Macovei Andrei-Claudiu - Atestat Profesional Ate

Motto:* Contabilitatea este exercitiul etern al mintii fara de care lumea nu ar fi
putut evolua.
*Contabilitatea este judecatorul nepartinitor al trecutului si consilier
indispensabil al viitorului.
CUPRINS
I.Noţiuni generale privind creanţele şi datoriile
II.Contabilitatea decontărilor cu clienţii şi furnizorii
III.Concluzii
IV. Bibliografie
V. Studiu de caz
ARGUMENT
În perioada actuală, profesionistul contabil se confruntă cu o serie de incertitudini în

ceea ce priveste rolul său în cadrul organizaţiei. Dacă până acum el a fost vazut că un element
indispensabil al bunei desfaşurări a activităţii economice, multitudinea programelor
informatice de contabilitate a căror operare nu necesită cunostinţe de specialitate, par a
pericicla poziţia sa în cadrul întreprinderii. Atunci când complexitatea operaţiunilor financiar-
contabile nu poate fi pusă în formule matematice exaustive, decizia profesionistului contabil
face diferenţa dintre ordine şi dezordine informaţionala. Mai mult decât atât, multitudinea de
cifre şi indicatori rămâne inutilă în lipsa interpretării corecte, ce poate fi efectuată doar de un
specialist în domeniul financiar-contabil.
Pregătirea continuă reprezintă condiţia primordială a specialistului în contabilitate, care
trebuie să se adapteze la realitatile economice, sociale şi legislative, pentru a-şi îndeplini cu
adevarat sarcinile ce decurg din această profesie.
În continuare voi prezenta o mica parte din cunoştintele unui contabil: ”Contabilitatea
decontărilor cu furnizorii şi clientii” .Am ales această temă deoarece este foarte complexă şi
foarte folositoare, deoarece este important ca o persoană să deţină cunoştinţe despre relaţiile
ce au loc între furnizori şi clienţi. De aceea sper ca mă va ajuta în viitor.
COMPETENŢE VIZATE
Lucrarea se aplică unităţii de competenţă UC 16 CONTABILITATEA
EVENIMENTELOR ŞI TRANZACŢIILOR, având ca competenţe individuale:
C1 utilizarea planului de conturi pentru înregistrarea evenimentelor şi tranzacţiilor,
C2 înregistrarea evenimentelor şi tranzacţiilor,
C3 completarea registrelor contabile.
Alte unităţi de competenţă aplicate sunt:
UC2 Gândirea critică şi rezolvarea de probleme

UC4 Utilizarea calculatorului şi prelucrarea informaţiilor
UC5 Comunicarea
UC6 Dezvoltarea carierei profesionale
UC7 Procesarea datelor numerice
UC17 Realizarea situaţiilor financiare
Cap.I. Noţiuni generale privind creanţele şi datoriile în
relaţiile cu furnizorii şi clienţii
Noţiunile de creanţe şi datorii apar în contabilitate datorită relaţiilor pe care unitatea

le are cu terţii. Terţii pot fii: clienţii, furnizorii, cât şi salariaţii, statul, asigurările sociale, alte
persoane fizice şi juridice.
Schimburile economice din cadrul economiei de piaţă presupun existenţa a două
fluxuri de valori de sens contrar, adica fluxul mărfurilor (bunuri şi servicii) şi contrafluxul
valorilor de schimb (bani şi efecte comerciale). De cele mai multe ori aceste două fluxuri
nu au loc în acelaşi timp, generând datorii pentru beneficiar şi creanţe pentru prestator sau
furnizor.
În vederea realizării obiectului lor de activitate, agenţii economici intră în relaţii
economice diverse în cadrul proceselor de aprovizionare şi desfacere, relaţii care nasc drepturi
(creanţe) şi obligaţii (datorii).
Pentru a înţelege noţiunile de creanţe şi datorii se impune o definire a acestora.
Astfel, datoriile sunt resurse atrase la finanţarea unităţii şi reprezintă angajamentele
financiare ale debitorilor cu privire la sumele de bani sau bunuri cuvenite creditorilor.
Datoriile sunt elemente patrimoniale de pasiv care apar odată cu întocmirea documentelor
care le reflectă şi se sting la plata lor.
Datoriile se pot clasifica după mai multe criterii1, dintre care cele mai importante
ar fi:
1. După natura operaţiilor ce le generează pot fi:
• Datorii comerciale;
• Datorii financiare;
• Datorii fiscale;
• Datorii salariale şi sociale;
• Alte datorii;
2. După conţinutul economic şi obiectul datoriilor pot fi:
• Datorii faţă de furnizori;
• Datorii faţă de clienţi pentru avansurile primite de la aceştea;
• Datorii faţă de buget;
• Datorii din efecte de comerţ;
1
Voica V., “Contabilitatea financiară a agenţilor economici”, Editura C.M.C.F.P.P., Bucureşti, 1996, p.227.
• Datorii faţă de salariaţi;
• Datorii faţă de asigurările sociale şi protecţia socială;
• Datorii faţă de acţionari;
• Alte datorii.
Trebuie precizat că în categoria datoriilor mai sunt incluse şi veniturile înregistrate
în avans.
Creanţele reprezintă mijloace în curs de încasare, respectiv drepturi ale creditorilor
de a pretinde debitorilor anumite sume, bunuri sau lucrări2. Sunt elemente patrimoniale de
activ care iau naştere la avansarea temporară a unor bunuri sau valori altor persoane fizice
sau juridice şi se lichidează la încasarea lor.
Creanţele se pot clasifica după mai multe criterii:
1. După natura operaţiilor care le genereză pot fi:
• Creanţe comerciale;
• Creanţe financiare;
• Alte creanţe;
2. După conţinutul economic şi obiectul creanţelor pot fi:
• Creanţe asupra clienţilor pentru produse vândute, lucrări executate şi servicii
prestate;
• Creanţe asupra furnizorilor generate de avansurile şi aconturile acordate
anticipat de către cumpărător;
• Creanţe generate de deţinerea unor bilete la ordin, cupoane, bonuri de tezaur.
• Diverse creanţe asupra debitorilor provenite din operaţii necomerciale.
În categoria creanţelor sunt incluse şi cheltuielile înregistrate în avans.
Sub aspect economic, procesul de formare a creanţelor are la bază o mutaţie din
grupa bunurilor de natura imobilizărilor, mijloacelor circulante, materiale ori a mijloacelor
circulante de trezorerie- asupra cărora titularul de patrimoniu are toate atributele proprietăţii
(posesie, folosinţă, dispoziţie)- în bunuri care îi conferă titularului dreptul de creanţă, adica
dreptul ca la o dată scadentă să primească contravaloarea lor în bani sau în alte bunuri
corporale sau servicii cuvenite.
Sub aspect economic, procesul de formare a datoriilor presupune cumpărarea
bunurilor, iar plata acestor bunuri intervenind ulterior transferului de propreitate.
O prezentare schematică situează creanţele şi datoriile în activul şi pasivul
patrimoniului :
2
Voica V. op. citată, pp.229-231.
Activ Pasiv
Mijloace circulante în decontare Resurse străine în angajamente:
(creanţe):
Clienţi: Efecte de primit; Furnizori;
Clienţi incerţi: Debitori diverşi; Efecte de plătit;
Avansuri acordate personalului. Furnizori de imobilizări;
Efecte de plătit pentru imobilizări;
Personal-remuneraţii datorate;
Personal- ajutoare materiale
datorate;
Participarea personalului la profit;
Drepturi de personal neridicate;
Contribuţia unităţii la asigurările
sociale;
Contribuţia unităţii la fondul de
şomaj;
Impozitul pe profit;
TVA de plată;
Impozitul pe salarii;
Creditori diverşi;
În majoritatea cazurilor relaţiile cu terţi generează şi drepturi şi obligaţii reciproce,

de exemplu:
- în relaţiile comerciale cu furnizorii, unitatea patrimonială are obligaţia
plăţii contravalorii bunurilor, lucrărilor şi serviciilor primite, dar şi dreptul
asupra avansului sau acordului semnat;
- relaţiile cu clienţii, unitatea patrimonială are dreptul de a încasa
contravaloarea livrărilor sau prestaţiilor făcute, dar şi obligaţia decontării
avansului primit de la clienţi.
Datoriile către furnizori pot fi clasate şi ele în funcţie de următoarele criterii3:
1. După natura cumpărăturilor efectuate, distingem:
• Datorii din cumpărări de bunuri şi servicii destinate activităţii de exploatare;
• Datorii din cumpărări de imobilizări.
2. După modalitatea stingerii datoriilor, distingem:
• Datorii din cumpărări pe credit comercial, a căror stingere se face pe bază de
instrumente de decontare obişnuite;
• Datorii din cumpărări pe credit cambial, a căror stingere se face pe bază de
efecte de comerţ de tip cambial.
3. După scadenţa datoriilor distingem:

3
Pântea P. I. ”Managmentul contabilităţii româneşti”, Editura Intelcredo, Deva, 1998, pp. 294-296;
• Datorii al căror termen de plată este indicat în documentele furnizorilor şi
respectiv în cele de decontare;
• Datorii al căror termen de plată se va preciza ulterior de către furnizor pentru
acele mărfuri care nu au fost însoţite de facturi.
4. În funcţie de moneda în care se evaluează cumpărăturile, în factura
furnizorului, vom distinge:
• Datorii faţă de furnizori interni, a căror exprimare valorică se face în lei;
• Datorii faţă de furnizori externi, a căror exprimare valorică se face în devize;
Creanţele pot fi clasificate după mai multe criterii:
1. După modalitatea lichidării creanţelor, distingem:
• Creanţe din vânzarea pe credit comercial, a căror încasare se face cu instrumente
de decontare obişnuite;
• Creanţe din vânzarea pe credit cambial, a căror încasare se face pe bază de efecte
de comerţ de tip cambial;
2. După scadenţă, creanţele sunt:
• Creanţe al căror termen de încasare este indicat în documentele de livrare;
• Creanţe al căror termen de încasare se va preciza ulterior, la întocmirea facturii,
pentru acele vânzări care nu au fost însoţite de facturi;
De remarcat este faptul că în cadrul relaţiilor economice pe care cumpărătorul le are
cu furnizorul pot lua naştere creanţe provenind din relaţiile de cumpărare, cum sunt:
- avansurile acordate de client furnizorului;
- ambalajele primite odată cu marfa, care circulă pe principiul restituirii.
De asemenea şi furnizorul poate deveni debitor în cazurile:
- când primeşte avansuri de la clienţi;
- când odată cu bunurile livrate se facturează şi ambalajul care circulă pe
principiul restituirii.
Alte definiţii mai complete a datoriilor şi creanţelor ar fi următoarele:
Creanţa4- reprezintă contrapartida unei datorii şi se concretizează în dreptul de a
pretinde plata unei sume de bani, livrarea unui bun, prestarea unui serviciu, execuţia unei
lucrări; titularul unei creanţe este numit, în mod generic creditor. În desfăşurarea activităţii
sale, întreprinderea înregistrează creanţe în relaţii cu clienţii (creanţe-clienţi, efecte de primit),
cu debitorii, cu personalul, cu bugetul statului (TVA de recuperat, vărsăminte de impozite
4
Paraschivescu M.D., Păvăloaie W, ”Modele de contabilitate şi analiză financiară”, Editura Vrantop, Focşani,
1997, p. 198;
peste suma reală), cu bugetul asigurărilor sociale, precum şi în cadrul grupului, cu asociaţii,
cu subunităţile şi chiar cu furnizorii (furnizori-debitori).
Datoria5- este obligaţia contractată faţă de terţi care presupune plata unei sume de
bani, livrarea unui bun, prestarea de servicii sau executarea de lucrări în folosul acestuia; în
mod generic, cel care are o datorie, poate fi numit debitor. Datoriile apar în relaţiile dintre
întreprindere şi furnizori (furnizori, furnizori de imobilizări, efecte de plătit), cu personalul, cu
bugetul statului, cu bugetul asigurărilor sociale, în cadrul grupului, cu asociaţii, cu creditorii
deverşi, precum şi cu clienţii (clienţi-creditori).
Stingerea datoriile şi creanţele faţă de terţe persoane se realizează prin:
• operaţii băneşti de decontare cu numerar şi fără numerar;
• operaţii de decontare prin efecte de comerţ.
5
Paraschivescu M.D., Păvăloaie W., op. citată p. 199;
Locul creanţelor şi datoriilor în gestiunea întreprinderii
Cunoaşterea situaţiei creanţelor şi datoriilor într-o întreprindere prezintă importanţă pentru
asigurarea continuităţii activităţii economico-financiare şi pentru asigurarea unui anumit grad de
lichiditate a firmei.
De aceea trebuie cunoscute datele (momentul) la care datoriile devin exigibile pentru ca firma
să aibă veniturile necesare acoperirii acestora asfel în cât să-şi poată respecta clauzele contractuale.
De asemenea trebuie cunoscut momentul în care creanţele se sting pentru a putea pretinde în
cazul neîncasării lor, efectuarea acestora.
Aceste aspecte pot fi determinate în cadrul firmei cu ajutorul a doi indicatori: creditul client şi
creditul furnizor.
Creditul client 1se calculează după următoarea relaţie:
Durata=[Creanţe-clienţi+Efecte comerciale de primit/Cifra de afaceri(inclusiv TVA)]*360 zile
(zile)
Creditul furnizor se calculează după următoarea relaţie:
Durata=[Datorii furnizori +Efecte comerciale de plătit/Cifra de afaceri(inclusiv TVA)]*360 zile
(zile)
Cu ajutorul acestor doi indicatori se vor cunoaşte cu exactitate situaţia obligaţiilor faţă de
furnizori şi situaţia creanţelor clienţilor faţă de unitatea noastră, asigurându-se astfel o trezorerie
pozitivă pentru întreprindere.
Aceşti doi indicatori ajută la determinarea gradului de solvabilitate a întreprinderi2, fiind
influenţaţi de următoarele aspecte:
- de condiţiile specifice acordate în sectorul de activitate al vânzătorului sau pretinse, în cel
al cumpărătorului;
- de produsul vândut, unele pretându-se la o încasare imediară, altele la acordarea unui
termen de plată mai lung sau mai scurt, în funcţie de duratele cerute de stocaj;
- de relaţiile instituite între vânzător şi cumpărător: încrederea pe care primul o are faţă de cel
de al doilea, interesul comercial al cumpărătorului, utilizarea sau nu a efectelor comerciale.
În procesul de constatare a datoriilor, timpul şi modul de calcul reprezintă cei mai importanţi
factori. Deseori, neînregistrarea unei datori într-un exerciţiu contabil este însoţită de neînregistrarea
unei cheltuieli. Astfel, ea conduce la o subevaluare a cheltuielilor şi o supraevaluare a profitului. O
datorie trebuie să se înregistreze în momentul în care se crează obligaţia. Această regulă este mult mai
greu de aplicat decât pare. De exemplu, atunci când printr-o operaţiune comecială societatea este
1
Feleagă N., Ionaşcu I., “Tratat de contabilitate”, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p.37;
2
Gradul de solvabilitate a întreprinderii exprimă capacitatea întreprinderii de a face faţă scadenţelor pe termen scurt.
obligată să efectuieze plăţi viitoare, apare şi este constatată o datorie, ca în cazul cumpărării de bunuri
pe credit. Deci, o înregistrare corectă în contabilitate a datoriilor şi creanţelor asigură o imagine reală a
situaţiei întreprinderii.
O cunoaştere exactă a situaţiei datoriilor şi creanţelor, mai bine zis a obligaţiilor şi drepturilor
pe fiecare furnizor şi client este obligatorie în luarea deciziilor în cadrul firmei şi în stabilirea modului
de organizare a activităţii economico-financiare.
O cunoaştere precisă şi dataliată a situaţiei creanţelor şi datoriilor oferă posibilitatea luării
deciziilor în contractarea altor datorii faţă de furnizori şi în acordarea altor împrumuturi clienţilor.
Evaluarea creanţelor şi datoriilor

Datoriile faţă de furnizori sunt datorii din exploatare ce apar ca urmare a derulării operaţiuni de
aprovizionare a unităţii patrimoniale cu cele necesare în vederea desfăşurării în bune condiţii a
activităţii lor. Obligaţia unităţilor patrimoniale faţă de furnizori lor se ridică la nivelul valori bunurilor,
lucrărilor şi serviciilor primite, inclusiv cota de TVA aferentă. În situaţia în care furnizorul acordă
reduceri comerciale, valoarea de înregistrare a obligaţiei este la nivelul netului comercial, plus cota de
TVA aferentă. Cu alte cuvinte, valoarea de înscriere a datoriei intrate în patrimoniu este valoarea ei
nominală, adică valoarea trecută în document.
Specificăm faptul că în contabilitate se înregistrează doar datoriile certe faţă de furnizori. Datoria
devine certă în momentul transferului de proprietate pentru bunuri, respectiv realizării lor pentru
lucrări şi servicii. Factura este documentul de bază utilizat pentru consemnarea transferului de
proprietate sau a realizării lucrărilor sau serviciilor.
Creanţele faţă de clienţi rezultă ca urmare a vânzări producţiei, respectiv realizări lucrărilor sau
serviciilor şi au în contrapartidă veniturile din expoatare.
Creanţele întreprinderi faţă de clienţi săi îşi au izvorul în schimbul de consimţământ concretizat
într-o comandă fermă din partea clientului şi acceptată de producător sau având ca bază contractele
încheiate. Creanţele devin certe, sigure, în momentul transferului de proprietate pentru vânzări şi în
momentul realizării lor pentru lucrări şi servicii. Transferul de proprietate se produce, deci, în
momentul realizării lucrărilor sau prestărilor de servicii, moment care în practică corespunde cu
facturarea.
Pe baza facturii, creanţele se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare în patrimoniu,
care corespunde cu valoarea lor nominală, adică cu totalul de plată (valoarea în preţ sau tarif negociat
+ TVA).
În ceea ce priveşte valoarea de bilanţ, creanţele vor figura la valoarea lor din contabilitate, adică
la valoarea lor nominală, însă aplicându-se principiul prudenţei se vor constitui provizioane pentru
deprecierea creanţelor-clienţi (contul 491) în situaţia în care se prevede o pierdere posibilă.
În ceea ce priveşte creanţele datorate, care sunt acele creanţe aflate în dificultate sau cu clienţi
dispăruţi, operaţia de evaluare presupune un transfer pentru mărimea lor cu tot cu TVA în contul
416”Clienţi incerţi”. Pentru aceste creanţe se constituie provizioane pentru deprecieri, a căror mărime
este în funcţie de circumstanţele de pierdere probabilă şi având la bază principiul prudenţei.
Provizioanele vor fi determinate la mărimea creanţei, fără să se aibă în vedere TVA inclusiv în
recuperarea creanţei. La închiderea exerciţiului următor provizionul devine fără obiect şi se reia la
venituri.
Şi pentru creanţele litigioase care sunt înregistrate tot în contul 416”Clienţi incerţi”se constituie
provizion pentru deprecieri.
Pentru creanţele nerecuperabile (când este certă situaţia debitorului şi prin procedura de lichidare
se constată insuficienţa activelor) valoarea lor este trecută la pierderi cu ajutorul contului 654
„Pierderi din creanţe”.
O evaluare a creanţelor din punct de vedere a analizei economico-financiare este deosebit de
interesantă prin prisma aspectelor noi evidenţiate. Astfel, cum bine se ştie creanţele reprezintă drepturi
băneşti potenţiale realizabile la termene diferite. În tranzacţiile de vânzare – cumpărare interesele
părţilor diferă. De aceea în etapa de diagnostic şi în special dacă au o pondere importantă trebuie
apreciate creanţele din punct de vedere al gradului de vechime, a posibilităţilor de recuperare şi a
termenului de realizare, făcându-se corecţiile necesare asupra soldului conturilor respective.
Astfel:
- creanţele certe: se iau în calcul la valoarea contabilă;
- creanţele care se apreciază că nu pot fi încasate: se scad din patrimoniul la
valoarea contabilă, trebuind să se justifice imposibilitatea încasării;
- creanţele pentru care se apreciază că încasarea va avea loc peste o lună: se
corectează în funcţie de costul imobilizării fondurilor pe perioada amânării încasării
(dobânda bancară);
- creanţele exprimate într-o altă monedă, decât cea naţională: se actualizează
în funcţie de eventualul curs de schimb.
În actuala etapă de tranziţie la economia de piaţă, când raportul „leu- valută” variază mai mult la
întâmplare, reevaluarea datoriilor şi creanţelor în devize este o cerinţă care nu ţine numai de
contabilitate ci şi de managementul general şi financiar al agenţilor economici. Pentru aceasta, chiar
dacă deocamdată nu sunt normative exprese, sunt în schimb „reguli ferme” care ţin de conducerea
finanţelor societăţii, de bunul simţ contabil, între care:
- Datoriile şi creanţele se reevaluiază obligatoriu pe parcursul exerciţiului în
momentul în care are loc decontarea lor, diferenţele constatate fiind transferate direct
asupra veniturilor sau cheltuielilor, în funcţie de sensul lor;
- Datoriile şi creanţele care nu se decontează până la închiderea exerciţiului anual
se convertesc, adica se reevaluiază la cursul „leu-valută”, în ultima zi a anului, iar
diferenţa se colectează în cele 2 conturi de diferenţe de conversie: 476 „Diferenţe de
conversie-activ” şi 477 „Diferenţe de conversie-pasiv”.
În cazul creanţelor şi datoriilor în devize pentru a se asigura reflectarea acestora în bilanţ la
mărimea reală, este necasară evaluarea lor în lei la cursul de schimb în vigoare la 31 Decembrie.
Datorită fluctuaţiei, de regulă, zilnice a cursului de schimb a monedei naţionale în raport cu diversele
valute, valoarea în lei a creanţelor şi datorilor în devize la 31 Decembrie poate fi mai mare sau mai
mică decât valoarea în lei a acestora la data intrări în patrimoniu. Astfel diferenţele nefavorabile de
curs valutar, aferente creanţelor în devize, ca urmare a scăderii cursului valutar, respectiv aferente
datoriilor exprimate în devize, ca urmare a creşterii cursului valutar se înregistrează în contul 476
„Diferenţe de conversie-activ”.
Diferenţele favorabile de curs valutar aferente creanţelor exprimate în devize, ca urmare a
creşterii cursului valutar, respectiv cele aferente datoriilor exprimate în devize, ca urmare a scăderii
cursului valutar, se înregistrează în contul 477 „Diferenţe de conversie-pasiv”.
Potrivit HG nr.335/1995 ”Privind regimul constituirii, utilizării şi deductibilităţii fiscale a
provizioanelor agenţilor economici şi societăţi bancare” se pot constitui provizioane pentru pierderi
din diferenţe de curs valutar la nivelul pierderii nete calculate ca diferenţe între sumele înregistrate în
debitul contului 476 mai mari şi sumele înregistrate in creditul contului 477 mai mici- care sunt
provizioane deductibile fiscal. Reluarea la venituri a acestor provizioane se face fie pe măsura lichidări
creanţelor şi datoriilor în valută pentru care acestea au fost constituite, fie ca urmare a scăderii cursului
valutar de referinţă la închiderea exerciţiului.
Ca o concluzie a celor prezentate, creanţele şi datoriile se evaluiază ca şi celelalte elemente de
patrimoniu în următoarele momente:
• La intrarea în patrimoniu;
• La inventariere;
• La sfârşitul exerciţiului;
• La ieşirea din patrimoniu.
Astfel, creanţele şi datoriile în lei sunt evaluate:
a) La intrarea în patrimoniu:- sunt evaluate la valoarea lor nominală care rezultă din
documentele justificative, indiferent dacă ele sunt reprezentate de titluri de credit, de instrumente de
decontare, de extrase de cont;
b) La inventariere:- sunt evaluate la valoarea lor probabilă de încasat/de plătit, valoare care
poartă denumirea de valoare de inventar.
c) La sfârşitul exerciţiului:- sunt evaluate fie la valoarea de intrare, fie la valoarea de
inventar, atunci când apar diferenţe. În acest caz, aplicând principiul prudenţei se va ţine seama de
deprecierea creanţelor şi se vor constitui provizioane petru deprecieri.
d) La ieşirea din patrimoniu:- sunt evaluate la valoarea de intrare, la valoarea contabilă.
Creanţele şi datoriile în devize sunt evaluate astfel:

