Florea Vlad Si Prisaca Cosmin

Clasa a IX-a C

Halogenii
Elementele fluor (F), clor (Cl), brom (Br), iod (I), precum si elementul radioactiv astatin
(At), formeaza grupa VII A din sistemul periodic, cunoscuta si sub numele de grupa halogenilor.

Stare naturala si proprietati fizice

Nici unul dintre halogeni nu apare liber in natura, deoarece moleculele de halogen tind
sa treaca sub forma de ioni monoatomici negativi. Combinatiile halogenilor sunt saruri. De la
aceasta tendinta de a forma saruri deriva cuvantul halogen (als - sare, gennao - a da nastere).
Fluorul se gaseste in natura sub forma de saruri simple, duble sau complexe. Cea mai
importanta fluorura simpla este fluorina, CaF2. De altfel, numele fluorului vine din limba latina
(fluere - a curge) si provine de la folosirea fluorinei la topirea zgurii rezultate la obtinerea
aurului. Cea mai importanta fluorura complexa este criolitul NO3AlF6, iar dintre sarurile duble
ce contin fluor, cel mai frecvent intalnita este fluoropartita. In corpul omenesc se gaseste sub
forma de apatita in oase, dinti si unghii.
Clorul se gaseste sub forma de depozite de clorura de sodiu (sare gema) depuse prin
evaporarea unor mari inchise sau lacuri. Clorul se gaseste in cenusa plantelor si animalelor, sub
forma de cloruri, si in lichidele organismelor (limfa, sange, urina). Acidul clorhidric apare in
sucul gastric (cca 0,2 ÷ 0,4%) avand un rol important in digestie.
Bromul se gaseste in natura sub forma de bromuri care insotesc clorurile si iodurile
izomorfe (cu acelasi sistem de cristalizare). Bromul este singurul nemetal lichid la temperatura
camerei, de culoare brun-roscata. Este foarte volatil, vaporii grei de brom avand un miros
puternic si neplacut, sufocant, iritant si toxic.
Spre deosebire de ceilalti halogeni, iodul a fost semnalat liber in zonele vulcanice.
Totusi, cea mai mare cantitate de iod se gaseste sub forma de combinatii. Exista un numar mic
de combinatii ale iodului (iodargirit AgI, marshita CuI). De asemenea, insoteste ca iodura sarea
de bucatarie, ca iodat salpetrul de Chile, ca iodura si iodat fosforitele, dolomitele, calcarurile,
carbunii de pamant. Principala sursa de iod este apa marilor, in care se gaseste in concentratie
de 2,25-2,4 mg/l). Iodul este un element constant in tesuturile animalelor. Se gaseste in carne,
in oua si in produsele lactate. La mamifere se concentreaza in glanda tiroida, unde se gaseste
sub forma de tiroxina.
Iodul, singurul halogen in stare solida la temperatura ordinara, se prezinta sub forma
unor foite sau placi lucioase, cu aspect metalic, de culoare violet-cenusie, aproape neagra. Iodul
nu se dizlova in apa, dar se dizlova usor in solventi organici nepolari sau cu polaritate mica
(alcool etilic, tetraclorura de sodiu, etc.).
Astatinul este produsul unor reactii nucleare. Fiind obtinut, pana in prezent, numai in
cantitati foarte mici, chimia sa nu este inca bine cunoscuta.
Odata cu cresterea masei atomice a halogenilor starea lor de agregare variaza, de la gaz la solid,
iar punctel de topire, precum si densitatile, cresc.
 Culoarea halogenilor se inchide de la galben deschis (in cazul fluorului) la violet-cenusiu
(in cazul iodului). Intensificarea culorii elementelor (si a compusilor lo covalenti) cu cresterea
marimii atomilor se datoreaza unei deplasari progresive a benzilor de absorbtie electronica spre
lungimi de unda mai mari in spectrul de absorbtie.
Halogenii au caracter nemetalic pronuntat. Din cauza afinitatii pentru electron, atomii
de halogen se pot combina mai ales cu atomii metalelor alcaline, de la care capteaza unicul
electron de valenta, formand combinatii cu caracter tipic de sare - halogenuri.Astfel, potasiul
reactioneaza violent cu clorul, producand explozie; platina si aurul nu sunt clorurate decat cu
apa regala.
Din cauza caracterului puternic electronegativ, halogenii sunt oxidanti energici.
Cu exceptia fluorului, halogenii pot forma compusi tri-, penta- si heptacovalenti in care au stari
de oxidare pozitive. Aceasta se explica prin posibilitatea atomilor de clor, brom si iod de a
participa cu orbital d la formarea unor legaturi, numai cu cele doua elemente mai
electronegative decat ele: fluorul si oxigenul. Stabilitatea legaturilor cu oxigenul creste in
ordinea Cl < Br < I. Oxizii si oxiacizii clorului si bromului sunt combinatii endoderme, iar ai
iodului sunt slab exoterme. Fluorul si oxigenul sunt legati de clor, brom si iod prin legaturi si
prin legaturi ale acestor elemente.

