Hotarâre nr. 392/2022 din 11.03.

2022, cod RJ de55g422e

(https://rejust.ro/juris/de55g422e)

Cod ECLI ECLI:RO:CAGLT:2022:002.######

Dosar nr. ####/91/2020

ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ######
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.###/A
Ședința publică din data de 11.03.2022
Completul constituit din:
Președinte: ###-###### ######, judecător
Judecător: ######-###### #######
Grefier: ###### #######

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror ######-####### ######,

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel ######

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul ####### și de inculpatul ##### ######-###### împotriva sentinței penale nr.
##/30.07.2021, pronunțată de Tribunalul ####### în dosarul nr. ####/91/2020.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 13.12.2021, fiind consemnate în
încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie
de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea, succesiv, la data de 27.12.2021, la data
de 10.01.2022, la data de 08.02.2022, la data de 07.03.2022, respectiv la data de 11.03.2022,
când a decis următoarele:

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față, examinând actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:
Prin sentința penală nr. ##/30.07.2021 a Tribunalului ####### s-a dispus condamnarea
inculpatului ##### ######-######, după cum urmează:
a. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară constând în
interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., pentru săvârșirea
infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. b
din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 396 alin.
10 C.proc.pen. (fapte din 02.10.2015-17.12.2015 și ianuarie - februarie 2017). S-a interzis
inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a
și b C.pen., în condițiile art. 65 C.pen.;
b. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară constând în
interzicerea exercițiului dreptului de a ocupa o funcție publică, pentru săvârșirea infracțiunii de

1
 Hotarâre nr. 392/2022 din 11.03.2022, cod RJ de55g422e
(https://rejust.ro/juris/de55g422e)
delapidare, prevăzută și pedepsită de art. 295 alin. 1 C.pen., rap. la art. 308 alin. 1 C.pen., cu
aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.proc.pen. (fapte din
16.10.2015 - 20.02.2017). S-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., în condițiile art. 65 C.pen.
În baza art. 43 alin. 2 C.pen., rap. la art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., s-a aplicat inculpatului
##### ######-###### pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din
cealaltă pedeapsă (8 luni închisoare), pedeapsa principală rezultantă fiind de 3 ani și 8 luni
închisoare.
În baza art. 45 alin. 2 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară rezultantă
de 3 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. și
interzicerea exercițiului dreptului de a ocupa o funcție publică. De asemenea, în baza art. 45 alin.
5 C.pen., s-a aplicat acestuia pedeapsa accesorie rezultantă constând în interzicerea exercițiului
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen.
S-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni
închisoare, aplicată inculpatului ##### ######-###### prin sentința penală nr. ##/2015 a
Tribunalului #######, rămasă definitivă la 12.11.2015, și s-a dispus executarea acestei pedepse.
În baza art. 43 alin. 2 C.pen., s-a adăugat pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 8 luni
închisoare, aplicată în cauză, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pedepsele de executat
pentru inculpatul ##### ######-###### fiind următoarele:
- pedeapsa principală de 5 ani și 2 luni închisoare;
- pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.
66 alin. 1 lit. a și b C.pen. și interzicerea exercițiului dreptului de a ocupa o funcție publică;
- pedeapsa accesorie de executat constând în interzicerea exercițiului drepturilor
prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen.
În baza art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca, la data rămânerii definitive a
hotărârii, aceasta să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului, pentru a se
efectua mențiunile corespunzătoare în registrul comerțului.
S-a menținut măsura asiguratorie instituită prin Ordonanța nr. 146426.08.2020 a
Parchetului de pe lângă Tribunalul ####### asupra imobilului apartament cu 2 camere și
dependințe cu cotă parte de 3/16 din dreptul de proprietate situat în #### #######, str. Plevnei,
nr. 21, ### #, jud. #######, C.F. nr. 52237-C1-U7 Focșani, nr. cadastral 418-C1-U4.
În baza art. 112 alin. 1 lit. e C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul ##### ######-
###### a sumei de 324.966 lei.
S-a admis, în parte, acțiunea civilă intentată de partea civilă A.N.A.F., prin Direcția
Generală Regională a Finanțelor Publice ###### - Administrația Județeană a Finanțelor Publice
####### și, în consecință, a fost obligat inculpatul ##### ######-###### la plata către aceasta a
sumei de 26.639 lei, plus accesoriile fiscale pană la data achitării efective, reprezentând
despăgubiri civile.
În baza art. 20 alin. 4 C.proc.pen., s-a respins cererea de constituire ca parte civilă
formulată de persoana vătămată SC ####### ###### ######### SRL Focșani, prin Lichidator
Judiciar CII ######### ####### ######## – ######.
În fine, a fost obligat inculpatul ##### ######-###### la plata către stat a sumei de 1.000
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

