Studiază sursele A-B şi realizează sarcinile propuse.

SursaA. „Prea înălţate prinţ şi domn. Acestea sunt lucrurile despre care voi referi cu gura
mea, eu loan Ţamblac, ambasador şi unchi al domnului Ştefan voievod din partea sa. Că
pentru toate cele care au intervenit din partea turcilor în ţara sa, Excelenţa Voastră trebuie să
fi aflat de la mulţi. Dar e adevărat că cele ce au urmat3 nu ar fi intervenit dacă ar fi ştiut că
principial creştini şi vecini cu el au să se poarte cu el aşa cum s-au purtat; totuşi, deşi aveau
jurăminte şi conveniri cu el, l-au înşelat şi a păţit ce a păţit. Convenţiile şi jurămintele ce erau
între ei conţineau că toţi trebuie să fie gata şi să ajute în orice loc pe acel dintre domni
împotriva căruia ar fi mers turcii. Şi totuşi, cu toată speranţa mea în ei, mi s-a întâmplat
contra mea ceea ce am zis. Căci, dacă nu ar fi fost aşa, aş fi făcut una din două: ori m-aş fi
opus cu adevărat inamicului la trecere şi nu l-aş fi lăsat să treacă, ori în mod sigur, dacă
aceasta mi-ar fi fost imposibilă, aş fi încercat să salvez oamenii ţării mele şi nu aş fi păţit
atâta daună. Dar m-au lăsat singur, şi a urmat cum am spus mai sus. Şi dacă inamicul ar fi
fost singur, n-ar fi fost atât de rău. Dar el a făcut să vie şi cealaltă Valachie de o parte, şi
tătarii de alta, şi el în persoană a venit cu toată puterea sa, şi m-au înconjurat din trei părţi, şi
m-au găsit singur, şi toată armata mea împrăştiată pentru salvarea familiilor. (...]
Nu vreau să mai spun cât de folositoare este pentru treburile creştine această ţară a mea;
socotesc că este de prisos, fiindcă lucrul e foarte evident, pentru că e seraiul Ungariei si
Poloniei si straja acestor două regate. Afară de aceasta, fiindcă turcul s-a împiedicat demine,
de patru ani mulţi creştini au rămas în linişte. Aşadar, ca domni creştini şi cunoscuţi ca
creştini, eu recurg la ilustra domnia voastră implorând ajutorul vostru creştinesc, spre a-mi
păstra această ţară a mea, folositoare pentru treburile creştine, promiţând că orice dar şi
subsidii îmi veţi da eu îl voi folosi pe multe căi de câte ori veţi porunci şi veţi avea trebuinţă,
dar numai contra necredincioşilor, şi unde veţi porunci, fără nici o amânare. Afară de aceasta,
Excelenţa voastră va face o faptă foarte onorabilă ajutând pe un domn creştin. Aceasta cer
acum, şi aceasta pentru că ştiu că turcul va veni iar contra mea în sezonul acesta pentru cele
două ţinuturi, al Chiliei şi Cetăţii Albe, care le sunt foarte stânjenitoare. De aceea, în aceasta
vreau să ftu ajutat acum, căci timpul nu va da a face altă pregătire generală. Şi Excelenţa
Voastră trebuie să consideraţi că aceste două ţinuturi sunt toată Valachia şi că Valachia cu
aceste două ţinuturi este un zid pentru Ungaria şi Polonia. Afară de aceasta eu zic mai mult,
că dacă aceste două cetăţi vor fi păstrate, turcii va fi cu putinţă să piardă şi Caffa şi
Chersonesul. [...]" (Concepţia lui Ştefan cel Mare despre lupta antiotomană - solia lui loan
Ţamblac la Veneţia (1478). în. Istoria românilor în texte.)
Sursa B. „Când se discută dimensiunea europeană a domniei lui Ştefan cel Mare, se poate
observa un evident consens între istorici şi publicul iubitor de istorie: prin domnia sa
îndelungată, prin victoriile sale, dar şi prin abilitatea sa politică, Ştefan a reuşit mai mult
decât oricare alt domn să facă din Moldova un factor important al politicii europene a epocii
sale, să-i confere prestigiu şi respectabilitate. Citatele din aprecierile lui Dlugosz, ale papei
Sixt al IV-lea şi ale altor contemporani - pentru a nu le mai invoca pe cele ale istoricilor de
mai târziu - servesc pentru a susţine aceste concluzii2. Atunci când se trece de la aprecierile
generale într-un plan concret, istoricii insistă asupra a două elemente: capacitatea lui Ştefan
de a apăra interesele Moldovei printr-un joc politic complex între cele trei mari puteri ale
vremii din Europa Central-Răsăriteană - Imperiul Otoman, Ungaria şi Polonia (mult timp
aflată în uniune personală cu Lituania) - şi asumarea rolului de luptător împotriva expansiunii
otomane. [...] Prin multitudinea informaţiilor acumulate şi a relaţiilor politice stabilite, Ştefan
cel Mare i-a depăşit pe toţi domnii români anteriori, conducând o politică externă de o
anvergură fără precedent pentru Moldova. Experienţa acumulată, chiar dacă nu a eliminat cu
totul componenta colerică a temperamentului său40, i-a îngăduit lui Ştefan să manevreze cu
abilitate şi pragmatism în raporturile internaţionale şi să salvgardeze interesele esenţiale ale
Moldovei în conjuncturi dificile. Deşi nu a putut împiedica deteriorarea pozjţiei Moldovei în
raport cu Imperiul Otoman, Ştefan cel Mare a reuşit să consolideze această poziţie în raport
cu Ungaria şi Polonia, lăsând la moarte o Moldovă mai întinsă şi maiprosperă decât fusese în
momentul înscăunării sale. Comparativ cu cei mai mulţi dintre contemporani, precum şi cu
predecesorii şi cu urmaşii săi pe tronul Moldovei, bilanţul său politic este net superior.
Respectul contemporanilor dovedeşte recunoaşterea largă a personalităţii sale. Cum însă, pe
lângă bilanţul faptic, sentimentele supuşilor sunt criteriul esenţial după care se cuvine să fie
judecate meritele unui monarh, relatarea din 1502 a doctorului Matteo Muriano - „Cât despre
sus-numitul domn, el este un om foarte înţelept, vrednic de multă laudă, iubit mult de supuşii
săi, pentru că este îndurător şi drept, veşnic treaz şi darnic”42 - ne arată că Ştefan a
binemeritat calificativul „cel Mare”. {Murgescu, Bogdan. Tarile Române între Imperiul
Otoman şi Europa creştină)
Utilizează sursa şi cunoştinţele anterioare pentru a redacta, într-o pagină, un eseu la
tema: Domnia lui Ştefan cel Mare - dimensiune europeană sau locală?
În textul tău:
 Formulează argumente relevante (cel puţin trei), corecte din punct de vedere ştiinţific,
pentru a-ţi susţine opinia referitoare la tema propusă
 Explică relaţii de cauză-efect (cel puţin două)
 Integrează critic informaţiile din sursele propuse
 Expune ideile în baza unui plan logic care să includă introducere, cuprins, concluzie
 Utilizează corect limbajul istoric