a) La intrarea în patrimoniu:- se înregistează în contabilitate în devize şi în lei, la cursul de
schimb în vigoare la data efectuării operaţiunilor;
b) La inventariere:- se înregistează în contabilitate la cursul de schimb de la data efectuării
inventarului;
c) La sfârşitul exerciţiului:
- Creanţe: - se vor înregistra diferenţe de curs valutar între data intrării creanţelor şi
valoarea acestora la cursul ultimei zile a exerciţiului utilizând-se conturile 476 „Diferenţe de
conversie-activ”- când diferenţele sunt favorabile şi 477 „Diferenţe de conversie-pasiv” – când
diferenţele sunt favorabile. La începutul exerciţiului următor se reiau (anulează) aceste înregistrări
print-o formulă contabilă inversă.
- Datoriile : - vor fi regularizate în funcţie de cotaţia cursului valutar al ultimei zile
din Decembrie, utilizându-se de asemenea conturile 476 şi 477. La începutul exerciţiului următor se
reiau (anulează) aceste înregistrări print-o formulă contabilă inversă.
d) La ieşirea din patrimoniu:- atât datoriile, cât şi creanţele sunt evaluate în ziua plăţii,
respectiv încasării lor la cursul oficial al zilei respective.
Cap. II. Contabilitatea decontărilor cu clienţii şi furnizorii
Sistemul de conturi folosit pentru contabilitatea decontărilor cu
clienţii şi furnizorii
Sistemul de conturi folosit pentru contabilitatea decontărilor cu clienţii şi furnizorii este
reflectat în Planul de conturi general al agenţii economici în clasa 4, respectiv în grupa 40
”Furnizori şi conturi asimilate” şi 41 “Clienţi şi conturi asimilate”.
Grupa 40 “Furnizori şi conturi asimilate” este formată din următoarele conturi:
401 “Furnizori”
403 “Efecte de plătit”
404 “Furnizori de imobilizări”
405 “Efecte de plătit pentru imobilizări”
408 “Furnizori-facturi nesosite”
409 “Furnizori-debitori”
Conturile care formează această grupă sunt conturi de pasiv, cu excepţia contului 409
“Furnizori-debitori” care este un cont de activ.
Pentru o cunoaştere exactă a modului de folosire a acestor conturi, se impune o prezentare
detaliată a acestora.
Contul 401 „Furnizori” este utilizat pentru a reflecta relaţiile unităţii cu furnizorii de la care
s-a aprovizionat cu bunuri şi servicii destinate activităţii de exploatare. Acest cont prezintă
următoarele caracteristici:
• din punct de vedere economic este un cont de datorii pe termen scurt;
• din punct de vedere al funcţiei contabile este un cont de pasiv;
• se creditează: cu valoarea bunurilor şi serviciilor primite, pentru care s-au creat datori faţă
de furnizori;
• se debitează: prin stingerea datoriilor faţă de furnizori;
• soldul creditor: surprinde sumele datorate furnizorilor;
• se dezvoltă analitic pe furnizori şi eventual pe facturi ale acestora
Operaţii cu care se debitează Contul Operaţii cu care se creditează Contul
corespondent corespondent
creditor debitor
Plăţi efectuate către furnizori pe 5191 Valoarea la preţ de cumpărare a 301, 302, 3021,
seama unui credit pe termen scurt materiilor prime şi materialelor 3023, 361, 371,
şi mijlociu; consumabile, obiectelor de 381.
inventar, baracamentelor şi
amenajărilor provizorii, animalelor
tinere şi la îngrăşat, a mărfurilor
intrate în patrimomiu, achiziţionate
cu titlu oneros de la terţi pe bază de
facturi;
Valoarea biletelor la ordin sau a 403 Valoarea la preţ prestabilit a 301-381;
cambiilor suscrise, acceptate de materiilor prime şi materialelor 308, 328, 368,
furnizori; consumabile, obiectelor de 378, 388
inventar, baracamentelor şi
amenajărilor provizorii, animalelor
tinere şi la îngrăşat, a mărfurilor şi
ambalajelor intrate în patrimoniu,
achiziţionate cu titlu oneros de la
terţi pe bază de facturi;
Valoarea avansurilor virate 409 Valoarea facturilor primite în cazul 408
furnizorilor cu ocazia regularizării în care acestea au fost evidenţiate
plăţilor cu acestia; anterior ca facturi nesosite;
Valoarea ambalajelor care circulă 409 Valoarea ambalajelor care circulă 409
în sistem de restituire, predate în sistem de restituire, facturate la
furnizorilor; furnizori;
Impozitul reţinut din sumele 444 TVA înscrise în facturile 4426
datorate colaboratorilor; furnizorilor;
Diferenţele favorabile de curs 765 TVA neexigibilă pentru cumpărări 4428
valutar aferente facturilor fără facturi;
neachitate la închiderea
exerciţiului (în negru);
Diferenţele favorabile de curs 765 Valoarea lucrărilor executate sau a 471
valutar aferente facturilor serviciilor prestate de terţi în avans;
neachitate, la reluarea lor în
exerciţiul următor (în roşu);
Plăţi efectuate către furnizori din 5121 Diferenţele nefavorabile de curs 665
conturi bancare; 5124 valutar înregistrate la închiderea
Plăţile efectuate către furnizori din 5311 Reluarea diferenţelor nefavorabile 665
caserie; 5314 de curs valutar înregistrate la
închiderea exerciţiului precedent
(în roşu)
Plăţile efectuate către furnizori din 542 Valoarea timbrelor fiscale şi 5321-5328
avansuri de trezorerie; poştale, biletelor de tratament şi de
călătorie şi a altor valori
achiziţionate;
Diferenţele favorabile de curs 765 Lucrări executate şi servicii 611-626
valutar aferente datoriilor către prestate de terţi; 628
furnizorii externi, la data plăţii lor;
Valoarea sconturilor obţinute de la 767
furnizori;
Contul 403 „Efecte de plătit” este utilizat atunci când datoriile către furnizori se achită prin
efecte comerciale, cum sunt tratele (cambiile) sau biletele la ordin. Acest cont se caracterizează prin
următoarele aspecte:
• din punct de vadere al funcţiei contabile este un cont de pasiv;
• se creditează: cu datoriile către furnizor acceptate de acesta de a se plăti prin efecte de
comerţ;
• se debitează: cu plăţile efectuate la scadenţă pe bază de efecte comerciale;
• soldul creditor: reflectă valoarea efectelor de plătit;
• se dezvoltă în analitice deschise pe furnizori şi efecte de plătit;
Debit 403 „Efecte de plătit” Credit

Operaţiuni cu care se Cont Opraţuni cu care se Cont
debitează corespondent creditează corespondent
creditor debitor
Diferenţele de curs valutar 477 Valoarea acceptată a 401
favorabile aferente efectelor cambiilor sau a biletelor la
de plată în valută, neachitate ordin subscrise;
la închiderea exerciţiului (în
negru);
Diferenţe de curs valutar 477 Diferenţele nefavorabile de 476
favorabile aferente efectelor curs valutar la închiderea
de plată în valută, neachitate exerciţiului aferente
la reluarea lor la începutul datoriilor faţă de furnizorii
exerciţiului următor (în externi, exprimate în
roşu); devize, ce urmează a se
deconta pe bază de efecte
comerciale (în negru);
Plăţile efectuate la scadenţă 5121 Reluarea lor la începutul 476
pe bază de efecte 5124 exerciţiului financiar
comerciale; următor (în roşu);
Diferenţele favorabile de 765
curs valutar constatate la
lichidarea efectelor de plată
în devize;
Pentru a înţelege modul de funcţionare a contului 403 „Efecte de plătit” trebuie explicate
efectele de comerţ- trate (cambii), bilet la ordin - care sunt instrumente reprezentative pentru
creditul comercial. Furnizorul poate cere acceptarea unei trate, după cum şi cumpărătorul poate
emite un bilet la ordin.
Trată (cambia) - este un ordin scris prin care creditorul denumit „trăgător” dă ordin
debitorului său numit „tras” să plătească la un anumit termen (scadenţă) sau la vedere (adică la
prezentare) o anumită sumă de bani unei a treia persoane intitulată „beneficiar”.
Bilet la ordin- este un înscris financiar emis de cumpărător prin care acesta se obligă să
achite necondiţionat furnizorului, la o anumită dată şi print-o anumită bancă, o datorie provenită din
cumpărări.
Scadenţa poate fi de 30, 60, 90, 120 zile şi chiar mai mult. Aceste efecte de comerţ oferă
avantajul de a se putea transforma în bani prin vindere (scontare) la bancă sau de a-şi achita o
datorie prin andosare.
Contul 404”Furnizori de imobilizări” este utilizat pentru evidenţa obligaţiilor de plată faţă de
furnizorii de imobilizări corporale sau necorporale. Acest cont se caracterizează prin următoarele
aspect:
• se creditează: cu datoriile faţă de furnizori de imobilizări necorporale şi corporale;
• se debitează: la stingerea datoriilor faţă de furnizori de imobilizări;
• soldul creditor: reprezintă sumele datorate furnizorilor de imobilizări;
• se dezvoltă analitic pe furnizori de imobilizări şi eventual pe facturi ale acestora.
Debit 404”Furnizori de imobilizări” Credit
Operaţii cu care se debitează Cont Operaţiuni cu care se Cont
corespondent creditează corespondent
creditor debitor
Plăţile efectuate către furnizori pe 162 Valoarea imobilizărilor 201, 203, 205,
seama unui credit pe termen lung necorporale facturate de 207,208
şi mijlociu; furnizori, inclusiv a serviciilor
prestate sau a lucrărilor executate
de terţi pentru realizarea
imobilizărilor necorporale;
Valoarea biletelor la ordin sau a 405 Valoarea imobilizărilor corporale 2111, 2112,
cambiilor subscrise, acceptate de facturate de furnizori, inclusiv 2121, 2122
furnizori de imobilizări; servicii prestate şi/sau a lucrărilor
executate de terţi pentru
realizarea imobilizărilor
corporale;
Diferenţele favorabile de curs 477 TVA înscrisă în facturile 4426
valutar aferente facturilor externe furnizorilor;
neachitate la închiderea
exerciţiului;
Difernţele favorabile de curs 477 TVA neexigibilă pentru 4428
valutar aferente facturilor externe cumpărăturile fără factură;
neachitate, la rularea lor în
exerciţiul următor (în roşu);
Plăţile efectuate către furnizori de 5121, 5124, Diferenţele nefavorabile de curs 476
imobilizări: 5311, 5314, valutar înregistrate la închiderea
- din conturi bancare; 5411, 5412, 542 exerciţiului, aferente datoriilor
- din caseie; către furnizorii externi de
- din acreditive; imobilizări (în negru);
- din avansuri de
trezorerie;
Diferenţele favorabile de curs 765 Reluarea diferenţelor 476
valutar aferente datoriilor către nefavorabile de curs valutar, la
furnizorii externi, la data plăţiilor; începutul exerciţiului următor (în
Valoarea sconturilor obţinute de 767 roşu);
la furnizori de imobilizări;
Contul 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări” se foloseşte de cumpărători de
imobilizări atunci când datoriile către furnizorii de imobilizări se achită prin efecte comerciale.
Trebuie precizat că funcţiunea acestui cont se aseamănă cu funcţiunea contului 403 „Efecte de
plătit”.
Caracterizarea contului 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări” este următorea:
• se creditează: cu datoriile către furnizori de imobilizări acceptate de acestea de a se plăti
prin efecte de comerţ;
• se debitează: cu plăţile efectuate la scadenţă pe bază de efecte de comerţ;
• soldul creditor: reprezintă valoarea efectelor de plătit;
• se dezvoltă pe analitice deshise pe furnizori de imobilizări şi efecte de plătit.
Debit 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări” Credit

Operaţii cu care se debitează Contul Operaţii cu care se creditează Contul
creditor debitor
Diferenţele de curs valutar 477 Valoarea acceptată a cambiilor sau 404
favorabile aferente efectelor de a biletelor la ordin subscrise;
plată în devize, neachitate la
închiderea exerciţiului (în negru);
Difereţele de curs valutar 477 Diferenţele nefavorabile de curs 476
favorabile aferente efectelor de valutar aferente datoriilor faţă de
plată în devize, neachitate la furnizori, ce urmează a se deconta
reluarea lor la începutul exerciţiului (în negru);
următor în roşu;
Plăţile efectuate la scadenţă pe bază 5121 Reluarea lor la începutul 476
de efecte comerciale; 5124 exerciţiului financiar următor (în
roşu);
Diferenţele favorabile de curs 765
valutar constatate la lichidarea
efectelor de plată în devize;
Contul 408”Furnizori-facturi nesosite” este utilizat pentru evidenţa decontărilor cu

furnizori pentru aprovizionările de bunuri, lucrările executate şi prestările de servicii pentru care nu
s-au primit facturi. Acest cont este folosit mai puţin în cursul exerciţiului financiar, pentru că se
aşteaptă ca bunurile materiale primite să se recepţioneze doar la primirea facturilor.
La închidera exerciţiului sau la data întocmirii bilanţului este obigatoriu ca asemenea bunuri
şi servicii primite fără facturi să se înregistreze în mod provizoriu de cumpărător, pentru a nu
denatura patrimoniul unităţii şi rezultatele financiare. În aceste cazuri bunurile se recepţionează, se
evaluează pe baza datelor din contract sau pe baza documentelor însoţitoare, iar apoi se
înregistrează în contabilitate ca o datorie exigibilă la data primiri facturi.
Caracterizarea contului 408”Furnizori-facturi nesosite” poate fi făcută asfel:
• se creditează: cu valoarea bunurilor şi serviciilor primite fără facturi, pentru care s-au
creat datorii către furnizori;
• se debitează: la sosirea facturii, cu valoarea trecută în factură;
• soldul creditor: reprezintă sumele datorate furnizorilor pentru care nu s-au primit
facturi;
• se poate dezvolta în conturi analitice pe furnizori şi pe loturi de bunuri şi servicii
cumpărate;
Debit 408”Furnizori-facturi nesosite” Credit