Hidrurile halogenilor
Corespunzator pozitiei lor in sistemul periodic, imediat inaintea grupei gazelor rare,
atomii halogenilor manifesta tendinta de completare a octetului electronic fie prin legatura
covalenta, fie prin legatura electronica.
Atomii elementelor acestei grupe isi pot completa octetul lor si prin formarea unei
legaturi covalente prin participarea electronului p necuplat din stratul electronic exterior.
Asemenea legaturi sunt formate cu elemente slab electronegative. Intre aceste doua tipuri de
legaturi exista si combinatii intermediare, cum sunt hidrurile halogenilor (hidracizii), HX.
1.Sinteza directa din elemente. Cei patru halogeni se combina direct cu hidrogenul dupa
ecuatia stoechiometrica. X2 + H2 -( 2HX. Fluorul reactioneaza extrem de violent, ireversibil, cu
hidrogenul. Clorul reactioneaza de asemenea energic cu hidrogenul. Combinarea bromului cu
hidrogenul decurge mult mai putin energic, caldura de reactie fiind mult mai mica. Un amestec
echimolecular de H2 si Br2, trecut printr-un tub de sticla, incalzit pana la pornirea reactiei cu un
arzator, arde cu o flacara verzuie. in aceste conditii are loc o reactie omogena in faza gazoasa.
Combinarea iodului cu H2 poate fi efectuata in faza omogena gazoasa. Reactia, incompleta,
duce la stabilirea unui echilibru. La 300(, reactia are loc cu viteza mica si duce, daca se porneste
de la un amestec echimolecular de H2 si I2, la un amestec care contine 19% HI. La temperatura
mai ridicata viteza de reactie este mai mare, dar echilibrul este deplasat mai spre stanga.
2.Hidracizi prin reactii de deslocuire.Sarurile halogenilor cu metalele pun in libertate
hidracizi cand sunt tratate cu acizi nevolatili. Din fluorura de calciu si acid sulfuric se obtine acid
fluorhidric.
CaF2 + H2SO4 -( CaSO4 + 2H
Acidul fluorhidric astfel format se poate lichefia prin racire sub 0( sau se dizolva in apa
pentru a obtine solutii apoase de HF.
 Metoda deslocuirii nu poate fi utilizata pentru prepararea acidului bromhidric si mai
putin inca a acidului iodhidric. Acidul sulfuric reactioneaza fata de acesti hidracizi ca un agent
oxidant, asa ca acidul bromhidric sau acidul iodhidric care se formeaza initial:
NaI + H2SO4 -( NaSO4 + HI
reactioneaza mai departe, oxidandu-se pana la halogen molecular:
2HI + H2SO4 -( I2 + 2H2O + SO2.
Acidul clorhidric nu este oxidat de acidul sulfuric ci numai de agenti oxidanti tari. Acidul
fluorhidric nu este oxidat de nici un oxidant.
3.Hidracizi prin hidraliza unor halogenuri. Halogenurile multor nemetale si metale
hidrolizeaza la tratare cu apa, punand in libertatehidracizi. Metoda aceasta se utilizeaza uneori
pentru a prepara acidul iodhidric. Pentru un amestec de fosfor rosu si iod se toarna apa. Se
formeaza imediat triiodura de fosfor:
2P + 3I2 -( 2PI3
PI3 + 3H2O -( H3PO3 + 3HI
4.Acid clorhidric ca produs secundar la clorurarea compusilor organici. Se obtin cantitati
mari de HCl la clorurarea unor compusi organici ca:
Cl2 + C6H6 -( HCl + C6H5Cl
(benzen) (clorbenzen)

Proprietati fizice si chimice.

