PROFESIA CONTABILA IN

STATELE UNITE ALE AMERICII

Cuprins:

1
 Introducere: Scurt istoric al contabilitatii

 Organizaţii ale profesioniştilor contabili din:

 Statele Unite ale Americii

 Consiliul pentru Standarde de Contabilitate Financiară(FASB)

 Institutul American de Contabili Publici (AICPA)

 Centrul de audit de calitate (CAQ)
 Comisia Bursei de Valori din SUA (SEC)

2
 INTRODUCERE:

Contabilitatea isi incepe istoria in Evul Mediu, fiind o necesitate la dezvoltarea

economiei monetare si aparitia germenilor capitalismului. Prima lucrare de literatura
contabila, cea a lui Luca Paciolo -Tratat de contabilitate in partida dubla, aparuta la
Venetia, in anul 1494,prezinta, pentru prima data de o maniera coerenta, descrierea
partidei duble, elementul cel mai caracteristic contabilitatii.
La cumpana dintre secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, Johann Wolfgang von
Goethe numea contabilitatea in partida dubla ca una dintre cele mai minunate inventii
ale spiritului uman.
Contabilitatea este stiinta si arta stapanirii afacerilor . Sau cum ar spune Bernard
Colasse, o tehnostiinta, adica o tehnica alimentata nu numai de cunostintele trecute,
generate de practica, ci si de rezultatele furnizate de cercetare. In postura de
tehnostiinta, ea ocupa un loc si un rol fundamental in societatea cunoasterii.
Istoria demonstreaza ca natura contabilitatii este, inainte de toate, fructul activitatii
si ingeniozitatii practicienilor, conducatorilor de intreprinderi si contabililor, mereu
dispusi sa gaseasca solutii tehnice noi, pentru a raspunde mai bine solicitarilor de
informare, aflate intr-o continua innoire.
Foarte multi economisti o considera un limbaj important in lumea afacerilor. Este
imposibil sa lucrezi astazi intr-o intreprindere multinationala sau intr-o intreprindere
mare, care se vrea cotata pe pietele financiare straine, sa fii implicat in raportarea
financiara, fara sa realizezi cat de benefic ar fi un limbaj contabil unic la nivel mondial.
Contabilitatea este insa departe de acest obiectiv. Contabilii vorbesc in limbi diferite si
dau interpretari diferite acelorasi evenimente si tranzactii. Si totusi, de la infiintarea
IASC, contabilitatea mondiala tinde sa vorbeasca acelasi limbaj contabil datorita
utilizarii Standardelor Internationale de Contabilitate .
Pe plan tehnic, cele doua organisme au trebuit sa-si imparta actul de normalizare,
normele de audit fiind elaborate de IFAC, iar cele contabile, de IASC.
Normele IASC nu sunt impuse nici unei persoane, intreprinderi sau tari. De partea
lor nu pledeaza decat calitatea, spiritul de independenta si de expertiza in care sunt
elaborate. Ele nu au forta juridica a directivelor contabile comunitare. Nu exista decat
o versiune oficiala a normelor IASC: ce-a redactata si prezentata in limba engleza.
IASC timp de aproape trei decenii a fost organismul care asigura conceperea si
perfectionarea de norme contabile la nivel international.
Multa vreme, pe parcursul secolului al XX-lea, profesionistul sau economistul
contabil a dezvoltat disciplina sa intre influenta pe care o exercitau cunostintele de
drept si cele economice. Primordialitatea jucata de natura juridica a textelor sale
reglementare, mai ales in Europa continentala, a ridicat contabilitatea la nivelul de
algebra a dreptului. Pe de alta parte, lumea anglo-saxona opera in judecatile ei
contabile cu primatul economicului asupra juridicului, ceea ce reprezenta o
interpretare a tranzactiilor si a altor fenomene tinand cont atat de continutul lor
econmic, nu numai de natura juridica.
Normalizarea si reglementarea au ca functie principala definire a informatiilor
financiare pe care o entitate trebuie sa le difuzeze, aceste procese contribuind la
asigurarea regiei jocului social si la arbitrarea diverselor interese divergente intre
producatirii si utilizatorii de informatii contabile.
Secolul XXI aduce in scena economisti contabili care indeplinesc roluri de
producatori de conturi, de auditori financiari, experti fiscali, analisti si consilieri
financiari care ajuta managerii si utilizatorii externi la fundamentarea si luarea
3
deciziilor operationale, de investire si de finantare. In postura de regizori, ei contribuie
la procesele traditionale de normalizare nationala si la cele de data mai recenta, de
normalizare regionala (de exemplu, europeana) si internationala, de asigurare a
convergentelor intre standardele contabile specifice diferitelor tari si standardele de
valoare mondiala, de asigurare a convergentelor intre referentialele contabile
international recunoscute.
Un studiu interesant al jocului social al contabilitatii (Colasse, 2005) presupune
analiza si interpretarea unor zone care exprima conflicte de interese ale diferitilor
actori: specialistii contabili sunt reprezentati de producatorii de conturi, auditorii
financiari si expertii fiscali; entitatile si utilizatorii externi sunt reprezentati de analistii
si consilierii financiari care ii ajuta pe managerii,finantatorii si alti utilizatori in
fundamentarea si luarea deciziilor. In sfarsit, reglementarile, standardele si
interpretarile la standarde sunt opera normalizatorilor. Trebuie sa se tina cont de
faptul ca zonele de analiza si de interpretare permit sa se defineasca strategii posibile
de normalizre, cu toate limitele pe care zonele respective le comporta.
Relatiile dintre actorii jocului social al contabilitatii, dintre acestia si cei care
elaboreaza standardele contabile (normalizatori sau regizori ai jocului) sunt foarte
complexe. Pentru ca „jocul” presupune comportamente, atitudini, interese. Este vorba
despre o lume in care neutralitatea regizorilor (normalizatorilor) este greu de
mentinut. Apare ca naturala respectarea unor norme deontologice ale jocului. Dar nu
toti actorii sunt dispusi, sunt obisnuiti cu legile nescrise sau scrise ale „fair”-lui.
Exceptia confirma regula, si reprezentantii profesiei contabile liberale, ca si cei ai
comisiilor de valori mobiliare ( adica tocmai garantii controlului de calitate ), sunt
educati in acest spirit.
Intensitatea jocului creste cu atat mai mult cu cat pe scena intervin si factorii
externi: armonizarea contabila europeana, normalizarea contabila internationala,
organismele europene si mondiale ale profesiei etc.
Dar,indiferent de gradul de obiectivitate (sau de subiectivitate) a jocului social, in
marea piesa care este sistemul contabil al unei tari, efectele se masoara ptin natura
produselor acestui sistem, in primul rand, a produselor finale (situatiile financiare).
Jocul social al contabilitatii devine tot mai interesant, pe masura ce creste gradul
de pregatire profesionala a actorilor. Investitia in formare devine o componenta
esentiala a succesului. Regizorii, adica normalizatorii, indiferent ca se plaseaza la
nivel national, supranational (directive europene ) sau international (IASB), sunt tot
mai des pusi in situatia sa lase in „cutia cu amintiri” tehnicile devenite atat de repede
depasite, sa-si reinnoiasca anual arsenalul de lucru.
Noul organism international, Consiliul international de standarde contabile (IASB),
a inlocuit in 2001 Comitetul (IASC). In procesul de revizuire a standardelor,
obiectivele IASB au impus sa se elimine optiunile (altaernativele), redundantele si
conflictele aparute in continutul lor. Membrii Consiliului Standardelor Internationale de
Contabilitate (IASB) au inceput sa fie numiti de Fundatie, influenta directa a
Federatiei Internationale a Expertilor Contabili disparand. Cuvantul „Comitee“
(comitet) din denumirea organismului de dezvoltare a Standardelor Internationale de
Raportare Financiara (IFRS) a fost inlocuit cu „Board” (consiliu) cu o semnificatie cu
nuanta mai executiva si mai putin consultativa decat anterior.
Fundatia are ca membri marile firme private de contabilitate, institutii financiare, banci
centrale si de dezvoltare, alte organizatii profesionale contabile si organizatii
internationale. Fundatia are ca scop dezvoltarea in interes public a unui set unic
international de Standarde de Raportare Financiara cu aplicabilitate globala si
promovarea cat mai larga a adoptarii acestuia. Modul de selectie si numire a
conducerii Fundatiei urmareste asigurarea unei baze cat mai largi de abilitati

