Filetul reprezintă elementul principal şi distinctiv al şurubului şi piuliţei.

De
rezistenţa şi rigiditatea lui depinde siguranţa in funcţionare a transmisiei.
Modul de generare a filetului. Prin infăşurarea unui plan inclinat pe o suprafaţă de
revoluţie (cilindrică sau conică, interioară sau exterioară) numită suprafaţă directoare se
obţine o linie elicoidală numită elice directoare (fig. 2.2, a). Alunecarea unui profil
oarecare, numit profil generator, in lungul elicei directoare, dă naştere unei urme numite
spira filetului (fig. 2.2, b).
ab
Fig. 2.2
-3-
Clasificarea filetelor, după o serie de criterii, este prezentată in continuare.
• In funcţie de destinaţie, se deosebesc: filete de fixare, utilizate la asamblări
filetate; filete de mişcare, utilizate la transmisii şurub-piuliţă; filete
de măsurare, utilizate la aparate de măsură; filete de reglare,
utilizate la poziţionarea relativă a unor elemente din construcţia
dispozitivelor sau maşinilor unelte.
• In funcţie de numărul de începuturi, filetele pot fi: cu
un început, cele mai utilizate; cu două sau mai multe începuturi.
Filetele cu mai multe inceputuri (fig. 2.3) au un randament mai
ridicat, dar există pericolul neindeplinirii condiţiei de autofranare.
Intre pasul real P al unei spire şi pasul aparent P¢ al filetului există
relaţia P =iP' , in care i reprezintă numărul de inceputuri; ca atare,
deplasarea axială corespunzătoare unei rotaţii complete este mai
mare decat in cazul şuruburilor cu un inceput.
• In funcţie de sensul de înfăşurare a spirei, se
deosebesc: filete obişnuite, cu sensul de înfăşurare dreapta (fig. 2.4,
a), la care vectorii v şi ω au acelaşi sens; filete cu sensul de
înfăşurare stânga (fig. 2.4, b), la care factorii v şi ω au sensuri
diferite, acestea fiind utilizate atunci cand acest sens este impus de
condiţiile de funcţionare.
• In funcţie de sistemul de măsurare, filetele pot avea:
dimensiunile măsurate în milimetri, utilizate cel mai mult in
construcţia de maşini; dimensiunile măsurate în ţoli, utilizate la
maşini din import şi la ţevi.
• In funcţie de forma suprafeţei directoare, se deosebesc:
filete cilindrice, cele mai răspandite; filete conice, cand se impun condiţii de etanşare sau de
compensare a jocurilor apărute datorită uzurii.
• In funcţie de mărimea pasului filetului, se deosebesc: filete cu pas mare; filete
cu pas normal; filete cu pas fin. Filetele cu pas mare imbunătăţesc viteza deplasării axiale la
acţionare, dar există pericolul neindeplinirii condiţiei de autofranare. Filetele cu pas fin,
utilizate ca filete de măsurare sau reglare, măresc rezistenţa tijei filetate, asigură indeplinirea
condiţiei de autofranare (autofixare), dar micşorează rezistenţa spirei. Filetele cu pas normal
indeplinesc condiţia de autofranare (autofixare) concomitent cu asigurarea rezistenţei tijei
şurubului.
• In funcţie de profilul director al spirei filetului, se deosebesc: filete
triunghiulare; filete pătrate; filete trapezoidale; filete rotunde; filete ferăstrău.