Diamantul

Diamant
Diamantul este un mineral nativ și în același timp o piatră
prețioasă. Din punct de vedere chimic este una din formele de
existență ale carbonului pur, celelalte fiind carbonul amorf
(grafitul) și fulerenele. Diamantul cristalizează în sistemul cubic
și poate atinge duritatea maximă (10) pe scara Mohs, duritatea
variind însă în funție de gradul de puritate a cristalului. Din
cauza durității ridicate, cristalele de diamant pot fi șlefuite
numai cu pulbere de diamant și din fulerită.
1797 - Chimistul englez Smithson Tennant descoperă că
diamantul este format din carbon, "arzând" un diamant într-un
mediu de oxigen și găsind doar resturi de dioxid de carbon.
Masa diamantului este exprimată în carate, un carat
corespunzând cu 0,200 grame . Pe lângă cristalele de diamant
din sistemul cubic, uneori se pot întâlni diamante cu cristale Briliant
hexagonale denumite Lonsdaleit, unii consideră, aceste
diamante s-au format în medii nefavorabile. Duritatea extremă Date generale
a diamantului este explicată prin legătura stabilă simetrică
Formula chimică: C
dintre atomii de carbon. Diamantul arde într-un mediu cu
oxigen pur la o temperatură de 720 °C, iar în aer la peste 800 °C Clasa mineralului:
cu formare de dioxid de carbon. Diamantul este solubil în unele
Sistem de cristalizare: cubic
metale ca fier, nichel, cobalt, crom,titan, platină, paladium și
alte metale asemănătoare. Pe motivul reactivității reduse Culoare: incolor în stare pură
(datorată structurii stabile) a suprafeței cristalului, prin iradiere
cu neutroni crește gradul lui de duritate.
Urma: albă

Duritate: 10

Masa specifică: 3,52

(g / cm³)

Luciu: diamantin

Spărtura: sidefie, aschioasă

Clivaj: perfect {111}

Condrit carbonic
 Diamantele iau naștere la adâncimi mari (150 km), unde sunt temperaturi (1200-1400 °C)
și presiuni ridicate. Rocile mamă (de însoțire) a diamantului sunt Peridotit și Eklogit sau in
vulcani, sunt roci bogate în gaze Kimberlite și Lamproite; acestea transportă la erupția
vulcanului și diamant (topit) sau fragmente din mantaua scoarței pământului. Formându-se
în aceste condiții, grafitulul sau diamantul, aceasta este determinată de timpul de răcire.
Diamantele se pot exploata din rocile însoțitoare prin minerit de exemplu Namibia, Africa de
sud sau se separă din aluviunile (depunerile) apelor curgătoare (deșertul, sau țărmul african).
Microdiamantele iau naștere la căderea meteoriților mari pe Pământ (ex. craterul Barringer),
creându-se condițiile necesare pentru formarea diamantului, prin existența unor presiuni și
temperaturi ridicate și prezența dioxidului de carbon. Vârsta diamantelor este foarte diferită,
fiind diamante vechi de peste 3 miliarde de ani, dar și diamante mai noi, care au vârsta de
câteva sute de milioane de ani. Circa 250 de tone de minereu trebuie să fie trecute printr-un
procedeu de filtrare pentru ca, la final, să se poată ajunge la un cristal cu tăietura specifică,
de un carat. Diamantul este mult mai putin reactiv decat carbunele negru si chiar decat
grafitul. El se aprinde, in oxigen molecular, doar la 800° C. Prin încalzire îndelungata la
1500° , in absenta oxigenului, diamantul se transforma in grafit.  Fiecare atom de carbon
dezvolta 4 valente identice , dirijate uniform in spatiu dupa schema tetraedrica. Unghiul
dintre 2 valente este de 109° 28.Prin cele 4 valente ale sale, fiecare atom de carbon este legat
covalent de alti 4 atomi C, formând astfel o retea tridimensionala infinita. Întreg cristalul
constituie de fapt o singura molecula. Distantele interatomice sunt de 1, 54 L. Diamantul
este una din cele mai dure substante cunoscute si
de aceea este de neinlocuit in fabricarea de scule
destinate a taia, gauri sau lustrui materiale foarte
dure. El insusi nu poate fi lustruit decat cu propria
lui pulbere. Pe de Alta parte diamantul este
casant; el poate fi pulberizat intr-un mojar de
otel. Un procedeu recent promitator pentru
obtinerea diamantelor se bazeaza pe un
principiu diferit : se trece metan, la o presiune
mai joasa decat cea atmosferica peste pulbere
de diamant su dimensiunea de 1 micron,
incalzita la 1000�. Micile cristale de diamant
servesc ca centre de cristalizare ; O parte din
carbonul rezultat prin descompunerea
metanului se depune pe suprafata acestor
cristale a caror retea se extinde astel in spatiu; o alta parte din carbon se depune ca
grafit. Grafitul se indeaprteaza prin incalzire cu Hidrogen la 50 atm, deoarece se
hidrogeneaza mult mai repede ca diamantul.
Structura cristalină cubică (fcc) a diamantului. Fiecare atom de carbon are o legătură
uniformă covalentă stabilă cu ceilalți patru atomi de carbon învecinați.
Claritatea unui diamant face referire la gradul de impurități pe care il poate avea un diamant
studiat cu ochiul liber sau cu ajutorul unei lupe care mărește de 10 ori. Doar aprox. 5% din
diamantele naturale găsite sunt pure și au totodată o mărime corespunzatoare unei foarte
bune valorificări. Specialiștii denumesc aceste impurități, "incluziuni". Tipul, numărul si
locația incluziunilor poate deseori identifica individual diamantele. Cu cât are mai puține
impurități cu atât diamantul este mai valoroasa. Tăietura indică modul cum este tăiat
diamantul și îi conferă acestuia strălucire. Se referă la proporțiile și finisajul diamantului.
Dintre cei 4 C, tăietura este singura contribuție adusă de mâna omului, transformând o piatră
 prețioasă brută, neșlefuită într-un diamant fațetat și șlefuit în diverse forme. După mii de
experimente de-a lungul anilor, folosind formule matematice precise, tăietorul-șlefuitorul de
diamante transformă în ziua de azi un diamant brut într-o piatră strălucitoare care reflectă și
refractă lumina .În 1919 Marcel Tolkowsky descoperă cel mai bun compromis teoretic
datorită căruia modul de tăiere al unui diamant îi poate conferi acestuia strălucire deosebită.
Diamante artificiale. Transformarea diamantului in grafit, la temperatura joasa, fiind
exoterma, transformarea inversa trebuie sa fie favorizata, conform principiului Le Chatelier,
la temperatura inalta. Tot conform acestui principiu, transformarea grafitului in diamnat
trebuie sa fie favorizata de presiune, deoarece diamantul are o densitate mai mare (deci un
volum mai mic la masa egala) decat grafitul. Incercari numeroase de a fabrica diamante
sintetice, efectuate in timp de aproape un secol au esuat.
Incepand din 1955 se fabrica industrial diamante sintetice, prin incalzirea grafitului la cca.
3000 si 125 000 atm. Viteza transformarii este marita prin mici adaosuri de Cr, Fe sau Pt.
Rolul catalizatorului consta, para-se, in formarea unui film din metal topit pe suprafata
grafitului. In aceste conditii metalul dizolva carbon si il precipita ca diamant, mai putin
solubil. Se obtin diamante negre de 0,02-0,05 g, care se utilizeaza in scopuri industriale.