4
profesionale, perspective, experiente si apartenente regionale pentru a facilita
acceptarea universala a Standardelor.
Astazi, Standardele Internationale de Contabilitate adoptate de consiliu sunt utilizate
si de tari care nu sunt membre IFAC.
Preocuparea pentru standardizarea contabila este o activitate continua, standardele
fiind promovate, adoptate, apoi amendate si in final inlocuite cu altele noi, dupa cum o
cere dezvoltarea vietii economice mondiale.
Este important deci , ca profesionistii contabili, sa urmareasca evolutia corpului de
standarde in dezvoltarea sa si sa se puna permanent la curent cu aceasta.
Sunt de urmarit, in viitorii ani, efectele comertului electronic si internetului asupra
evolutiei contabilitatii, la nivel international si national.
Mediul economic actual prezintă ameninţări şi oportunităţi pentru contabilitate şi
pentru profesionistul contabil. Cercetările asupra profesioniştilor contabili sunt
importante pentru a înţelege societatea modernă deoarece aceştia au devenit o forţă
economică şi socială puternică (Cooper şi Robson, 2006).
Schimbările care apar în profesia contabilă au loc într-un context socio-
economic şi implică o restructurare la nivelul organismelor profesiei contabile.
Procesul de profesionalizare este influenţat de alinierea instituţională, adică de modul
cum practicienii se percep pe ei înşişi sau cum sunt percepuţi de societate.
Organizarea profesiei şi strategia organismelor profesionale oferă cadrul
general în care evoluează profesia contabilă.
Contabilitatea concurează cu alte domenii şi ocupaţii, motiv pentru care este
important să aibă o imagine bună, respectabilă, să ofere provocări şi recompense
pentru a atrage cei mai buni oameni.
Imaginea de om preocupat de calcule si de o muncă de rutină a dominat imaginea
contabilului, numit în literatura anglo-saxonă „beancounter”.
Dimnik şi Felton (2006) arată că profesia contabilă trebuie să se preocupe din
ce în ce mai mult de imaginea sa, mai ales în urma marilor scandaluri financiare.

Realizarea unui corp curent de norme nu se poate realiza decât prin punerea
în valoare a energiilor profesioniştilor contabili organizaţi pentru ca vocea lor să poată
fi auzită de mediul economic de afaceri şi de mediul social.
Pe de alta parte, nu trebuie neglijat rolul contabilului în „organizarea
întreprinderilor moderne, deoarece lui îi sunt încredinţate spre dirijare şi armonizare
cifrele privind mişcarea mijloacelor şi resurselor unei întreprinderi, care ordonate pe
anumite categorii, după o schemă bine stabilită, pot demonstra la un moment dat
situaţia – oricât de complexă – a unei întreprinderi.”
Rolul contabililor a evoluat o dată cu evoluţia contabilităţii, de la tehnică de
înregistrare a schimburilor comerciale, până la mijloc de control, elemen probatoriu şi
miză socială. De-a lungul timpului, delegarea atribuţiilor privind producerea
informaţiilor pe care le oferă contabilitatea a creat premisele apariţiei unei profesiuni
contabile de sine stătătoare, cu o importanţă tot mai mare şi având drept scop
legitimarea informaţiilor degajate de întreprinderi.
Profesiunile liberale (sau libere) trebuie înţelese ca profesiuni independente,
noncomerciale, străine de orice spirit speculativ, constituite în ordine, corpuri,
companii sau camere, cu componenţe de autoreglementare şi disciplinare,
recunoscute social prin promovarea unor norme proprii de executare a misiunilor ce
le sunt date în responsabilitate, dar şi a unor norme de etică şi deontolgie
profesională.

5
 Factorii şi demersul istoric care au condus la configurarea actualelor sisteme
contabile naţionale au influenţat, în mod decisiv, formarea şi dezvoltarea profesiunii
contabile.
Lecţia de istorie a contabilităţii ne arată cum s-au format şi s-au dezvoltat două
culturi contabile diferite, unii autori le numesc rivale, sistemele contabile anglo-saxone
şi sistemele contabile europene continentale. Studiul conjuncturilor în care au apărut
ne poate oferi răspunsuri la o serie de întrebări referitoare la problemele de
armonizare şi internaţionalizare a contabilităţii zilelor noastre.
Este legic şi logic faptul că apariţia şi dezvoltarea profesiunii contabile , în
diferite forme de organizare, a urmat drumul parcurs de sistemele contabile,
încercând să răspundă solicitărilor acestor sisteme vizavi de cerinţele de informare
ale utilizatorilor informaţiilor financiare. De asemenea, este tot atât de adevărat că
această profesiune influenţează, la rândul ei,instituţiile şi sistemele de contabilitate.
Factorii care au influenţat apariţia diferitelor sisteme de contabilitate, precum şi
sistemele contabile înseşi, au influenţat în mod decisiv şi formele de organizare ale
profesiunii contabile.