1. In moleculele hidracizilor, atomii sunt legati covalent, dupa cum rezulta din punctele
lor de topire si de fierbere joase, din spectrele in infrarosu si Raman si din momentele electrice.
Hidracizii in stare gazoasa disociaza in elemente, la temperaturi inalte:
( HCl HBr HI
gradul de disociere la 1 atm. si la ( 300( 3(10 % 0,003% 19%
( 1000( 0,014 % 0,5% 33%
2.Solutiile hidracizilor in apa.
a) Hidracizii sunt foarte usor solubili in apa. Din cauza aceasta hidracizii uscati fumega la
aer. Prin combinarea cu vapori de apa din atmosfera se formeaza mici picaturi de solutii de
hidracizi care au o presiune de vapori mult mai mica decat apa.
b) Aciditate. La dizolvare are loc o reactie exoterma intre acid si apa
(H = -17,4 kcal/mol de Hcl, in apa multa):
HX + H2O H3O + X(
Cu exceptia acidului fluorhidric, care este un acid slab, ceilalti hidracizi sunt acizi tari. In
apa, cei trei hidracizi apar egal de tari, din cauza efectului de nivelare al apei; in solventi acizi se
observa o crestere considerabila a aciditatii in ordinea
HF < HCl < HBr < HI.
c) Densitatea olutiilor apoase ale hidracizilor este mai mare decat a apei.
d) Solutii azeotropice ale hidracizilor. Solutiile hidracizilor in apa sunt amestecuri
azeotropice cu maxim. Pentru diferitii hidracizi, solutiile azeotropice au urmatoarele constante:
HF HCL Hbr HI
P.f. (la 760 torr) : 112,2( 108,6( 124,3( 127(
concentratie, % greutate : 38,2 20,2 47,6 56,9
densitate (20() : 1,14 1,10 1,49 1,70
 Daca se distila (la presiune normala) solutii mai diluate decat cele azeotropice, distilatul
contine mai multa apa decat acid; daca se incalzesc solutii mai concentrate se degaja acid pana
se atinge concentratia amestecului azeotropic, la presiunea respectiva. Amestecurile
azeotropice au puncte de fierbere constante (la presiune constanta). Prin distilare se pot deci
obtine solutii pure de hidracid (solutia de HF se purifica astfel de fluorisilicati, solutia de HCl de
clorurile ferului, cu care uneori sunt impurificate).
Punctul de fierbere si concentratia amestecurilor azeotropice variaza cu presiunea. La 50
torr compozitia solutiei de HCl - apa cu p.f. constant (48,7() este de 23,4%; la 1220 torr (1,6
atm.), solutia cu p.f. constant (123() este de 19,4%.
La temperaturi sub punctul de fierbere al azeotropului, se pot obtine solutii de hidracizi
mai concentrate decat cele corespunzand amestecurilor azeotropice. De exemplu la 0( se pot
obtine solutii de HF de 70% si solutii de HCl de peste 40%.
e) Desorbtia hidracizilor din solutiile lor apoase. Dintr-o solutie de HCl de concentratie
obisnuita (37%, d=1,19) se poate degaja HCl uscat prin picurare de acid sulfuric concentrat. HCl
este mai putin solubil intr-o solutie de H2SO4 decat in apa.

Utilizarile halogenilor
Halogenii sunt utilizati ca dezinfectanti (clorul si bromul au actiune bactericida,
folosindu-se la purificarea apelor) sau ca agenti oxidanti la dezagregarea si separarea unor
minerale.
In sinteza compusilor anorganici se foloseste o cantitate foarte mica (< 5%) de halogeni,
pentru: acid clorhidric, halogenuri, hipocloriti, clorati. Cea mai mare cantitate (peste 90%) este
folosita in sinteza compusilor oganici: medicamente, dizolvanti, coloranti, detergenti, materiale
plastice, cosmetice, lubrifianti, insecticide, fungicide.