Transport Alternativ (Candrea Ionut-Marcel)

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ BUCUREŞTI
FACULTATEA DE DREPT
STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT
PROGRAMUL DE STUDII: DREPT SOCIAL ROMÂN ȘI EUROPEAN
ANUL I 2021-2022
Hotărârea Curții Europene de Justiție (Marea Cameră)

2017 privind transportul urban alternativ
COORDONATOR MASTER:
Prof. univ. dr. Alexandru ȚICLEA
CANDREA IONUT-MARCEL
București
2021
Modul în care ne deplasăm în oraș poate avea un impact mai mare sau mai redus
asupra mediului. Pe măsură ce orașele devin mai sufocante, poluarea aerului a
ajuns o preocupare tot mai mare pentru locuitorii din mediul urban.
Pentru a avea aer curat în orașele în care locuim, este recomandat ca fiecare dintre
noi să reducă emisiile de gaze cu efect de seră. Acest lucru se poate face prin
utilizarea unor mijloace de transport prietenoase cu mediul, de exemplu,avem
urmatorele avantaje si dezavantaje ale mijloace de transport utilizate din România.
Bicicletele
PRO – este cu siguranță, alături de mersul pe jos, mijlocul de transport cel mai
prietenos cu mediul, dar și cel mai sănătos pentru corpul nostru.
CONTRA – orașele mari din România nu au o infrastructură adecvată pentru mersul

cu bicicleta, care poate fi destul de periculos. Nu trebuie neglijat nici timpul de
deplasare pentru distanțele mai lungi de parcurs, iar frigul și intemperiile pot constitui
impedimente serioase.
Trotinetele electrice
PRO – fie că sunt în proprietate sau închiriate de pe stradă, trotinetele electrice pot fi
utile pentru distanțele scurte și medii și se pot folosi, de exemplu, complementar cu
metroul.
CONTRA – și mersul cu trotineta are riscurile lui. În cazul serviciilor de închiriere,

acestea nu acoperă toate zonele orașului.
Transportul public
PRO – metroul, tramvaiele și troleibuzele sunt mijloace de transport care nu emit
gaze cu efect de seră în oraș. Au început să apară și autobuze electrice sau cu
alimentare hibridă. Avantajul transportului public este eficiența costurilor în cazul în
care sunt folosite de un număr mare de persoane.
CONTRA – mijloacele de transport foarte aglomerate pot afecta confortul călătorilor.

Contează, în același timp, cât de aproape de casă sunt stațiile unde acestea opresc.
De exemplu, în București, metroul nu acoperă toate zonele orașului.
Serviciile de ride sharing/ car sharing

PRO – Dacă nu vrei să deții o mașină proprie, serviciile de ride sharing (Uber, Bolt)
sau de car sharing (Spark, Pony) pot constitui alternative la îndemână pentru
deplasarea în oraș.
CONTRA – Majoritatea sunt modele alimentate cu carburanți. Au început să apară și

modele electrice, însă numărul este încă scăzut. În cazul Spark, toate mașinile care
pot fi închiriate sunt electrice.
Mașinile electrice
PRO – Spre deosebire de autovehiculele cu combustie internă, mașinile electrice nu
poluează. Ideal ar fi și ca energia electrică cu care sunt alimentate să provină din
surse regenerabile, dar acest lucru este mai dificil de controlat.
CONTRA – Și pentru mașinile electrice este nevoie un loc de parcare. Alimentarea

este mai dificilă deoarece durează mai mult.Probabil, vei avea nevoie de un punct
special de încărcare în apropierea locuinței.
COMUNICAT DE PRESĂ nr. 136/17
Serviciul de punere în legătură cu conducători auto neprofesioniști furnizat de Uber

