucoree;
· necrobioza septică sau gangrena unui polip produs de col se manifestă cu
dureri pelvine de tip exploziv, insoţite de pierderi roşcate; polipul devine friabil şi
sangerează la atingere;
· hemoragiile : apar foarte des in fibromul submucos; hemoragia este un simptom
şi poate deveni şi o complicaţie prin repetare, mult mai des decat prin abundenţă;
uneori pot fi foarte abundente, necesitand o intervenţie chrurgicală de urgenţă;
· complicaţii mecanice : hemoragii intraperitoneale, torsiunea acută sau lentă a
unui fibrom, ocluzie intestinală, compresiunea pe organele din jur (compresiuni
vezicale sau rectale);
· complicaţii vasculare : edemul (procesul nu este reversibil şi tratamentul este
chirurgical);
· degenerescenţele fibromului uterin pot fi benigne ( degenerare chistică,
degenerare ficoza coloidală şi calcaroasă) sau maligne ( degenerarea malignă
sarcomatoasă, foarte rară şi foarte gravă); degenerările maligne pot fi atunci
cand fibroamele cresc rapid şi se insoţesc de metroragii.
Complicaţii generale
· aparatul respirator : apar semne de suferinţă prin reducerea capacităţii sale,
datorită
tumorilor voluminoase care ridică diafragmul;
· aparatul circulator : apar dureri pericardice, palpitaţii, dispnee paroxistică,
tahicardie, HTA,
edem, flebite ale venelor membrelor inferioare sau a micului bazin;

23
· aparatul urinar : disurie, polakiurie, retenţie urinară, hidronefroză, fenomene
datorate
compresiunii prin dezvoltarea tumorii;
· obezitatea : este frecventă şi este un factor defavorabil cand este vorba de un
act
chirurgical;
· tulburări ale croazei sanguine ( a posibilităţilor organice de a-şi regla
hemoragia) explică in parte pericolul trombogenozei fibroamelor.
Complicaţii obstetricale
· sterilitate;
· la asocierea cu sarcina pot apărea : compresiune asupra plexului solar, vezicii
urinare,
rectului ( manifestate prin tenesme vezicale, pelvialgii, polakiurie, disurie,
tenesme rectale,dureri lombo-sciatice) şi chiar, in cazul fibroamelor mari,
avorturi, naşteri premature,inserţii joase ale placentei

24
 CAPITOLUL 3
Rolul propriu al asistentei medicale

3.1.1 EXAMINAREA CLINICA

Asistenta medicală are un rol important in ingrijirea postoperatorie, ea
efectuand atat ingrijiri autonome, cat şi delegate la indicaţia medicului. Alături de
asistentă participă o intreagă echipă.
Perioada postoperatorie este intervalul dintre sfarşitul operaţiei şi vindecarea
completă a bolnavei.
In timpul operaţiei, asistenta pregăteşte salonul şi patul pentru primirea
bolnavei, intr-un salon cu paturi puţine, cat mai izolat de zgomote; temperatura
camerei să nu depăşească 20-22 ºC, lumina să fie cat mai redusă; patul să fie cu
lenjerie curată, prevăzut cu muşama şi aleză şi accesibil din trei părţi.
Transportul bolnavei de la sala de operaţii se face cu căruciorul.
Asistenta medicală pregăteşte la patul bolnavei sursa de oxigen, seringi şi
ace sterile de unică folosinţă, garou, alcool, tăviţă renală, sonde vezicale, ploscă
urinară, medicamente ( cardiotonice,analeptice, calmante) necesare in urgenţă.
In perioada postnarcotică, pană la revenirea totală, bolnava se va supraveghea
foarte atent, pană la apariţia reflexelor de deglutiţie, tuse. Bolnava este
transportată din sala de operaţie cu o perfuzie fixată de asistenta anestezistă.
Asistenta de salon va verifica poziţia acului şi ritmul perfuziei, supraveghind-o cu
atenţie.

