2 CUTII DE VITEZE MECANICE UTILIZATE LA AUTOMOBILE

2.1 Generalități

De cele mai multe ori, momentul și viteza unghiulară ale motorului nu corespund condiţiilor
concrete de deplasare ale automobilului. Subansamblul automobilului care asigură modificarea
vitezei și forţei de tracţiune ale acestuia prin modificarea parametrilor puterii produse de motor
se numeşte cutie de viteze.

Principalele cerințe funcționale ale cutiei de viteze sunt:

• asigurarea deplasării în condiţii foarte variate de drum sau teren neamenajat;

• optimizarea funcţionării motorului pentru creşterea economicităţii și fiabilităţii;
• decuplarea de lunga durata a motorului de restul transmisiei;
• obţinerea mersului înapoi al automobilului, fără inversarea sensului de rotaţie al
motorului.

La unele automobile cutia de viteze mai poate prelua și alte funcţiuni suplimentare:

• antrenarea unei prize de putere folosite pentru acţionarea unor echipamente auxiliare
ale motorului;
• frânarea de încetinire, necesara la coborârea pantelor lungi sau in cazul opririlor
repetate.

2.2 Cerinţe impuse cutiilor de viteze, clasificarea lor

Pe lângă funcţiunile amintite, cutiilor de viteze li se impun o serie de cerinţe constructive şi

economice: să aibă construcţie simplă, robustă şi uşoară; să fie fabricate cu costuri cât mai reduse;
să aibă randament cât mai ridicat; să fie cât mai fiabile; să poată fi întreţinute uşor; să
funcţioneze silenţios; să fie comodă în deservire; să asigure autovehiculului cele mai bune calităţi
dinamice şi economice la o caracteristică exterioară a motorului dată.

Cutiile de viteze utilizate la autovehicule se clasifică în general după modul de variaţie al

raportului de transmitere şi după modul de schimbare a treptelor de viteze.
 După modul de variaţie al raportului de transmitere, cutiile de viteze pot fi: cutii de viteze cu
trepte la care variaţia raportului de transmitere este discontinuă; cutii de viteze fără trepte
(continue sau progresive), care asigură între anumite limite o variaţie continuă a raportului de
transmitere; cutii de viteze combinate, care reprezintă o asociere între cutia de viteze cu trepte şi
una fără trepte.

Cutiile de viteze cu trepte se clasifică în funcţie de poziţia axelor arborilor, după numărul
treptelor de mers înainte şi pentru mersul înapoi şi după numărul de arbori.

După poziţia axelor arborilor, în timpul funcţionării cutiile de viteze cu trepte pot fi: cu axe
fixe, la care arborii au axa geometrică fixă; planetare, la care axele arborilor execută o mişcare de
revoluţie în jurul unui ax central.

După numărul treptelor de viteză, cutiile de viteze pot fi cu trei, patru, cinci sau mai multe
trepte.

După numărul de arbori, cutiile de viteze cu axe fixe pot fi cu doi şi cu trei arbori.

Cutiile de viteze fără trepte se clasifică după principiul de transformare al momentului în:
mecanice, de tipul cu fricţiune sau cu impulsuri; hidraulice, de tipul hidrodinamice sau hidrostatice;
electrice.

Cutiile de viteze combinate reprezintă în general o asociere între o cutie hidrodinamică

(convertizor hidraulic) şi o cutie mecanică în trepte, de obicei planetară.

După modul de schimbare a treptelor de viteză, cutiile de viteze pot fi: cutii de viteze cu
acţionare directă, la care schimbarea treptelor se face, în general, manual sau cu ajutorul unui
servomecanism; cutii de viteze cu acţionare semiautomată, la care numărul de operaţii necesare
la trecerea în treapta următoare se reduce; cutii de viteze cu acţionare automată, la care
schimbarea treptelor se face în mod automat, în funcţie de condiţiile de mers, asigurând
automobilului regimul optim de mişcare în ce priveşte calităţile dinamice sau economice.

Din cele prezentate mai sus, rezultă clar că rolul principal al cutiei de viteze este acela de a
acorda posibilitatea motorului la exigenţele la care este supus autovehiculul din partea
drumului, prin modificarea convenabilă a raportului de transmitere, adică a relaţiei cinematice
dintre viteza automobilului şi turaţia motorului. În scopul asigurării unor bune posibilităţi de
adaptare a forţei de tracţiune şi a vitezei, care să permită automobilului obţinerea unor
performanţe dinamice şi economice ridicate, cutia de viteze trebuie să realizeze o gamă cât mai mare
de rapoarte de transmitere.

Cele mai răspândite cutii de viteze ale automobilelor actuale sunt cele cu variaţie în trepte a
raportului de transmitere. La acestea, transformarea cuplului se face cu ajutorul unor angrenaje
cu roti dinţate cilindrice sau conice. Din punct de vedere constructiv, angrenajele pot avea axe
fixe sau rotitoare, caz în care cutiile de viteze se numesc planetare. Alegerea numărului de
trepte și a mărimii rapoartelor de transmitere se realizează din considerente dinamice si
economice, diferenţiat, în funcţie de tipul și destinaţia automobilului. Dintre cutiile de viteze iîn
trepte cu arbori cu axe fixe, cea mai mare răspândire o au cele cu doi și trei arbori.