 Ballas → Diamant
 Carbonul se gaseste, in natura, in in stare elementara, in cele doua forme
alotropice: diamantul si carbunele.

Carbonul este un element remarcabil din mai multe motive. Printre formele sale diferite se
numără una dintre cele mai moi (grafit) și una dintre cele mai dure (diamant) dintre substanțele
cunoscute. Mai mult, are o capacitate deosebită de a forma legături chimice cu alți atomi mici,
incluzând atomii de carbon, iar mărimea sa îl face capabil de a forma legături multiple. Datorită
acestor proprietăți, carbonul poate forma aproape zece milioane de compuși chimici diferiți.
Compușii de carbon reprezintă baza vieții pe Pământ și ciclul carbon-azot produce o parte din
energia radiată de Soare și de alte stele. În plus, carbonul are cele mai înalte puncte de
topire/sublimare dintre toate elementele. La presiunea atmosferică nu are punct de topire
deoarece punctul său triplu este la 10 MPa (100 bar), deci sublimează la peste 4000 K. Astfel, el
rămâne solid la temperaturi mai înalte decât cele mai mari puncte de topire ale metalelor, precum
wolframul sau reniul, indiferent de forma sa alotropică.

Carbonul nu a fost creat în timpul Big Bang-ului, deoarece are nevoie de producerea unei
coliziuni triple de particule alfa (nuclee de heliu). Universul s-a extins inițial și apoi s-a răcit prea
repede pentru ca acest lucru să fie posibil. Oricum, este produs în interiorul stelelor în ramura
orizontală, unde un nucleu de heliu este transformat în carbon prin procesul triplu-alfa. A fost de
asemenea creat în stări multi-atomice.Are numarul atomic Z=6.
Carbonul a fost descoperit în preistorie și era cunoscut anticilor, care îl preparau prin arderea
materialului organic în spații fără mult oxigen (creând cărbune). Diamantele au fost întotdeauna
considerate rare și frumoase. Unul dintre ultimii alotropi ai carbonului, fulerenul, a fost
descoperit ca produs secundar în experimente din anii 1980..Carbonul este elementul chimic din
tabelul periodic care are simbolul C și numărul atomic 6. Există numeroși compuși chimici pe
bază de carbon; unii sunt letali (cianurile, CN-), iar alții sunt esențiali vieții (glucoză) .