3.1.2 SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE

După sosirea bolnavei in salon, asistenta va monitoriza permanent : TA,
pulsul, respiraţia şi faciesul pacientei, va nota in F.O. calitatea lor şi va raporta
medicului orice schimbare survenită. Monitorizarea funcţiilor vitale se va face
pană la revenirea completă a conştienţei, deoarece pot apărea complicaţii ca :
tulburări respiratorii, circulatorii, asfixie.
Poziţia pacientei in pat va fi in decubit dorsal, fără pernă, cu capul intr-o
parte, pentru a se evita inecarea cu vărsături şi a greţurilor. De asemenea,
asistenta va administra medicaţia prescrisă postoperator şi, de cate ori este
necesar, medicaţie calmantă prescrisă de medic.
25
 Asistenta medicală va supraveghea bolnava, pe zile, pană la externare.
Imediat postoperator, asistenta va urmări : aspectul general (facies, tegumente),
temperatura, semnele vitale (respiraţie, puls,TA), reluarea tranzitului intestinal,
diureza, aspectul pansamentelor pe plagă, combaterea durerilor, rehidratarea şi
reechilibrarea hidroelectrolitică, alimentaţia.

3.1.3 ALIMENTATIA PACIENTULUI

Alimentarea se face prin regim hidric cu ceai amar in cantităţi moderate şi
fracţionate, dacă s-a reluat tranzitul intestinal.
In a doua zi, asistenta hidratează pacienta per os şi va incepe mobilizarea ei,
pentru a produce o stimulare a circulaţiei de intoarcere la nivelul membrelor
inferioare. Se vor face mişcări pasive la inceput şi apoi active ale membrelor
inferioare.
In a treia zi alimentaţia se imbogăţeşte treptat, trecandu-se la supă strecurată,
după primul scaun se introduce paine prăjită, branză de vaci, iaurt. Daca mai
este nevoie, se vor combate durerile. Se scoate tubul de dren, dacă nu este
productiv.
In a patra zi, daca tranzitul intestinal s-a reluat spontan, la indicaţia medicului, se
administrează o fiolă de Miostin, urmată la 30 minute de clismă evacuatorie. Se
completează alimentaţia cu carne slabă şi piureuri de zarzavat. Se urmăreşte
plaga operatorie şi se face mobilizarea mai intensă, se permite deplasarea prin
salon.
In a cincea zi, asistenta ajută pacienta să se plimbe dar să nu obosească, va
ajuta medicul să scoată o parte din fire.
In a şasea zi se trece la o alimentaţie completă, variată, vitaminizantă.
In a şaptea zi asistenta va ajuta medicul la scoaterea restului firelor.
Externarea după operaţie se face după scoaterea firelor, dacă nu intervin
complicaţii.

26
3.2 Rolul delegat al asistentei medicale
3.2.1 EXAMINAREA PARACLINICA
Investigaţii de laborator:
· Hb (hemoglobină), Ht (hematocrit), leucocite, trombocite, timp de coagulare
( TQ,
TH, TS), VSH, grupa sanguină, Rh.
· Examene biochimice ale sangelui: uree sanguină, glicemie, tymol, proteinemie.
· Examen de urină: urocultură, test de sarcină.
· Examen cardiologic: EKG, măsurarea TA, puls.
- Examinări complementare:
· histerometria: permite evidenţierea cavităţii uterine, alungite, deformate sau
alteori pare scurtată prin noduli submucoşi intracavitari;
chiuretajul uterin: se face cu scop explorator, terapeutic, biopsic;
· histerosalpingografia: indicată in diagnosticarea unui fibrom submucos, se
efectuează cu o substanţă de contrast lipo- sau hidrosolubilă;
· radiografia simplă: evidenţiază tumorile calcifiate, ca pete alburii sau alb-cenuşii
rotunjite;
· flebografia uterină: metodă radiologică de vizualizare a vascularizaţiei pelvine,
utilizand calea endouterină de injectare a substanţei de contrast;
· examenul ecografic: apreciază dimensiunile, numărul şi chiar topografia
tumorilor,
excluzand o sarcină; dă detalii asupra situaţiei fibromului, depistează leziuni
asociate şi
permite supravegherea tratamentului;
· examen colposcopic şi citologic;
· histeroscopia: vizualizează baza de implantare a unui fibrom endocavitar;
· celioscopia;
· cistografia;
· clisma baritată.