Operaţii cu care se Cont Operaţii cu care se creditează Cont
debitează corespondent corespondent
creditor debitor
Valoarea facturilor sosite; 401 Valoarea bunurilor aprovizionate de 300, 301, 321,
la furnizori fără factură; 323, 361, 371,
381
Diferenţele favorabile de 477 TVA neexigibilă aferentă bunurilor 4428
curs valutar înregistrate la aprovizionate, serviciilor prestate şi
închiderea exerciţiului lucrărilor executate de furnizori,
aferente datoriilor către fără facturi;
furnizorii externi, pentru
care nu s-a primit facturi (în
negru);
La reluarea lor la începutul 477 Diferenţele nefavorabile de curs 476
exerciţiului financiar valutar înregistrate la închiderea
următor; exerciţiului aferente datoriilor către
furnizorii externi, pentru care nu s-
au primit încă facturi (în negru);
La reluarea lor la începutul 476
exerciţiului următor (în roşu);
Valoarea lucrărilor executate şi 611-626
serviciilor prestate de furnizori, fără 628
factură;
Contul 409 „Furnizori-debitori” este utilizat în momentul în care livrările de mărfuri sau
materii şi materiale de către furnizori sunt însoţite de ambalaje ce trebuie restituite furnizorilor. Prin
intermediul acestui cont sunt reflectate două categorii de operaţii economice:
- avansurile băneşti acordate de clienţi furnizorilor în vederea livrării unor bunuri sau
servicii, situaţie în care furnizorul devine debitor, constituindu-se o creanţă faţă de acesta;
- ambalajele restituibile primite o dată cu bunurile cumpărate cum ar fi: sticlele, borcanele,
navetele, butoaiele etc. Aceste ambalaje se facturează de furnizori împreună cu bunurile
procurate, dar ele nu se înregistrează ca bunuri stocabile, ci ca o creanţă pe care clientul poate
să o recupereze prin restituirea lor.
-
Contul 409 „Furnizori-debitori” poate fi făcută asfel:
• din punct de vedere economic este un cont de creanţe;
• din punct de vedere al funcţiei contabile este un cont de activ;
• se debitează: cu avansurile acordate furnizorilor şi cu ambalajele care
circulă pe principiul restituirii primite de la furnizori odată cu bunurile cumpărate.
• se creditează: la regularizarea avansurilor acordate furnizorilor după
primirea bunurilor şi serviciilor şi la restituirea sau valorificarea ambalajelor primite
anterior de la furnizori;
• se devoltă în analitice pe persoanele juridice cărora li s-au acordat
avansuri şi respectiv, de la care s-au primit ambalaje returnabile.
Debit 409”Furnizori-debitori” Creditor
Operaţii cu care se Contul Operaţii cu care se Contul
creditor debitor
Valoarea ambalajelor care 401 Valoarea ambalajelor care 381
circulă în sistem de restituire, circulă în sistem de restituire,
facturate de furnizori; nerestituite furnizorilor şi
reţinute în stoc;
Diferenţe favorabile de curs 477 Valoarea ambalajelor care 401
valutar înregistrate la circulă în sistem de restituire,
închiderea exerciţiului, înapoiate furnizorilor;
aferente avansurilor în devize
(în negru);
Reluarea diferenţelor 477 Valoarea avansurilor 401
favorabile de curs valutar la regularizate cu furnizorii la
începutul primirea bunurilor, lucrărilor
exerciţiului următor; sau serviciilor;
Valoarea avansurilor în 5121, Diferenţele nefavorabile de 476
contul unor livrări de bunuri, 5124 curs valutar aferente
prestări de servicii sau avansurilor în devize, acordate
executări de lucrări, acordate furnizorilor la închiderea
prin cont bancar; exerciţiului (în roşu);
Valoarea avansurilor achitate 5311 Reluarea diferenţelor 476
în contul unor livrări de nefavorabile la începutul
bunuri, prestări de servicii sau exerciţiului următor (în roşu);
executări de lucrări, acordate Valoarea ambalajelor care 608
în numerar; circulă în sistem de restituire,
degradate şi incluse în
cheltuieli;
Diferenţele nefavorabile de 665
curs valutar aferente
avansurilor în devize acordate
furnizorilor, cu ocazia
regularizării lor;
Grupa 41 „Clienţi şi conturi asimilate” este formată din următoarele conturi:

411 „Clienţi”
413 „Efecte de primit”
416 „Clienţi incerţi”
418 „Clienţi-facturi de întocmit”
419 „Clienţi-creditori”
Contul 411 „Clienţi” se foloseşte pentru evidenţa decontărilor cu clienţii interni şi externi
pentru produsele, semifabricatele, materialele, mărfurile vândute, lucrările şi serviciile prestate pe
bază de facturi. Se poate caracteriza prin următoarele elemente:
• se debitează: cu valoarea la preţ de vânzare a bunurilor livrate, lucrărilor
executate şi serviciilor prestate pe bază de facturi;
• se creditează: cu sunele încasate de la clienţi pentru bunurile livrate,
lucrărilor executate şi serviciilor prestate pe bază de facturi;
• soldul debitor: reflectă sumele datorate de clienţi;
• se dezvoltă pe analitice deschise pe clienţi şi eventual pe facturi.
Debit 411 ”Clienţi” Credit
Operaţii cu care se Contul Operaţii cu care se Contul
creditor debitor
Valoarea bunurilor livrate sau 418 Sumele datorate de clienţii 416
serviciilor prestate, incerţi, dubioşi, rău platnici
evidenţiate sau aflaţi în litigiu;
anterior în 418;
TVA colectată aferentă 4427 Valoarea ambalajelor care 419
lucrărilor; 4428 circulă în sistem de restituire,
TVA neexigibilă aferentă primite de la clienţi;
livrărilor făcute fără facturi;
Valoarea creanţelor 472 Decontarea avansurilor 419
reprezentând vânzări cu plata încasate de la clienţi;
în rate cu perceperea de
dobânzi, cu încasarea
ulterioară;
Diferenţele nefavorabile de 477 Diferenţele nefavorabile de 476
curs valutar aferente curs valutar aferente
creanţelor exprimate în creanţelor în devize la
devize, la închiderea închiderea exerciţiului (în
exerciţiului financiar (în negru);
negru);
Reluarea diferenţelor 477 Reluarea diferenţelor 476
favorabile de curs valutar, la nefavorabile la începutul
începutul exerciţiului următor exerciţiului următor (în roşu);
(în roşu);
Valoarea la preţ de vânzare a 701-708 Valoarea cecurilor acceptate 5112
mărfurilor, produselor, pentru decontarea livrărilor;
semifabricatelor etc., livrate,
lucrările efectuate şi serviciile
prestate;
Valoarea creanţelor 754 Sumele încasate de la clienţi:
reactivate; - în conturile
de disponibilităţi 5121,5124
bancare;
- în numerar;
5311,5314
Valoarea ambalajelor care 419 Valoarea sconturilor acordate 667
circulă în sistem de restituire, clienţilor pentru încasare
facturate clienţilor; înainte de termen a creanţelor;
Diferenţele nefavorabile de 665
curs valutar aferente
creanţelor în devize, la data
încasărilor;
Valoarea efectelor comerciale 413
acceptate pentru decontarea
livrărilor;
Contul 413”Efecte de primit” reflectă drepturile de creanţă stabilite pe bază de efecte
comerciale pentru livrările de bunuri şi servicii. Acest cont este corespondent cu contul 403”Efecte
de plătit” în contabilitatea cumpărătorului.
Contul 413”Efecte de primit” poate fi caracterizat astfel:
• se debitează: cu sumele datorate de clienţi reprezentând valoarea efectelor
comerciale acceptate;
• se creditează: cu efectele comerciale primite de la clienţi;
• soldul debitor: reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit;
• se dezvoltă pe analitice deschise pe clienţi şi pe efecte de primit;
Debit 413”Efecte de primit” Credit
Operaţiuni cu care se Cont Operaţiuni cu care se Cont
creditor debitor
Sumele datorate de clienţi 411 Diferenţele nefavorabile de 476
reprezentând valoarea curs valutar aferente creanţelor
efectelor comerciale datorate de clienţii externi, a
acceptate; căror decontare se face pe bază
de efecte comerciale, la
închiderea exerciţiului următor
(în roşu);
Diferenţele favorabile de 477 Reluarea diferenţelor 476
curs valutar aferente nefavorabile de curs valutar, la
creanţelor datorate de clienţii începutul exerciţiului următor
externi a căror decontare se (în roşu);
face pe bază de efecte
comerciale, la închiderea
Reluarea difernţelor 477 Efecte comerciale primite de la 5113
favorabile de curs valutar, la clienţi;
începutul exerciţiului Efecte comerciale remise spre 5114
următor (în roşu); scontare;
Încasarea efectelor comerciale, 5121,
considerate efecte de primit, 5124
prin bancă;
Contul 416”Clienţi incerţi” reflectă creanţele asupra cărora planează o umbră de
incertitudine (nesiguranţă).
Pentru a înţelege acest cont este necesară o definire a noţiuni de „client incert”- care
reprezintă clienţi rău platnici, dubioşi sau aflaţi în litigiu, respectiv acele creanţe care nu prezintă
siguranţa că vor fi încasate în viitor.
Clienţi devin incerţi – atunci când creanţele nu se încasează la termenul fixat şi când există
condiţii care duc la o lipsă de încredere în solvabilitatea lor.
Clienţi sunt litigioşi - în situaţia în care s-au deschis acţiuni juridice pentru recuperarea
creanţelor.
Clienţi declaraţi falimentari: - sunt acei clienţi care se află în stare de insolvabilitate şi
care nu mai pot să îşi continuie activitatea.
Concomitent cu constatarea stării de incertitudine a creanţelor şi înregistrarea lor la contul
416 „Clienţi incerţi” se va proceda la constituirea de provizioane pentru deprecierea creanţelor în
condiţiile prevăzute de lege.
Contul 416”Clienţi incerţi” poate fi caracterizat astfel:
• se debitează: cu valoarea creanţelor devenite incerte;
• se creditează: cu valoarea creanţelor incerte scoase din activul patrimoniului fie prin
încasare, fie prin trecere la pierderi;
• soldul debitor: reprezintă sumele datorate de clienţii incerţi sau în litigiu.
Debit 416 „Clienţi incerţi” Creditor

Operaţii cu care se debitează Cont Operaţiuni cu care se creditează Cont
creditor debitor
Valoarea bunurilor livrate, 411 Sumele trecute pe pierderi cu prilejul 4427,
prestaţiilor efectuate sau lucrările scăderii din evidenţă a clienţilor 654
executate clienţilor care se dovedesc incerţi sau în litigiu, inclusiv TVA
rău platnici, dubioşi sau în litigiu; aferentă;
Diferenţele favorabile de curs 477 Diferenţele nefavorabile de curs 476
valutar aferente clinţilor externi valutar aferente clienţilor externi la
incerţi sau în litigiu, la închiderea închiderea exerciţiului (în negru);
Reluarea diferenţelor favorabile de 477 Reluarea diferenţelor nefavorabile 476
curs valutar, la începutul exerciţiului de curs valutar la începutul
următor (în roşu); exerciţiului următor;
Sumele încasate în conturile de 5121,
disponibilităţi de la clienţi incerţi sau 5124
în litigiu;
Sumele încasate în numerar de la 5311,
clienţii incerţi sau în litigiu; 5314
Diferenţele nefavorabile de curs 665
valutar aferente clienţilor externi
incerţi sau în litigiu, încasaţi;
Contul 418”Clienţi –facturi de întocmit” este utilizat în cazurile în care livrarea bunurilor
şi serviciilor nu este însoţită de facturi, ele urmând să se întocmească la o dată ulterioară.
Documentele care însoţesc bunurile livrate fără factură sunt: avizul de însoţire a mărfurilor,
certificatul de calitate etc..
Situaţii de această natură se întâlnesc mai ales la livrările nestocabile cum ar fi : livrările de
energie electică şi termică, de apă, servicii telefonice şi altele. Acestea sunt creanţe neexigibile la
data livrării. Ele devin exigibile în momentul întocmirii facturii şi prezentarea ei clientului.
Asfel de creanţe pot fi înregistrate în cursul exerciţiului, dar este obligatorie la închiderea
exerciţiului sau la data întocmirii bilanţului, altfel activul patrimonial şi rezultatul exerciţiului ar fi
denaturat.
Contul 418”Clienţi-facturi de întocmit” se caracterizează astfel:
• se debitează: cu valoarea bunurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor
prestate către clienţi , aferente exerciţiului în curs pentru care nu s-au întocmit facturi;
• se creditează: în momentul în care bunurile şi serviciile livrate sunt facturate
cumpărătorilor;
• soldul debitor: reprezintă valoarea bunurilor livrate, a lucrărilor executate sau a
serviciilor prestate, pentru care nu s-au întocmit facturi;
• se dezvoltă în analitic pe clienţi şi loturi de bunuri livrate.
Debit 418”Clienţi-facturi de întocmit” Credit
Operaţii cu care se debitează Cont Operaţiuni cu care se creditează Cont
creditor debitor
Valoarea livrărilor de bunuri şi 701-708 Valoarea facturilor întocmite către 411
servicii pentru care nu s-au 4428 clienţi;
întocmit facturi, inclusiv TVA
aferentă;
Diferenţele favorabile de curs 477 Diferenţele nefavorabile de curs 476
valutar aferente creanţelor în valutar aferente creanţelor în devize,
devize, înregistrate la închiderea nefacturate la închiderea exerciţiului
exerciţiului, pentru care nu s-au (în negru);
întocmit facturi (în negru);
Reluarea diferenţelor de curs 477 Reluarea diferenţelor nefavorabile de 476
valutar favorabile, la începutul curs valutar la începutul exerciţiului
exerciţiului următor (în roşu); financiar următor (în roşu);
Diferenţele nefavorabile de curs 665
valutar aferente clienţilor-facturi de
întocmit;
Contul 419”Clienţi-creditori” este un cont care reflectă două categorii de operaţii

economice:
- avansurile băneşti primite de furnizori din partea clienţilor în vederea livrării
ulterioare de bunuri şi servicii, iar pe măsura livrărilor efectuate către cumpărători se
va regulariza şi avansul primit anterior. În acestă situaţie, clientul a devenit pentru
moment creditor, constituindu-se asfel o datorie faţă de el;
- ambalajele restituibile facturate de furnizori odată cu bunurile livrate, care îmbracă
forma ambalajelor consignate. La restituirea lor, furnizorul va micşora creanţa care a
luat naştere la livrarea bunurilor cu valoarea ambalajelor restituite.
Contul 419”Clienţi-creditori” se caracterizează astfel:
• se creditează: cu avansurile primite de la clienţi şi cu ambalajele facturate
cumpărătorilor, care circulă în sistem de restituire;
• se debitează: la regularizarea avansurilor primite odată cu livrarea bunurilor
şi la verificarea ambalajelor restituibile, care trebuie restituite de clienţi;
• soldul creditor: reprezintă avansurile primite de la clienţi, nedecontate şi cu
ambalajele facturate clienţilor şi nerestituite;
• se dezvoltă în analitice pe persoanele fizice de la care s-au primit avansuri şi
respectiv, cărora li s-au facturat ambalaje restituibile.
Debit „Clienţi-creditori” Credit
Operaţii cu care se Cont Operaţiuni cu care se Cont
creditor debitor
Decontarea avansurilor 411 Valoarea ambalajelor care 411
încasate de la clienţi la circulă în sistem de restituire
livrarea bunurilor şi facturate clienţilor;
serviciilor;
Valoarea ambalajelor care 411 Diferenţele nefavorabile de 476
circulă pe sistemul restituirii, curs valutar, aferente
primite de la clienţi; avansurilor în devize primite
de la clienţi, la închiderea
Diferenţele favorabile de 477 Reluarea diferenţelor 476
curs valutar aferente favorabile de curs valutar, la
avansurilor în devize primite începutul exerciţiului următor
de la clienţi, la închiderea (în roşu);
exerciţiului (în roşu);
Reluarea diferenţelor 477 Sumele încasate prin bancă de 5121,
favorabile de curs valutar, la la clienţi reprezentând 5124
începutul exerciţiului viitor avansurile pentru livrări de
(în roşu); bunuri, prestări de servicii sau
executări de lucrări;
Valoarea ambalajelor care 708 Sumele încasate în numerar de 5311,
circulă în sistem de la clienţi reprezentând avansuri 5314
restituire, nerestituite de pentru livrări de bunuri,
clienţi, reţinute de acestia;
Diferenţe favorabile de curs 765 prestări de servicii sau
valutar aferente avansurilor executari de lucrări;
în devize de la clienţi;
Documentele primare privind decontarile cu clienţi şi furnizorii
Documentaţia primară care asigură înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor cu privire la

decontarile cu clienţi şi furnizorii este surprinsă în următorul tabel:
Categoria Natura Modalitatea de realizare Documente utilizate

terţilor juridică
Furnizori Datorii -apariţia relaţiei din operaţiuni de aprovizionare cu • Factura;
bunuri, lucrări şi servicii; • Factura fiscală;
-stingerea datoriei: • Filă de cec;
• Prin plată • Ordin de plată şi
extras de cont;
• Chitanţă lei;
• Chitanţă valută;
• Prin efecte comerciale • Trată, Bilet la ordin ;
Creanţe -avansuri acordate: • Filă de cec;

• Ordin de plată şi
extras de cont;
Clienţi Creanţe -apariţia relaţiei din operaţiuni de vânzări de bunuri • Factură;
şi realizări de lucrări şi prestări de servicii; • Factură fiscală;
-stingerea creanţei: • Filă de cec;
• Prin încasare: • Ordin de plată şi
extras de cont;
• Chitanţă lei;
• Chitanţă valută;
• Prin efecte comerciale: • Trată, Bilet la ordin;
Datorii -avansuri primite • Filă de cec;
• Ordin de plată şi
extras de cont;
Factura – este documentul comercial care descrie în termeni generali tranzacţiile de

vânzare-cumpărare efectuate între doi agenţi economici:
• unul numit furnizor: - pentru care operaţia reprezintă o vânzare;
• celălalt numit client: - pentru care aceeaşi operaţie reprezintă o cumpărare;
Factura se întocmeşte manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul de furnizor în trei exemplare,
de către compartimentul de desfacere sau alt compartiment pe baza dispoziţiei de livrare, a avizului
de însoţire a mărfii sau a altor documente tipizate care atestă executarea lucrărilor şi prestarea
serviciilor, fiind semnat de compartimentul emitent şi serveşte ca:
- document pe baza căruia se întocmeşte instrumentul de decontare a produselor şi
mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate;
- document de însoţire a mărfii pe timpul transportului;
- document de încărcare în gestiunea primitorului;
- document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului şi a cumpărătorului;
Factura este un formular tipizat şi cu regim special de înregistrare şi numerotare 3 care
cuprinde informaţii privind:
- data şi numărul de ordine al facturii;
- denumirea furnizorului şi aderesa sa (forma juridică, numărul de înmatriculare în
Registrul Comerţului, codul fiscal, sediul social, contul bancar);
- denumirea cumpărătorului şi adresa sa (forma juridică, codul fiscal, sediul social,
contul bancar);
- denumirea precisă, unitatea de măsură, cantitatea, preţul unitar fără TVA, valoarea
exclusiv TVA şi valoarea TVA pentru fiecare din bunurile livrate sau serviciile prestate;
- totalul facturii exclusiv TVA, totalul TVA şi totalul de plată;
- reduceri comerciale (sub formă de rabat, remiză, risturn) şi financiare (scontul de
decontare), cât şi eventualele majorări (cheltuieli de transport adăugate la preţul bunurilor
cumpărate şi suportate de client);
- alte menţiuni.
Factura (cod 14-4-10/aA) şi Factura fiscală (cod 14-4-10/A) sunt formulare cu
regim special de înscriere şi numerotare, fiind tipizate în blocuri cu câte 150 de file, formate din 50
de seturi cu câte 3 file în culori diferite:
• albastru : - exemplarul 1;
• roşu : - exemplarul 2;
• verde : - exemplarul 3;
Atunci când factura nu se poate întocmi în momentul livrării, datorită unor condiţii
obiective şi cu totul excepţionale, produsele şi mărfurile livrate sunt însoţite pe timpul transportului
de avizul de însoţire a mărfii. În vederea corelării documentelor de livrare, numărul şi data avizului
de însoţire a mărfii se înscriu în formularul de factură.
Factura fiscală cod 14-4-10/A se întocmeşte numai de către plătitorii de TVA. În
factură, bunurile, lucrările executate sau serviciile prestate se înscriu în coloana 1, grupate pe cote
de TVA. Factura cod 14-4-10/aA se întocmeşte de unitatile patrimoniale neplătitoare de TVA.
Factura circulă :
• la furnizor
:
3
*** HG. 1790 din 10 septembrie 2001 privind alicarea HG. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor
comune privind activitatea financiară şi contabilă şi a normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora.
- la compartimentul în care se efectuiază operaţiunea de control financiar
preventiv pentru acordarea vizei (toate exemplarele); viza de control financiar preventiv se
acordă numai pe exemplarul 3;
- la persoanele autorizate să dispună încasări în contul de la bancă al unităţii
(toate exemplarele);
- la compartimentul desfacere, în vederea înregistrării în eveidenţele operative
şi pentru eventualele reclamaţii ale clienţilor (exemplarul 2 al facturii, la care se anexează
dispoziţia de livrare);
- la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitate(exemplarul 3);
la cumpărător:
- la compartimentul aprovizionare, pentru confirmarea
operaţiunii, având ataşat exemplarul din avizul de însoţire a mărfii care a însoţit produsul
sau marfa, dacă este cazul, inclusiv nota de recepţie şi constatare de diferenţe, în cazul în
care marfa nu a fost însoţită de factură pe timpul transportului (exemplarul 1);
- la compartimentul care efectuiază operaţiunea de control
financiar preventiv pentru acordarea vizei (exemplarul 1 şi avizul de însoţire a mărfii şi nota
de recepţie şi constatare de diferenţe, după caz);
- la compartimentul financiar-contabil, pentru acceptarea plăţii,
precum şi pentru înregistrarea în contabilitate (exemplarul 1, împreumă cu avizul de însoţire
a mărfii şi nota de recepţie şi constatare de diferenţe, după caz);
Modul de arhivare al facturii se prezintă asfel:
• la furnizor:
- la compartimentul desfacere (exemplarul2);
- la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 3);
• la cumpărător:
- la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);
Cambia (Trată)- este obligaţia scrisă de a plăti sau de a face să se plătească, la scadenţă,
o sumă de bani determinată. Cambia este un înscris prin care creditorul numit trăgător, dă ordin
unei alte persoane, numită tras să plătească o sumă determinată, la vedere sau la o anumită dată,
unei terţe persoane numită beneficiar. Ordinul trăgătorului poate să prevadă şi plata unei sume de
către tras, la ordinul beneficiarului.
Pentru a fi validă, o cambie trebuie să conţină menţiuni obligatorii standardizate.
O cambie emisă de trăgător (furnizor) este trimisă spre acceptare trasului (clientului).
Acceptarea reprezintă angajamentul luat de către tras, faţă de orice posesor legitim, de a
plăti cambia la scadenţă. Trasul nu este obligat prin lege să accepte, dar dacă acceptă el devine
debitorul (obligatul) principal.
Prezentarea cambiei la acceptare poate fi:
- facultativă – putând fi făcută oricând până la scadenţă;
- obigatorie – atunci când trăgătorul indică expres în titlu acest fapt, fixând sau nu, un termen
pentru prezentare, sau atunci când cambia este plătibilă la un anumit timp de la vedere, în
timp de un an de la data emiterii.
Acceptarea este înscrisă într-o rubrică specială pe cambie. Ea se exprimă prin cuvântul
„accept” sau orice altă expresie echivalentă şi este semnată de tras. Simpla semnătură a trasului,
pusă pe faţa cambiei este socotită acceptare. Trasul are dreptul de a restânge suma care este
prezentată în cambie în momentul acceptării.
Scadenţa este termenul la care cambia trebuie plătită, ea trebuie să rezulte cu precizie din
textul cambiei, care trebuie să conţină ziua sau termenul maxim în interiorul căruia creditorul
trebuie să se prezinte la plată.
Scadenţa poate fi : - la vedere;
- la un anume timp de la vedere;
- la un anume timp de la data emiterii;
- la o dată fixă.
Cambia îndeplineşte trei funcţii:
• Funcţia de instrument de încasare 2– la iniţiativa creditorului (trăgătorului): trăgătorul
remite cambia, de obicei, băncii sale care după ce îi va achita sumele cuvenite ( în cadrul operaţiunii
de scontare), va prezenta efectul comercial trasului, la scadenţă în vederea încasării.
• Funcţia este prezentată schematic în fig.5.
1. livrarea de mărfuri şi emiterea