ține de serviciile din domeniul transporturilor. Statele membre pot, prin urmare, să
reglementeze condițiile de prestare a acestui serviciu
Platforma electronică Uber furnizează, prin intermediul unei aplicații pentru telefoane
inteligente, un serviciu remunerat de punere în legătură a unor conducători auto
neprofesioniști care utilizează propriul autovehicul cu persoane care doresc să
efectueze deplasări urbane.
În anul 2014, o asociație profesională a șoferilor de taxi din orașul Barcelona
(Spania) a formulat o acțiune la Juzgado de lo Mercantil n. 3 de Barcelona
(Tribunalul Comercial nr. 3 din Barcelona, Spania) prin care se urmărea constatarea
faptului că activitățile Uber Systems Spain, o societate afiliată Uber Technologies
(denumite în continuare, împreună, „Uber”), constituie practici înșelătoare și acte de
concurență neloială. Astfel, nici Uber Systems Spain, nici conducătorii auto
neprofesioniști ai autovehiculelor în cauză nu ar deține licențele și permisele
prevăzute de Regulamentul privind serviciile de taxi în Zona Metropolitană
Barcelona. Pentru a verifica dacă activitățile Uber sunt susceptibile să fie calificate ca
neloiale și să încalce normele de concurență spaniole, Juzgado de lo Mercantil n 3
de Barcelona consideră necesar să verifice dacă Uber trebuie sau nu trebuie să
dețină o autorizație administrativă prealabilă. În acest scop, apreciază necesar să se
stabilească dacă serviciile furnizate de această societate trebuie să fie privite ca fiind
servicii de transport, servicii specifice societății informaționale sau o combinație a
celor două tipuri de servicii. Astfel, de calificarea reținută ar depinde posibilitatea de a
impune lui Uber obligația de a deține o autorizație administrativă prealabilă.
Prin hotărârea pronunțată azi, Curtea declară că un serviciu de intermediere precum
cel în cauză, care are ca obiect, prin intermediul unei aplicații pentru telefoane
inteligente, să pună în legătură, în scopul obținerii unei remunerații, conducători auto
efectueze o deplasare urbană, trebuie considerat ca fiind indisociabil legat de un
serviciu de transport și ca intrând sub incidența calificării drept „serviciu în domeniul
transporturilor”, în sensul dreptului Uniunii. Un astfel de serviciu trebuie exclus, prin
urmare, din domeniul de aplicare al liberei prestări a serviciilor în general, precum și
al Directivei privind serviciile în cadrul pieței interne și al Directivei privind comerțul
electronic.
Rezultă că, în stadiul actual al dreptului Uniunii, revine statelor membre sarcina de a
reglementa condițiile prestării unor asemenea servicii, cu respectarea normelor
generale ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Curtea consideră mai întâi că serviciul furnizat de Uber nu se rezumă la un serviciu
de intermediere care constă în a pune în legătură, prin intermediul unei aplicații
pentru telefoane inteligente, un conducător auto neprofesionist care utilizează
propriul autovehicul și o persoană care dorește să efectueze o deplasare urbană.
Astfel, în această situație, furnizorul acestui serviciu de intermediere creează în
același timp o ofertă de servicii de transport urban pe care o face accesibilă în
special prin instrumente informatice și a cărei funcționare generală o organizează în
favoarea persoanelor care doresc să recurgă la această ofertă în vederea unei
deplasări urbane. Curtea arată în această privință că aplicația furnizată de Uber este
indispensabilă atât pentru conducătorii auto, cât și pentru persoanele care doresc să
efectueze o deplasare urbană. Aceasta subliniază de asemenea că Uber exercită și
o influență decisivă asupra condițiilor prestației furnizate de conducătorii auto.
În consecință, Curtea apreciază că trebuie să se considere că acest serviciu de
intermediere face parte integrantă dintr-un serviciu global al cărui element principal
este un serviciu de transport și că, prin urmare, corespunde calificării nu drept
„serviciu al societății informaționale”, ci drept „serviciu în domeniul transporturilor”.
Curtea declară că, prin urmare, Directiva privind comerțul electronic nu este
aplicabilă în cazul unui astfel de serviciu, care este de asemenea exclus din
domeniul de aplicare al Directivei privind serviciile în cadrul pieței interne. Pentru
același motiv, serviciul în discuție nu ține de libera prestare a serviciilor în general, ci
de politica comună a transporturilor. Or, serviciile de transport urban necolectiv,
precum și serviciile care sunt indisociabil legate de acestea, cum este serviciul de
intermediere furnizat de Uber, nu au condus la adoptarea unor norme comune în
temeiul acestei politici.
HOTĂRÂRE Nr. 42/2017 din 31 ianuarie 2017
Pentru aprobarea Normelor metodologice privind acordarea facilităţilor de transport