3.2.2 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

pansament gastric pentru stress;
- regim hidric prin perfuzie;

27
- Glucoză 10 %, 2 x 500ml;
- Clexane s.c. – 20 mg;
- controlul plăgii.
- pansament gastric;
- Glucoză 10 %, 2 x 500 ml;
- Clexane;
- regim hidric prin perfuzie;
- controlul plăgii.
- Clexane;
- alimentaţie per os – lichide şi proteine;
- mobilizare treptată

3.3 DESCRIEREA UNEI TEHNICI

PUNCŢIA VENOASĂ

Definiţie: Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă
prin intermediul unui ac de puncţie.

Scop:

 Explorator- recoltarea sângelui pentru examene de laborator

biochimice, hematologice, serologice şi bacteriologice
 Terapeutic – administrarea unor medicamente sub foema injecţiei şi
perfuziei intravenoase:

- recoltarea sângelui în vedere transfuzării sale

- executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui

- sângerarea 300-500 ml în edemul pulmonar acut,

hipertensiune arterială

Locul puncţiei:
28
  venele de la plica cotului, unde se formează un „M” venos prin
anastomozarea lor
 venele antebraţului
 venele de pe faţa dorsală a mâinii
 venele subclaviculare
 venele femurale
 venele maleolare interne
 venele jugulare şi epicraniene – mai ales la sugari şi copii mici

Pregătirea puncţiei:

Materiale:

 De protecţie: - pernă elastică pentru sprijinirea braţului

- muşama şi aleză

 Pentru dezinfecţia tegumentului tip I protecţia câmpului cutanat apă şi

săpun, aparat de ras, alcool iodat, tinctiură de iod, alcool medicinal,
pense porttampon, câmpuri sterile pentru izolarea locului.
 Pentru dezinfecţia şi protecţia mâinilor: apă şi săpun, alcool medicinal,
mănişi sterile din cauciuc.
 Instrumentar şi materiale sterile: ace de 25-30 mm, diametrul 6/10,
7/10, 10/10 mm în funcţie de scop, seringi de capacităţi diferite în
funcţie de scop, pense, tampoane, mănuşi chirurgicale.
 Alte materiale: garou, eprubete uscate şi etichete, cilindru gradat, fiole
cu soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţă renală;
(materialele se vor folosi în funcţie de scopul puncţiei).

Pregatirea pacientul

 Pregătirea psihică: se informează asupra puncţiei

 Pregătirea fizică: pentru puncţia la venele braţului,
antebraţului:
29
- se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru pacient cât şi pentru persoana
care execută puncţia

- se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu

împirdice circulaţia de întoarcere la nivelul braţului

- se aşază braţul pe perniţă şi muşamaua în abducţie şi oxtensie maximă

- se dezinfectează tegumentele

- se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei, strângându-l

astfel încât să oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera

- se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind tengescent

Execuţia puncţiei

 asistentul îmbracă mănuşile sterile şi se aşează vis-a-vis de bolnav

 se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul puncţiei,
executând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor
vecine.
 se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizonul în sus,
în mâna dreaptă, între police şi restul degetelor.
 se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul îndirecţie oblică
( unghi de 30 grade) apoi peretele venos învingându-se o rezistenţă
elastică, până când acul înaintează în gol.
 se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei
 se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa
 se continuă tehnica, în funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea
medicamentoasă, recoltarea sângelui, perfuzie.
 În caz de sângerare, se prelungeşte acul perfuziei cu un tub din
polietilenă care se introduce în vasul colector, garoul rămânând legat
de braţ.
 Se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin
desfacerea garoului şi pumnului.

30
  Se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de
pătrundere a acului şi se retrage brusc.
 Se comprimă locul puncţiei 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală.

Îngrijirea ulterioară a pacientului

 se face toaleta locală a tegumentului

 se schimbă lenjeria dacă este murdară
 se asigură o poziţie comodă în pat.
 se supraveghează pacientul.