Trăgătorul Trasul
2 (furnizorul)
Feleagă N., (clientul)
Ionaşcu I., “Tratat de contabilitate financiară”, vol. III, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p.127;
cambiei
2. remiterea cambiei acceptate
3. prezentarea cambiei Banca 5. prezentarea cambiei

la scadenţă
spre scontare şi încasarea acesteia
4. mobilizarea creanţei
Fig. 5. Funcţia de instrument de încasare
• Funcţia de instrument de credit – care în limbaj financiar poartă numele de mobilizare a

creanţelor comerciale.
Această funcţie apare în cazul în care trăgătorul, beneficiarul sau posesorul scontează efectul
comercial, ceea ce presupune ca o dată cu prezentarea efectului la bancă, să-i fie creditată suma
înscrisă în cambie.
Funcţia de instrument de credit este realizată prin scontarea pe care trăgătorul o efectuiază la
bancă.
Scontarea - este opraţia de credit prin care banca pune la dispoziţia posesorului unui efect
comercial neajuns la scadenţă suma corespunzătoare înscrisului, percepându-i un comision (taxa
scontului). În urma acestui act, banca respectivă devine beneficiarul cambiei.
Scontarea efectelor comerciale are drept scop mobilizarea creanţelor întreprinderii asupra
clienţilor săi. Creanţa va fi reprezentată prin însuşi efectul comercial, adică de cambia trasă de
furnizor asupra clientului său, fie de un bilet la ordin subscris de client în beneficiul furnizorului.
• Funcţia de instrument de plată – atunci când posesorul cambiei prezintă efectul comercial
ca mijloc de decontare (plată) unui creditor al său.
În calitate de instrument de plată, cambia presupune evitarea utilizării monedei, ea evitând
transferurile de fonduri şi permite mai ales garantarea plăţii mărfurilor vândute print-o afectare de
gaj (trată documentară).
Funcţia de instrument de plată rezultă din fig. 63, cambia fiind transferată prin gir.
3
Feleagă N., Ionaşcu I., “Tratat de contabilitate financiară”, vol. III, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p.128.
1. livrarea mărfii şi emiterea
livrarea mărfii şi emiterea cambiei

Trăgătorul „X”
operaţiune Trasul „Y”
(furnizorul)
(cumpărătorul)
anterioară
(girant) 2. remitere cambiei semnate
girării care a
generat 3. girare
datorii lui „X” şi remiterea
cambiei
Creditorul „Z”
(girator) 4.3. prezentarea cambiei la scadenţă şi încasarea
acestmobilizrea creanţei
4.2. prezentarea cambiei spre scontare
4.1. girarea şi
remiterea
cambiei
Fig. 6 Funcţia de instrument de plată

Creditorul 2 Bancă
Bilet la ordin – este efectul comercial prin care emitentul îşi ia angajamentul de a plăti, la
o anumită dată o sumă determinată beneficiarului sau celui care este posesorul legitim al efectului.
Spre deosebire de cambie care este creată la iniţiativa creditorului, biletul la ordin este creat la
iniţiativa debitorului care se obligă să plătească o sumă de bani la un anumit termen sau la
prezentarea unui beneficiar, aflat în calitate de creditor.
Pentru a fi valabil un bilet la ordin trebuie să cuprindă obligatoriu menţiunile prescrise prin
lege, cum sunt: denumirea titlului; promisiunea pur şi simplu de a plăti o sumă determinată;
indicarea scadenţei; locul plăţii; numele beneficiarului; data şi locul emiterii; numele şi adresa
emitentului.
Biletul la ordin este o promisiune de a plăti şi nu un mandat de plată, fiind transmis prin
girare. Obligaţiile rezultând dintr-un bilet la ordin se supun aceloraşi reguli generale ca şi cele
rezultă dintr-o cambie, însă acceptarea biletului la ordin nu se admite, deoarece emitentul are
aceleaşi obligaţii ca şi cel care acceptă cambie.
Regulile privind plata, sacadenţa, girarea şi protestul cambiei sunt aplicabile şi la biletul la
ordin.
Cecul (fila de cec) – este un înscris solemn prin care o persoană – fizică şi/sau juridică-
numită trăgător dă ordin unei a doua persoane, numită tras, să plătească o sumă de bani unei a treia
persoane numită beneficiar, care poate fi chiar trăgătorul.
În ţara noastră, cecul nu poate fi tras decât asupra unei bănci şi nu poate fi emis decât dacă
trăgătorul are disponibil la tras, asupra căruia are dreptul de a dispune prin cec.
Pentru ca cecul să fie valid trebuie să cuprindă următoarele elemente: denumirea de cec;
ordinul de efectuare a plăţii; numele beneficiarului; suma care trebuie plătită; numele şi adresa
trasului; data şi locul emiterii; semnătura trăgătorului.
Modul de utilizare a cecului este prezentat în fig. 7.
Ordin de plată Banca Încasare cec

(Trasul)
Prezentare cec
Trăgătorul Beneficiarul
Acordare cec
Fig. 7 Circuitul cecului
Chitanţa în lei – este un formular cu codul 14-4-1, cu un regim special de tipărire,

înscriere şi numerotare. Se tipăreşte în carnete cu câte 100 de file.
Chitanţa în lei serveşte ca:
- document justificativ - pentru depunerea unei sume în numerar la caseria unităţii;
- document justificativ - de înregistrare în registrul de casă şi în contabilitate.
Acest formular se întocmeşte în două exemplare, pentru fiecare sumă încasată, de către
casierul unităţii şi se semnează de acesta pentru primirea sumei.
Circulă la depunător – exemplarul 1, cu ştampila unităţii şi exemplarul 2 rămâne în carnet,
fiind folosit ca document de verificare a operaţiunilor efectuate în registrul de casă.
Arhivarea acestui document se realizează la compartimentul financiar-contabil, după
utilizarea completă a carnetului (exemplarul 2).
Chitanţă pentru operaţiuni în valută – este un formular cu codul 14-4-1/a şi un
format A6, tipărit pe o singură faţă, în carnete a 100 de file.
Acest formular serveşte ca:
- document justificativ - pentru depunerea unei sume în valută, în numerar, la caseria unităţii;
- document justificativ - de înregistrare în registrul de casă (în valută) şi în contabilitate.
Chitanţa pentru operaţiuni în valută se întocmeşte la unităţile care efectuiază operaţii în
devize, în două exemplare, pentru fiecare sumă încasată în valută, de casierul unităţii şi se semnează
de acesta pentru primirea sumei în valută.
Chitanţa pentru operaţiuni în valută circulă la depunător – exemplarul 1, cu ştampila unităţii,
iar exemplarul 2 rămâne în carnet , fiind folosit ca document de verificare a operaţiunilor
înregistrate în registrul de casă (în valută). Acest formular se arhivează la compartimentul financiar-
contabil, după utilizarea completă a carnetului.
Ordinul de plată – este un formular tipizat şi asigură înregistrarea în contabilitate a
operaţiunilor împreună cu extrasul de cont.
Ordinele de plată sunt de două feluri:
• Modelul 1 : gri, roşu şi verde.
• Modelul 2 : galben, roşu şi verde.
Ordinul de plată serveşte ca document de plată pentru client şi ca document de încasare
pentru furnizor.
Ordinul de plată prezintă două moduri de a circula:
- Ordinul de plată este emis de client trimis la bancă şi de aici la furnizor – formularul griu.
- Ordinul de plată este emis de client trimis la Trezorerie şi de aici la bancă şi de la bancă la
furnizor – formularul galben.
Ordinul de plată reprezintă un document prin care ordonatorul (titularul depozitului bancar)
dă ordin bănci de a plăti o sumă determinată (în favoarea unui beneficiar) pentru a stinge obligaţiile
băneşti provenite din relaţiile dintre ordonator şi beneficiar4.
Contabilitatea decontărilor cu furnizorii
4
Traşcă M., “Contabilitatea tranzacţiilor comerciale”, Editura Economică, Bucureşti, 1995, p. 132.
Cumpărările de bunuri şi servicii necesare desfăşurării activităţii unei întreprinderi generază
datorii faţă de furnizori, a căror stingere urmează să se realizeze în perioadele următoare.
Datoriile care apar faţă de furnizori sunt datorii de exploatare, ce apar ca urmare a derulării
operaţiunilor de aprovizionare a unităţii cu cele necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţii
lor. Obligaţiile unităţilor patrimoniale faţă de furnizori se ridică la nivelul valori bunurilor,
lucrărilor şi serviciilor primite, inclusiv cota de TVA aferentă.
Stingerea datoriile faţă de furnizori se face prin achitarea contravalorii datoriilor cu
numerar, prin operaţiuni de decontare fără numerar sau prin efecte comerciale.
Contabilitatea datoriilor din cumpărări de bunuri şi servicii pe

credit comercial faţă de furnizorii interni
Cumpărări de bunuri şi servicii pe bază de factură
1. Se înregistrează pe data de 5.01 achiziţionarea de materii prime de la furnizori în valoare de

7.245.600 lei, TVA 24% pe bază de factură. Aceste materii prime sunt evaluate la cost de achiziţie
şi sunt achitate pe data de 26.01. cu un ordin de plată
“Registrul Jurnal”
Nr. Data Document Explicaţia Simbol Sume

crt. înregistrării (felul, nr., conturi
data) D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8
1. 5.01 Factura nr. Se achiziţionează de % 401 8.984.544
1474761 din la furnizori materii 300 7.245.600
5.01.2 prime. 4426 1.738.944
2. 26.01 Ordin de plată Se înregistrează 401 5121 8.984.544 8.984.544
şi extras de achitarea datoriei faţă
cont de furnizorul de
materii prime.
De reportat: 17.969.088 17.969.088
2. Se cumpără pe data de 6.01 materiale consumabile evaluate la preţ standard şi care se vor
achita pe data de 27. 01. cu filă de cec cu limită de sumă.
data) D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8
1. 6.01 Factura nr. Se cumpără materiale % 401 9.548.000
1777451 din consumabile evaluate 3011 6.700.000
6.01. la preţ standard. 308 1.000.000
4426 1.848.000
2. 27.01 Filă de cec Se achită datoria faţă 401 5121 9.163.000 9.548.000
de furnizorul de
materiale cosumabile.
De reportat: 19.096.000 19.096.000
3. Se înregistrează datoria faţă de furnizorul de energie şi apă în valoare de 10.470.000 lei,

TVA 24% în data de 7.01., a cărei achitare se face pe data 27. 01. prin bancă.
data) D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8
1. 7.01 Factura Se înregistrează % 401 12.982.800
nr.711471 din datoria faţă de 605 10.470.000
7.01. furnizorul de energie 4426 2.512.800
şi apă.
2. 27.01 Ordin de plată Se înregistrează 401 5121 12.982.800 12.982.800
şi extras de achitarea datoriei faţă
cont de furnizorul de
energie şi apă din
contul de la bancă.
De reportat: 25.965.600 25.965.600
Cumpărări de bunuri şi servicii cu acordarea de avansuri

1. Se înregistrează acordarea unui avans furnizorului de servicii telefonice pe data de 7.01.
iar diferenţa de plată se achită printr-un bilet la ordin pe data de 28.01..
data) D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8
1. 7.01 Filă de cec Se înregistrează 409 5121 7.200.000 7.200.000
acordarea unui avans
furnizorului de
servicii telefonice4.
2. 11.01 Factura nr Se înregistează % 401 17.918.000
4714513 din primirea facturii de la 626 14.450.000
11.01. furnizorul de servicii 4426 3.468.000
telefonice.
3. 13.01 Factura nr. Se regularizează 401 409 7.200.000 7.200.000
7412386 din avansul acordat
13.01. şi furnizorului de
cotract. servicii telefonice
4. 15.01 Bilet la ordin Se înregistează 401 403 9.995.500 9.995.500
acceptarea de către
furnizorul de servicii
telefonice a biletului
la ordin.
5. 28.01 Bilet la ordin Se înregistează 403 5121 9.995.500 9.995.500
decontarea bilet la
ordin.
De reportat: 52.309.000 52.309.000
2. Se înregistează acordarea unui avans furnizorului de 2.740.000 lei , la care se calculează

şi TVA 24 %.
data) D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8
1. 8.01 Filă de cec Se înregistrează % 5121 3.397.600
acordarea avansului 409 2.740.000
furnizorului. 4426 657.600
2. 27.01 Factura nr. Se înregistrează % 409 3.397.600
7412386 din decontarea avansului 401 2.740.000
27.01. şi acordat furnizorului. 4426 657.600
cotract.
De reportat: 6.795.200 6.795.200
Cumpărări de bunuri şi servicii la care se acordă reduceri comerciale şi

reduceri financiare
4
Există situaţii când pentru avansul acordat se calculează şi înregistează TVA 19 %.
Derularea tranzacţiilor de vânzări-cumpărări presupune, într-un mediu de piaţă concurenţial
operarea cu reduceri de preţuri destinate să “plătească” fidelitatea unui client ceea ce incită clientul
să cumpere ducând astfel la creşterea cifrei de afaceri.
În literatura de specialitate cât şi în practica afacerilor se întâlnesc două categorii de

reduceri de preţuri:
• Reduceri de natură comercială (sau reduceri comerciale) care au o influenţă directă
asupra mărimii nete a unei facturi.
• Reduceri de natură financiară (sau reduceri financiare), care poartă denumirea de
sconturi (numite şi sconturi de decontare sau sconturi de casă).
În categoria reducerilor comerciale se includ5:
a) Rabatul;
b) Remiza;
c) Risturnul.
d) Scontul de decontare
a) Rabatul – reprezintă reducerea practicată în mod excepţional asupra preţului de vânzare
convenit anterior între furnizor şi client, ţinându-se cont de unele defecte de calitate
(calitate inferioară) sau de neconformitate a bunurilor livrate cu clauzele contractuale.
b) Remiza – este o reducere practicată în mod excepţional asupra preţului curent de vânzare,
ţinându-se cont de volumul vânzărilor sau de importanţa cumpărătorului în clientela
vânzătorului. Remiza corespunde, în general, unui procent aplicat asupra preţului brut,
procent prevăzut în oferta de preţuri a întreprinderii sau care rezultă din negocierea între cei
doi parteneri comerciali.
c) Risturnul – reprezintă o reducere de preţ calculată asupra ansamblului operaţiunilor
efectuate cu acelaşi cumpărător pe o perioadă determinată, convenită prin contract. Acest
fel de reducere se acordă de obicei pe o perioadă de un an.
De regulă, reducerile comerciale se acordă sub forma unui procent din preţul brut, dar se
poate acorda şi în sumă fixă.
d) Scontul de decontare – este o reducere financiară acordată procentual asupra unei creanţe
decontate înainte de scadenţa normală. Altfel spus, scontul de decontare reprezintă o
bonificaţie acordată clientului de către furnizor pentru plata cu anticipaţie a unei sume
datorate de client. Scontul de decontare este o cheltuială financiară pentru furnizor, care este
beneficiarul plăţii (încasează o sumă înainte de scadenţă) şi un venit financiar pentru client,
care efectuiază o plată înainte de scadenţă.
5
Feleagă N., Ionaşcu I., “Tratat de contabilitate financiară”, Editura Economică, Bucureşti, 1998, pp. 46-48;
Sub aspectul metodologiei de calcul şi de contabilizare trebuie reţinute următoarele reguli:
- toate reducerile de preţ sunt înscrise în factură;
- reducerile comerciale premerg reducerile financiare;
- reducerile sunt determinate în cascadă, ceea ce înseamnă că procentele sau sumele
absolute ale fiecărei categorii de reducere se aplică asupra „netului” anterior;
- în cadrul reducerilor comerciale mai întâi se calculează rabaturile şi apoi remizele şi
risturnurile;
- scontul de decontare se aplică după ultima reducere de natură comercială, adică la
netul comercial;
- taxa pe valoarea adăugată se calculează la ultimul „net” determinat (fie la netul
comercial, dacă nu există reduceri financiare, fie la „netul” financiar, în caz contrar)
şi se adună cu acesta pentru a obţine „totalul facturii”;
- reducerile comerciale, acordate iniţial, adica în momentul întocmirii facturii de
vânzare-cumpărare, deşi înscrise în factură nu se contabilizează nici la furnizori, nici
la client;
- reducerile financiare, respectiv scontul de decontare, se contabilizează ca o
cheltuială financiară la cel care îl acordă (furnizorul) şi ca un venit financiar la cel
care îl primeşte (clientul).
a) Se înregistrează pe data de 14.01. achiziţionarea de materii prime de la furnizori în valoare de
2.245.600 lei, TVA 24% şi se acordă un rabat datorită calităţii inferioare a materiilor prime livrate.
data) D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8
1. 14.01 Factura nr. Se achiziţionează % 401 2.784.544
4474911din materii prime de la 300 2.245.600
14.01. furnizori. 4426 538.944
2. 14.01 Factura în Se primeşte de la % 401 556.909
roşu nr. furnizor un rabat de 300 449.120
11444749 din 20% datorită calităţii 4426 107.789
14.01. inferioare a materiilor
prime
2.245.600*20%=
449.120 reducerea va
fi de 449.120 , la care
se va calcula TVA
24%.
De reportat: 3.341.453 3.341.453
b) Pe data de 14.01 societatea se aprovizionează cu materiale auxiliare în valoare de 3.450.000 lei,

