PLATON

Nascut in 7 mai 427 i.Hr.

Decedat 347 i.Hr.(79 de ani)
Etnie Greaca
Ocupatie: Filozof, Epigrammtist, Poet

S-a născut într-o familie aristocratică, la Atena sau pe insula Egina, având ca tată pe Ariston
(descendent al regelui mitic Codros) și ca mamă pe Perictione (care provenea dintr-o familie înrudită
cu Solon). Numele său de naștere era Aristocles; Platon a fost o poreclă primită datorită pieptului său
lat. Copilăria îi este marcată de războiul peloponesiac și de luptele civile între democrați și aristocrați.
La 20 de ani îl cunoaște pe Socrate, rămânând alături de el vreme de 8 ani, până la moartea acestuia.
Înclinațiile poetice, talentul în domeniul teatrului le-a înnăbușit și s-a dedicat total filosofiei. La moartea
lui Socrate (399 î.Hr.) nu a putut fi de față, fiind bolnav. Condamnarea nedreaptă a maestrului l-a
îndemnat să-l reabiliteze (Apologia lui Socrate), dialogurile de tinerețe purtând marca puternică a
filosofiei socratice.
Refugiat o vreme la Megara, îl cunoaște pe filosoful Euclid din Megara(fr) (450 - 366 î.Hr.), un alt
discipol al lui Socrate. Realizează mai multe călătorii: în Egipt se familiarizează cu matematica;
în Cirene intră în legătură cu matematicianul Teodor; în coloniile din Italia de Sud face cunoștință cu
pitagoreicii; în Sicilia, la Siracuza este invitat de tiranul Dionysios cel Bătrân. O tradiție spune că
Dionysios cel Bătrân l-a vândut pe Platon ca sclav în Egina deoarece îi considera supărătoare
prezența, dar prietenii l-au cumpărat și eliberat din sclavie. Acest fapt ar putea explica hotărârea lui
Platon de a se retrage din politică și de a deschide o școală filosofică la Atena, lângă gimnaziul
închinat eroului mitologic Academos, de unde și numele Academia. Organizarea școlii era
asemănătoare societăților pitagoreice, cu o ierarhie bine structurată. Școala va funcționa aproape
1000 de ani, unul dintre obiectivele ei cele mai importante fiind acela de a contribui la pregătirea
politică a oamenilor politici. Academia lui Platon este închisă în 529 d.Hr., la ordinul
împăratului Iustinian.
După ce împlinise deja 60 de ani, Platon a mai efectuat două călătorii la Siracuza, în speranța de a-l
influența pe Dionysios cel Tânăr pentru proiectele sale de reformă politică și filosofică. Din păcate,
proiectul eșuează definitiv. S-a stins din viață, după cum spune Cicero, „cu condeiul în mână”
(„scribens mortuus est”).
Este cel dintâi filosof de la care au rămas scrieri complete: 35 de dialoguri și 13 scrisori (dintre care
doar una, a șaptea, pare a fi autentică). El a creat specia literară a dialogului, în care problemele
filosofice sunt abordate prin discuția dintre mai mulți interlocutori, Socrate fiind cel mai adesea
personajul principal. Lewis Campbell a fost primul cercetător care a demonstrat prin studiul stilometric
că dialogurile Philebos, Critias, Legile, Timaios și Omul politic pot fi grupate și sunt clar distinse
de Parmenide, Phaidros, Republica și Theaitetos. Studiile recente demonstrează imposibilitatea
stabilirii ordinii cronologice a dialogurilor, care tradițional sunt grupate după criterii tematice și încearcă
să urmărească o evoluție a gândirii lui Platon. Cronologia dialogurilor nu mai poate fi stabilită astăzi
decât în linii mari.

Bibliografie
 Elisabeth Clement, Chantal Demonque, Laurence Hansen-Love, Pierre Kahn, Dicționar Enciclopedic de
Filosofie. 
 Vasile Muscă, Alexander Baumgarten, Filosofia politică a lui Platon, București, 2006. 
 Mugurel Păvălucă, Cunoașterea la Platon și la Sfântul Dionisie Areopagitul, București, 2006.
 Vasile Muscă, Introducere în filosofia lui Platon, București, 2002. 
 Cosma, D., Socrate, Bruno, Galilei în fața justiției, Editura Sport-Turism, București, 1982
 Bernal, J. D., Știința în istoria societății, Editura Politică, București, 1964
Influente:
Platon a inovat dialogul scris și formele dialectice în filosofie, care originează odată
cu el. În special prin dialogurile Republica și Legile, Platon pune bazele și filosofiei
politice occidentale, producând unele dintre cele mai timpurii tratate politice scrise din
perspectivă filosofică.

La rândul său, Platon a fost profund influențat de predecesori precum

Socrate, Parmenide, Heraclit și Pitagora, cu toate că puține dintre textele acestora s-
au păstrat și majoritatea cunoștințelor care mai există aceștia provin din dialogurile
lui Platon.