CAPITOLUL 4

STUDIU DE CAZ

31
PACIENTA: C.R.

VÂRSTA: 44 ani

DOMICILIUL: Brasov

NAŢIONALITATE: română

RELIGIA: ortodoxă

OCUPAŢIA: contabila

STARE CIVILĂ: căsătorită

DATA INTERNĂRII : 12.01.2022

DATA EXTERNĂRII : 19.01.2022

MOTIVELE INTERNĂRII: menoragie de 6-7 luni

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Fibrom uterin

Anamneza:

1. ANTECEDENTE HEREDO – COLATERALE:

- neagă

2. ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE:

- menarha la 16 ani;

- cicluri menstruale regulate la 28 de zile, durata menstruaţiei 5-6 zile, flux crescut in
ultimele 6-7 luni;

- sarcini: două; naşteri: două; avorturi: 0.

3. ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE:

-apendicectomie la 17 ani

32
 4. CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ:
- corespunzătoare: nu fumează, nu consumă alcool;

5. COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU: orientată temporo – spaţial.

6. ISTORICUL BOLII:
Boala actuală a debutat aproximativ acum 6-7 luni, prin menoragii din ce în ce mai
abundente, motiv pentru care pacienta solicită un consult de specialitate. Examenul
ecografiac evidenţiază formaţiuni tumorale hipogastrice

Se internează în Clinica Ginecologie I pentru diagnostic şi tratament de specialitate.

La internare s-au efectuat următoarele investigaţii:

1. EXAMEN CLINIC GENERAL :

- G = 75 kg, Î = 160 cm;

- tegumente şi mucoase: palide;

- ţesut celular subcutanat: normal reprezentat;

- sistemul ganglionar superficial : nu se palpează;

- sistem muscular: normoton, normokinetic;

- sistemul osteo-articular: integru, mobil;

- aparat renal: micţiuni spontane;

- aparat cardio-respirator:

- torace normal conformat, simetric, participă la mişcarile respiratorii;

- frecvenţa respiraţiei: 16 respiraţii pe minut;
- puls bine bătut: 78 pulsaţii pe minut
- TA = 120/80 mm Hg;

2. EXAMEN DE SPECIALITATE :
- abdomen sensibil la palpare, elastic

- organele genitale de multipară, nu pierde sânge în timpul examinării

33
- tuşeu vaginal: - vulva, vaginul suplu, elastic;

- col în butaş, orientat spre dreapta;

- formaţiuni tumorale cât un grapefruit, care fac corp comun cu uterul,

contur policiclic, consistenţă fermă, nedureroasă;

- anexele nu se palpează.

- Examen Citologic

-Babeş Papanicolau: - frotiu de tip II, sunt prezente celule pavimentoase,

superficiale, intermediare celule metapalzice, rare celule de tip ganglionar;

- Flora bacteriană: coci reduşi;

- Examen secreţie vaginală: negetiv;

- Examen sumar de urină:

Acid ascorbic Negativ

Bilirubina Negativ

Corpi cetonici Negativ

Glucoza Negativ

Ph 6

Proteine Negativ

Urobilinogen Negativ

Nitriţi Negativ

Densitate urinară 1010

34
 - Examen de laborator:

Valori normale

Glucoză 99 mg./dl. 65 – 120 mg/dl

Uree 26 mg/dl. 15,0 – 45,0 mg/dl

Creatinină 1,4 mg./dl. 6 – 1,3 mg/dl

T.G.O. 25 U/L. 15 – 50 U/L

T.G.P. 27 U/L. 15 – 65 U/L

Fibrinogen 356 mg. % 180 – 350 mg. %

APTT 38,4 ’’ 26 – 36 ’’

Hemoglobină 11,7 g% 11,5 – 17 g%

Hematocrit 31,15 % 35 – 74 %

Leucocite 6300/mm³ 4000-100000/mm³

Ts 2´40˝

Tc 2´55˝

VSH 12 mm/lh

ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII :

- monitorizarea funcţiilor cardio – vasculară ( TA, puls ), respiratorie (frecvenţa

respiratorie, capacitatea), temperatura, diureza, cantitatea de lichid exteriorizat pe tubul
de dren;

