ARAD
1
OBTINEREA INSULINEI CU AJUTORUL
BACTERIILOR
INSULINA
Insulina este singurul hormon al organismului cu actiune hipoglicemianta:
el face ca glucoza din sange sa intre in celule, care o folosesc pentru producerea de
energie. Totusi, atunci cand ea se fixeaza in ficat, insulina favorizeaza constituirea
rezervei de glucoza sub forma de glicogen. De altfel, acest hormon favorizeaza
sinteza proteinelor si impiedica distrugerea lipidelor. Reglarea secretiei de insulina
este directa: o hiperglicemie (cresterea nivelului sangvin al glucozei) stimuleaza
sintetizarea sa.
3
digestiei) la 3-6 minute. Astfel, este impiedicat procesul de down-reglare a
receptorilor pentru insulina, fiind facilitata metabolizarea sa de catre ficat.
In celulele asupra carora actioneaza, insulina transmite un semnal de transductie a
carui consecinta este captarea si stocarea glucozei sub forma de glicogen de catre
ficat si muschi. Cand insulina lipseste sau se gaseste in organism in cantitate scazuta,
glucoza nu mai este consumata. Drept sursa de energie este folosit tesutul adipos.
Apare astfel diabetul zaharat tip I, dependent de aportul exogen de insulina.
Boala cronica provocata de marirea cantitatii de zahar in sange si in urina peste
normal. Glucoza provine din digestia alimentelor, iar pentru a putea patrunde in
celule, are nevoie de insulina, un hormon secretat de pancreas. Diabetul apare fie din
cauza productiei insuficiente de insulina de catre pancreas, fie mai ales datorita
insensibilitatii celulare la insulina. In ambele situatii nivelul glucozei din sange
depaseste valorile normale. Hiperglicemia poate duce la dehidratare si cetoacidoza.
Complicatii de termen lung includ probleme cardiovasculare, probleme renale,
probleme cu retina care poate duce la orbire, impotenta si gangrena cu risc de
amputare.
Diabetul zaharat este cauzat de o insuficienta sau o incetinire a secretarii
insulinei de catre pancreas, hormonul necesar utilizarii glucozei pentru a raspunde
necesitatilor energetice celulare. Aceasta forma de diabet afecteaza 4% din populatia
tarilor industrializate si are adesea un teren familial: intre 5 si 7% dintre copiii care au
avut un parinte diabetic risca sa faca boala. Cele doua tipuri principale de diabet sunt
diabetul insulinodependent si diabetul neinsulinodependent. In plus, se mai disting
diabetul zis gestational, care apare in decursul sarcinii, si diabetele zise secundare,
mai putin frecvente, care se manifesta in decursul diferitelor afectiuni (pancreatita
cronica, hemocromatoza, acromegalie, sindromul lui Cushing, feocromocitom), sau al
tratamentelor medicamentoase (corticosteroizi), sau legate de un anume tip de
subnutritie (diabetul tropical).
Plasmidul —> Restrictia cu Eco Ri —> ADN ligaza (gena reglatoare, gena
insulinei) —> transformarea (in E.coli) —> translatia —> insulina.
reproducerea si expresia ei .
G↓ AATTC
CTTAA↑G.
6
următoarele proprietăti:
inofensivitatea vectorului;
Plasmidele reprezintă niste molecule inelare de ADN specifice bacteriilor. Ele pot
exista autonom si determină unele caractere ale bacteriilor, cum ar fi: capacitatea de
7
conjugare, rezistenta la antibiotice, agresivitatea.
Primul plasmid bacterian, folosit ca vector pentru transferul de gene, a fost cel notat
„pSC 101”, realizat de S. Cohen (1973).
vector un bacteriofag (fagul leambda – λ), al cărui genom (10-50 gene) integrează
gena străină. Ea se va sintetiza întocmai ca si celelalte gene ale virusului, dacă acesta
din urmă se va replica în celula bacteriană.
Pentru celulele eucariote animale, vectorii virali care se folosesc sunt, de regulă,
virusul tumoral SV-40 si virusul papiloma bovin (BPV). Se crede că vectorii virali
vor putea fi utilizati si la plante.
lipide produse artificial, în care pot fi incluse gene, precum si diferite medicamente,
enzime etc.
8
incapacitatea de sinteză a anvelopei protectoare în afara laboratorului;
transferului genei β-galactozidazei din E. coli în fibroblastele umane ale unui bolnav
de galactozimie cu ajutorul fagului (galactozimia este o boal ă autozomială recesivă
ce provoacă dereglarea metabolismului ca rezultat al lipsei enzimei 1-D-galactozo-1-
fosfaturidiltransferazei).
10