TVA 24% şi furnizorul acordă o remiză de 15%.
data) D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8
7475478 din materiale auxiliare de 3011 3.450.000
14.01. la furnizori. 4426 828.000
2. 15.01 Factura în Se înregistrează % 401 641700
roşu nr. acordarea de furnizor 3011 517.500
12478963 din a unei remize de 15% 4426 124.200
14.01. 3.450.000*15%=
517.500 lei.
De reportat: 4.919.700 4.919.700
d) Risturnul necesită o înregistrare deosebită deoarece reprezintă o reducere care se acodră,

de regulă, la sfârşitul anului, pentru întreaga cantitate din sortiment cumpărat. De multe ori,
până la sfârşitul anului bunurile cumpărate au fost consumate sau vândute şi deci au fost
cuprinse în cheltuieli. În acest caz nu mai poate fi vorba de rectificarea conturilor bunurilor
care nici nu se găsesc în gestune, ci de rectificarea conturilor de cheltuieli în care au fost
incluse bunurile, după natura lor.
• Pe data de 14.01. societatea se aprovizionează cu materii prime în valoare de
122.100.000 lei TVA 24% şi la data de 31.12., datorită valorii contractului se acordă un
risturn de 5% din valoarea materiilor prime.
data) D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8
7475478 din materii prime de la 300 122.100.000
14.01. furnizori. 4426 29.304.000
2. 31.12 Factura în Se înregistrează % 401 7.570.200
roşu nr. acordarea risturnului 600 6.105.000
7458586 din de 5% 4426 1.465.200
31.12. 122.100.000*5%=
6.105.000, la care se
calculează TVA 24%.
De reportat: 158.974.200 158.974.200
e) Pe data de 15.01. unitate se aprovizionează cu mărfuri de 54.740.000 lei, TVA 24% şi
beneficiază de un scont de 10%.
data) D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8
1478755 din mărfuri de la 371 54.700.000
14.01. furnizori. 4426 13.128.000
2. 15.01 Factura în Se înregistrează 401 % 67.828.000
roşu nr. primirea scontului de 5121 57.346.933
1475628 din 10% 767 6.509.300
15.01. 65.093.000*10%= 4426 1.562.232
6.509.300, la care se
De reportat: 135.656.000 135.656.000
“Registul Jurnal”
Un exemplu în care apar atât reducerile comerciale, cât şi reducerea financiară.
• Pe data de 16.01. unitatea se aprovizionează cu mărfuri la valoarea de 18.140.000 lei, TVA
24%. Unitatea primeşte un rabat pentru defecte de calitate în valoare de 1.140.000 lei, o
remiză pentru vânzări superioare sumei de 10.000.000 lei de 7% şi o remiză pentru o poziţie
peferenţială a cumpărătorului în clientela întreprinderii de 3%. La toate acestea se mai aplică
şi un scont de decontare pentru plata înainte de scadenţă de 2%.
Factura primită se prezintă asfel:
• Valoarea brută a mărfurilor vândute 18.140.000 -
(-) Rabat 1.140.000
17.000.000 -
• (-) Remiza 1 (pentru vânzări superioare
sumei de 10.000.000): 17.000.000*7%=1.190.000 1.190.000
15.810.000 -
• (-) Remiza 2 (pentru importanţa clientului):
15.810.000*3%=474.300 474.300-
Net comercial 15.335.700 –

• (-) Scont de decontare:
15.335.700*2%=306.714 306.714
15.028.986 +
• (+) TVA: 15.028.986*24%=2.855.508 3.606.957
Net financiar 18.635.943

data) D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8
1. 16.01 Factura nr. Se înregistrază % 401 18.635.943
417896 din primirea mărfurilor. 371 15.028.986
14.01. 4426
3.606.957
2. 16.01 Factura nr. Se înregistrează 401 767 306.714 306.714
7447586 din primirea scontului de
1.01. decontare.
De reportat: 18.942.657 18.942.657
Cumpărări de bunuri şi servicii cu întocmirea ulterioară a facturii
În anumite împrejurări în activitatea unităţilor economice se întâlnesc situaţii în care unele

bunuri sosesc de la furnizori fără factură, iar unele servici prin natura lor se facturează cu un anumit
decalaj în timp, exemplu: consumul de energie electrică, energie termică, de gaze naturale, servicii
telefonice. Aceste servicii se facturează de regulă la un decalaj de o lună.
În cursul exerciţiului financiar se poate, uneori ca bunurile materiale primite să nu se
recepţioneze sau să nu se înregistreze până la primirea facturilor.
La închiderea exerciţiului financiar sau la data întocmirii bilanţului este obligatoriu să se
înregistreze deoarece sunt prinse în inventar. De asemenea atunci când este necesară eliberarea lor
în consum sau vânzare, trebuie să se înregistrze. În aceste cazuri bunurile se recepţionează, se
evaluează pe baza datelor din contract sau pe baza documentelor însoţitoare (aviz de însoţire a
mărfii, certificat de calitate), iar apoi se înscriu în contabilitate.
• Se primesc pe data de 14.01. mărfuri de la furnizori fără factură la o valoare de 14.278.000
lei, TVA 24%. Pe data de 28.01. se primeşte factura de la furnizor.
data) D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8
1. 14.01 Aviz de Se efectuiază o % 408 17.704.720
însoţire a recepţie provizorie a 371 14.278.000
mărfii nr mărfurilor primite 4428 3.426.720
4731111 din fără factură.
14.01.
2. 28.01 Factura nr. Se primeşte factura de 408 401 17.704.720 17.704.720
4731111 din la furnizorul de
14.01. mărfuri..
4731111 din TVA-ul, concomitent
14.01. cu înregistrarea
primirii facturii.
De reportat: 39.658.573 39.658.573
Cumpărări de bunuri şi servicii în ambalaje restituibile furnizorilor
În momentul cumpărării de bunuri şi servicii, clientului i se facturează şi ambalajele care

circulă pe principiul restituirii. Astfel de ambalaje sunt: sticlele, navetele, borcanele, butoaiele, saci
etc.
Ambalajele primite din momentul facturării se înregistrează ca o creanţă pentru client, pe
care acesta o poate recupera prin restituirea lor, iar prin această operaţie se diminuiază şi datoria
faţă de furnizor.
• Se cumpără mărfuri pe data de 18.01.cu o valoare de 4.750.200 lei, TVA 24%, care sunt
livrate în ambalaje restituibile în valoare de 675.200 lei. Pe data de 29.01. sunt restituite
ambalajele. În caz de restituire a ambalajelor se evidenţiază înregistrarea pe 30.01
data) D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8
1. 18.01 Factura nr. Se înregistreză % 401 6.565.448
7471523 din aprovizionarea cu 371 4.750.200
18.01. marfă, care este 409 675.200
livrată cu tot cu 4426 1.140.048
ambalaj.
2. 27.01 Factura nr. Se restituie 401 409 675.200 675.200
2145461 din ambalajele care
27.01. circulă pe principiul
restituirii.
4147521 din nerestituirea
28.01. ambalajelor ca urmare
a degradării lor.
De reportat: 7.915.848 7.915.848
• Se cumpără materii prime în valoare de 2.471.000 lei, TVA 24% în ambalaje returnabile în
valoare de 771.230 lei pe data de 17.01. Pe data de 25.01. se restituie ambalajele, dar
valoarea lor de restituire este mai mică fiind de 573.300 lei.
data) D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8
7458586 din aprovizionarea cu 300 2.471.000
17.01. materii prime primite 409 771.230
cu tot cu ambalaj. 4426 593.040
2. 25.01 Factura nr. Se restituie % 409 710.892

4758244 din ambalajele care 401 573.300
25.01. circulă pe principiul 4426 137.592
restituirii la o valoare
mai mică.
4747986 din diferenţa de preţ la
25.01. ambalajelor.
De reportat: 4.744.092 4.744.092
Contabilitatea datoriilor din cumpărări de imobilizări pe credit comercial faţă

de furnizori interni
• Se achiziţionează de la furnizori de imobilizări, imobilizări în valoare de 20.230.000 lei,
TVA 24% pe data de 17.01.. Pe data de 27.01. se achită obligaţia faţă de furnizor print-un
ordin de plată.
data) D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8
452136 din achiziţionează 2123 20.230.000
17.01. imobilizări (maşină 4426 4.855.200
de lucru).
2. 27.01 Ordin de plată Se achită datoria faţă 404 5121 25.085.200 25.085.200
şi extras de de furnizorul de
cont imobilizări.
De reportat: 50.170.400 50.170.400
Contabilitatea datoriilor din cumpărări pe credit cambial :efecte de plătit faţă
de furnizori interni
În practica economică este cunoscut conceptul de efecte comerciale. Efecte comerciale sunt
cambiile (trate), biletul la ordin şi altele care sunt utilizate în relaţiile firmei cu celelalte unităţi.
Aceste înscrisuri numite efecte comerciale (efecte de comerţ) sunt titluri negociabile care
reprezintă creanţe decontabile la vedere sau pe termen scurt în beneficiul persoanelor care le
posedă.
• Se aprovizionează unitatea pe data de 18.01. cu combustibil în valoare de 17.100.000 lei,
TVA 24%. Furnizorul de combustibil acceptă un credit comercial pe termen de 3 luni,
primind în acest sens de la unitatea noastră un bilet la ordin. În cazul în care furnizorul
deţinător al biletului la ordin solicită achitarea înainte de scadenţă, unitatea noastră obţine o
reducere (scont de decontare) de 5%.
„Registrul Jurnal”
data) D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8
1. 18.01 Facura nr. Se achiziţionează % 401 21.204.000
4457888 din combustibil. 30124 17.100.000
18.01. 4426 4.104.000
2. 18.01 Bilet la ordin Acceptarea de către 401 403 21.204.000 21.204.000
furnizor a efectului de
comerţ, a biletului la
ordin pe 3 luni. La 668 403 2.441.880 2.441.880
acesta se calculează o
dobândă astfel
[(20.349.000*48%)]*
3=2.441.880
3. 18.04 Bilet la ordin Se achită obligaţia 403 5121 23.645.880 23.645.880
faţă de furnizor prin
decontarea biletului la
ordin.
4. 23.04 Extras de cont Se înregistrază 403 % 23.645.880
achitarea înainte de 5121 20.098.998
scadenţă a biletului la 767 3.546.882
ordin
23.645.880*15%=3.5
46.882
De reportat: 92.141.640 92.141.640
Contabilitatea decontărilor cu clienţii

Cea mai mare parte a creanţelor agenţilor economici sunt legate direct de exploatare, adică
de acel domeniu care face obiectul principal al funcţionării lor. Creanţele faţă de clienţi rezultă ca
urmare a vânzării producţiei, respectiv realizării lucrărilor sau serviciilor şi au în contrapartidă
venituri din exploatare.
Creanţele întreprinderii faţă de clienţi săi îşi au izvorul în schimbul de consimţământ
concretizat într-o comandă fermă din parte clientului şi acceptată de producător sau având ca bază
contractele încheiate. Creanţele devin certe, sigure, în momentul transferului de proprietate pentru
vânzări şi în momentul realizării lor pentru lucrări şi servicii.
Transferul de proprietate se produce, deci, în momentul livrării bunurilor, respectiv al
realizării lucrărilor sau prestărilor de servicii, moment care, în practică corespunde cu facturarea.
Vânzări de bunuri şi servicii pe credit comercial
pe bază de factură
• Unitatea vinde unui client mărfuri în valoare de 3.749.700 lei, TVA 24% pe data de 18.01 şi
scadenţa creanţei este înregistată pe 29.01. Se ştie că valoarea mărfurilor la preţ de
înregistrare este de 2.174.000 lei.
data) D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8
1. 18.01 Factura nr. Se înregistrează 411 % 4.649.628
4718523 din vânzarea de mărfuri 707 3.749.700
5.01. unui client. 4427 899.928
2. 18.01 Factura nr. Se descarcă gestiunea 607 371 2.174.000 2.174.000
1478523 din de mărfuri.
5.01.
3. 29.01 Extras de cont Se încasează creanţa 5121 411 4.649.628 4.649.628
de la client prin
contul de la bancă.
De reportat: 11.473.256 11.473.256
Vânzări de bunuri şi servicii cu primirea de avansuri

În cazul livrări unor bunuri sau servicii furnizorul poate să beneficieze, pe baza înţelegeri cu
clientul, de avansuri băneşti. În aceste cazuri furnizorul devine dator faţă de client.
• Unitatea primeşte de la un client un avans de 7.250.000 lei pe data de 15.01.unitatea vinde
clientului mărfuri în valoare de 13.425.000 lei, TVA 24%. Pe data de 20.01.se regularizează
avansul şi pe data de 28.01.se încasează restul de plată.
data) D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8
1. 15.01 Filă de cec Se înregistrează 5121 419 7.250.000 7.250.000
primirea unui avans.
2. 17.01 Factura nr. Se înregistrază 411 % 16.647.000
17.01. către client. 4427 3.222.000
3. 19.01 Factura nr. Se descarcă gestiunea 607 371 13.425.000 13.425.000
4343533 din de mărfuri la preţ de
19.01. vânzare.
4347733 din avansul primit de la
17.01. şi client.
contract
5. 28.01 Extras de cont Se înregistrează restul 5121 411 9.397.000 9.397.000
de plată de la clientul
de mărfuri.
De reportat: 53.969.000 53.969.000
Vânzări de bunuri şi servicii la care se acordă reduceri comerciale şi
reduceri financiare
• Unitatea noastră vinde unui client pe data de 18.01. mărfuri în valoare de 1.400.000 lei,
TVA 24% şi de asemenea acordă un scont de 2%.
data) D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8
17.01. către client. 4427 336.000
2. 18.01 Factura nr. din Se descarcă gestiunea 607 371 1.400.000 1.400.000
19.01. de mărfuri la preţ de
vânzare.
4347733 din acordarea scontului
17.01. şi clientului
contract 1.400.000*2%= 411 4427 6.720 6.720
28.000, la care se
4. 29.01 Extras de cont Se înregistrează 5121 411 1.701.280 1.701.280
primirea banilor de la
client.
De reportat: 4.872.000 4.872.000
Vânzări de bunuri şi servicii în ambalaje proprii
• Unitatea livrează mărfuri unui client în valoare de 15.720.000 lei, TVA 24%, mărfurile fiind
ambalate în ambalaje care circulă pe principiul restituirii în valoare de 870.000 lei. Pe data
de 27.01. se restituie ambalajele şi se primesc bani de la client. Dar poate exista şi
posibilitatea ca clientul să nu restituie ambalajele şi atunci se consideră ca fiind vândute.
data) D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8
19.01. către client cu tot cu 419 870.000
ambalaje. 4427 3.772800
2. 27.01 Factura Se restituie 419 411 870.000 870.000
nr.4789658 ambalajele care
din 19.01 circulă pe principiul
restituirii.
3. 27.01 Extras de cont Se înregistrează 5121 411 20.362.800 20.362.800
primirea banilor de la
client.
4. 30.01 Factura Se înregistrează 419 708 870.000 870.000
nr.4789658 vânzarea ambalajelor.
din 30.01.
De reportat: 42.465.600 42.465.600
Vânzări de bunuri şi servicii cu întocmirea ulterioară a facturilor
Există situaţii în care pentru unele vânzări, datorită unor forme de decontare specifice, la
data livrării să nu fie întocmită factura, ci la o dată ulterioară. Aceasta se referă mai ales la livrările
nestocabile cum ar fi energia electică şi termică, servicii telefonice, apă şi altele.
Astfel de creanţe pot fi înregistrate şi în cursul exerciţiului, însă ele devin absolut obligatorii
la închiderea exerciţiului sau la data întocmirii bilanţului, deoarece în vederea acoperiri
cheltuielilor, respectiv pentru calcularea rezultatului exerciţiului, trebuie înregistrate veniturile
obţinute din astfel de livrări.
• Pe data de 20.01 unitatea noastră vinde mărfuri fără să întocmească facturi în valoare
11.470.000 lei, TVA 19%. Pe data de 27.01. se întocmeşte factura şi pe data de 29.01.
clientul îşi achită datoria faţă de unitatea noastră.
data) D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8
1. 20.01 Aviz de Se înregistrează 418 % 14.222.800
însoţire a livrarea de mărfuri 707 11.470.000
mărfii nr. către clienţi fără 4428 2.752.800
234567. factură.
2. 20.01 Aviz de Se descarcă gestiunea 607 371 11.470.000 11.470.000
însoţire a de mărfuri la preţ de
mărfii nr. vânzare.
234567.
3. 27.01 Factura nr. Se întocmeşte factura 411 418 14.222.800 14.222.800
234567 din pentru mărfurile
27.01. livrate.
234567 din TVA-ul.
27.01.
5. 30.01 Chitanţa nr Clientul îşi achită 5311 411 14.222.800 14.222.800
223232 din datoria faţă de
30.10. unitatea noastră.
De reportat: 56.891.200 56.891.200
Vânzări de bunuri şi servicii neîncasate în termen
Creanţele neîncasate în termen atrag unele daune datorită neintrării acestor valori în circuitul
economic al furnizorilor. Unele din aceste creanţe prezintând chiar riscul de a nu putea fi
recuperate, încasarea lor devenind astfel incertă.
Creanţele neîncasate în termen se înregistrează în contul 416”Clienţi incerţi” din două
motive care decurg din principiul fidelităţii contabilităţii şi din cel al prudenţei. Adică, pentru ca
situaţia patrimonială să se reflecte în mod fidel în contabilitate s-a considerat că este necesar să fie
delimitate informaţiile privind creanţele din vânzări care prezintă un anumit grad de incertitudine,
de cele aflate în termen.
Pe de altă parte reflectarea în contabilitate a unor active incerte poate să reprezinte
argumentul (justificarea) constituiri provizioanelor pentru depreciarea creanţelor-clienţi, ceea ce
decurge din principiul prudenţei.
• Unitatea livrează produse finite unui client în valoare de 9.799.000 lei, TVA 24% pe data
de 20.01. Până pe data de 31.12. clientul nu dă nici un semn de plată. Astfel pe data de
31.12. se înregistează existenţa clienţilor incerţi şi se constituie un provizion. Pe data de
14.02. clienţi incerţi plătesc o parte din sumă în cont şi o parte în caserie. După o perioadă
de timp unitatea recuperează o parte din pierdere.
data) D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8
2345671 din livrarea de produse 707 9.799.000
20.01. finite către clienţi. 4427 2.351.760
2. 31.12 Factura nr. Se înregistează 416 411 12.150.760 12.150.760
2345671 din existenţa unui client
20.01. incert.
3. 31.12 Proces-verbal Se constituie un 681 491 12.150.760 12.150.760
de inventar provizion pentru
depreciarea
creanţelor-clienţi .
4. 14.01 Chitanţa nr Se înregistrează % 416 7.100.000
4578788 din încasarea unei părţi 5311 663.810
30.10. din datoria clientului 5121 6.439.190
incert.
5. 14.01 Referat de Se înregistrează 654 % 4.125.097
constatare a pierderea în 416 5.427.364
pierderii. contabilitate. 4427 1.302.267
6. 27.02 Referat de Se înregistrează 411 754 4.560.810 4.560.810
constatare a recuperarea creanţei
recuperării incerte.
pierderii.
7. 28.02 N.C. Se anulează 491 781 12.150.760 12.150.760
provizionul constituit.
De reportat: 64.391.947 64.391.947
Contabilitatea creanţelor comerciale din vânzări pe credit cambial: efecte
comerciale de primit
Pe baza înţelegerii dintre furnizor şi client unele vânzări se pot face pe credit cambial, adica
încasarea contravalori bunurilor livrate urmând să aibă loc la o dată ulterioară pentru care furnizorul
acceptă un bilet la ordin emis de către client.
Contabilitatea creanţelor din vânzări pe credit cambial se ţine cu ajutorul contului 413
„Efecte de primit”.
În acest cont se înregistrează acceptul unui bilet la ordin pus la dispoziţie de client
furnizorului. Bilet la ordin primit, aflat la dispoziţia furnizorului se înregistrează într-un cont de
trezorerie contul 5113 „Efecte de încasat”.
• Societatea noastră primeşte pe data de 20.01. în locul creanţei sale faţă de societatea SC.
„Simpex” un efect comercial, prin care trasul societatea „Comex” urmează să plătească pe
data de 30.02. suma de 38.285.000 lei. Pot apărea 2 situaţii:
- Situaţia a) când societatea noastră depune cu 10 zile înainte de scadenţă (20.02.
efectul pentru al încasa de la societatea „Comex” la data de 30.02.
- Situaţia b) când societatea noastră în data de 30.01. scontează cambia acordând un
scont de 800.000 lei.
data) D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8
1. 20.01 Contract Se înregistrează 413 % 38.285.000
acceptarea efectului 411 36.600.000
de comerţ. 766 1.685.000
2.a) 20.01 Borderou de Se depune la bancă 5113 413 38.285.000 38.285.000
depunere efectul de comerţ
pentru a intra în
posesia lui pe 30.02.
3.a) 02.03 Extras de cont Se primesc bani în 5114 413 38.285.000 38.285.000
bancă reprezentând
efectul comercial
încasat, ţtiind că % 5114 38.285.000
comisionul practicat 5121 37.902.150
de bancă este 1%. 627 382.850
4.b) 30.01 Societatea noastră 5114 413 38.285.000 38.285.000