intern feroviar şi cu metroul pentru elevi şi studenţi
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ART. 1. Se aprobă Normele metodologice privind acordarea facilităţilor de transport

intern feroviar şi cu metroul pentru elevi şi studenţi, prevăzute în anexa care face
parte din prezenta hotărâre.
ART. 2. La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă:
a) prevederile referitoare la transportul feroviar şi cu metroul, prevăzute în Hotărârea

Guvernului nr. 309/1996 privind acordarea de reduceri cu 50% ale tarifelor pentru
transportul local în comun, de suprafaţă şi subteran, precum şi pentru transportul
intern auto, feroviar şi naval, de care beneficiază elevii şi studenţii din învăţământul
de stat şi din învăţământul particular acreditat, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I , nr. 99 din 16 mai 1996, cu modificările şi completările ulterioare;
b) Hotărârea Guvernului nr. 705/1993 privind acordarea de reduceri pentru

transportul pe calea ferată al elevilor şi studenţilor, în perioada vacanţelor, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 17 decembrie 1993;
c) prevederile referitoare la transportul feroviar şi cu metroul, prevăzute în Hotărârea

Guvernului nr. 1.187/2000 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 309/1996
privind acordarea de reduceri cu 50% ale tarifelor pentru transportul local în comun,
de suprafaţă şi subteran, precum şi pentru transportul intern auto, feroviar şi naval,
de care beneficiază elevii şi studenţii din învăţământul de stat şi din învăţământul
particular acreditat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 4
decembrie 2000, cu modificările ulterioare;
d) prevederile referitoare la transportul feroviar şi cu metroul, prevăzute în Hotărârea

Guvernului nr. 1.367/2003 pentru completarea art. 5 din Hotărârea Guvernului nr.
309/1996 privind acordarea de reduceri cu 50% ale tarifelor pentru transportul local
în comun, de suprafaţă şi subteran, precum şi pentru transportul intern auto, feroviar
şi naval, de care beneficiază elevii şi studenţii din învăţământul de stat şi din
învăţământul particular acreditat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 851 din 29 noiembrie 2000, cu modificările ulterioare;
e) prevederile referitoare la transportul feroviar şi cu metroul, prevăzute în Hotărârea

