Curs 3

Energia electrică
Este greu să ne imaginăm cum ar fi să desfăşuram activităţile cotidiene fără electricitate.
Acasă, fiecare dintre noi utilizam energia electrică pentru iluminat, aparatură electrică şi
electronică (electrocasnică). In multe cazuri, electricitatea este utilizată pentru prepararea apei
calde, a aerului şi a aerului condiţionat.
Dar odată cu creşterea numărului de aparate electrice, creşte şi factura la electricitate. Pe
de altă parte, centralele electrice utilizând combustibili fosili nu generează doar energie electrică,
ci şi substanţe care poluează mediul. Utilizarea intensivă a combustibililor fosili va conduce pe
termen lung, la epuizarea acestora, amenintând astfel siguranţa energetică. Iată câteva soluţii
pentru evitarea acestor situaţii:

1. Procurarea de energie din surse curate

Utilizarea resurselor energetice regenerabile – energia “verde” în locuinţe reduce poluarea
şi promovează siguranţa energetică. În viitorul apropiat, cel puţin 50% din consumatori vor putea
cumpăra energie regenerabilă direct de la furnizorul de electricitate. O serie de furnizori oferă, de
pe acum, servicii opţionale de furnizare a energiei “verzi”. În prezent, acei consumatori care
optează pentru servicii energetice provenite din resurse regenerabile, plătesc un tarif ceva mai
ridicat în schimbul respectului pentru un mediu curat.
In unele state americane, consumatorii şi companiile pot cumpăra aşa numitele “certificate
verzi”, care reprezintă modalitatea de susţinere şi dezvoltare a producţiei de energie provenită din
surse regenerabile în cadrul unei pieţe competitive.
Aceasta reprezintă o alternativă pentru acei consumatori care sunt conştienţi de impactul favorbil
al surselor regenerabile asupra mediului, dar care încă nu au posibilitatea de a utiliza direct
energia unor astfel de surse.
Principalele tehnologii pentru producerea la scară industrială a energiei regenerabile se referă la:
- utilizarea bioamasei;
- energia solară termică şi electrică ( fotovoltaică);
- energia geotermică;
- hidroenergia;
- energia eoliană.
1.1. Utilizarea biomasei
Biomasa se înscrie pe locul al doilea dupa hidroenergie în lista surselor regenerabile. În
majoritatea cazurilor, biomasa este utilizată drept combustibil pentru producerea aburului necesar
alimentării unor turbine care rotesc generatoare electrice. Biomasa care constă din reziduuri
lemnoase provenite din industria de prelucrare a lemnului şi din agricultură este, de regulă,
adăugată la combustibilii fosili (cărbuni) pentru a reduce emisiile rezultate din arderea acestora.

1
Prin gazeificare, biomasa este convertită direct în gaz combustibil care se utilizează în producerea
electricităţii. Gazele permit utilizarea biomasei la turbine cu gaz cu ciclu combinat, care
echipează cele mai recente electrocentrale pe gaz natural.

Fig. 1. Convertirea biomasei în gaz (prin gazeificare), prin a cărui ardere se poate genera
electricitate

Prin utilizarea gazeificării, aceste centrale pe gaz natural obţin randamente de funcţionare
mult mai mari. Pentru alimentarea cu energie electrică a unor comunităţi ( localităţi) izolate,
sistemele de gazeificare modulare de mici dimensiuni sunt cele mai adecvate.
O altă sură de gaz combustibil ( mai ales metan) o reprezintă gropile de reziduuri care
generează gazul, prin procesul de descompunere naturală, acesta fiind captat şi ars pentru
producere aburului necesar producerii energiei electrice.
1.2. Utilizarea energiei solare concentrate
Energia solară sub formă concentrată (termic) reprezintă o soluţie care implică costuri
reduse şi capacitatea de a asigura energia în timpul vârfurilor de sarcină şi este un contributor
major în cadrul surselor de energie distribuite.
Producţia, la scară industrială, se bazează pe oglinzi parabolice şi turnuri energetice.
Oglinzile parabolice în formă de jgheab ( cu secţiunea în formă de U) reprezintă reflectoare care
concentreazp radiaţiile solare asupra unui tub plasat în focarul acestora. Uleiul din tuburi este
încălzit şi cedează energia termică unui circuit de apă care produce energie electrică într-un
generator convenţional cu turbină cu abur.
Turnurile energetice care utilizează energia solară reflectată de un câmp de oglinzi asupra

2
unui recipient umplut cu fluid (ulei) ca schimbător de căldură. Unele sisteme utilizează săruri
topite ca fluid schimbător de căldură, acestea având foarte bune calităţi de acumulare a căldurii,
permiţând producerea de energie electrică până la 3 ore după apusul soarelui.

Fig. 2. Există peste 350 MW generati prin sisteme parabolice solare conectate la o reţea de
electricitate în sudul Californiei.

1.3. Energia geotermică

Prin cercetările efectuate, această resursă devine tot mai eficientă şi competitivă faţă de
combustibilii fosili.