scontează mai repede
efectul comercial.
4.b) 02.02 Extras de cont Se încasează în bancă % 5114 38.285.000
bani. 5121 37.102.150
667 800.000
627 382.850
De reportat:
Contabilitatea decontărilor cu clienţi şi furnizori în devize
Unităţile economice pot avea relaţii atât cu clienţi şi furnizori interni, cât şi cu clienţi şi
furnizori externi. De aceea, unităţile implicate în relaţiile economice internaţionale se confruntă cu
problema transformării devizelor în monedă naţională. Trebuie ştiut că aceste unităţi au obligaţia de
a întocmi documentele contabile de sinteză în monedă naţională. O parte din unităţile economice
româneşti îşi procură materiile prime, mărfurile şi alte cumpărături din străinătate şi realizează o
cifră de afaceri prin vânzări către stăinătate. În derularea tranzacţiilor internaţionale, părţile
implicate pot alege liber moneda care va fi utilizată la facturarea şi decontare, ţinându-se cont de
faptul că partenerii comerciali urmăresc să evite riscurile monetare. Operaţiile cu străinătate,
presupun înregistrarea în contabilitate atât în devize, cât şi în lei la cursul de schimb al pieţei
valutare comunicat de Banca Naţională a României în vigoare la data efectuări operaţiunilor. Însă
operaţiunile comerciale efectuate cu parteneri străini generează datori sau creanţe, care presupun
plăţi sau încasări pentru sume exprimate în monedă naţională diferite de cele contabilizate iniţial,
datorită variaţiilor cursului valutar.
În cazul operaţiunilor comerciale de vânzare-cumpărare efectuate cu parteneri străini, cursul
valutar este cel existent la data facturării, iar pentru decontare se utilizează cursul valutar din
momentul efectuării decontării. Diferenţele de curs valutar stabilite între data înregistrări creanţelor
şi datoriilor în valută şi data încasării sau plăţii, după caz, se înregistrează ca venituri sau cheltuieli
financiare, astfel:
• Ca un venit din diferenţe de curs valutar (contul 765 “Venituri din diferenţe de curs
valutar”), atunci când rezultă o diferenţă favorabilă pentru întreprindere, între valoarea de
origine contabilizată şi suma încasată sau plătită, convertită în monedă naţională;
• Ca o cheltuială din diferenţe de curs valutar (contul 665 “Cheltuieli din diferenţe de curs
valutar”), atunci când rezultă o diferenţă nefavorabilă pentru întreprindere, între valoarea
de origine contabilizată şi suma încasată sau plătită exprimată în monedă naţională.
Creanţele şi datoriile în devize provenind din activitatea de exploatare care nu s-au decontat
până la închiderea exerciţiului, sunt actualizate la cursul valutar existent la data închiderii
exerciţiului.
Conform prevederilor legale ajustarile astfel constituite sunt deductibile fiscal la nivelul
pierderi nete din diferenţe de curs valutar, respectiv dintre valoarea creanţelor şi datoriilor evaluate
la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din ultima zi a
exerciţiului financiar şi cursurile de schimb la care acestea au fost înregistrate în contabilitate.
Inventarierea creanţelor şi datoriilor şi înregistrarea rezultatelor
acesteia
Inventarierea patrimoniului din unităţile patrimoniale reprezintă o obligaţie stabilită prin
norme juridice şi metodologice specifice6. Potrivit acestor norme, inventarierea patrimoniului
reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa tuturor elementelor de activ şi de
pasiv, fie cantitativ şi valoric, fie numai valoric, aflate în patrimoniul unităţii la data efectuării
inventarului. Principalul scop al inventarierii este stabilirea situaţiei reale a patrimoniului fiecărei
unităţi şi vizează toate elementele patrimoniale proprii, dar şi bunurile şi valorile aparţinând altor
persoane juridice sau fizice şi deţinute temporar de unitate cu orice titlu.
Această inventariere a patrimoniului se realizează în vederea întocmirii bilanţului contabil,
care trebuie să asigure o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a stuaţiei financiare şi a
rezultatelor obţinute.
Inventarierea, aşa cum rezultă din actualul mecanism economic-financiar, este privită din
trei puncte de vedere:
- din punct de vedere contabil;
- din punct de vedere gestionar;
- şi în cazul particular, al agenţilor economici din categoria celor mici şi mijlocii, care au
dreptul să utilizeze în contabilitatea stocurilor metoda inventarului intermitent.
În acest capitol voi trata inventarierea din punct de vedere contabil.
Din punct de vedere contabil, inventarierea patrimoniului are obligatoriu caracter general,
vizând toate elementele patrimoniale şi are o importanţă deosebită în asigurarea imaginii fidele a
bilanţului, care reprezintă de fapt oglinda patrimonilui. Articolul 8, din Legea Contabilităţii prevede
expres obligaţia unităţilor patrimoniale de a efectua inventarierea generală a patrimoniului în trei
împrejurări:
- la începutul activităţii;
- cel puţin o dată pe an, pe parcursul funcţionării lor;
- în cazul încetării activităţii, fuziunii, divizări 7.
Inventarierea creanţelor şi datoriilor face excepţie de la această regulă, deoarece creanţele şi
datoriile fac parte din acele elemente ce trebuie inventariate la perioade mai mici de un an.
”Disponibilităţile băneşti, cecurile, cambiile, biletele la ordin, precum şi celelalte valori din
caseriile unităţilor patrimoniale se inventariază obligatoriu cel puţin o dată pe lună, în conformitate
6
În prezent, baza juridică a operaţiunilor de inventariere a patrimoniului din unităţile economice este reglementată prin
Legea Contabilităţii nr.82/1991, art. 8 şi 9 , lege modificată prin OG nr. 61/2001; Regulamentul de aplicare a legii
contabilităţii (aprobat prin HG nr. 704/1993), cap. IV, punctele 127-133; Normele privind organizarea şi efectuarea
inventarierii patrimoniului (aprobate prin OMF nr. 2388/1995); Normele anuale de închidere a exerciţiului financiar.
7
*** Ministerul Finanţelor, “sistemul Contabil al Agenţilor Economici”, 1994, p. 9.
cu Regulamentul operaţiunilor de casă, emise de Banca Naţională a României”8 am citat acest
paragraf deoarece cecurile, cambiile şi biletele la ordin sunt efecte comerciale utilizate pentru plata
şi încasarea datoriilor şi creanţelor, ceea ce înseamnă că inventarierea creanţelor şi datoriilor se face
cel puţin o dată pe lună.
Creanţele şi datoriile sunt supuse verificării şi confirmării pe baza soldurilor creditoare şi
debitoare ale conturilor de furnizori şi clienţi, precum şi pe baza extraselor de cont sau a punctajelor
reciproce. Nu sunt supuse acestui regim creanţele curente ale agenţilor economici, care nu depăşesc
1% din totalul creanţelor. Pentru creanţele care au o vechime mai mare de 6 luni, confirmarea
soldurilor este obigatorie şi se realizează pe bază de adresă cu confirmare de primire. Trebuie ştiut
că nerespectarea acestei proceduri şi mai ales refuzul de confirmare constituie o încălcare a
normelor de inventariere şi se sancţionează ca atare.
În cazul în care unităţile patrimoniale efectuiază decontarea creanţelor şi datoriilor reciproce
pe bază de conturi sau deconturi externe periodice, aceste documente ţin locul extraselor de cont
confirmate.
Pentru creanţe şi datorii, precum şi pentru celelalte elemente patrimoniale ce nu reprezintă
valori materiale, rezultatele inventarierii sunt prezentate în situaţii analitice distincte, ce vor fi
totalizate şi care trebuie să justifice soldul conturilor sintetice în care sunt cuprinse. Acestea
urmează să fie preluate în centralizatorul listelor de inventariere.
Pentru stabilirea cât mai exactă a drepturilor de creanţă şi a datoriilor reciproce, se
procedează aşa cum am afirmat mai sus la un schimb de extrase sau de punctaje cu furnizorii,
clienţii şi cu ceilalţi debitori sau creditori ai unităţii. Aceste extrase vizează în primul rând poziţiile
referitoare la obligaţiile şi creanţele neachitate până la data inventarierii, dar nu trebuie excluse nici
situaţiile în care se cere confirmarea rulajelor pentru o anumită perioadă de timp.
Potrivit uzanţelor, extrasele se vizează de comisia de inventariere – care au misiunea de a
confirma realitatea soldurilor de datorii şi creanţe – după care se trimit unităţilor economice
partenere. Unităţile economice partenere au obligaţia ca în termen de 5 zile de la primire să
confirme soldul sau să comunice obiecţiunile lor. Neconfirmarea în termen echivalează cu
recunoaşterea tacită a exactităţii soldurilor şi în consecinţă acestea sunt inventariate ca atare.
Prin OMF nr.2388/15.12.1995 care aprobă „Normele privind organizarea şi efectuarea
inventarierii patrimoniului” s-a introdus în inventarierea creanţelor şi datoriilor modelul obligatoriu
pentru extrasele de cont model 14-6-3 prin care se asigură confirmarea debitelor existente, la data
inventarierii, la sfârşit de an.
În momentul în care apar diferenţe cu ocazia confruntărilor directe, acestea trebuie
soluţionate pe cale legală până la întocmirea bilanţului contabil. Dacă însă unele divergenţe în
8
Florea I., Forea R., “Control economico-financiar”, Editura C.E.C.C.A.R., Bucureşti, 2000, p.231.
raport cu terţii se menţin, respectivele creanţe şi datorii se înregistrează la valoarea lor scriptică,
chiar dacă s-au deschis acţiuni judiciare sau cereri de recurs.
Stabilirea rezultatelor inventarierii creanţelor şi datoriilor şi înregistrarea acestora se face
potrivit normelor în vigoare la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată, constituindu-se după
caz, provizioane pentru deprecierea creanţelor, provizioane pentru creşterea datoriilor, provizioane
pentru sumele aflate în litigiu. Pentru creanţele şi datoriile în devize evaluarea se face la cursul de
referinţă al Băncii Naţionale a României din ziua de 31 Decembrie. Eventualele diferenţe dintre
acest curs şi valoarea contabilă a datoriilor şi creanţelor, reprezentând pierderi sau câştiguri latente,
se vor evidenţia în contabilitate cu ajutorul conturilor de diferenţe de conversie (activ sau pasiv).
Dacă difernţele de conversie sunt nefavorabile (de activ), ele vor face obiectul unui provizon pentru
pierderi din schimb valutar.
III. Concluzii
În lucrarea „Contabilitatea decontărilor cu clienţi şi furnizori” am încercat să surprind o
parte deosebit de importantă a activităţii unei întreprinderi şi anume relaţiile cu terţi, respectiv
activitatea de aprovizionare şi activitatea de desfacere.
Aceste două activităţi presupun existenţa a două fluxuri de valori de sens contrar, adică un
flux al mărfurilor (bunuri şi servicii) şi contrafluxul valorilor de schimb (de regulă, bani). Pentru a-
şi putea realiza obiectul de activitate trebuie realizat un control riguros al modului de desfăşurare a
relaţiilor cu terţi lucru asigurat prin următoarele elemente:
• cunoaşterea în orice moment a nivelului creanţelor şi datoriilor agentului economic ce
derivă din relaţiile comerciale cu alte unităţi;
• urmărirea încasării la timp a tuturor sumelor de la clienţi şi debitori, precum şi achitarea în
termen a datoriilor faţă de furnizori şi creditori;
• soluţionarea corectă şi în termen legal a decontărilor din operaţii în curs de clarificare;
• soluţionarea corectă a deprecierilor constatate asupra creanţelor sau datoriilor, precum şi a
creşterilor de valoare a acestora.
Pentru a asigura buna organizare a contabilităţii unei întreprinderi şi pentru înregistrarea în
bune condiţii a operaţiilor cu privire la creanţe şi datorii trebuie respectate în permanenţă principiile
contabile şi mai ales „principiul noncompensări” - care afirmă că nu este admisă compensarea
între creanţe şi datorii”. Deci, în principiu nu se poate opera compesarea între datoriile şi creanţele
referitoare la acelaşi terţ, cu excepţia cazurilor în care a fost perfectat un acord scris de compensare.
Organizarea contabilităţii relaţiilor cu terţi este condiţionată de mai mulţi factori, dintre care
menţionăm:
• natura relaţiilor de decontare;
• formele de decontare;
• instrumentele de decontare;
• sistemul de creditare;
• regimul reducerilor şi momentul acordări lor.
În organizarea contabilităţii terţilor trebuie să se ţină seama de factori amintiţi anterior, şi în
funcţie de aceştia se va stabili fluxul informaţional (documentele şi circulaţia lor), precum şi
conturile în care se vor reflecta operaţiunile respective.
IV. Bibliografie
• Feleagă N., Ionaşcu I. “Tratat de contabilitate financiară”, vol. III, Editura Economică,
Bucureşti, 1998;
• Feleagă N., Ionaşcu I., “Contabilitatea financiară”, vol. I, Editura Economică, Bucureşti,
1993;
• Florea I., Forea R., “Control economico-financiar”, Editura C.E.C.C.A.R., Bucureşti, 2000
• Florea I., “ Control financiar şi expertize contabile”, Editura Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, 1978;
• Işfănescu A., Robu V., Anghel I., Tuţu A., “Evaluarea întreprinderi”, Editura Tribuna
Economică, Bucureşti, 1998,
• Mironiuc M., “Analiza performanţelor economico-financiare ale întreprinderii”, Editura
Junimea, Iaşi, 1999;
• Paraschivescu M.D., Păvăloaie W.,”Modele de contabilitate şi analiză financiară”,
Editura Vrantop, Focşani, 1997;
• Pântea P. I., “Contabilitatea fianciară a agenţilor economici din România”, Editura
Intelcredo, Deva, 1995;
• Pântea P. I. ,”Managmentul contabilităţii româneşti”, Editura Intelcredo, Deva, 1998;
• Traşcă M. “Contabilitatea tranzacţiilor comerciale”, Editura Economică, Bucureşti, 1995;
• Voica V., “Contabilitatea financiară a agenţilor economici”, Editura C.M.C.F.P.P.,
Bucureşti, 1996;
• ***Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.17/14 Martie 2000 “Privind taxa pe valoarea
adăugată (TVA)”;
• ***Ordinul Ministerului Finanţelor publice nr.94/2001 “Pentru aprobarea
reglementărilor contabile armonizate cu directiva a-lV-a a Comunităţii Europene şi cu
Standardele Internaţionale de Contabilitate “;
• *** Ministerul Finanţelor, “Sistemul contabil al agenţilor economici”, Editura
Economică, Bucureşti, 1994;
• *** Ministerul Finanţelor, “Norme metodologice pentru întocmirea şi utilizarea
formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi modelele acestora”,
Editura Economică, Bucureşti, 1998;
• *** Ministerul Finanţelor, “Norme metodologice privind încheierea exerciţiului
financiar”, 1999;
• ***Regulamentul pentru aplicarea Legii Contabilităţii;
• ***Standardele Internaţionale de Contabilitate(IAS);
• *** Revista “Economistul”, Ediţie specială, nr.782/2001.
V. Prezentarea întreprinderii “ICO CONSTRUCT GROUP

S.R.L.” Suceava
1.1. Scurt istoric şi descrierea activităţii
Firma “ICO CONSTRUCT GROUP S.R.L.” Suceava s-a constituit în 1994,
având în acel moment un capital social subscris şi vărsat de 196.580.000 lei prin asocierea a 3
persoane care deţin 71%, 20%, respectiv 9%. Firma are sediul în Bulevardul George Enescu Nr. 16
şi o bază de producţie în comuna Stroieşti, unde se găsesc un atelier de tâmplărie şi un depozit de
materiale.
Firma “ICO CONSTRUCT GROUP S.R.L.” Suceava este înregistrată la Registrul
Comerţului la nr. 248/26 Decembrie 1994 şi are ca obiect de activitate “prestările servicii în
construcţi” cu următoarele subactivităţi:
• Demolarea construcţiilor, terasamentelor şi organizarea de şantiere;
• Lucrări de foraj şi sondaj pentru construcţii;
• Lucrări de construcţii;
• Lucrări de învelitori, şarpante şi terase la construcţii;
• Alte lucrări de construcţii inginereşti;
• Alte lucrări specifice pentru construcţii;
• Fabricarea de produse stratificate din lemn;
• Fabricarea de elemente de dulgherie şi tâmplărie pentru construcţii;
• Producţia de ambalaje din lemn;
• Fabricarea de elemente din beton pentru construcţii;
• Fabricarea de elemente din ipsos pentru construcţii;
Firma are în prezent 80 de muncitori calificaţi în meseriile: zidari, zugravi, ferari,
betonişti, instalatori, electricieni, parchetari, tâmplari, etc. Aceşti 80 de muncitori sunt încadraţi cu
carte de muncă, iar în timpul verii numărul acestora creşte ajungând până la 110 muncitori, cu
acestea din urmă încheindu-se convenţii civile.
În perioada 1995-2007 firma şi-a crescut veniturile (cifra de afaceri), care în anul 1995
erau de 150.000.000 lei, ajungând în anul 2007 la valoarea de peste 8.000.000.000 lei.
Statutul firmei prevede ca exerciţiul financiar să înceapă la 1 Ianuarie şi să se termine la
31 Decembrie a fiecărui an. Tot prin statut se prevede că beneficiul societăţii se stabileşte prin
bilanţul întocmit anual şi se prevede ca cel puţin 5% din beneficiu să se utilizeaze pentru crearea
fondului de rezervă până ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social.
Lucrările se execută pe bază de comenzi sau/şi contracte şi se desfăşoară atât în judeţul
Suceava, cât şi în judeţul Botoţani, respectiv oraşul Darabani.
Având în vedere că obiectul de activitate al firmei “ICO CONSTRUCT GROUP”
Suceava îl reprezintă “prestări servicii în construcţii”, lucrările executate de firmă sunt diverse,
cum ar fi:
- zugrăvele interioare, faţade;
- lucrări de pardosele executate cu: parchet, cherestea, gresie;
- faianţări;
- instalaţii sanitare;
- instalaţii termice;
- instalaţii electice;
- şarpante;
- construcţii montaj.
Cum reiese şi din lucrările enumerate, firma realizează atât o activitate de reparaţii capitale
şi reaparaţii curente, cât şi construcţii montaj.
Pentru a-şi realiza obiectul de activitate firma are relaţii cu numeroşi furnizori şi clienţi
dintre care reamintim doar câţiva:
• Furnizori:
- Sc. “Moldochim” SA. Bicaz;
- Sc. “Dorini” SA. Suceava;
- Sc. “Romstal” SA. Suceava;
- Sc. “Petrom” SA. Suceava;
- Sc. “Comat” SA. Suceava;
- Sc. “B.A.D.” SA. Suceava;
- Sc. “Xantos” SA. Suceava.
• Clienţi:
- Spitalul Darabani;
- Spitalul Suceava;
- Serviciul de ambulanţă Suceava;
- C.F.R. Iaşi;
- Sc “Ambro” Suceava;
- persoane fizice.
Relaţiile dintre societate şi terţi se desfăşoară atât pe bază de contacte încheiate la
începutul fiecărui an calendaristic, dar şi pe parcursul anului, cât şi pe bază de comenzi mai ales în
relaţiile cu persoanele fizice.
1.2. Structura organizatorică

Firma “ICO CONSTRUCT GROUP S.R.L.” Suceava este organizată ca o societate cu
răspundere limitată (SRL) condusă de acţionarul principal care deţine 71% din capital şi care este
totodată directorul general al acesteia.
Firma are o structură organizatorică funcţională prezentată în următoarea organigramă.
Asociaţii firmei fac parte din colectivul de conducere a firmei, respectiv asociatul cu 21%
este directorul comercial având în suborbine următoarele compartimente:
- aprovizionare;
- desfacere;
- marketing;
- depozitul.
Asociatul care deţine 9% este directorul tehnic având în subordine compartimentele de:
- producţie;
- plan-dezvoltare.
Asociaţi
Director general
Director comercial Director tehnic Director economic Juristcosultul
Compart. Compart. Compart. Compart. Caseria Compart. Compart. Pers.-

aproviz. desfacere producţie Plan-dezv. Fin-contab. salarizare
Compart. Depozit
M-king
Fig.1 Organigrama unităţii “ICO CONSTRUCT GROUP SRL”Suceava

1.3. Organizarea compartimentului financiar-contabil şi relaţiile lui cu
celelalte compartimente
Compartimentul financiar-contabil se află sub directa coordonare a directorului economic.