2
 Hotarâre nr. 392/2022 din 11.03.2022, cod RJ de55g422e
(https://rejust.ro/juris/de55g422e)
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. ####/P/2018 din 30.09.2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul
#######, înregistrat la Tribunalul ####### sub nr. ####/91/2020, a fost trimis în judecată
inculpatul ##### ######-######, în vederea tragerii la răspundere penală cu privire la săvârșirea
infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr.
241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen.
În actul de sesizare s-au reținut în sarcina inculpatului, în esență, următoarele:
a. nu a evidențiat în documente justificative legale și nu a înregistrat în contabilitate toate
veniturile de natură salarială realizate în perioada 02.10.2015 – 17.12.2015 și în perioada
ianuarie – februarie 2017, ceea ce a condus la prejudicierea bugetului de stat cu suma totală de
26.639 lei, reprezentând impozite și contribuții datorate de angajați și de către angajator;
b. a achiziționat bunuri și servicii în valoare de 52.322,56 lei, utilizate în interes personal
și a efectuat plăți prin bancă ce privesc achiziții fără documente justificative în sumă totală de
11.936,16 lei, prejudiciind societatea;
c. în calitate de administrator de fapt al societății, în luna decembrie 2016 a creat o lipsă
de numerar în gestiune în valoare de 260.708 lei, ce i-a fost imputată de către contabilul
societății.
Prima instanță a identificat următoarele dispoziții legale relevante în cauză:
- Art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005
Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani
și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea
obligațiilor fiscale:
(...)
b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente
legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
(...)
- Art. 295 alin. 1 C.pen.:
(1) Însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori
pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se
pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție
publică.
Inculpatul ##### ######-######, la termenul de judecată din 02.04.2021, în condițiile
art. 374 alin. 4 C.proc.pen., a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de
sesizare și a solicitat ca judecata să se desfășoare numai pe baza probelor administrate în cursul
urmăririi penale.
Analizând cererea inculpatului prin prisma dispozițiilor art. 374 alin. 4 C.proc.pen., prima
instanță a reținut că, pentru ca judecata să se desfășoare în procedura simplificată prevăzută de
art. 375 alin. 1 C.proc.pen., rap. la art. 374 alin. 4 C.proc.pen., se impune realizarea cumulativă a
următoarelor condiții:
- inculpatul recunoaște faptele reținute în sarcina sa în totalitate;
- infracțiunea care face obiectul acțiunii penale nu se pedepsește cu detențiunea pe viață.