Fig. 3. Energia geotermala din adâncurile pamântului produce emisii poluante minime

Energia termică produsă în scoarţa terestră încălzeşte apa din rezervoare subterane. Aceasta
este utilizată, între altele, la producerea aburului într-un turbogenerator convenţional. Există în

3
prezent 3 tipuri de centrale geotermice ce utilizează:
- abur uscat
Aburul uscat provenit din izvoare subterane este utilizat direct în turbogenerator convenţional
pentru producerea energiei electrice. Această soluţie necesită surse subterane de abur uscat care
sunt însă destul de rare.
- abur umed
Cele mai multe centrale geotermice existente utilizează apa la temperatura de peste 3600C.
Apa fierbinte urcă spre suprafaţă şi ca urmare a scăderii presiunii, fierbe şi se transformă în aburi
care acţionează un tubogenerator. Apa reziduală şi aburul condensat sunt returnate în rezervorul
subteran.
- ciclu binar
Centralele cu ciclu binar utilizează apa din rezervoare subterane la temperaturi mai scăzute,
cuprinse între 225 – 3600C. Apa îşi cedează energia acumulată unui fluid de lucru şi este apoi
pompată din nou în subteran pentru a fi reîncălzită.

1.4. Energia hidroelectrică

Reprezintă ce mai însemnată şi frecvent utilizată sursă regenerabilă la care recurg
majoritatea producătorilor pentru a genera energie electrică “curată“.

Fig. 4. Producerea de energie hidroelectrică

a. Majoritatea centralelor hidroelectrice utilizează un baraj care asigură o acumulare de

apă dintr-un râu, după care apa este eliberată, energia cinetică trece prin turbine şi acţionează un
hidrogenerator, producând energie electrică. Apa acumulată permite compensarea rapidă a
necesarului de energie din timpul vârfurilor de sarcină.
b. Unele hidrocentrale permit de asemenea stocarea de energie electrică. Atunci când
cererea de energie electrică este redusă, turbinele sunt acţionate în regim de pompe pentru a
transfera apa dintr-o sursă aflată în aval în rezervorul principal al hidrocentralei unde este păstrată
pentru a fi utilizată în cazul în care există o cerere crescută de energie.

4
 c. Un alt tip constructiv de hidrocentrală nu utilizează baraje mari ( deşi poate necesită un
mic rezervor de acumulare). Aceastea preiau o parte din debitul unu râu care este deviat prin
conducte sau canale pentru acţionarea turbinelor.
Pentru minimizarea în continuare a impactului ecologic s-au realizat o serie de amenajări
cum ar fi scări pentru migraţia peştilor, ecrane de protecţie, turbine reproiectate, aerarea
rezervoarelor care asigură păastrarea ecosistemului acvatic. Cercetările curente sunt orientate spre
dezvoltarea unei “noi generaţii” de turbine care să crească rata supravieţuirii la fauna piscicolă şi
să se âncadreze optim în ecosistemul local.

1.5. Energia solată ( de tip fotovoltaic)

Celulele solare sau elementele fotovoltaice grupate şi interconectate electric sunt utilizate
pentru o gamă largă de consumatori de la minicalculatoare şi ceasuri până la locuinţe individuale
amplasate în zone izolate.
Cercetările efectuale sunt orientate spre noi tehnologii şi ameliorarea celor existent pentru
a satisface cererea în continuă creştere din partea consumatorilor.
Structurile fotovoltaice realizate sub forma unor panouri conţinând un mare număr de
celule individuale pe bază de siliciu cristalin generează energie electrică chiar şi în condiţii de cer
acoperit.

Fig. 5. Tehnologii fotovoltaice pentru generare de electricitate din energia solară

Energia radiaţiilor solare este convertită direct în energie electrică. Fenomenul se bazează
pe absorbţia unei părţi din energia radiaţiei incidente la nivelul atomului de material
semiconductor urmată de eliberarea de electroni din straturile exterioare ale atomului. Electronii

5
liberi dau naştere la un curent electric într-un circuit care include consumatorii de energie
electrică. Cel mai uzual sistem pentru conversie fotovoltaică este alcătuit din celule solare plane
rigide. Grupate câte 40, aceste celule formează un modul plan, iar 10 asemenea module formează
o matrice fotovoltaică având o suprafaţă de până la câţiva m2. Aceste panouri pot fi montate la
unghi fix, orientate spre o direcţie sau pot fi acţionate de un sistem de urmărire a soarelui, pentru
captarea energiei maxime.

1.6. Energia eoliană

În prezent, mulţi furnizori de energie utilizează centrale eoliene pentru alimentarea
consumatorilor. O centrală energetică eoliană este formată dintr-un număr de turbine eoliene
(între 50kW şi 2 MW) care sunt amplasate grupat în vederea exploatării optime a energiei
eoliene, figura 6. Principiul de funcţionare al turbinei eoliene este simplu. Energia vântului
roteşte o elice cu mai multe pale care antrenează un generator. Elicele sunt amplasate pe piloni
pentru a capta maximum de energie. La o înălţime de 30m faţă de sol există condiţiile adecvate
de viteză ridicată şi turbulenţă redusă a maselor de aer aflate în deplasare.

Fig. 6. Turbine eoliene amplasate de-a lungul ţărmului sau în larg