Compartimentul financiar contabil este organizat pe birouri şi anume:
- biroul contabilitate generală;
- biroul financiar;
- biroul de analize economice;
- biroul facturare;
- biroul documente primare;
- biroul de inventariere;
Compart.
Fin.-contab
Biroul Biroul Biroul de Biroul Biroul Biroul

Contabilitate Financiar analize facturare documente inventar
Generală economice primare
Fig. 2 Organigrama compartimentului financiar-contabil
Biroul de contabilitate generală: este cel care centralizează datele primite de la celelalte
birouri întocmind notele contabile şi pe baza acestora în fiecare lună Balanţa de verificare, iar la
sfârşitul anului Bilanţul contabil.
Biroul financiar: realizează activităţile prin care se urmăreşte obţinerea şi folosirea
eficientă a resurselor financiare, înregistrează evidenţa şi urmărirea relaţiilor cu furnizorii şi
clienţii;
Biroul de analize-economice: calculează preţurile practicate de firmă pentru lucrările şi
serviciile prestate, participă la negocierea preţurilor şi tarifelor, calculează şi urmăreşte
îndeplinirea principalilor indicatorii;
Biroul de facturare: întocmeşte, ordonează şi centralizează facturile către clienţii firmei şi
primeşte, ordonează şi înregistrează facturile primite da la furnizori.
Biroul documente primare: este cel care înregistrează şi centralizează documentele
primare (bonuri de consum, bonuri de casă, chitanţe, fişe, comenzi).
62
Biroul de inventariere: este cel care realizează inventarierea periodică a elementelor
patrimoniale ale firmei şi ţine la curent conducerea cu modificarea valorilor acestora.
Compartimentele care există în cadrul firmei sunt:
• compartimentul financiar-contabil;
• compartimentul de producţie;
• depozitul;
• compartimentul plan-dezvoltare;
• compartimentul de aprovizionare;
• compartimentul personal-salarizare;
• compartimentul desfacere;
• caseria;
• compartimentul de Marketing.
După cum bine se ştie între compartimentele unei unităţi există relaţii de dependenţă,
relaţii bazate pe o anumită circulaţie a documentelor între aceste compartimente. Acest lucru este
reflectat în fig. nr. 3.
a) situaţia consumului de materiale şi situaţia financiară a cheltuielilor;
b) situaţia lucrărilor şi serviciilor efectuate;
c) situaţia stocurilor în mărimi cantitative;
d) situaţia stocurilor în expresie valorică;
e) situaţia veniturilor şi bugetul de venituri şi cheltuieli;
f) planurile de investiţii, propunerile de dezvoltare şi modernizare spre vizare şi aprobare;
g) situaţia financiară a sumelor ce pot să fie alocate pentru aprovizionare;
h) facturi;
i) statul de salarii;
j) evaluarea activităţii fiecărui salariat;
k) situaţia lucrărilor prestate şi situaţia lucrărilor de prestat;
l) tarifele şi preţurile ce sunt practicate pentru fiecare comandă;
m) situaţia creanţelor şi datoriilor unităţii;
n) situaţia încasărilor şi plăţilor;
o) situaţia cheltuielilor făcute cu reclama;
p) bugetul pentru reclamă.
63
Compartimentul a) p) Compartimentul de
de producţie b) o) Marketing
Depozit Caseria
c) n)
d) Compartimentul m)
financiar-contabil
e) l)
f) k)
Compartimentul Compartimentul
plan-dezvoltare desfacere
g) j)
Compartimentul Compartimentul
de aprovizionare h) I) personal-salarizare
Fig. nr. 3 Legătura dintre compartimente.
64
1.4. Organizarea gestiunii furnizorilor şi a clienţilor societăţii
“ICO CONSTRUCT GROUP” SRL Suceava
Având în vedere actele normative în vigoare şi aşa cum este stipulat şi în statutul firmei
contabilitatea este ţinută cu ajutorul “Metodei pe jurnale”. Această metodă vizează reducerea
numărului de formulare, simplificarea acestora şi înlăturarea paralelismelor.
“Metoda pe jurnale” se caracterizează prin următoarele elemente9:
• Înregistrarea operaţiilor economice pe jurnale şi situaţii se efectuiază în cea mai mare
măsură direct pe baza documentelor primare, eliminându-se notele contabile şi o serie de
documente centralizatoare, aspect care conduce la obţinerea unei economii de timp şi a
cheltuielilor cu imprimatele;
• Operaţiile economice se înregistrează, în majoritatea cazurilor, unilateral în conturi,
adică în jurnale deschise creditul conturilor cu rulaje desfăşurate pe conturi corespondente
debitoare, aspect ce conduce la înlăturarea paralelismelor cu privire la înregistrarea
operaţiilor economice.
• La înregistrarea operaţiilor economice se păstrează dubla înregistrare, articolul contabil
fiind înscris direct pe documentule primare, iar acesta în jurnale capătă o formă deosebită
prin înscrierea sumei o singură dată la întretăierea rândului cu coloana contului
corespondent. Această formă de reflectare este mult mai sugestivă, simplă şi permite
menţinerea dublei reprezentări care arată legătura dintre diferite conturi;
• Se îmbină concomitent, prin jurnale şi situaţii, evidenţa sistematică cu cea cronologică,
pe genuri de operaţiuni, aspect care permite diviziunea muncii în cadrul compartimentului
financiar contabil;
• În unele cazuri, în cadrul jurnalelor şi situaţiilor se îmbină contabilitatea sintetică cu
cea analitică;
• Jurnalele şi situaţiile, prin conţinutul şi structura lor, permit obţinerea mai rapidă a
informaţiilor necesare întocmirii conturilor anuale.
Principalele instrumente specifice formei de organizare pe jurnale sunt:
- Registrul-jurnal;
- Jurnalele auxiliare;
- Cartea mare;
- Balanţa de verificare.
9
*** Ministerul Finanţelor, “Sistemul contabil al agenţilor economici”, Bucureşti, 1994.
65
Registrul-jurnal este utilizat pentru înregistrarea cronologică a tuturor operaţiilor
economice şi financiare consemnate în documente justificative. În cazul înregistrărilor care nu au
la bază un document justificativ poate fi utilizată nota contabilă, dar cu condiţia, ca la baza
acesteia, să existe o notă justificativă sau o notă de calcul.
Pentru înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în Registrul-jurnal sunt necesare
contarea documentelor justificative, indicîndu-se simbolurile conturilor debitoare şi creditoare
conform Planului de conturi general, precum şi dezvoltarea în analitice a unor conturi potrivit
opţiuni întreprinderi.
Jurnalele auxiliare se utilizează de către agenţi economici care dispun de un număr
mare de documente justificative. Jurnalele auxiliare poartă această denumire deoarece sunt
auxiliare Registrului-jurnal şi se deschid pe feluri de operţii, asfel:
- Jurnalul-situaţie privind operaţiile contabile: utilizat pentru înregistrarea
operaţiilor în creditul conturilor a căror dezvoltare analitică se poate realiza direct
în cadrul formularului. Acest jurnal se întocmeşte zilnic sau pe măsura efectuării
operaţiilor şi se completează document cu document sau pe baza centalizatoarelor.
- Jurnalul-situaţie privind operaţiile de casă şi bancă: utilizat pentru înregistrarea
zilnică a operaţiilor în creditul şi debitul conturilor de mijloace băneşti. Se
întocmeşte lunar, separat pentru fiecare cont sintetic, completându-se zilnic pe baza
registrului de casă sau a extrasului de cont primit de la bancă, la care sunt anexate
documentele justificative.
- Jurnalul privind decontările cu furnizorii: se utilizează pentru înregistrarea
zilnică a operaţiilor privind decontările cu furnizorii de materiale, mărfuri, lucrări
executate, servicii prestate, precum şi pentru realizarea contabilităţii analitice a
furnizorilor.
- Situaţia încasării-achitării facturilor: serveşte pentru ţinerea contabilităţii
analitice a clienţilor sau furnizorilor şi determinarea conturilor aferente. Se
întocmeşte lunar, fie pentru toţi clienţii sau furnizorii, fie separat pe feluri de clienţi
sau furnizori în baza documentelor justificative specifice fiecărei categorii (clienţi
sau furnizori), cu menţiunea în dreptul fiecări poziţii a sumelor neîncasate,
respectiv neachitate în luna precedentă.
- Situaţia privind mişcarea stocurilor: deşi face parte din categoria jurnalelor
auxiliare, se instituie ca o balanţă de verificare a conturilor de stocuri şi totodată ca
o situaţie de calcul şi repartizare a diferenţelor de preţ aferente stocurilor.
Formularul se completează la sfîrşitul fiecărei luni, pe baza jurnalelor în care apare
debitul conturilor de materiale şi ale conturilor de diferenţe de preţ,
66
- Jurnalul privind salariile şi contribuţia la asigurările sociale: după cum este şi
denumit serveşte pentru înregistrarea lunară a operaţiilor în creditul conturilor
privind salariile, CAS, contribuţia pentru constituirea fondului de şomaj şi a altor
cheltuieli privind protecţia socială, având la bază statele de salarii.
- Jurnalul privind vânzarea produselor şi alte ieşiri: este destinat înregistrării
operaţiilor privind vânzarea produselor şi a altor ieşiri, precum şi a veniturilor din
vânzarea produselor, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor. Se întocmeşte
zilnic sau la intervale scurte de timp pe bază de documente justificative sau
centalizatoare.
- Jurnalul privind operaţiile diverse: se elaborează pentru înregistrarea operaţiilor
în creditul conturilor care nu prezintă dezvoltare analitică sau a căror dezvoltare se
asigură pe fişe separate, dar care nu sunt cuprinse în alte jurnale.
- Situaţia privind avansurile de trezorerie: este utilizată, pe de o parte, pentru
realizarea contabilităţii analitice a avansurilor date spre decontare, precum şi a
cheltuielilor decontate, iar pe de altă parte, ca document centralizator pentru
înregistrarea cheltuielilor decontate în jurnalul pentru creditul contului 542
“Avansuri de trezorerie”.
Carte mare reprezintă documentul de sintetizare şi de sinteză contabilă care cuprinde
toate conturile sintetice şi reflectă existenţa şi mişcarea tuturor elementelor patrimoniale la un
moment dat. Ea se utilizează pentru stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor conturilor sintetice şi
la elaborarea balanţei de verificare a conturilor sintetice.
Pentru stabilirea rulajelor în Carte mare se preia rulajul creditor din jurnalul auxiliar al
contului respectiv, iar rulajul debitor se determină prin totalizarea sumelor preluate din coloana de
conturi corespondente debitoare ale jurnalelor.
Soldul debitor sau creditor al fiecărui cont se determină în funcţie de mărimea rulajelor
debitoare şi creditoare, precum şi de soldul existent la începutul anului, care se înscrie pe un rând
destinat special acestui scop.
Balanta de verificare reprezintă documentul contabil utilizat pentru verificarea
exactităţii înregistrărilor contabile şi controlul concordanţei dintre contabilitatea sintetică şi cea
analitică, precum şi principalul instrument pe baza căruia se întocmeşte bilanţul contabil şi
celelalte situaţii de sinteză.
67
O prezentare schematică a organizării pe jurnale se prezintă în fig. nr 4.
Note contabile Evidenţă

analitică
Centalizatoare
Situaţii
Documente de
Jurnale
evidenţă primară
auxiliare
Registrul-
jurnal Cartea mare
(tip jurnal)
Balanţa de Balanţa de
verificare verificare
sintetică analitică
Conturile anuale
Fig. nr.4 Schema formei de organizare pe jurnale
Documentele primare sau centalizatoarele se contează, după care se înregistrează în

jurnale. Când nu este suficientă evidenţa pe jurnale sau datele trebuie pregătite, acestea se
înregistrează şi în situaţiile auxiliare, precum şi în evidenţa analitică. La rândul lor, jurnalele
auxiliare, după ce au fost totalizate şi s-a realizat gruparea pe conturi corespondente, se transpun în
Cartea mare.
La finele lunii se întocmeşte balanţa de verificare a conturilor sintetice, ale cărei rulaje
aferente lunii curente se confruntă cu totalul din Registrul-jurnal, precum şi balanţele de verificare
analitice. Balanţele de verificare analitice se confruntă cu datele din jurnale şi situaţiile
corespunzătoare sau între diferite situaţii şi jurnal.
Pe baza Cărţii mari, situaţiilor şi balanţele de verificare se elaborează conturile anuale.
În ceea ce priveşte datoriile şi creanţele, acestea sunt generate de relaţiile deţinute cu
diferite persoane juridice şi fizice a căror urmărire individuală trebuie realizată prin organizarea
unei contabilităţi adecvate. Evidenţa operativă presupune utilizarea următoarelor documente:
• Registrul de comenzi şi Fişa de urmărire a executării comenzilor, care este utilizată
pentru urmărirea realizării contractelor încheiate cu furnizorii de bunuri şi servicii;
68
• Fişa de urmărire a contractelor, folosită pentru urmărirea livrărilor de bunuri şi servicii
către clienţi;
Evaluarea datoriilor şi creanţelor datorită specificului lor se ţine numai valoric, cu
evidenţierea distinctă a datei şi documentului de naştere a lor şi respectiv a datei şi documentului
de stingere a lor.
Pentru o bună organizare şi cunoaştere a datoriilor şi creanţelor se utilizează “Fişele de
cont pentru operaţiuni diverse” care sunt deschise pe fiecare persoană fizică şi juridică.
Fişele de cont pentru operaţiuni diverse sunt înregistrate în calculator, fiind ordonate
după două chei de clasificare şi anume:
- în ordine alfabetică;
- în funcţie de data în care urmează să fie scoase din contabilitate.
Pentru ca cifrele să fie reale, faptele evaluate corect, iar imaginea întreprinderii fidelă,
trebuie respectate o serie de principii contabile impuse de a IV a Directivă a Comunităţii Europene
şi planul contabil general.
Principiile contabile sunt:
1. Fixitatea capitalului – este un principiu mai mult juridic decât contabil. Capitalul unei
societăţi este limita responsabilităţii sale vis-a-vis de creanţierii sociali< sumele sale nu
pot fi modificate fără formalităţi şi publicitate.
2. Principiul regularităţii – conform căruia documentele trebuie să fie întocmite şi
prezentate conform regulilor legale, reglementate sau profesionale.
3. Principiul sincerităţii – care presupune respectarea de către contabilitate a probităţii
inventarului material şi evaluării, conform documentelor publicate, claritatea lor,
actualitatea în estimarea activelor la închiderea exerciţiului.
4. Principiul necompensaţiei – determină evitarea pierderii de informaţii. Conform lui, nu
se compensează două mişcări de sens opus în acelaşi cont ”nu se compensează o
cheltuială cu un venit” nu se diminuează o creştere cu o diminuare de valoare şi nici un
post de activ cu unul de pasiv.
5. Principiul unicităţii şi intangibilităţii bilanţului. Pentru un exerciţiu dat, o întreprindere
nu poate întocmi şi publica decât un singur bilanţ. El este purtătorul legitim al
întreprinderii asupra punctelor de vedere privind criteriul de evaluare, metoda folosită.
Datele bilanţului de închidere al unui exerciţiu devin date ale bilanţului de deschidere
al exerciţiului ce urmează. Se urmăreşte deci identitatea situaţiei la sfârşitul unui
exerciţiu şi începutul celuilalt.
6. Principiul nominalismului monetar. Pentru a măsura toate valorile înregistrate de
contabilitate există o singură unitate şi anume unitatea monetară. Ea conservă
69
întotdeauna aceeaşi valoare în cursul timpului. Se aduce însă o atenuare acestui
principiu datorită reevaluării de bilanţ şi a provizioanelor pentru creşterea preţurilor
stocurilor.
7. Principiul conservării valorii – este o consecinţă a principiului necompensaţiei şi
nominalismului monetar.
Contabilitatea înregistrează informaţiile în unităţi monetare şi nu fizice. Se poate ajunge ca
valoarea monetară a unui bun fizic neschimbat să se modifice în decursul timpului. De asemenea,
un bun poate ieşi din patrimoniu la un anumit preţ decât a intrat. Această diferenţă se înregistrează
într-un cont distinct.
Contul reflectând bunul patrimonial descrie clar mişcările materiale de intrare-ieşire a lui.
Când cantitatea ieşită este egală cu cea intrată, soldul său este zero” diferenţa de valoare pune însă
în evidenţă rezultatul dublei operaţii de intrare-ieşire” profit sau pierdere.
8. Principiul de realizare – face dovada obiectivităţii şi verificării. Pentru a înregistra o
îmbogăţire nu este necesară aşteptarea unei încasări< trebuie însă aşteptat ca
îmbogăţirea să fie certă şi definitivă. Nu se poate anticipa asupra vânzării unui activ şi
evaluării lui la un preţ de vânzare probabil< el trebuie evaluat la preţul de origine chiar
dacă este mai scăzut, dar cunoscut cu certitudine.
9. Principiul proeminenţei cauzelor asupra consecinţelor se referă la înregistrarea mai
întâi a angajamentelor şi apoi a executării lor. Deci se dă cheltuielilor şi veniturilor o
importanţă mai mare decât încasării şi plăţilor. Veniturile şi cheltuielile se cunosc sub
aspect real (mişcare de bunuri şi servicii) şi sub aspect monetar (mişcare monetară).
10. Principiul proeminenţei dreptului asupra faptei – se aseamănă celui precedent. Se
înregistrează mai întâi actele şi faptele juridice şi apoi cele materiale. Astfel, data
contabilizării unei vânzări nu coincide cu data încasării.
11. Principiul prudenţei – este legat de funcţia juridică a contabilităţii. Între două
eventualităţi posibile, se înregistrează cea defavorabilă, rezultând o diminuare a
rezultatului. Diminuările de valori trebuie înregistrate când apar, ca probabilităţi pentru
viitor, în schimb creşterile de valori nu se înregistrează până nu devin certe şi definitive
prin obiectul lor şi venitul aferent bunului considerat.
12. Principiul evaluării disimetrice – conform căruia activul se evaluează la valoare iniţială
când are loc o creştere de valoare şi la valoarea actuală când are loc o diminuare de
valoare.
13. Principiul independenţei exerciţiilor – presupune împărţirea timpului în perioade egale,
numite exerciţii, care sunt, în principiu, riguros independente unele de altele.
70
Atribuindu-se fiecărui exerciţiu cheltuielile şi veniturile aferente lui, se procedează la
calculul rezultatului financiar pe exerciţii.
14. Principiul permanenţei metodelor sau al continuităţii lor se referă la întocmirea
bilanţului şi a contului de rezultate sub aceeaşi formă şi după aceeaşi tehnică, folosind
aceleaşi criterii de evaluare. Eventualele schimbări trebuie bine motivate şi autorizate şi
adunarea generală. O schimbare a criteriului de evaluare modifică repartizarea
rezultatului în timp, între exerciţii. Permanenţa metodelor permite comparaţii între
exerciţii.
15. Principiul permanenţei condiţiilor de exploatare – cere întreprinderii ca în afara
cazurilor particulare (lichidare, absorbţie, fuziune), să-şi continue activitatea în viitor,
în aceleaşi condiţii ca în prezent. Astfel, se realizează o bază convenţională pentru
anticipări.
Organizarea contabilităţii se face conform prevederilor articolului 11 din Legea
contabilităţii, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic sau contabilul şef.
Contabilitatea generală se organizează şi conduce pe baza normelor unitare prevăzute de
lege, obligatorii pentru toate unităţile patrimoniale. Ea are ca obiect principal furnizarea de
informaţii pentru necesităţile proprii şi pentru terţi: clienţi, furnizori, debitori, creditori, salariaţi,
bănci, organe fiscale, acţionari şi asociaţi.
Contabilitatea analitică sau de gestiune internă se organizează în conformitate cu specificul
activităţii având în vedere necesităţile proprii. Are ca obiective: calculul rezultatelor fiecărei
unităţi, întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pe feluri de activităţi.
Răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii revine persoanei care are obligaţia
gestionării patrimoniului: administratorul societăţii, ordinatorul de credite. Acesta are obligaţia să
asigure condiţiile necesare pentru întocmirea documentelor justificative privind operaţiile
economico-financiare, organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii, organizarea şi efectuarea
inventarierii patrimoniului, întocmirea corectă a bilanţului contabil, publicarea lui şi depunerea la
termen organelor în drept.
Analiza pe baza ratelor de rentabilitate
71
Ratele de rentabilitate comercială
1) Rata marjei comerciale10:

Marja comerciala 2.670 .933
Rmc = = = 0,092
Vanzari de marfuri 28 .962 .048
Marja comercială=Venituri din vânzarea mărfurilor-Cheltuieli privind mărfurile
mii lei
Indicatori/An 2000 2001
Venituri din vânzarea 20.929.828 28.962.048
mărfurilor
Cheltuieli privind mărfurile 19.698.632 26.291.115
Marja comercială 1.231.196 2.670.933
2)Rata marjei brute sau rata EBE măsoară nivelul rezultatului brut de exploatare independent
de politica financiară de investiţii, de incidenţa fiscalităţii şi a evenimentelor excepţionale.
EBE 11 .281 .362
R EBE = = = 0,06397
CA 176 .340 .722
EBE măsoară capacitatea întreprinderii de a genera şi conserva fonduri în condiţiile
desfăşurării activităţii. EBE trebuie să permită:
∗ menţinerea şi dezvoltarea aparatului de producţie;
∗remunerarea capitalurilor investite (a celor proprii şi a celor împrumutate).
VA furnizează următoarele informaţii:
∗ contribuţia întreprinderii în procesul de producţie.
Întradevăr, spre deosebire de CA care exprimă atât rezultatul comercial, cât şi cel productiv,
VA măsoară doar contribuţia întreprinderii în procesul de producţie.
∗ gradul de integrare economică, adică capacitatea întreprinderii de a-şi asigura ea însăşi un
anumit număr din fazele de producţie fără a recurge la terţi.
∗ structura întreprinderii în ceea ce priveşte factorii de producţie: munca şi capitalul tehnic.
Întrucât VA înglobează costurile factorilor de producţie, ea permite deci remunerarea:
♦ muncii → prin intermediul cheltuielilor de personal;
♦ statului → prin intermediul impozitelor şi taxelor;
♦ investiţiilor → prin amortismentele destinate conservării valorii imobilizărilor;
10
Georgeta Vintilă “ Gestiunea financiară a întreprinderii ”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999, pag. 19
72
♦ bancherilor → prin intermediul cheltuielilor financiare;
♦ capitalurilor proprii → prin profiturile obţinute.
Se poate concluziona că VA este un bun indicator pentru aprecierea activităţii întreprinderii
dar că nu trebuie uitat că acest indicator nu permite aprecierea rezultatului pe care întreprinderea îl va
obţine.
mii lei
Indicatori/An 2000 2001
96.073.591 151.761.986
Producţia exerciţiului
+venituri din producţia vândută 73.504.096 147.378.674
+venituri din producţia stocată 21.866.239 3.876.025
+venituri din producţia imobilizată 703.256 507.287
Consum intermediar(extern,de la terţi) 40.304.750 71.831.591
+cheltuieli materiale-total 34.272.312 62.944.523
+cheltuieli cu lucrări şi servicii-terţi 6.032.438 8.887.068
Valoarea adăugată 57.000.037 82.601.328
+producţia exerciţiului 96.073.591 151.761.986
+marja comercială 1.231.196 2.670.933
-consum extern 40.304.750 71.831.591
9.781.610 11.281.362
Excedentul brut al exploatării
+subvenţii de exploatare -- --
+valoarea adăugată 57.000.037 82.601.328
-impozit ,taxe, vărsăminte 2.010.241 4.171.619
-cheltuieli de personal 45.208.186 67.148.347
Rezultatul exploatari i 6.611 .910

3)Rata marjei nete de exploatare= = = 0,03
CA 176 .340 .722
Rezultatul net al exercitiul ui 99 .729

4)Rata marjei nete= = = 0,0005
CA 176 .340 .722
CAF 4.549 .693

5)Rata marjei brute de autofinanţare= = = 0,025
CA 176 .340 .722
mii lei
2000 2001
Indicatori/An
9.781.610 11.281.362
Excedentul brut al exploatării
+alte venituri ale exploatării 102.230 10.653
73
-alte cheltuieli ale exploatării 88.070 235.707
+rezultatul participaţiilor - -
+venituri financiare 387.127 1.132.217
-venituri financiare din provizioane - -
-cheltuieli financiare 3.278.184 2.873.449
+cheltuieli financiare pv. amortiz+proviz. - -
+venituri excepţionale 356.819 1.160.159
-venituri din cedarea activelor 351.944 188.213
-cheltuieli excepţionale 1.804.174 4.020.726
+cheltuieli excepţionale pv. amortiz+proviz - -
+valoarea contabilă a activelor imob.cedate 353.675 193.779
-impozitul pe profit 1.756.254 1.910.382
3.701.835 4.549.693
Capacitatea de autofinanţare
6)Rata marjei asupra VA măsoară rezultatul brut al exerciţiului de care dispune

întreprinderea după deducerea cheltuielilor de exploatare.
EBE 11 .281 .362

Rata marjei asupra VA= = = 0,1366
VA 82 .601 .328
Rata de rentabilitate economică
Rata de rentabilitate economică reflectă eficienţa capitalului economic alocat activităţii

productive a întreprinderii.
EBE 11 .281 .362
Re = = = 0,05
Activ total 225 .515 .581
Rata de rentabilitate financiară
Forma generală de exprimare a rentabilităţii financiare:

Profit net
Rf =
Capitaluri proprii
99 .729
Rf = = 0,00085
116 .849 .047
Rentabilitatea financiară remunerează acţionarii prin acordarea de dividende.
74
Analiza pe baza indicatorilor de lichiditate – solvabilitate11
Rate de lichiditate
Lichiditate generală
Mijloace cu lichiditat e mai mica de un an 114 .660 .766 + 786 .873
LG= Re surse cu exigibilit ate mai mica de un an = 107 .806 .806
= 1,0708
LG=1,0708>1⇒ reflectă o situaţie bună în ceea ce priveşte lichiditatea generală a întreprinderii

supusă analizei.
Lichiditate curentă
Mijloace cu lichiditat e mai mica de un an - Stocuri
LC= Re surse cu exigibilit ate mai mica de un an
114 .660 .766 − 53 .420 .609

LC= = 0,5762 < 0,8 ⇒ nu reflectă o situaţie optimă a firmei în
107 .806 .806
ceea ce priveşte lichiditatea curentă a firmei.
Lichiditate imediată
Disponibil itati 786 .873
LI= Datorii pe termen scurt = 5.241 .038 = 0,1501 < 0,3 ⇒ lichiditatea imediată a firmei
înregistrează o valoare redusă.
Rata solvabilităţii
Solvabilitatea se poate defini ca aptitudinea întreprinderii de a face faţă în orice moment

plăţii datoriilor sale exigibile. Această interpretare a solvabilităţii, zisă tehnică, se opune noţiunii
juridice a solvabilităţii conform căreia întreprinderea este solvabilă dacă activele sale permit
rambursarea datoriilor. Insolvabilitatea este starea de încetare a plăţilor. Întreprinderea poate să fie
din punct de vedere juridic solvabilă, şi chiar rentabilă, dar să se găsească la un moment dat în
situaţie de insolvabilitate.
Solvabilitatea rezultă din echilibrul dintre încasări şi plăţi, nu dintre capitalul economic şi
resursele disponibile.
Activ total 225 .515 .581
RS= = = 2,075
Datorii totale 108 .666 .534
11
Georgeta Vintilă “ Gestiunea financiară a întreprinderii ”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999, pag. 40
75
Analiza pe baza indicatorilor de echilibru financiar
1. Fond de rulment net global- FRNG

FRNG=RD – MS unde:
RD=resurse durabile;
MS=mijloace stabile.
FRNG2000=RD2000 –MS2000 = 106.768.570-100.246.975=6.521.595 mii lei

FRNG2001=DR2001-MS2001=141.368.372-133.294.135=8.074.237mii lei
Faptul că valoarea determinată a indicatorului FRNG înregistrează o valoare pozitivă, atât în

2000, cât şi în 2001, reflectă o situaţie favorabilă a întreprinderii supusă analizei din punct de vedere
financiar.
De altfel, este cunoscut faptul că, cu cât valoarea fondului de rulment este mai mare, cu atât
disponibilităţile băneşti pe care le deţine întreprinderea sunt mai mari, oferind, în acelaşi timp, o
securitate financiară sporită12.
Însăşi ∆ FRNG înregistrează o valoare pozitivă, ceea ce este un lucru favorabil pentru firmă.
∆ FRNG=FRNG2001-FRNG2000=8.074.237-6.521.595=1.552.642 mii lei
2. Necesarul de fond de rulment- NFR

NFR= NFRE+NFRAE
NFR2000=NFRE2000+NFRAE2000=42.948.781+(-31.830.996)=11.117.785 mii lei

NFR2001=NFRE2001+NFRAE2001=51.805.773+(-39.277.370)=12.528.403 mii lei
NFR înregistrează valori pozitive în ambii ani, ceea ce semnifică un surplus de nevoi
temporare (ciclice) în raport cu sursele temporare (ciclice) posibile de monopolizat şi poate fi judecată
ca fiind normală pentru rezultatul unei politici de investiţii privind creşterea nevoii de finanţare a
ciclului de exploatare.
Nevoile ciclice de exploatare (stocuri+clienţi) depăşesc sursele ciclice de exploatare
(furnizori)datorită unui stoc supradimensionat sau a folosirii într-o măsură prea mare a creditului
comercial în vânzările către terţi. De asemenea, ar putea reprezenta o reducere a scadenţelor în ceea ce
priveşte datoriile către furnizori.
12
Raport de gestiune
76
FRNG<NFR⇒ NFR nu este finanţat în întregime de FRNG.
3. Trezoreria netă
TN=A.T.-P.T.
TN=FRNG-NFR
TN2000=527.927-5.124.117=-4.596.190 mii lei<0

TN2000=6.521.595-11.117.785=-4.596.190 mii lei<0
TN2001=786.873-5.241.038=-4.454.166 mii lei<0

TN2001=8.074.237-12.528.403=-4.454.166 mii lei<0
În cadrul indicatorilor echilibrului financiar pe care tocmai i-am calculat, trezoreria netă
ocupă un loc aparte, în sensul că este expresia cea mai concludentă a desfăşurării unei activităţi
financiare sănătoasă sau nu; trezoreria netă este rezultatul întregului echilibru financiar al
întreprinderii.
Variaţia trezoreriei este şi în funcţie de decalajele între încasările creanţelor şi plăţile
datoriilor scadente. În aceste condiţii, o întreprindere rentabilă nu are în mod automat şi o trezorerie
netă pozitivă, aceasta din urmă depinzând de variaţiile termenelor de scadenţă a încasărilor şi plăţilor.
Creşterea trezoreriei nete pe perioada exerciţiului financiar analizat reprezintă CASH-
FLOW-ul perioadei (C.F.), respectiv plusul monetar al exerciţiului.
CF=TN2001-TN2000=-4.454.166+4.596.190=142.024 mii lei>0⇒ are loc o creştere a capacităţii
reale de finanţare a investiţiilor, respectiv îmbogăţirea activului real. Aceasta reprezintă o confirmare a
majorării averii proprietarilor.
Se observă că atât în 2000, cât şi în 2001, trezoreria netă înregistrează valori negative ceea
ce reflectă faptul că întreprinderea apelează la credite bancare pe termen scurt.
4. Fond de rulment propriu – FRP

FRP= CPR-AI unde:
CPR- capitaluri proprii;
AI - active imobilizate.
FRP2000=89.346.263-83.461.668=5.884.595 mii lei>0
77
FRP2001=116.849.047-109.444.810=7.404.237 mii lei>0
Rezultatele pozitive înregistrate de FRP reflectă faptul că cele mai stabile resurse, respectiv
capitalurile proprii, finanţează în totalitate activele imobilizate, fapt înregistrat ca stabilitate relativ
puternică a întreprinderii; fondul de rulment propriu înregistrează în perioada supusă analizei, respectiv
2000-2001, valori reduse.
5. Fond de rulment – FR
FR=Capitaluri permanente-Active imobilizate
Capitaluri permanente=Capitaluri proprii-(Amortizări+Provizioane)
Capitaluri permanente 2000=89.346.263-16.785.307=72.560.956 mii lei
Capitaluri permanente2001=116.849.047-23.849.329=92.999.722 mii lei
FR2000=72.560.956-83.461.668=-10.900.712mii lei<0
FR2001=92.999.722-109.444.810=-16.445.088 mii lei<0
Fondul de rulment reflectă, în esenţă, absorbirea resurselor permanente pentru finanţarea
unor nevoi permanente.
6. Fondul de rulment împrumutat – FRI

FRI=FR-FRP
FRI2000=FR2000-FRP2000=-10.900.712-5.884.585=-16.785.307 mii lei

FRI2001=FR2001-FRP2001=-16.445.088-7.404.237=-23.849.325 mii lei
Rezultatele negative înregistrate de indicatorul calculat mai sus, FRI, reflectă faptul că
fondul de rulment împrumutat nu există, ceea ce înseamnă un viitor financiar bun pentru întreprindere.
FRI pentru cei doi ani înregistrează valorile negative ale amortizărilor calculate, 16.785.307
mii lei, respectiv 23.849.325 mii lei.
Situaţia netă – activ net patrimonial

Situaţia netă reflectă averea netă pe care o deţin acţionarii la un moment dat:
S.N.=Capitaluri proprii-Active fictive
S.N.=A.T.R.-D.T. unde:
A.T.R. - activ total real;
D.T. - datorii totale.
A.T.R.=Active totale-Active fictive
În situaţia prezentată în acest studiu de caz nu avem active fictive.
A.T.R.=Activ total=225.515.581 mii lei
78
S.N.=225.515.581-108.666.534=116.849.047 mii lei
S.N.=116.849.047 mii lei.
S.N.>1/3× Total Pasiv⇒116.849.047>1/3× 225.515.581=75.171.860 mii ⇒ reflectă o
situaţie favorabilă a firmei. Situaţia netă reflectă o primă şi este principala evaluare contabilă
a întreprinderii la data încheierii exerciţiului.
Orice flux financiar indiferent de originea sa vine să mărească sau să micşoreze volumul
trezoreriei. Echilibrul financiar este atins la un moment dat dacă încasările rămân pozitive după ce s-au
plătit toate datoriile exigibile.
Analiza financiară urmăreşte să evidenţieze modalităţile de realizare a echilibrului financiar
pe termen lung şi pe termen scurt şi treptele de acumulare bănească, de rentabilitate ale activităţii
întreprinderii13.
13
79

Limbă

Macovei Andrei-Claudiu - Atestat Profesional Ate

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Macovei Andrei-Claudiu - Atestat Profesional Ate

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Motto:* Contabilitatea este exercitiul etern al mintii fara de care lumea nu ar fi

I.Noţiuni generale privind creanţele şi datoriile

II.Contabilitatea decontărilor cu clienţii şi furnizorii

În perioada actuală, profesionistul contabil se confruntă cu o serie de incertitudini în

Alte unităţi de competenţă aplicate sunt:

UC2 Gândirea critică şi rezolvarea de probleme

Noţiunile de creanţe şi datorii apar în contabilitate datorită relaţiilor pe care unitatea

În majoritatea cazurilor relaţiile cu terţi generează şi drepturi şi obligaţii reciproce,

3. După scadenţa datoriilor distingem:

Evaluarea creanţelor şi datoriilor

Creanţele şi datoriile în devize sunt evaluate astfel:

Debit 403 „Efecte de plătit” Credit

Debit 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări” Credit

Contul 408”Furnizori-facturi nesosite” este utilizat pentru evidenţa decontărilor cu

Debit 408”Furnizori-facturi nesosite” Credit

Grupa 41 „Clienţi şi conturi asimilate” este formată din următoarele conturi:

Debit 416 „Clienţi incerţi” Creditor

Contul 419”Clienţi-creditori” este un cont care reflectă două categorii de operaţii

Documentele primare privind decontarile cu clienţi şi furnizorii

Documentaţia primară care asigură înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor cu privire la

Categoria Natura Modalitatea de realizare Documente utilizate

Creanţe -avansuri acordate: • Filă de cec;

Factura – este documentul comercial care descrie în termeni generali tranzacţiile de

1. livrarea de mărfuri şi emiterea

3. prezentarea cambiei Banca 5. prezentarea cambiei

Fig. 5. Funcţia de instrument de încasare

• Funcţia de instrument de credit – care în limbaj financiar poartă numele de mobilizare a

livrarea mărfii şi emiterea cambiei

4.2. prezentarea cambiei spre scontare

Fig. 6 Funcţia de instrument de plată

Ordin de plată Banca Încasare cec

Fig. 7 Circuitul cecului

Chitanţa în lei – este un formular cu codul 14-4-1, cu un regim special de tipărire,

Contabilitatea decontărilor cu furnizorii

Contabilitatea datoriilor din cumpărări de bunuri şi servicii pe

Cumpărări de bunuri şi servicii pe bază de factură

1. Se înregistrează pe data de 5.01 achiziţionarea de materii prime de la furnizori în valoare de

Nr. Data Document Explicaţia Simbol Sume

3. Se înregistrează datoria faţă de furnizorul de energie şi apă în valoare de 10.470.000 lei,

Cumpărări de bunuri şi servicii cu acordarea de avansuri

2. Se înregistează acordarea unui avans furnizorului de 2.740.000 lei , la care se calculează

Cumpărări de bunuri şi servicii la care se acordă reduceri comerciale şi

În literatura de specialitate cât şi în practica afacerilor se întâlnesc două categorii de

b) Pe data de 14.01 societatea se aprovizionează cu materiale auxiliare în valoare de 3.450.000 lei,

d) Risturnul necesită o înregistrare deosebită deoarece reprezintă o reducere care se acodră,

Net comercial 15.335.700 –

• (+) TVA: 15.028.986*24%=2.855.508 3.606.957

Net financiar 18.635.943

Cumpărări de bunuri şi servicii cu întocmirea ulterioară a facturii

În anumite împrejurări în activitatea unităţilor economice se întâlnesc situaţii în care unele

În momentul cumpărării de bunuri şi servicii, clientului i se facturează şi ambalajele care

2. 25.01 Factura nr. Se restituie % 409 710.892

Contabilitatea datoriilor din cumpărări de imobilizări pe credit comercial faţă

Contabilitatea decontărilor cu clienţii

Vânzări de bunuri şi servicii cu primirea de avansuri

Vânzări de bunuri şi servicii în ambalaje proprii

Vânzări de bunuri şi servicii cu întocmirea ulterioară a facturilor

4.b) 30.01 Societatea noastră 5114 413 38.285.000 38.285.000

V. Prezentarea întreprinderii “ICO CONSTRUCT GROUP

1.2. Structura organizatorică

Director comercial Director tehnic Director economic Juristcosultul