3
 Hotarâre nr. 392/2022 din 11.03.2022, cod RJ de55g422e
(https://rejust.ro/juris/de55g422e)
În cauză sunt realizate cele două condiții, pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare
dintre infracțiunile de care este acuzat inculpatul ##### ######-###### fiind închisoarea, iar
acesta a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare.
În aceste condiții, instanța de fond a găsit admisibilă cererea inculpatului ##### ######-
###### de judecată în condițiile art. 375 C.proc.pen., rap. la art. 374 alin. 4 C.proc.pen.
La termenul din 18.06.2021, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a
faptelor deduse judecății din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 272 alin. 1 lit. b din
Legea nr. 31/1990 (republicată), cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen. (2 acte
materiale), și infracțiunea de delapidare, prevăzută și pedepsită de art. 295 alin. 1 C.pen., cu ref.
la art. 308 alin. 1 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen., în infracțiunea de delapidare prevăzută și
pedepsită de art. 295 alin. 1 C.pen., cu ref. la art. 308 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1
C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen. (fapte din 16.10.2015 - 20.02.2017).
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și declarația de recunoaștere a
faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul ##### ######-######, prima instanță a
reținut că, în fapt, acesta:
a) nu a evidențiat în documente justificative legale și nu a înregistrat în contabilitate toate
veniturile de natură salarială realizate în perioada 02.10.2015 – 17.12.2015 și în perioada
ianuarie – februarie 2017, ceea ce a condus la prejudicierea bugetului de stat cu suma totală de
26.639 lei, reprezentând impozite și contribuții datorate de angajați și de către angajator;
b) a achiziționat bunuri și servicii în valoare de 52.322,56 lei, utilizate în interes personal,
și a efectuat plăți prin bancă ce privesc achiziții fără documente justificative în sumă totală de
11.936,16 lei, prejudiciind societatea;
c) în calitate de administrator de fapt al societății, în luna decembrie 2016 a creat o lipsă
de numerar în gestiune în valoare de 260.708 lei, ce i-a fost imputată de către contabilul
societății.
Față de cele ce preced, instanța de fond a apreciat că inculpatul ##### ######-######
este vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1
lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., respectiv a infracțiunii de
delapidare, prevăzută și pedepsită de art. 295 alin. 1 C.pen., cu ref. la art. 308 alin. 1 C.pen., cu
aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen.
A arătat prima instanță că vinovăția inculpatului ##### ######-###### este pe deplin
dovedită din probele administrate în cauză sub forma intenției directe pentru fiecare dintre
infracțiunile reținute în sarcina sa, fiind relevată de modul în care a acționat: nu a evidențiat în
contabilitate veniturile de natură salarială realizate în perioada 02.10.2015-17.12.2015 și în
perioada ianuarie -februarie 2017, determinând sustragerea de la plata impozitelor și
contribuțiilor de angajați și angajator către bugetul general consolidat, paguba bugetară fiind în
sumă totală de 26.539 lei. În același mod a acționat inculpatul ##### ######-###### și în cazul
însușirii și utilizării în interes personal a resurselor financiare ale persoanei vătămate SC
####### ###### ######### SRL Focșani, valoarea totală a pagubei cauzată acesteia fiind de
324.966 lei.
În aceste condiții, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului ##### ######-
###### pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1
lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., respectiv pentru săvârșirea

4
 Hotarâre nr. 392/2022 din 11.03.2022, cod RJ de55g422e
(https://rejust.ro/juris/de55g422e)
infracțiunii de delapidare, prevăzută și pedepsită de art. 295 alin. 1 C.pen., cu ref. la art. 308 alin.
1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen.
Individualizarea judiciară a fiecăreia dintre pedepsele aplicate inculpatului #####
######-###### instanța de fond a realizat-o potrivit art. 74 C.pen., conform căruia stabilirea
duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu
periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și social.
Prima instanță a constatat că, în raport cu cele două variabile stabilite de art. 74 C.pen., și
anume gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului, se impune aplicarea față de
inculpatul ##### ######-###### a câte unei pedepse cu închisoarea în limitele determinate ca
urmare a reducerii intervenite potrivit art. 396 alin. 10 C.proc.pen., iar în cazul infracțiunii de
delapidare, prevăzută de art. 295 alin. 1 C.pen., a redus limitele de pedeapsă prevăzute de lege și
prin aplicarea art. 308 alin. 1 C.pen.
A arătat instanța de fond că gravitatea fiecăreia dintre infracțiunile comise de inculpatul
##### ######-###### este ridicată, dată fiind modalitatea de comitere prin sustragerea de la
plata obligațiilor fiscale prin omisiunea înregistrării în evidențele contabile a veniturilor
purtătoare de obligații fiscale și caracterul de clandestinitate dat activității fiscalizate.
De asemenea, în cazul infracțiunii de delapidare, inculpatul ##### ######-###### și-a
însușit și folosit în interes pur personal resursele financiare ale societății comerciale persoană
vătămată, determinând perturbare serioasă în cash-flow-ul acesteia.
Toate acestea sunt de natură a releva gravitatea ridicată a infracțiunilor deduse judecății.
În privința inculpatului ##### ######-######, instanța de fond a constatat că are
antecedente penale, din fișa de cazier judiciar a acestuia rezultând că a fost condamnat anterior
pentru infracțiuni de aceeași natură (evaziune fiscală) prin sentința penală nr. ##/2015 a
Tribunalului #######, definitivă la 12.11.2015. În aceste condiții, pedeapsa de 1 an și 6 luni
închisoare aplicată prin sentința penală nr. ##/2015 a Tribunalului ####### constituie primul
termen al recidivei postcondamnatorii, potrivit art. 41 alin. 1 C.pen. Susținerea inculpatului
##### ######-######, vizând nereținerea stării de recidivă postcondamnatorie, nu a fost
primită, întrucât infracțiunile reținute în sarcina sa prin prezenta au fost comise după rămânerea
definitivă, la 12.11.2015, a sentinței penale nr. ##/2015 a Tribunalului #######, și anume în
februarie 2017 – infracțiunea de evaziune fiscală, respectiv la 20.02.2017 – infracțiunea de
delapidare. Relevant pentru reținerea stării de recidivă postcondamnatorie este momentul
epuizării fiecăreia dintre cele două infracțiuni menționate (februarie 2017, respectiv 20.02.2017),
situat temporal după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. ##/2015 a Tribunalului #######
(12.11.2015).

