SOCIOLOGIE

STRATIFICARE SOCIALĂ. STUDIU DE CAZ

Clasele sociale reprezintă ansamblul de indivizi care au caracteristici,

comportamente identice sau comparabile.
Structura socială poate fi definită ca un ansamblu de relații cuprinzând o
mulțime de elemente( poziții sociale, grupuri, pături și clase sociale, instituții
sociale) ce posedă însușirile de totalitate, transformare și autoreglaj.
Stratifi
carea poate fi definită drept inegalități structurale între diverse grupuri de
oameni.
Stratificarea socială reprezintă astfel procesul de diviziune a societății în
grupuri sociale ierarhizate, fiecare dintre acestea caracterizându-se prin
omogenitate relativ la anumite criterii( venit, mod de viață, valori, statut juridic).
În sens restrâns prin acest concept se descrie caracterul ierarhic al unei
societăți divizate în „straturi„, sau grupuri sociale fără ierarhie oficială și
juridică, ai cărăr membri sunt definiți și clasați în funcție de unul sau mai multe
criterii.
Stratificarea socială se manifestă la toate nivelurile de organizare socială,
atât la cel microsocial( familia, grupul de joacă, grupul de prieteni, colegi,
grupul de muncă), cât și la cel macrosocial( locuitorii unui oraș, cetățenii unui
stat, locuitorii planetei).
Orice societate este dinamică, se caracterizează printr-o rigiditate extremă.
Spațiul social se modifică continuu; apar poziții sociale noi, în timp ce altele
dispar. Stratificarea socială, presupunând ierarhie, inegalitate, generează
tensiuni, care, inevitabil, pentru a se putea asigura reechilibrarea sistemului
social, trebuie să se descarce, modalitatea de epuizare fiind aceea a mobilității
sociale.