2.3 Construcţia cutiilor de viteze

La plasarea roţilor dinţate pe arbori pentru diferite trepte de viteză, roţile, pentru treapta
cu raportul de transmitere cel mai mare (treapta I), se plaseze cât mai aproape de reazem,
micşorând în acest fel valoarea reacţiunilor la această treaptă şi implicit săgeata arborilor datorită
încovoierii.

Cuplarea treptelor în cutiile de viteze se poate realiza, după cum urmează: prin deplasarea
axială a roţilor, soluţie utilizată mai rar în prezent numai pentru obţinerea mersului înapoi; prin
angrenarea permanentă a roţilor dinţate şi mufe de cuplare; prin angrenarea permanentă a roţilor
dinţate şi sincronizatoare; prin angrenarea permanentă a roţilor dinţate şi ambreiaje cu mai multe
discuri.

Figura 2-1 Cutie de viteze cu trei arbori

Schema cinematică a unei cutii de viteze cu trei arbori este prezentată în Figura 2-3. În acest
caz cutia de viteze primeşte mişcarea de la motor prin arborele primar şi o transmite prin angrenajul
permanent, format din roţile dinţate 1 şi 2, la arborele intermediar, de unde, în funcţie de treapta
cuplată, la arborele secundar şi mai departe la roţile autovehiculului.

În Figura 2-2 treptele de mers înainte se cuplează prin sincronizatoarele corespunzătoare

treptelor 1-2 și 3-4. Pentru formarea mersului înapoi între roata 9 de pe arborele secundar (de
ieșire) şi roata 10 de pe arborele intermediar se intercalează roata parazită 11 care inversează
sensul de rotaţie al arborelui secundar, Figura 2-3. Treapta de mers înapoi se cuplează prin
deplasarea axială a roții parazite (roată baladoare).

Figura 2-2 Schema unei cutii de viteze cu trei arbori

Figura 2-3 Schema cinematică a unei cutii cu trei arbori având patru trepte de mers înainte şi una
 de mers înapoi

Rapoartele de transmitere sunt date de relaţiile:

Z2 Z7 Z2 Z5 Z Z Z Z Z
i cv1 = ⋅ , i cv 2 = ⋅ , i cv 4 = 2 ⋅ 3 , i cv 3 = priza directa, i cvMI = 2 ⋅ 11 ⋅ 9
Z1 Z 8 Z1 Z 6 Z1 Z 4 Z 1 Z 10 Z 11

La această construcţie pe arborele primar se află pinionul 1 al angrenajului permanent,

arborele secundar susţine elementele de cuplare (sincronizatoarele). Arborele intermediar susţine
roata 2 a angrenajului permanent şi roţile dinţate ale diferitelor trepte ale cutiei de viteze. Pe
arborele intermediar roțile dințate fac corp comun cu acesta. Roțile dințate de pe arborele secundar
sunt libere, ele se cuplează cu acesta prin intermediul elementelor de cuplare (sincronizatoarele),
numai la cuplarea treptelor de viteză.

Cutiile de viteze cu doi arbori se întâlnesc, mai ales la autoturismele organizate după
soluţia motor în faţă, transmisie pe roţile din faţă sau motor în spate, transmisie pe roţile din spate.
În felul acesta reductorul central şi diferenţialul este aşezat între ambreiaj şi cutia de viteze.
Avantajul acestei cutii de viteze constă în eliminarea transmisiei cardanice din schema generală
a automobilului, se micşorează numărul arborilor şi al lagărelor. În cazul cutiilor de viteze cu doi
arbori, momentul motor se transmite în toate treptele prin intermediul unui singur angrenaj de
roţi dinţate, fapt care face ca randamentul acestei cutii de viteze să fie mai mare decât la cele cu
trei arbori.

Figura 2-4 Cutie de viteze cu doi arbori și reductor central cilindric

 Schema a unei cutii de viteze cu doi arbori, având patru trepte de mers înainte şi una de
mers înapoi, folosind soluţia motor în faţă dispus transversal, este prezentată în Figura 2-5. În acest
caz momentul motor de la arborele de intrare (arborele ambreiajului), se transmite arborelui
secundar al cutiei de viteze, de unde, în funcţie de treapta cuplată, momentul motor ajunge la
reductorul central format din angrenajul roților dințate 12 și 13 (pinion atac - coroana
diferențialului), Figura 2-6.

Figura 2-5 Schema unei cutii de viteze cu doi arbori

Figura 2-6 Schema cinematică a unei cutii de viteze cu doi arbori si patru trepte de mers înainte și
 una de mers înapoi

La această construcţie treptele de mers înainte se cuplează prin sincronizatoarele

montate pe arborele secundar, iar mersul înapoi prin roata baladoare parazită 11, care se
cuplează cu roata 9 de pe arborele primar şi roata 10 de pe arborele secundar. Roțile dințate de pe
arborele primar sunt corp comun cu acesta, cele de pe arborele secundar sunt libere, ele se cuplează
cu acesta prin intermediul elementelor de cuplare (sincronizatoarele), numai la cuplarea treptelor de
viteză.

Raporturile de transmitere în acest caz sunt date de relaţiile:

Z2 Z4 Z Z Z Z
i cv1 = , i cv 2 = , i cv 3 = 6 , i cv 4 = 8 , i cvMI = 11 ⋅ 10
Z1 Z3 Z5 Z7 Z 9 Z 11