5
 Hotarâre nr. 392/2022 din 11.03.2022, cod RJ de55g422e
(https://rejust.ro/juris/de55g422e)
Cele ce preced – a subliniat prima instanță – relevă periculozitatea relativ redusă a
inculpatului ##### ######-######, care în cursul procesului a avut o atitudine procesuală bună a
recunoscut faptele ilicit penale pentru care a fost trimis în judecată.
În aceste condiții, instanța de fond a aplicat inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea,
orientată spre minimul special, determinat după intervenția cauzelor de reducere.
Pentru fiecare dintre faptele ilicit penale reținute în sarcina inculpatului ##### ######-
######, prima instanță a reținut realizate condițiile prevăzute de art. 35 alin. 1 C.pen. privind
unitatea legală de infracțiune de tipul infracțiunii continuate. Actele materiale reținute în sarcina
inculpatului ##### ######-###### au fost comise de acesta în baza unei rezoluții infracționale
unice pentru fiecare dintre acestea, au natură identică și sunt la intervale de timp diferite. În
aceste condiții, instanța de fond a reținut spre aplicare dispozițiile art. 35 alin. 1 C.pen., atât
pentru infracțiunea de evaziune fiscală, cât și pentru infracțiunea de delapidare.
A constatat instanța de fond că, cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat
inculpatul ##### ######-###### realizează condițiile pluralității de tipul concursului real de
infracțiuni, prevăzut de art. 38 alin. 1 C.pen., ambele săvârșite în stare de recidivă
postcondamnatorie, prevăzută de art. 41 alin. 1 C.pen.
În aceste condiții instanța, în baza art. 43 alin. 2 C.pen., rap. la art. 39 alin. 1 lit. b C.pen.,
s-a aplicat inculpatului ##### ######-###### pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care
s-a adăugat 1/3 din cealaltă pedeapsă (respectiv, 8 luni închisoare), pedeapsa principală
rezultantă fiind de 3 ani și 8 luni închisoare. În baza art. 45 alin. 2 C.pen., s-a aplicat inculpatului
pedeapsa complementară rezultantă de 3 ani, constând în interzicerea exercițiului drepturilor
prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. și interzicerea exercițiului dreptului de a ocupa o
funcție publică, iar în baza art. 45 alin. 5 C.pen., s-a aplicat acestuia pedeapsa accesorie
rezultantă constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b
C.pen.
Inculpatul ##### ######-###### a comis cele două infracțiuni în termenul de
supraveghere de 2 ani, stabilit prin sentința penală nr. ##/2015 a Tribunalului #######, rămasă
definitivă la 12.11.2015, motiv pentru care s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a
executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, iar în baza art. 43 alin. 2 C.pen., s-a adăugat
pedeapsa principală rezultantă, de 3 ani și 8 luni închisoare, la pedeapsa de 1 an și 6 luni
închisoare, pedeapsa principală de executat devenind de 5 ani și 2 luni închisoare, la care s-au
adăugat pedeapsa complementară de 3 ani, constând în interzicerea exercițiului drepturilor
prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. și interzicerea exercițiului dreptului de a ocupa o
funcție publică, și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute
de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen.
În baza art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca, la data rămânerii definitive,
hotărârea să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului, pentru a se efectua
mențiunile corespunzătoare în registrul comerțului.
În baza art. 397 alin. 4 C.proc.pen., s-a menținut măsura asiguratorie instituită prin
Ordonanța nr. 146426.08.2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul ####### asupra imobilului
apartament cu 2 camere și dependințe aparținând inculpatului ##### ######-###### cu cotă-
parte de 3/16 din dreptul de proprietate, situat în #### #######, str. Plevnei, nr. 21, ### #, jud.
#######, C.F. nr. 52237-C1-U7 Focșani, nr. cadastral 418-C1-U4.