- se administrează : perfuzii cu Glucoză 10% 2x500ml; ser fiziologic 500ml; antialgice,

Clexane pentru profilaxia trombozelor;

35
- se începe mobilizarea după 48 de ore;

- după 48 de ore se reinstalează tranzitul intestinal;

- se suprimă tubul de dren, se reîncepe alimentaţia (supe strecurate, iaurt, brânză de

vaci), se suprimă sonda vezicală;

- se continuă urmărirea funcţiilor vitale şi controlul plăgii până când pacienta va fi

externată.

CULEGEREA DATELOR PRIVIND CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

- pacienta prezintă torace normal conformat, care participă simetric la mişcările
respiratorii;
- frecvenţa respiratorie datorită stării post narcotice este de 23 respiraţii/minut;
- ritmul respiraţiei este regulat;
- amplitudinea respiraţiei este superficială, cu pauze egale între respiraţii;
- ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare în timpul inspiraţiei şi expiraţiei;
- tipul respirator : costal superior, datorită măririi diametrului antero-posterior în
timpul inspiraţiei;
- mucoasa respiratorie este umedă, de culoare roz;
- pacienta are puls de 78 pulsaţii pe minut şi TA = 120/80 mmHg;
- coloraţia tegumentelor este palidă.

2. Nevoia de a bea şi a mânca

- pacienta are o greutate de 75 kg şi168 cm înălţime;

- cavitate bucală integră, nu prezintă edentaţie, mucoasă bucală umedă , de culoare

roz, gingiile sunt aderente la dinţi;
- nu prezintă proteză dentară, masticaţia fiind uşoară şi eficace cu gura închisă;
- reflexul de deglutiţie este prezent, digestia este lentă;
- ororul meselor era de trei mese principale şi două gustări

36
- preferă lactatele, alimentele de origine animală, brânzeturile, fructele; legumele,
pastele făinoase;
- se hidratează normal, 2000 ml/zi prin consum de: sucuri, apă minerală, ciorbe,
supe;
- după intervenţia chirurgicală, pacienta prezintă dificultăţi în a se alimenta din cauza
stării postoperatorii, având un uşor drad de dezhidratare, manifestat prin sete
datorită pierderii de sânge
- pacienta a fost alimentată permanent timp de trei zile prin perfuzie cu glucoză 5%,
în această perioadă având un regim hidric cu ceai amar;
- după trei zile s-a restabilit tranzitul intestinal şi se începe alimentaţia cu supe
strecurate, zeamă de compot, sucuri de fructe, în cantităţi suficiente, fără a depăşi
1500 ml în 24h; îmbogăţindu-se treptat cu supă de zarzavaturi, iar după primul
scaun se introduce pâine prăjită, brânză de vaci, iaurt, carne fiartă;
- alimentaţia devine apoi variată şi vitaminizantă.

3. Nevoia de a elimina
- eliminarea urinei se face prin micţiuni spontane, nedureroase, cu o frecvenţă de
şase micţiuni pe zi, de culoare galbenă, cu aspect clar, transparent, diureză fiind
cuprinsă între 1600 – 1900 ml/24h;
- pacienta a prezentat metroragie în cantitate de 100 ml, din acestă cauză are
tegumentele palide, uscate, pliu cutanat persistent, sete
- eliminarea fecalelor este normală, un scaun pe zi, de obicei dimineaţa imediat
după trezire, în cantitate de 100 – 150 g, cu o consistenţă păstoasă, omogenă şi o
culoare de obicei brună.

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

- aparat locomotor integru şi mobil, ceea ce îi permite pacientei o independenţă
totală în mişcare, atât ca amplitudine, cât şi ca mobilitate articulară;
- din cauza pierderii de sânge, pacienta s-a simţit slăbită;
- postoperator capacitatea de efort este redusă, pacienta prezentând oboseală,
ameţeli şi slăbiciune fizică;

37
- după intervenţia chirurgicală s-a mobilizat cu ajutor, apoi singură, motiv pentru
care a prezentat un mers încâlcit, dar echilibrat;
- acceptă o poziţie de decubit dorsal cu capul întors într-o parte, genunchii felctaţi cu
o patură facută sul sub genunchi şi îsi schimbă singură poziţia;
- postoperator se indică mişcări pasive şi active.