La nivel internaţional, se conturează două mari grupe de ţări, şi anume:

 ţările continental-europene (Franţa, Germania, Italia, Elvetia etc); şi
 ţările anglo-saxone (UK, USA, Canada, Australia etc)
cu următoarele caracteristici:

Ţări continental-europene Ţări anglo-saxone

Sistem de drept scris Sistem de drept cutumiar
Finanţatorul principal: sistemul
Finanţatorul principal: bursa de
bancar valori
Contabilitatea conectată la fiscalitate
Contabilitate deconectată de
fiscalitate
Statul joacă un rol important în Profesia contabilă joacă un rol
normalizarea contabilă important în normalizare

Astfel, în ţările anglo-saxone în care finanţarea se obţine în special de la investitori,

comunicarea este orientată către aportorii de capitaluri. În plus, fiind ţări de drept
cutumiar, normalizarea contabilă se efectuează printr-un minimum de reglementare
legală şi, în cea mai mare parte, prin norme elaborate de profesia contabilă liberală.
Aceasta oferă o mult mai mare flexibilitate actului de producere şi difuzare a
informaţiei contabile, un rol important jucându-l raţionamentul profesional.
In contabilitatile anglo-saxone rolul principal in emiterea de norme privind realizarea si
organizarea contabilitati firmelor il are asa numita profesie contabila liberala
reprezentata prin organizatii profesionale ale expertiilor contabili,sau contabili
autorizati din tarile respective.In cazul acestor state de obicei nu exista nici o lege a
contabilitati sau alt act legal care sa stipuleze modul de tinere si de organizare a
contabilitatii firmelor.
Principalul utilizator al situaţiilor financiare fiind investitorul, calcularea taxelor şi
impozitelor pe baza datelor contabile joacă un rol secundar, contabilitatea fiind
deconectată de fiscalitate, ea având în principal rolul de a asista procesul de investire
la bursa de valori.

6
 Statele Unite ale Americii

In SUA profesia contabila este reglementata de trei organisme care contribuie

la fixarea modalitatilor de stabilire si publicare a situatiilor financiare:
- Institutul American al Contabililor Publici Autorizati (American Institute of Certified
Public Accountants-AICPA), cea mai inalta autoritate americana in domeniul contabil,
un fel de ordin al expertilor contabili si auditorilor, care are si rol normativ in
contabilitate. AICPA publica GAAP, GAAS- standarde general acceptate in domeniul
contabil si al auditului, precum si un cod etic profesional.
- Comisia Bursei de Valori din SUA -Securities Exchange Commission (SEC), care
are si functie de reglementare contabila pentru firmele ale caror actiuni sunt cotate la
bursa.

7
- Comisia Standerdelor de Contabilitate Financiara-Financial Accounting Standards
Board (FASB), organism independent, influentat in mica masura de catre
profesionistii contabili si guvern. FASB publica FAS-uri (Statements of Financial
Accounting Standards) si interpretari ale acestora.
Normele contabile sunt elaborate in cadrul FASB, prin colaborare cu SEC si membri
AICPA, in cadrul unui proces laborios, dupa care sunt promulgate drept GAAP-ri.

Istoric
Asociaţia Americană a Contabililor Publici (American Association of Public
Accountants-AAPA) a fost creată în 1887. Din 1896 s-a instituit obligativitatea
deţinerii unei diplome de expertiză contabilă pentru exercitarea profesiei. Ulterior,
câteva organisme, printre care şi AAPA, s-au reunit pentru a forma Institutul
American al Contabililor (American Institute of Accountants-AIA), devenit în 1932
Institutul American al Contabililor Publici Autorizaţi (American Institute of Certified
Public Accountants-AICPA), acesta fiind instanţa reprezentativă a experţilor
contabili în SUA.

Până la crearea FASB (Financial Accounting Standards Board), în 1973,

AICPA asigura normalizarea contabilă, cu predominanţă în sectorul privat. După
crearea FASB – organism privat de elaborare a principiilor contabile general admise
în SUA, AICPA avea să formeze ACSEC (Accounting Standards Executive
Commitee) pentru a asigura reglementarea contabilă şi în plus pentru a ajuta
membrii AICPA pe problemele contabile netratate de normele în vigoare, precum şi
pe aspecte specifice anumitor sectoare de activitate.

SEC (Securities and Exchange Commission), organism federal de

reglementare, creat de Congres în 1934, după criza bursieră din 1929, încredinţase
sectorului privat stabilirea normelor contabile şi, ca răspuns, profesia contabilă avea
să creeze CAP (Comitee of Accounting Procedure), înlocuit în 1959 de APB
(Accounting Principles Board) – tot o emanaţie AICPA.

Adeziunea la AICPA nu este obligatorie, dar CPA care exercită profesia

contabilă liberală sunt membri. În anul 1998, 300.000 de CPA erau membri AICPA.

Astăzi, există în fiecare stat un institut al CPA care eliberează diplome de

expert contabil, dar examenul final cade în responsabilitatea AICPA.

În ceea ce priveşte rolul organizaţiilor profesionale, societăţile de CPA ( de

experţi contabili) sunt independente de AICPA, dar există totuşi relaţii între acestea
(schimb de informaţii). AICPA şi societăţile de CPA au adoptat coduri de
deontologie profesională. Dezvoltarea societăţilor de CPA a determinat ca AICPA
să formuleze un ansamblu de recomandări şi reguli în materie de audit: “Statements
on Auditing Standards (SAS)”.

AICPA a elaborat reguli care vizează obligaţia auditorilor de a se supune

controlului de calitate, de a elabora anual un raport către AICPA, de a participa la
stagiile de pregătire profesională şi de a-şi acoperi riscurile printr-o formă de
asigurare.

8
 Trebuie să amintim aici şi influenţa pe care o exercită marile firme de audit
(originea acestora fiind în mare parte în S.U.A.) care lucrează pentru marile societăţi
multinaţionale.

Ca membre IFAC, în S.U.A. mai există în domeniul auditului: Institute of

Management Accountants (IMA) şi National of State Boards of Accountancy
(NSBA).

Calitatea de expert contabil (contabil public autorizat) se obţine potrivit regulilor

stabilite în fiecare jurisdicţie a AICPA. De regulă, este necesară o experienţă între 1
şi 3 ani în domeniul reviziei, după care urmează un examen scris.

În SUA, distincţia între controlor legal al conturilor şi expert contabil nu există.

Auditul legal este obligatoriu pentru societăţile cotate, societăţile de investiţii,

societăţile care fac apel la împrumuturi publice şi societăţile cu un activ egal sau
superior valorii de 5 milioane dolari şi un număr de acţionari mai mare de 500.
Totuşi, toate societăţile americane pregătesc situaţii financiare pe care le supun
auditării înainte de a le trimite băncilor.

În S.U.A. distincţia între controlul (auditul) legal şi auditul contractual nu există

ca în ţările europene ( de exemplu, în Franţa), auditorul asumându-şi misiunea în
funcţie de circumstanţe. Legile fiecărui stat fixează condiţiile de audit legal, dar
diploma de CPA este obligatorie pentru exercitarea misiunii. Cu privire la durata
mandatului controlului legal, în S.U.A. vorbim de un singur exerciţiu cu posibilitatea
realegerii, spre deosebire de Franţa unde mandatul iniţial pentru auditorul legal este
de şase ani.

In SUA fiecare organizaţie profesională a elaborat câte o definiţie a auditului.

