Moduri de expunere

1.Dialogul – este un procedeu literar, o modalitate de expunere, care presupune alternarea de replici
între două sau mai multe persoane, pentru a evidenţia gândurile şi sentimentele personajelor,
contribuind astfel la crearea ritmului şi dramatismului acţiunii. Dialogul este caracteristic genurilor epic
şi dramatic.

Structură și caracteristici:

dialogul este format din replici (unităţi minimale de constituire a dialogului)

ca semne ortografice și de punctuație specifice regăsim liniuța de dialog, două puncte

sunt prezente verba dicendi (verbele de declarație): a spune, a zice, a răspunde, a întreba

2.Narațiunea =un mod de expunere propriu genului epic (este chiar fraza genului epic). Narațiunea este
modul de expunere prin care se aduce la cunoștința cuiva (ascultător/cititor) o întâmplare sau o
succesiune de întâmplări, reale sau imaginare, care sunt atribuite unor personaje și prezente în
desfășurarea lor.

faptele,întâmplările sunt prezentate în ordine cronologică (adica în succesiunea lor) sau sunt prezentate
pe secvențe (fără a se păstra ordinea cronologică).

în narațiune acțiunea e elementul predominant prezența personajelor se observă frecvența verbelor

3.Descrierea este un mod de expunere prin care se prezintă trăsăturile caracteristice ale unui colț din
natură, ale unui peisaj, fenomen al naturii, portretul unui personaj etc. De asemenea, descrierea este și
o operă literară organizată pe baza descrierii literare. Ea poate fi:

de tip tablou (descrierea unei furtuni, unui lac, unui anotimp, etc.);

de tip portret (enumerarea trăsăturilor fizice și morale ale unei persoane).

Caracteristici:
frecvența substantivelor, a adjectivelor, cu accent pe verbele statice la modul indicativ, timpul prezent
sau imperfect;

prezența imaginilor artistice și a figurilor de stil;

sunt prezentate trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale unui colț din natură, etc;

4.Monologul – permite personajului să-și analizeze adevaratele sentimente și adevăratele cauze ale
faptelor sau gesturilor sale

Uneori monologul interior este o forma de extereorizare a unor trăsături intime.

se folosesc de obicei ghilimelele ca semne de punctuație specifice

textul este scris la persoana I