Guvernului nr. 1.468/2005 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 309/1996
privind acordarea de reduceri cu 50% ale tarifelor pentru transportul local în comun,
de suprafaţă şi subteran, precum şi pentru transportul intern auto, feroviar şi naval,
de care beneficiază elevii şi studenţii din învăţământul de stat şi din învăţământul
particular acreditat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.087 din
2 decembrie 2005.
Plecând de la aplicația Uber, apărută în SUA (în 2010), în țările europene, inclusiv în
țara noastră, s-a dezvoltat o nouă formă de muncă în domeniul transportului urban
alternativ. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Marea Cameră), în Hotărârea din
20 decembrie 2017 în cauza C-434/15, a statuat că un serviciu alternativ de
intermediar de transport care utilizează o aplicație pentru smartphone trebuie calificat
drept „serviciu de transport”. Și nici unul aparținând „serviciilor de comerț online”.
Legiuitorul român, având în vedere hotărârile Curții Europene, a adoptat O.U.G. nr.
49/2019 privind activitățile de transport alternativ cu autoturism și conducător auto,
act normativ analizat în acest studiu.
Prin hotărârea pronunțată azi, Curtea declară că un serviciu de intermediere precum
cel în cauză, care are ca obiect, prin intermediul unei aplicații pentru telefoane
inteligente, să pună în legătură, în scopul obținerii unei remunerații, conducători auto
efectueze o deplasare urbană, trebuie considerat ca fiind indisociabil legat de un
serviciu de transport și ca intrând sub incidența calificării drept „serviciu în domeniul
transporturilor”, în sensul dreptului Uniunii. Un astfel de serviciu trebuie exclus, prin
urmare, din domeniul de aplicare al liberei prestări a serviciilor în general, precum și
al Directivei privind serviciile în cadrul pieței interne și al Directivei privind comerțul
electronic.
În consecință, Curtea apreciază că trebuie să se considere că acest serviciu de
intermediere face parte integrantă dintr-un serviciu global al cărui element principal
este un serviciu de transport și că, prin urmare, corespunde calificării nu drept
„serviciu al societății informaționale”, ci drept „serviciu în domeniul transporturilor”.
Curtea declară că, prin urmare, Directiva privind comerțul electronic nu este
aplicabilă în cazul unui astfel de serviciu, care este de asemenea exclus din
domeniul de aplicare al Directivei privind serviciile în cadrul pieței interne. Pentru
același motiv, serviciul în discuție nu ține de libera prestare a serviciilor în general, ci
de politica comună a transporturilor. Or, serviciile de transport urban necolectiv,
precum și serviciile care sunt indisociabil legate de acestea, cum este serviciul de
intermediere furnizat de Uber, nu au condus la adoptarea unor norme comune în
temeiul acestei politici.
BIBLIOGRAFIE:
HOTĂRÂRE Nr. 42/2017 din 31 ianuarie 2017
COMUNICAT DE PRESĂ nr. 136/17
REVISTA ROMANA DE DREPTUL MUNCII - Prof. univ. dr. Alexandru ȚICLEA

Transport Alternativ (Candrea Ionut-Marcel)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Transport Alternativ (Candrea Ionut-Marcel)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ BUCUREŞTI

Hotărârea Curții Europene de Justiție (Marea Cameră)

CONTRA – orașele mari din România nu au o infrastructură adecvată pentru mersul

CONTRA – și mersul cu trotineta are riscurile lui. În cazul serviciilor de închiriere,

CONTRA – mijloacele de transport foarte aglomerate pot afecta confortul călătorilor.

Serviciile de ride sharing/ car sharing

CONTRA – Majoritatea sunt modele alimentate cu carburanți. Au început să apară și

CONTRA – Și pentru mașinile electrice este nevoie un loc de parcare. Alimentarea

COMUNICAT DE PRESĂ nr. 136/17

Serviciul de punere în legătură cu conducători auto neprofesioniști furnizat de Uber

HOTĂRÂRE Nr. 42/2017 din 31 ianuarie 2017

Pentru aprobarea Normelor metodologice privind acordarea facilităţilor de transport

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

ART. 1. Se aprobă Normele metodologice privind acordarea facilităţilor de transport

a) prevederile referitoare la transportul feroviar şi cu metroul, prevăzute în Hotărârea

b) Hotărârea Guvernului nr. 705/1993 privind acordarea de reduceri pentru

c) prevederile referitoare la transportul feroviar şi cu metroul, prevăzute în Hotărârea

d) prevederile referitoare la transportul feroviar şi cu metroul, prevăzute în Hotărârea

e) prevederile referitoare la transportul feroviar şi cu metroul, prevăzute în Hotărârea

HOTĂRÂRE Nr. 42/2017 din 31 ianuarie 2017

COMUNICAT DE PRESĂ nr. 136/17

REVISTA ROMANA DE DREPTUL MUNCII - Prof. univ. dr. Alexandru ȚICLEA

S-ar putea să vă placă și