POVESTEA LUI HARAP-ALB

~ ESEU~

Opera literara ,,Povestea lui Harap-Alb” scrisa de Ion Creangă, a aparut in anul 1877
in revista ,,Convorbiri literare” si reprezinta un basm cult care prezinta evolutia fiului de crai,
de la statutul de tanar neinitiat, la cea de conducator al familiei si al imparatiei, ceea ce ofera
operei caracterul de bildungsroman.

Basmul cult este specia literara a genului epic , in proza, rar in versuri, de dimensiuni
medii, in care sunt relatate intamplari reale si fabuloase, ale caror coordonate spatio-
temporale sunt vagi, la care participa personaje reale sau imaginare, inzestrate sau nu cu
puteri supranaturale. Acesta surprinde lupta dintre bine si rau, solutionata, la final, cu
victoria binelui, purtand marca originalitatii autorului.

Tema operei este lupta dintre bine si rau, finalizata cu triumful valorilor pozitive, care
este dublata, prin indeplinirea de catre protagonist a tuturor probelor impuse, de tema
maturizarii. Cele doua teme se impletesc armonios si cu tema fabulosului.

Caracterul de bildungsroman al operei surprinde dobandirea de catre personaj a unor

valori morale si etice si formarea personalitatii, caracterului, acestuia, transformandu-se din
sluga, din ,,boboc”, in imparat ,,primind (...) imparatia toata”.

In plus, tema luptei dintre bine si rau si cea a fabulosului sunt sustinute, la nivelul
textului, si de prezenta cifrelor magice simbolice: ,,trei fii”, ,,trei probe”, si a obiectelor
miraculoase ajutatoare:,,mar dulce”, ,,apa vie”, ,,apa moarta”.

Titlul basmului este un titlu sugestiv, analitic, alcatuit din secventa

nominala ,,Povestea lui Harap-Alb”, in care substantivul comun ,,povestea” marcheaza
drumul maturizarii parcurs de erou: initial, acesta reprezinta mezinul familiei ,,boboc fiind in
felul sau”, dar, mai apoi, prin intermediul unor probe pe care reuseste sa le treaca, acesta isi
contureaza caracterul si ajunge imparat, iar numele ,,Harap-Alb” primit din partea Spanului,
cand devine sluga, reprezinta un oximoron cu sensul de ,,rob alb”. Totodata, numele
de ,,Harap-Alb” surprinde antiteza dintre substantivul ,,rob”, sclav negru, si adjectivul ,,alb”,
care reprezinta puritatea si vita nobila din care provine.

O prima secventa narativa care reflecta specificul temei o reprezinta episodul

coborarii in fantana, in care fiul de crai, convins sa se lase insotit de Span in drumul
sau, ,,mort-copt, trebuie sa te iau cu mine” , cade in capcana acestuia. Profitand de naivitatea
baiatului, Spanul il inchide in fantana si ii cere, pentru a-l lasa in viata, sa faca schimb de
identitate: ,, de azi inainte, eu o sa fiu in locul tau nepotul imparatului despre care mi-ai
vorbit, iar tu, sluga mea” si sa-i jure ascultare in toate. El primeste, de asemena, numele
de ,,Harap-Alb”, ceea ce marcheaza inceputul initierii sale si, totodata, renasterea,
intoarcerea din iad.

Un alt episod care subliniaza tema este pedeapsa raufacatorului si stabilirea

echilibrului. Harap-Alb a traversat toate probele initierii, incercat de Span: sa auca ,,salati” din
,,Gradina Ursului’’ si pielea cu pietre pretioase si capul cerbului, cu ajutorul personajelor
himerice: ,,Gerila’’, ,,Ochila’’, ,,Setila’’, ,,Flamanzila’’, ,,Pasari-Lati-Lungila’’.
 Deconspirat de fata imparatului Ros : ,,s-am venit pentru Harap-Alb, caci el este
adevaratul nepot al imparatului Verde”, Spanul in reteaza capul eroului: ,,Spanul(...) se
repede ca un caine turbat la Harap-Alb si-i zboara capul dintr-o singura lovitura de palos” iar
antagonistul este aruncat de cal din inaltul cerului si ucis. Harap-Alb, inviat de fata
imparatului cu ,,apa moarta’’, si ,,apa vie’’, isi recapata identitatea pregatit sa conduca
imparatia: ,,toarna apa moarta,(...), apoi il stropeste cu apa vie”, ,,primind binecuvantarea de
la dansul si imparatia toata”.

Un prim element de compozitie al textului este conflictul. Acesta este unul dublu,
fiind vorba, pe de o parte, de un conflict general, lupta dintre bine si rau, si, pe de alta parte,
de un conflict particular intre Harap-alb si Span. Conflictul incepe in momentul intalnirii celor
doi, atunci cand fiul de crai este pacalit de Span si devine sluga acestuia, fiind constrans de
situatie: ,,jura-mi-te pe ascutitul palosului tau ca mi-i da ascultare’’, ,,ii jura credinta si
supunere”. Evolutia conflictului se bazeaza pe toate probelor la cre eroul este supus, menit
sa-l duca la decadere, dar care, in ciuda asteptarilor, il fac mai puternic. Conflictul se
finalizeaza intr-un mod pozitiv, deoarece Harap-Alb, desi ucis, este readus la viata, iar Spanul
este ucis de calul acestuia:,,calul lui Harap-Alb(...) ti-l insfaca cu dintii de cap, zboara cu
dansul in inaltul cerului, si apoi, dandu-i drumul de-acolo, se face Spanul pana jos praf si
pulbere’’.

Un al doilea element de compozitie este reprezentat de simetria incipit-final, care se

realizeaza prin structuri compozitionale care marcheaza intrarea si iesirea din lumea
fabulosului, basmului. Astfel, formula initiala ,,Amu cica era odata intr-o tara un crai, care
avea trei feciori...” introduce cititorul in lumea basmului, prezinta personajele, sugereaza
atemporalitatea si deschide poarta catre initierea protagonistului operei, parcurgerea
drumului initiatic, iar formula finala ,,Si-a tinut veselia ani intregi si acum mai tine inca”
evidentiaza eternitatea si cuprinde, indirect, incheierea conflictului, scoate cititorul din
universul basmului si indeplineste scopul temei principale, lupta dintre bine si rau.

Cele doua formule sunt imbinate cu ajutorul formulei mediane ,,Mers-au ei zi si

noapte, nu se stie cat au mers’’, care mentine treaza atentia cititorului.

In concluzie, basmul cult ,,Povestea lui Harap-Alb’’ scrisa de Ion Creanga surprinde
umanizarea fantasticului, evidentiaza tipologii umane cu ajutorul personajelor ajutatoare:
Setila, betivul satului; Flamanzila, lacomul; si al originalitatii autorului, care picteaza intreaga
povestire cu umbre de umor: ,,Voinic tanar, cel batran/ Greu se-ngaduie la drum’’ si a
oralitatii stilului: ,,zbirr’’, ,,turturica-rica”.