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni

- înainte de internare pacienta avea un somn liniştit, adormea uşor, durata somnului
fiind de 7-8 ore pe noapte;
- deprinderi înainte de culcare: ascultarea radioului sau lectura;
- în timpul spitalizării, durata somnului s-a redus la 4 ore pe noapte, pacienta
adoarmind greu, iar somnul îi este întrerupt de dureri la nivelul plăgii operatorii.

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

- pacienta preferă vestimentaţia uşoară şi comodă , încălţămintea joasă;
- acum necesită ajutor, pentru că este stabilă datorită actului operator.

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

- bolnava a fost afebrilă;
- după intervenţia chirurgicală a prezentat subfebrilitate ( 37,7 ºC ), iar după trei zile
revine la 36,5 – 37 ºC.

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, a-şi proteja tegumentele şi mucoasele

- pacienta prezintă tegumente curate, netede, elastice, normal pigmentate;
- mucoasa bucală este integră, fosele nazale libere;
- pacienta este foarte interesată de a fi curată şi îngrijită, de obicei îşi efectuează
toaleta singură;
- după intervenţia chirurgicală, bolnava necesită pansament steril 4 zile, schimbat
zilnic;
- după 5 zile plaga este curată, iar tegumentele normal colorate;
- în fosa iliacă dreaptă are un tub de dren, care s-a menţinut 4 zile.

38
 9. Nevoia de a evita pericolele
- pacienta este o persoană prudentă, ştie pe cât posibil să evite pericolele;
- acum persistă o teamă în ceea ce priveşte intervenţia chirurgicală, uneori plânge şi
atunci devine pesimistă.

10. Nevoia de a comunica

- îi place să converseze cu cei din jur, abordând discuţii pe teme diferite;

- acum vorbeşte uneori cu întreruperi, se bâlbâie, devine timidă şi chiar plânge;

- din partea familiei are multă înţelegere.

11. Nevoia de a-şi practica religia

- pacienta este de relifie ortodoxă;
- frecventează des slujbele religioase;
- seara citeşte dintr-o carte de rugăciuni.

12. Nevoia de a fi util, a se realiza

- pacienta este mulţumită de realizările obţinute până acum;
- acum se nelinişteşte pentru cei doi copii, în ceea ce priveşte alimentaţia lor şi
menajul;
- se simte inutilă şi este complexată de faptul că nu poate fi alături de familie.

13. Nevoia de a se recreea

- pacienta obişnuia să vizioneze anumite programe TV;
- îi place mult să citească romane de acţiune;
- acum, datorită condiţiilor spitaliceşti, nu este capabilă să-şi îndeplinească
obiceiurile recreative.

14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi protejezi sănătatea

39
 - nu are cunoştinţe în ceea ce priveşte aotu-îngtijirea după externare;
- doreşte să afle cât mai multe informaţii despre evoluţia postoperatorie, de aceea
pune multe întrebări.
În urma culegerii datelor pe cele 14 nevoi fundamentale, am stabilit următoarele nevoi
alterate:

- nevoia de odihnă;
- nevoia de a evita pericolele;
- nevoia de a comunica;
- nevoia de a fi curat şi de a păstra tegumentele integre;
- nevoia de a se mişca;
- nevoia de a învăţa.

40
 PLANUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI CU FIBROM UTERIN

Problema Obiective Intervenţii Intervenţii Evaluare

autonome delegate

1.Alterarea stării de Pacienta va avea dure- I-am explicat pacientei Am adm. pacientei cal- Peste 1 h, pacienta nu a

confort, prin durere. re ameliorată peste 1h. să-şi caute poziţia cea mai mante ale durerii: mai prezentat dureri de

Se manifestă prin fa – Pacienta nu va mai avea bună, în care să nu prezin- Algocalmin 1f. de 2ml intensitate mare la nive-

cies palid, ochi încer- dureri peste 2 zile. te durere. i.m. , 1 – 0 – 1 . lul plăgii, iar după 2

cănaţi şi diaforeză. zile nu a mai prezentat

deloc.