Astfel, Asociaţia Americană de Contabilitate (American Accounting Association-
AAA) consideră că “auditul este un proces sistematic şi obiectiv de obţinere şi
evaluare a probelor despre informaţiile referitoare la fenomene şi procese
economice cu scopul de a stabili gradul de corespondenţă între aceste informaţii şi
criteriile prestabilite şi de a comunica rezultatele obţinute utilizatorilor interesaţi”.

O altă organizaţie profesională, Institutul American al Contabililor Publici

Autorizaţi (American Institute of Certified Public Accountants-AICPA) apreciază că
auditul reprezintă examinarea situaţiilor financiare ale unei întreprinderi de către un
auditor independent având ca obiectiv “exprimarea unei opinii asupra imaginii fidele
pe care o dau conturile anuale în legătură cu situaţia financiară, rezultatele şi
modificările în situaţia financiară în conformitate cu principiile contabile general
acceptate”.

Activitatea de audit financiar-contabil în SUA se desfăşoară având drept

criteriu de referinţă Standardele de audit general acceptate (Generally Accepted
Auditing Standards-GAAS). Pentru buna lor aplicare a fost elaborat un Ghid al
standardelor în care întâlnim următoarea definiţie a auditului: “Un audit este o revizie
metodologică ca şi un examen obiectiv al unui element cuprinzând verificarea
informaţiilor specifice determinate de auditor sau prescrise de practica generalizată.
Scopul auditului este de a exprima o opinie sau de a trage o concluzie asupra
obiectivului auditului”.
9
 În SUA, principiile contabile general acceptate, de obicei abreviat ca US GAAP
sau pur şi simplu GAAP, normele contabile sunt folosite pentru a pregăti şi prezenta
raportul de situaţii financiare pentru o mare varietate de entităţi, inclusiv
comercializate public şi companiile-private, precum şi entităţi non-profit.
Similar cu multe alte ţări care practică în cadrul sistemului de drept comun,
guvernul Statelor Unite nu stabileşte în mod direct standarde de contabilitate, în
credinţa că sectorul privat are o mai bună cunoaştere şi resurse. US GAAP nu este
scris în lege, deşi US Securities and Exchange Commission (SEC) impune ca
aceasta să fie urmată în raportarea financiară de către companiile cotate la bursă. În
prezent, Financial Accounting Standards Board (FASB) este cea mai inalta autoritate
în stabilirea principiilor contabile general acceptate pentru companii publice şi private,
precum şi entităţi non-profit. Pentru guvernele locale şi de stat, GAAP este
determinată de Consiliul pentru standarde de contabilitate Guvernamentale (GASB-
Guvernamentale Accounting Standards Board), si funcţionează în conformitate cu un
set de ipoteze, principii, şi constrângeri, diferite de cele standard din sectorul privat-
GAAP.
În conformitate cu Codul AICPA de etică profesională, în sensul articolului 203
- Principiile de contabilitate, un membru trebuie să plece de la GAAP dacă în urma ar
conduce la o denaturare semnificativă asupra situaţiilor financiare, sau ar fi
înşelătoare. La plecare membri trebuie să menţioneze, dacă este posibil, într-o
declaraţie motivele pentru care respectarea principiului de contabilitate ar avea ca
rezultat inducerea în eroare financiara. În conformitate cu Articolul 203-1-Plecari din
stabilirea principiilor de contabilitate, plecarile sunt rare, şi au loc de obicei atunci
când nu există legislaţie nouă, evoluţia unor noi forme de tranzacţii de afaceri, un
grad neobişnuit de materialitate, sau existenţa unor practici de conflict.

Cerut de către SEC in 1939, AICPA a numit Comisia pentru procedură de

Contabilitate (PAC). În perioada 1939 - 1959 PAC a emis 51 de Buletine de cercetare
contabila care s-a confruntat cu o varietate de probleme de contabilitate în timp util.

Cu toate acestea, abordarea problemei nu a reuşit să dezvolte atât de necesar

organismul structurat pe principii contabile. Astfel, în 1959, a creat AICPA principiilor
contabile Board (APB), a cărei misiune a fost de a dezvolta un cadru general
conceptual. Acesta a emis 31 de avize şi a fost dizolvată în 1973, pentru lipsa de
productivitate şi eşecul de a acţiona cu promptitudine.

Consiliul pentru Standarde de Contabilitate Financiară(FASB)

Dându-şi seama de necesitatea de a reforma APB, liderii în profesia contabilă

a numit un Grup de Studiu privind stabilirea principiilor de contabilitate. Acest grup a
stabilit că APB trebuie să fie dizolvată şi un nou standard de stabilire a structurii sa fie
creat. Această structură este formată din trei organizatii: Contabilitate financiară
Foundation (FAF, le selectează membrii FASB, fondurile şi supraveghează activităţile
acestora), contabilitate financiară Consiliul Consultativ pentru Standarde (FASAC),
precum şi organizarea majora care operează în această structură Consiliul pentru
Standarde de Contabilitate Financiară (FASB-Financial Accounting Standards
Board).
FASB are 4 tipuri majore de publicatii:

10
    1. Declaraţiile de Financial Accounting Standards - cea mai autoritară publicaţie
GAAP . Mai mult de 150 au fost emise până în prezent.
   2. Declaraţiile de Concepte financiare de contabilitate - primele emise în 1978. Ele
fac parte din proiectul FASB a cadrului conceptual şi stabileasc obiective mai departe
fundamentale, precum şi concepte ca utilizarea FASB în elaborarea standardelor de
viitor. Cu toate acestea, ele nu sunt o parte din GAAP. Au fost 7 concepte publicate
până în prezent.
    3. Interpretări - să modifice sau să extindă standardele existente. Au fost
aproximativ 50 de interpretări publicate până în prezent.
    4. Buletine tehnice - linii directoare privind normele de aplicare, interpretări, şi
opinii. De obicei, rezolvă unele probleme foarte specifice de contabilitate, care nu va
avea un semnificativ, efect de lungă durată.

FASB nu este un organism guvernamental.

FASB face parte dintr-o structură care este independenta de orice altă
activitate şi organizaţie profesionala.

FASB este supusă supravegherii de către Fundaţia financiar-contabila (FAF),

care selectează membrii FASB şi guvernamentale Accounting Standards Board şi a
fondurilor din ambele organizaţii. Consiliul de Administraţie al FAF, la rândul său,
este selectat în parte de către un grup de organizatii, inclusiv:

 Asociatia Americana de Contabilitate

 Institutul American de Contabili Publici
 CFA Institute
 Directori financiare internaţionale
 Guvernul Ofiţerii Finance de asociere
 Institute of Management Accountants
 Asociaţia Naţională de Conturi de stat, Comptrollers şi trezorierii
 Titluri de valoare, Industry Association

Structura FASB este foarte diferita de predecesorii săi în multe feluri. Bord este
format din cinci membri cu normă întreagă. Aceşti membri este necesar sa rupa toate
legăturile anterioare cu întreprinderile şi instituţiile pe care le-a servit înainte de a se
alătura FASB. Acest lucru este pentru a asigura imparţialitatea şi independenţa
FASB. Toţi membrii sunt selectati de către FAF. Aceştia sunt numiţi pentru un
mandat de cinci ani şi sunt eligibili pentru un termen suplimentar de cinci ani. În
suplimentare pentru membrii full-time, există aproximativ 68 de membri de personal.
Acest personal esteformat din "profesionişti atrasi de la contabilitatea publica,
industrie, academie, guvern, plus personalul de sprijin."

