Ministerul Culturii şi Cercetării

Centrul de Excelenţă în Energetică şi Electronică

Catedra:Electrotehnica
Disciplina:Aparate electrice

Tema:Încercarea contactelor electrice

A efectuat: Railean Daniel

A verificat: Damian Leonid

Chişinău 2020
 Generalități…

Contactul electric reprezintă atât locul de trecere a curentului de la o piesă

conductoare de curent la altă piesă similară conductoare, cât și piesa propriu-zisă
(numită și piesă de contact).
În toate instalațiile electrice, în construcția aparatelor și mașinilor electrice aceste
locuri de contact sunt puncte sensibile, cărora trebuie să li se dea o atenție
deosebită în cursul realizării montajului șiîin cursul exploatării.
Un contact necorespunzător se încalzește din ce în ce mai mult și provoacă
distrugerea unor piese izolante înconjurătoare, având ca urmare apariția unor efecte
grave, cum sunt scurtcircuitele, incendiile etc.

În consecință, trebuie de avut în vedere corespondența puterii motoarelor și a

curenților diferitor receptoare cu secțiunile conductoarelor, cablurilor și curenții
nominali și de utilizare ale aparatelor folosite.

Parametrul principal al oricărui contact electric este rezistența de contact și

reprezintă o rezistență suplimentară care apare la locul de contact față de rezistența
căii de curent respective în cazul în care nu ar fi intreruptă în locul de contact.
Materiale utilizate…
Materialele pentru piesele de contact trebuie să asigure buna funcționare a acestora
atât la trecerea îndelungată a curentului electric, cît și în cazul arcului electric care
se formează la deschiderea contactelor care întrerup curentul electric.
Aceste materiale trebuie să fie bune conductoare, să se oxideze căt mai puțin, să
dețină temperatura de topire cât mai ridicată. Cuprul are conductibilitatea electrică
și termică foarte bună, rezistența bună la arc ,cost relativ redus, dar se oxidează în
aer, mai ales la temperaturi ridicate.De asemenea în această listă se numără
argintul,wolframul,molibdenul, dar și numeroase aliaje dintre acestea de exemplu
cupru-wolfram, argint-wolfram,argint-nichel etc…
 Studiul contactelor electrice
Deoarece contactele electrice sunt cele mai solicitate componente din construcția
aparatelor electrice de comutație, se studiază particularitățile constructive și
funcționale ale diferitor tipuri de contacte electrice, precum și modul în care diferiți
factori influențează calitatea contactului.

 Determinarea experimentală a rezistenței de contact Rc în funcție de natura

materialului și forma suprafeței de contact

Pentru determinarea rezistenței de contact Rc, la forța de apăsare în

contact F constanta și curentul I constant se utilizează montajul experimental
prezentat mai jos:

Pentru un anumit tip de contact și material se aleg piesele de contact și se

montează în dispozitivul de încercare. Forța de apăsare în contact F, indicată de
conducătorul lucrării se reglează prin modificarea cu ajutorul trusei de curent și
tensiune TCT a intensității Ib a curentului care parcurge bobina
electromagnetului EM, și avănd în vedere relatia de legatură:
 unde constanta k se determină experimental prin măsurarea cu ajutorul unui
dinamometru a forței de apăsare F pentru o valoare cunoscută a curentului Ib=1 A.
Se reglează curentul I prin piesele de contact la o valoare de 1030 A cu ajutorul
autotransformatorului ATR8 și a trusei de curent TC1200 (reglată pe
domeniul 0100 A).

Se calculează rezistențele de contact pentru tipurile de contacte existente la lucrare

cu relatia:

 Determinarea experimentală a rezistenței de contact Rc, puterii disipate și

temperaturii contactului în funcție de gradul de încarcare, la F=ct.

Se alege un tip de contact și se fixează în dispozitivul de încercare, se reglează

forța de apăsare la o valoare indicată de conducătorul lucrării și se alimentează
circuitul contactelor cu un curent variabil având intensitatea I = 550 A.

Se notează valorile intensității I a curentului prin contact, respectiv căderea de

tensiune Uc apoi se calculează rezistența de contact, puterea disipată în contact și
temperatura de funcționare în funcție de gradul de incarcare în curent.

 Determinarea experimentala a caracteristicii Rc(F).

Curba de variație a rezistenței de contact Rc, în funcție de forța de apăsare în

contact, F se determină experimental cu ajutorul montajului prezentat mai sus.

Dupa alegerea tipului de contact și montarea în dispozitivul de încercare se

stabilește curentul I prin contact la valoarea de 25 A apoi se crește forța de
apăsare Fc și se măsoară căderea de tensiune pe contact Uc.

Se calculează rezistența în contact și se trasează curba Rc(F) pentru

minim 10 determinări.

  unde: L=2,4x10 [V/oK]
-8 
  Determinarea experimentala a parametrilor caracteristici c,m pentru R c.

Pentru una din curbele Rc(F) determinate la punctul anterior se aleg două puncte și

se determină constantele c, m care definesc rezistența de contact (s-au considerat
contactele cu suprafața de contact nealterată și s-a neglijat rezistența peliculară):

c=Rc1∙Fm1
Valorile determinate experimental se vor compara cu valorile constantelor din
tabelul de mai jos:

 Determinarea curentilor limita pentru contacte

Pentru un contact plan ale cărui caracteristici au fost determinate anterior se

calculează valoarea maximă admisibilă a curentului de defect și valoarea
curentului de vibratii a contactorului.
 …
Date experimentale
Trusa de curent TC (0100 A) are constanta c=20
Determinarea constantei k:

F=10 N

I= 1 A

→ k=10

Forta de apasare in contact la care se vor realiza determinarile

este: F=20 N

→  → i=1,41 A

Ib=1,41 A

I=20 A

Determinarea experimentala a rezistentei de contact Rc in functie de natura

materialului si forma suprafetei de contact

pentru contacte din Cu plane:

Uc=24 mV I = 20 A F= 20 N

Rc=1,2∙10-3  Ω

pentru contacte din Cu sferice:

Uc=28,5 mV I = 20 A F= 20 N

Rc=1,425∙10-3  Ω

pentru contacte din Al plane:

Uc=57,5 mV I = 20 A F= 20 N

Rc=2,875∙10-3  Ω
 Observații și concluzii...
 se observă că rezistențele de contact sunt mai mari pentru contactele
semisferice decât pentru contactele plane;
 se observă ca prin creșterea forței de apăsare în contact rezistența acestuia
scade, în timp ce scăderea forței duce la creșterea rezistenței, dar nu la
valorile inițiale deoarece prin încalzire contactul devine mai ferm;
 rezistența contactelor din aluminiu este mai mare decât cea a contactelor din
cupru la aceeați forță de apăsare;
 rezistența contactelor semisferice este mai mare decât a contactelor plane la
aceeasi forță de apăsare.