2.Dificultăţi în a se Srabilirea unui orar de I-am recomandat pacientei I-am adm. Diazepam Pacienta se odihneşte

odihni, se manifestă somn : pacienta să dacă poate să facă plim – 1 tb/zi, de 10mg seara, noaptea şi are un somn

prin insomnie. doarmă 7h pe noapte, bări în timpul zilei. Fenobarbital 1f./zi de liniştit.

fără treziri noaptea şi Am asigurat condiţii opti- 15 mg seara.

fără sedative. me de microclimat.

3.Alterarea tegumen- Pacienta nu va prezenta Am explicat pacientei im- Am făcut toaleta plăgii După 4 zile postopera-

Tului prin prezenţa complicaţii la nivelul portanţa păstrării tegu- cu tinct. de iod şi cu tor, pacienta prezintă te-

41
plăgii operatorii. plăgii operatorii. mentului curat la nivelul benzină iodată. Am gumente integre, curate

plăgii şi protejarea ei. tamponat plaga cu apă şi fără complicaţii.

oxigenată, tampoane

uscate,apoi am pansat

plaga. După 4 zile am

scos tubul de dren. Am

ajutat medicul la scoa-

terea firelor.

4.Diminuarea mobilită- Pacienta să aibă tonusul Am planificat un program Pacienta prezintă un to-

ţii, manifestata prin di- muscular normal şi for- de exerciţii, în funcţie de nus muscular normal şi

ficultatea schimbării ţa musculară păstrată. capacitatea paciantei. Am forţa musculară este

de poziţie. participat zilnic la mobili- păstrată.

zarea pacientei postope-

rator, prin mişcări pasive

şi apoi active.

5.Perturbarea imaginii se
Pacienta nu va mai fi I-am explicat pacientei ne- Pacienta şi-a recăpătat

manifestă prin anxie- anxioasă peste 3 zile. cesitatea intervenţiei chi- echilibrul psihic după 3

42
tate, pierderea imaginii Pacienta va avea o ima- rurgicale şi eficacitatea ei, zile.

de sine. gine de sine pozitivă, în am încurajat-o cu privire Pacienta s-a adaptat trau-

decurs de 3 zile. la actul operator. mei chirurgicale.

Am discutat cu pacienta

pentru înlăturarea ideii

mutilante.

Am rugat-o să evite frigul

şi efortul.

6.Deficit de cunoaştere Pacienta va înţelege toa- I-am explicat pacientei ne- Auto-administrarea de Pacienta a luat la cunoş-

despre auto-îngrijire. te restricţiile privitoare cesitatea respectării unor calmante pentru con- tinţă despre auto-îngriji-

la dietă, controlul durerii restricţii,cum ar fi: regim trolul durerii. rea la domiciliu.

şi a efortului fizic, cât alimentar bogat în protei-

şi la limitarea activităţii ne, limitarea efortului fi –

sexuale. zic la munci grele în

gospodărie timp de 1 lună

şi interdicţia raportului

sexual timp de 2 luni.

43
 BIBLIOGRAFIE

1. Prof. Dr. N. Angelescu – „ Propedentica medico – chirurgicală”, Ed. Medicală, Bucureşti, 1995

2. Dr. G. Baltă – „ Tehnici generale de ingrijirea bolnavilor”, vol.I, Ed. Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti, 1988

3. I. Negruţiu şi colab. – „ Obstetrică – Ginecologie”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981

4. E. Proca – „ Tratat de patologie chirurgicală”, vol.VII, Ed. Medicală, Bucureşti, 1986

5. C. Rădulescu – „ Ginecologie”, vol. II, Ed. Medicală, Bucureşti, 1995

6. V.I. Surcel – „ Fibromul uterin”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,1990

7. L.Titircă – „ Ghid de nursing”, Ed. Viaţa Medicală Romanească, Bucureşti, 1995

44