Misiunea FASB este "de a stabili şi îmbunătăţi standardele de contabilitate şi

raportare financiară pentru îndrumarea şi educarea publicului, inclusiv a emitenţilor,
auditorilor, şi utilizatorilor de informaţii financiare."

Pentru a realiza acest lucru, FASB are cinci obiective :

 Îmbunătăţirea raportării financiare concentrându-se pe caracteristicile

principale de relevanţă şi fiabilitate, precum şi cu privire la calităţile de
comparabilitate şi de coerenţă.
11
  Păstrea standardelor actuale pentru a reflecta modificările în metodele de a
face afaceri şi în economie.
 Luarea în considerare cu promptitudine a oricarei zone semnificative de
deficienţă în raportarea financiară, care ar putea fi îmbunătăţită prin stabilirea
de standard.
 Promovarea convergenţei internaţionale a standardelor de contabilitate în
acelaşi timp cu îmbunătăţirea calităţii raportării financiare.
 Îmbunătăţirea înţelegerii comune privind natura şi scopul de informaţii în
rapoartele financiare.

FASB urmăreşte un proiect de convergenţă cu Consiliul pentru Standarde

Internaţionale de Contabilitate (IASB) şi Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară (IFRS). Pe 18 septembrie 2002, în Norwalk, Connecticut, FASB şi IASB a
emis un memorandum de înţelegere. Acest document prezinta planuri de a converge
IFRS şi US GAAP într-un singur set de standarde de înaltă calitate şi compatibile. Ca
parte a proiectului, FASB a început de la principiul costului istoric, la valoarea justă.

La 1 iulie 2009, FASB a anunţat lansarea Standardelor sale de Contabilitate

de Codificare, declarând că este "singura sursa de autoritate SUA neguvernamentala
pentru elaborarea principiilor contabile general acceptate." Codificarea nu trebuie să
fie confundata cu conceptul FASB-cadru, un proiect început în 1973 pentru a dezvolta
o bază solidă teoretică pentru elaborarea standardelor de contabilitate în Statele
Unite.

În scopul de a stabili principiile de contabilitate, fiecare declaraţie publica

FASB, abordeaza probleme generale sau specifice de contabilitate. Aceste declaraţii
sunt:

 Declaraţiile de Financial Accounting Standards

 Declaraţiile de Financiar Contabilitate Concepte
 Interpretări FASB
 FASB tehnice Buletine
 Abstracts EITF

În 1984 FASB a creat emergente Task Force (EITF), care se ocupa cu noi şi
neobişnuite tranzacţii financiare care au potenţialul de a deveni comune (de exemplu,
de contabilitate pentru companii bazate pe internet). Acesta acţionează mai mult ca
un filtru problemă pentru FASB - se ocupă cu EITF pe termen scurt, oferind
răspunsuri în timp util la problemele financiare, lăsând pe termen lung, problemele
mai penetrante pentru FASB. Acest grup (EITF) include 15 persoane, atât din
sectorul public şi privat cuplat cu reprezentanţi ai FASB şi un observator SEC.
 
* Guvernamentale Accounting Standards Board (GASB-Consiliul pentru standarde
de contabilitate Guvernamentale) : creat în 1984 are structura similară cu cea a lui
FASB.
  * Alte organizaţii influente (de exemplu, Asociatia Americana de Contabilitate,
Institutul Contabililor de administraţie, financiar Directori Institute)
  * Alte organizaţii influente de asociere Guvernul Finante Officer's (GFOA), de
asemenea, influenţează politicile financiare pentru guverne. Dezacordurile dintre
GFOA şi GASB sunt rare, dar poate continua timp de mulţi ani.

12
În Statele Unite, GAAP derivă, în ordinea importanţei, de la:
    1. emisiunile de la un organism cu autoritate desemnat de Institutul American de
Contabili Publici (AICPA) a Consiliului (de exemplu, Financial Accounting Standards
Board Declaratii, AICPA principiilor contabile Avize consiliul de administraţie, precum
şi AICPA Contabilitate Buletine de cercetare);
   2. alte emisiunilor AICPA, cum ar fi AICPA Ghiduri Industrie;
   3. practică industrie; şi
   4. în para-literatură de contabilitate, sub formă de cărţi şi articole.

GAAP a avut rolul de lider în elaborarea de conturi pentru întreprinderile de

afaceri. FASB a emis standardele de contabilitate de codificare, care a reorganizat
mii de declaraţii US GAAP în aproximativ 90 subiecte de contabilitate utilizând o
structură coerentă.În 2008, Comisia Valorilor Mobiliare a emis o preliminară "foaie de
parcurs", care poate conduce Statele Unite de a abandona principiile contabile
general acceptate în viitor (care urmează să fie stabilite în 2011), şi să se alăture
Raportarilor Financiare Internaţionale, cu sediul la Londra, utilizate de 100 de ţări din
întreaga lume.
Codificarea este în vigoare pentru perioadele intermediare şi anuale care se
încheie după 15 septembrie 2009. Toate documentele de standarde de contabilitate
existente sunt înlocuite după cum este descris în FASB-Declaratia Nr 168 pentru
standarde de contabilitate CodificationTM şi ierarhia principiilor contabile general
acceptate. Toate celelalte documente contabile care nu sunt incluse în Codificare
sunt nonautoritative.
Pentru a pregăti elementele constitutive pentru schimbare, FASB a furnizat un
număr de instrumente şi resurse de formare profesională.
În timp ce Codificarea GAAP nu se schimbă, se introduce o nouă structură-
unul care este organizat într-un utilizator uşor accesibil, de sistem online de
cercetare. FASB se aşteaptă ca noul sistem sa reduca cantitatea de timp şi efort
necesar pentru a cerceta o problemă de contabilitate, sa reduca riscul de
nerespectare a standardelor, prin gradul de utilizare mai bună a literaturii, sa
furnizeze informaţii corecte cu actualizări în timp real, sa elibereze noi standarde, şi
sa acorde asistenţă FASB - cu eforturile de cercetare necesare - în timpul procesul
de standardizare.

Institutul American de Contabili Publici (AICPA)

Este un organism naţional,o asociaţie de profesionisti contabili (revizori

contabili-CPAS )în Statele Unite, cu mai mult de 330.000 de membri din afaceri şi
industrie, practica publică, guvern şi educaţie; studenti afiliati şi asociaţii
internaţionale . Originile sale sunt din 1887, atunci când a fost formata Asociatia
Americana de Contabili Publici. După numeroase schimbări de nume, şi după ce a
absorbit , în 1936, Societatea Americana de Contabili Publici (o federaţie a
societăţilor de stat, fondata în 1921), in 1957 ,a fost adoptata denumirea actuală .

13
 . Aceasta stabileşte standarde etice pentru profesia contabila şi standardele de
audit din SUA folosite pentru auditul societăţi private; a celor de stat (federal),
precum şi pentru guvernele locale şi a organizaţiilor non-profit.

Approximately 40% of its members are engaged in the practice of public

accounting, in areas such as auditing, and business technology. Aproximativ 40%
dintre membrii săi sunt angajaţi în practica de contabilitate publica, în domenii precum
audit, contabilitate, fiscalitate, consultanta generala de afaceri, evaluarea de afaceri,
planificarea financiară personală şi a tehnologiei de afaceri. The majority (60%) of its
members are CPAs who work in industry, government and education. Cea mai mare
parte (60%) din membrii săi sunt revizori contabili (CPAS) care lucrează în industrie,
guvern şi educaţie. However, because of the AICPA's major role in self-regulation of
most practicing CPAs, a large part of the AICPA's resources are devoted to this
function and to related programs to help CPAs maintain professional competence.
Din cauza rolului major detinut de AICPA în auto-reglementare, o mare parte a
resurselor AICPA sunt dedicate aceastei funcţii şi a programelor conexe pentru a
promova , consolida si perfectiona profesia de contabil .

Pentru aceasta ofera o gama larga de servicii :

-The AICPA's overriding role is to promote and enhance the profession of accounting.
To accomplish this, it has a variety of functions that include: providing group member
benefits; preparing the ; developing CPA professional standards; providing technical
support to CPA members in many areas of practice; operating the profession's public
relations programs; providing support to the academic community and representing
the profession before Congress and federal agencies.furnizeaza beneficii grupurilor
membre;

-elaboreaza standarde de practica pentru membrii sai (APC);

-ofera indrumare si consultanta atat pentru membri sai cat si pentru agentii
guvernamentale (de exemplu SEC);

-suport tehnic la telefon,material educationale,conferinte si publicatii tehnice;

-specializare in mai multe domenii economice cum ar fi specialist financiar in

planificarea financiara personala ,in domeniul tehnologiei de afaceri si de evaluare de
afaceri;

-acordarea de sprijin pentru comunitatea academică şi care reprezintă profesia în faţa

Congresului şi agenţiile federale;

-publica articole in Jurnalul de Contabilitate si de consultant fiscal;

-ofera sprijin substantial pentru programele de contabilitate ale colegiilor si

universitatilor care pregatesc viitori profesionisti contabili;

-deruleaza ample programe de inters public ,de exemplu: Una dintre cel mai
important este un program numit premiat la “360 de grade” de cunostinte financiare ;

14
-incurajaza membrii CPAS sa joace rolul de lideri voluntari in educarea publicului
American , de la copii de scoala la pensionari , pe teme financiare.

AICPA cu sediul la New York, ai cărei membri sunt Contabili Publici.

AICPA pregăteşte de examinare CPA şi oferă informaţii educaţionale şi stiri
pentru membrii săi.

Contabili Publici (CPAS) pot pregăti declaraţiille fiscale, reprezintă

contribuabilii în timpul desfasurarii auditului IRS, şi pot fi chemati pentru a face
analize fiscale complexe.
AICPA are un birou si la Washington şi un comitet de acţiune politică. Multe
din activităţile sale de la Washington au un aspect de interes public. Many of its
Washington activities have a public interest aspect. AICPA şi membrii săi pot să facă
recomandări pentru Congres şi o serie de agenţii federale, în expertize tehnice, cum
ar fi impozitare şi contabilitate. In these areas, the AICPA tries to solely be a technical
resource rather than recommending policy positions. În aceste zone, AICPA încearcă
să fie numai o resursă tehnică, mai degrabă decât să recomande poziţii de politică.
AICPA seturi de acceptat, în general, standardele profesionale şi tehnice
pentru CPAS în multe domenii. Până în anii 1970, AICPA a avut loc un monopol
virtual în acest domeniu. În anii 1970, cu toate acestea, a transferat responsabilitatea
pentru stabilirea principiilor contabile general acceptate (GAAP) pentru a forma
Financial Accounting Standards Board (FASB.) Ca urmare a acestui fapt, a păstrat
funcţia de a stabili standardele sale în domenii cum ar fi auditul situaţiilor financiare,
de etică profesională, atesta servicii, firma CPA control al calităţii, CPA practica
fiscală şi practici de planificare financiară. Înainte de legea Sarbanes-Oxley,
standardele AICPA în aceste domenii au fost considerate "general acceptate" pentru
toţi practicanţii CPA.
La începutul anilor 2000, factorii de decizie politică publică a concluzionat că,
situaţiie financiare de audit ale societăţilor publice sa fie reglementate de către US
Securities and Exchange Commission, un organism abilitat al guvernului care ar
putea oferi mai multa autoritate decât o asociaţie profesionala non-guvernamentala,
cum ar fi AICPA. Ca urmare, legea Sarbanes-Oxley a creat Consiliul de
Supraveghere a Companiilor Publice de Contabilitate (PCAOB), care are competenţă
aproape asupra fiecarei zone a practicii APC în ceea ce priveşte companiile publice.
In toamna anului 2006, AICPA şi Consiliul (PCAOB) au lansat o campanie
naţională de încurajare a americanilor în vârstă de 25-34 de ani "Feed Porcul", ca un
pas cheie spre construirea unui viitor solid financiar pentru ei şi familiile lor. Feed
Porcul(a hrani porcul) este o campanie mass-media multi-naţionala, la banca
Beniamin (featuring Benjamin Bankes) figureaza un porc îmbrăcat cu dimensinui de
adult, si este destinata pentru a evoca pusculita. Scopul campaniei este de a livra un
mesaj puternic despre importanţa şi beneficiile de economisire. Un site oferă gratuit
informaţii financiare şi instrumente pentru a ajuta tinerii "constructori de carieră" să
preia controlul asupra finanţelor lor şi pentru a construi securitatea financiară pe
termen lung.
AICPA şi membrii săi fac recomandări pentru a ajuta Congresul şi un număr
de agenţii federale să serveasca mai bine public, prin expertiză tehnică, in ceea ce
priveste impozitarea şi contabilitatea. AICPA încearcă să fie numai o resursă tehnică,
mai degrabă decât să recomande poziţii de politică. De exemplu, în dezbaterea de

15
securitate socială, AICPA dezvoltă cărţile albe care se afla în toate opţiunile şi
argumentele pro şi contra ale fiecărei opţiuni pentru a ajuta factorii de decizie. Un
proces atent este folosit pentru a elimina orice prejudecată politică în astfel de
analize. Biroul din Washington, de asemenea, reprezintă profesia în chestiuni de
interes specific pentru membri.
Politic Comitetul de acţiune al AICPA este un factor care contribuie la
reprezentanţii Congresului SUA şi al senatorilor, care sta pe diferite comisii legislative
relevante pentru CPAS.
Contabilii Publici sunt licenţiati de state membre si acestia trebuie să respecte
legile şi reglementările din statul în care sunt licenţiati. Pentru auditurile care implică
fonduri federale, guvernul Accountability Office-a emis standarde suplimentare
denumit în mod obişnuit Yellow Book.
În plus, AICPA a fost o sursă primară pentru definirea principiilor contabile
general acceptate de stat şi de guverne locale prin emiterea unui audit Industrie Ghid
şi declaraţiile de poziţie.
AICPA este un membru de frunte al Federaţiei Internaţionale a contabililor.

   

Centrul de audit de calitate (CAQ) este de tip autonom, un grup non-profit

creat de profesia de audit public pentru ajutorul investitorilor şi a emitenţilor într-un
moment de creştere a complexităţii financiare şi a globalizării pieţei. CAQ public
prevede că misiunea sa este de a stimula încrederea în procesul de audit şi pentru a
ajuta investitorii şi pieţele de capital prin avansarea de sugestii constructive pentru
schimbare pe baza profesiei de audit, valori fundamentale de integritate,
obiectivitate, onestitate şi încredere.
CAQ a fost lansat în ianuarie 2007, este situat în Washington, D.C. şi
aproximativ 800 de firme publice din SUA sunt membrii ai companiei de audit. CAQ
este afiliat cu Institutul American de Contabili Publici, cea mai mare organizaţie
profesională pentru contabili în Statele Unite.
CAQ, serveste ca un catalizator pentru a aduce participanţii de pe piaţă,
împreună pentru a discuta despre modalităţile de a moderniza raportele de afaceri,
încurajând o mai bună înţelegere a valorii companiei de audit public şi furnizarea de
informaţii cu privire la aspectele cheie în contabilitatea publică şi a informaţiilor
financiare.
CAQ este guvernat de un consiliu compus din nouă CEO de la Institutul
American de Contabili publici şi firme de contabilitate din SUA şi din reprezentanţi ai
emitentului şi a comunităţilor investitorilor. CAQ este în întregime finanţată de cotizatii
membre.
Noua legislaţie ridică noi probleme importante de responsabilitate şi a
responsabilităţii, atât pentru întreprinderile eliberarea situaţiile financiare şi auditori
publice companiei, care, prin lege, să certifice-le. CAQ, aos activităţi se concentreze
pe rezolvarea acestor probleme, în vederea menţinerii unei pieţe stabile pentru
investitori într-un nou, încă dezechilibrat climatului de afaceri, create de factori cum ar
fi dezvoltarea rapidă a tehnologiei informaţiei, scandaluri financiare şi de un mediu
global de afaceri.
Având în vedere că profesia contabilă certifică toate situaţiile financiare
publice, auditorii publici sunt supraarbitri facto sau intermediari între, pe de o parte, le
şi, pe de altă parte, investitorii şi autorităţile de reglementare. Astfel, auditorii
companiei publice au o miză importantă în menţinerea obiectivitatii şi a calităţii

16
raportării financiare, care certifică fiabilitatea unei societăţi. Calitatea informaţiilor
financiare a auditurilor publice este esenţială pentru pieţele de capital, deoarece
investitorii şi întreprinderile se bazează pe aceste informaţii.
Activităţile CAQ, se concentrezea pe cercetare, dialog şi recomandări în ceea
ce priveşte respectarea contabilitatii şi problemele ridicate de Legea Sarbanes-Oxley
din 2002, în special secţiunea referitoare la stabilitatea pieţei, şi prioritatea care îi
revine prin CAQ subliniază rolul crucial al profesiei în încrederea investitorilor şi
stabilitatea pieţelor de capital.
Legea Sarbanes-Oxley a mandatat managementul companiei pentru a
proiecta şi pune în aplicare controale interne asupra raportării financiare şi ofiţeri de
companie pentru a întreţine aceste controale.
CAQ, de asemenea, facilitează şi produce iniţiative de cercetare pentru a
aborda problemele noi sau semnificative legate de audituri publice şi încrederea
investitorilor.
Centrul de audit de calitate este condus de un consiliu de conducere care
cuprinde liderii firmelor de contabilitate, investitorilor şi a comunităţilor emitentului.
Trei membri ai publicului, aduce o perspectivă din afara centrul de audit de calitate
(CAQ). Consiliul de conducere supraveghează activităţile CAQ şi stabileşte comitete,
grupuri consultative şi grupuri de lucru.
Consiliul de conducere CAQ se compune în prezent din doisprezece membri:
    * Barry Melancon, Presedinte si CEO, American Institute of CPAS
    * Charles M. Allen, CEO, Crowe Horwath LLP
    * Dennis M. Nally, preşedinte şi Senior Partner, PricewaterhouseCoopers LLP
    * Ed Nusbaum, Director General Executiv şi Partener, Grant Thornton LLP
    * Barry Salzberg, CEO, Deloitte & Touche LLP SUA
    * David R. Scudder, Managing Partner, McGladrey & Pullen, LLP
    * James S. Turley, preşedinte şi CEO, Ernst & Young LLP
    * John B. Veihmeyer, America preşedinte şi vicepreşedinte SUA, KPMG, LLP
    * Jack Weisbaum, CEO, BDO Seidman, LLP
Directorul executiv al CAQ, Cynthia M. Fornelli, conduce operaţiunile organizatiei si
rapoarteaza direct consiliului de conducere.

Comisia Bursei de Valori din SUA (SEC)

In 1933 Congresul a adoptat Legea Valorilor Mobiliare pentru a reglementa piaţa

primară, piaţa de titluri noi. Actul dine 1933 a necesitat o companie care să prezinte
informaţii financiare verificate în mod independent, o declaraţie de înregistrare,
precum şi un prospect pentru Federal Trade Commission.

In 1934 a fost creat Securities Exchange Commission (SEC), dându-i

puterea de a reglementa bursele de valori şi practici comerciale de pe piaţa
secundară (o piaţă pentru acţiunile tranzacţionate).

În general, comisia urmăreşte să protejeze investiţiile publice prin prevenirea

înşelăciuni, manipularii,fraudei, şi a altor abuzuri pe pieţele de valori mobiliare.

Iată un exemplu de activitate care intră în domeniu SEC: dacă cineva

achizitioneaza mai mult de 5% din capitalul unei societăţii, el trebuie să raporteze
17
SEC în termen de 10 zile de la cumpărare, din cauza ameninţărilor de preluare pe
care aceasta le poate provoca.

SEC este formată din cinci comisari, numiţi de către preşedintele Statelor
Unite, prin rotaţie, pentru cinci ani. Preşedinte comisiei este desemnat de către
preşedinte şi, pentru a asigura independenţa sa, nu mai mult de trei membri ai
Comisiei pot fi din acelaşi partid politic.

Pentru a-si realiza atribuţiile, comisarii au subordonati contabili, avocaţi şi

birouri regionale în unsprezece oraşe.

Structura organizatorică a SEC cuprinde opt divizii : Divizia de Corporate

Finance (responsabil pentru revizuirea declaraţiilor de înregistrare, oferte de licitaţie,
precum şi fuziuni şi achiziţii ), Divizia de reglementare a pieţei (supravegheaza
pietele si participantii de pe piata), Divizia de management al investiţiilor, Divizia
de Executare - este bratul de ancheta al SEC(biroul de acord, inspecţii, şi
examinăriledetermina daca toate organizatiile de investitii sunt in conformitate cu
Legea Valorii Mobiliare), Divizia de taxe, Biroul de consultant general, Oficiul
Valorilor Mobiliare municipale şi Oficiul de investitii in educaţie.

Actiunile intreprinse de SEC sunt în mare măsură de remediere. O activitate

comună tuturor diviziilor este reglementarea. Adoptarea de noi reguli precum si
modificarea celor existente sunt de obicei realizate în şedinţe deschise. Celor afectati
de schimbările regululilor li se permite să îşi prezinte poziţiile şi să facă comentarii
într-o sedinta deschisa.

În cadrul SEC, divizia de Corporation Finanţe urmareste ca societăţile

emitente de valori sa se conformeaze legislatiei. Divizia de reglementare a pietei
completează normele adoptate pentru schimburile de titluri de valoare pentru a
proteja investitorii.

SEC asigura respectarea urmatoarelor legi: Legea Valorilor Mobiliare din

1933, a Securities Exchange Act din 1934, Holding Company Act din 1935, Trust Act
din 1939, Actul de 1940 privind societatile de investitii.

Primele trei resonsabilitati din statut, au fost atribuite ca răspuns la presiunea

de protecţie mai mare a investitori ca urmare a scăderii drastice a valorilor titlurilor de
valoare, după octombrie, 1929,

Legile administrate de către SEC sunt destinate pentru a oferi investitorilor un

grad mai mare de siguranţă. Aceste legi au determinat mutarea responsabilităţii
pentru calitatea şi starea de bunuri vândute de la cumpărător către vânzător. Cu
toate acestea, statutul SEC nu garantează investitori împotriva pierderilor.

Legea Valorilor Mobiliare din 1933 reglementează Ca toate ofertele publice de

valori mobiliare în comerţul interstatal sau prin mesajele e-mail trebuie să fie
înregistrate la SEC înainte de a fi oferite spre vânzare, cu rezerva unor derogări
pentru anumite tipuri de titluri de valoare speciale , cum ar fi titlurile de stat şi ofertele
intrastatale. Dispoziţiile de înregistrare se aplică emitenţilor de valori mobiliare sau a
altor persoane care acţionează în numele acestora. Emitenţii trebuie să depună o
declaraţie de înregistrare cu SEC care sa conţina date financiare şi alte date
18
relevante privind emitentul şi valorile mobiliare care sunt oferite. Legea Valorilor
Mobiliare din 1933 interzice, de asemenea practici frauduloase sau înşelătoare O
mare parte a activităţii SEC este de a analiza documentele de înmatriculare solicitate
prin Actul de 1933 şi de a le înregistra când este necesar. Practicile de manipulare
şi declaraţii false şi înşelătoare sunt interzise.

Cu toate acestea, o aprobare a declaratiei SEC nu semnifica faptul ca

informatiile sunt corecte .

Inregistrarea presupune , de exemplu, dezvăluirea scopurilor şi obiectivelor,

numărul de acţiuni al companiei care sunt de vânzare; ce intentioneaza emitentul să
fac cu banii, statutul companiei privind impozitare; planurile de contingente în cazul în
care apar probleme juridice, veniturile si cheltuielile, precum şi riscurile inerente ale
întreprinderii. Înregistrarea constă din două părţi: un prospect, care urmeaza sa fie
furnizat fiecarui participant intresat de tranzactionare, şi alte informaţii care nu sunt
publice, dar sunt disponibile în fişiere SEC pentru verificare. O declaraţie de
înregistrare este în general valabila douăzeci zile de la depunere.

Actul din 1934 îşi propune să ofere publicului informaţii adecvate cu privire la
companiile de valori mobiliare cotate la bursă. Sub rezerva anumitor excepţii,
cerinţele de publicitate se aplica nu numai companiilor devalori mobiliare cotate la
bursa ci si pentru toate societăţile comerciale cu mai mult de cinci sute de acţionari şi
mai mult de 5,000,000 dolari în active.

Companiile trebuie să depună declaraţii detaliate la SEC, la prima

înregistrare,în conformitate cu Actul din 1934 şi trebuie să prezinte rapoarte periodice
comisiei.

19
 Concluzii

Reflectarea fidelă a realităţii economico-financiare şi a consecinţelor sale

sociale, umane, instituţionale sunt atributele definitorii ale contabilităţii, pentru
perfecţionarea căreia se bat, se luptă şi muncesc astăzi cei mai redutabili specialişti
în „ştiinţa conturilor”. Preocupaţi de standarde, de convergenţă, de reflectarea
contabilă a realităţii, profesioniştii contabili se preocupă în fapt de economie, de
instituţii, de oameni.

Este poate, cea mai frumoasă parte a profesiei contabile. Este unul din
motivele pentru care Uniunea Europeană a luat în considerare oportunitatea
recunoaşterii profesiei contabile la nivel european. În faţa provocărilor europene,
contabilitatea românească nu putea să rămână pasivă şi fără reflexe. Ea s-a adaptat
proceselor de normalizare, armonizare şi convergenţă, atât prin intermediul unor
instituţii naţionale, cât şi prin acţiunea organismelor ce reprezintă profesia contabilă.

Procesul de armonizare a contabilităţii româneşti cu cerinţele Standardelor

Internaţionale de Contabilitate (IAS/IFRS) şi cu Directivele contabile europene, care
armonizează regulile şi principiile de referinţă cu privire la elaborarea situaţiilor
financiare anuale ale instituţiilor publice, reprezintă una dintre cele mai curajoase
provocări pentru mediul administrativ. Există o terminologie-cheie care a învăluit
lumea europeană dezvoltă şi toate marile puteri economice ale lumii, dar pe care noi
abia le descifrăm, cum ar fi: Principiile Contabile General Acceptate în Statele Unite –
US GAAP –. Standardele Internaţionale de Raportare Financiară – IFRS. Standarde
de Contabilitate pentru Sectorul Public – IPSAS.

În concluzie, menţionăm că normele internaţionale de audit constituie un

ansamblu de practici de referinţă de natură să amelioreze calitatea informaţiei
financiare pe pieţele internaţionale. Ele servesc ca bază pentru dezvoltarea
directivelor naţionale în ţări în care profesia contabilă este relativ redusă sau în curs
de evoluţie, aşa cum este şi ţara noastră.

Pricipalii actori ai pieţei globale (societăţile cotate, analiştii financiari şi

investitorii, organismele de reglementare etc.) au început din ce în ce mai mult să fie

20
interesaţi în existenţa unui referenţial contabil unic, reprezentat de norme contabile
de bună calitate, care să permită comunicarea financiară între operatorii de pe pieţele
internaţionale de capitaluri.

21