6
 Hotarâre nr. 392/2022 din 11.03.2022, cod RJ de55g422e
(https://rejust.ro/juris/de55g422e)
Constatând că inculpatul ##### ######-###### a dobândit prin infracțiunea de
delapidare suma de 324.966 lei care constituie potrivit bunuri dobândite prin fapte prevăzută de
legea penală – infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. 1 C.pen., în ref. la art. 308
alin. 1 C.pen. – care nu au fost restituite și nici nu servesc la despăgubirea persoanei vătămate SC
####### ###### ######### SRL Focșani, care a formulat cerere de constituire ca parte civilă în
procesul penal de față cu nerespectarea dispozițiilor art. 20 alin. 4 C.proc.pen., prima instanță a
dispus luarea măsurii de siguranță prevăzute de art. 112 alin. 1 lit. e C.pen., și anume confiscarea
de la inculpatul ##### ######-###### a sumei de 324.966 lei.
Pe latură civilă, s-a observat că persoana vătămată A.N.A.F., prin Direcția Generală
Regională a Finanțelor Publice ######, s-a constituit parte civilă în procesul penal de față cu
suma de 351.605,72 lei: 26.639 lei reprezentând impozite și contribuții datorate de angajați și de
către angajator, 11.936,16 lei reprezentând achiziții fără documente justificative, 52.322,56 lei
reprezentând achiziții de bunuri și servicii în interes personal, și 260.706 lei reprezentând lipsă
numerar în gestiune, solicitând și accesoriile fiscale.
A reținut prima instanță că acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la
răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul
produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale (art. 19 alin. 1 C.proc.pen.). În
cauza de față, obiectul acțiunii penale îl constituie infracțiune de evaziune fiscală, prevăzută de
art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, respectiv infracțiunea de delapidare, prevăzută de art.
295 alin. 1 C.pen. Fiecare dintre cele două infracțiuni este generatoare de prejudiciul din
perspectiva legii civile și justifică angajarea răspunderii civile delictuale.
Prejudiciile cauzate prin fiecare dintre cele două infracțiuni este produs la persoane
vătămate diferite, și anume:
- infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005,
reținută în sarcina inculpatului ##### ######-######, a determinat un prejudiciu în bugetul de
stat consolidat, astfel că Statul Român, ca persoană vătămată, prin A.N.A.F., poate solicita
angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului;
- infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. 1 C.pen., a cauzat un prejudiciu
persoanei vătămate SC ####### ###### ######### SRL Focșani, care poate solicita angajarea
răspunderii civile delictuale a inculpatului.
În aceste condiții, exercitarea acțiunii civile de către A.N.A.F., prin Direcția Generală
Regională a Finanțelor Publice ###### se impune a fi limitată la repararea prejudiciului cauzat
prin infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, în
privința căreia are calitatea de persoană vătămată în sensul art. 79 C.proc.pen., combinat cu art.
84 C.proc.pen.
Potrivit dispozițiilor art. 1357 C.civ., „cel care cauzează altuia un prejudiciu este obligat
să-l repare”, iar potrivit art. 1385 C.civ., „prejudiciul se repară integral”.
Cum inculpatul ##### ######-###### nu a acoperit prejudiciul cauzat persoanei
vătămate, constituită parte civilă în procesul penal de față, instanța de fond a constatat că apare
ca realizată o condiție de admisibilitate a acțiunii civile alăturată acțiunii penale – prejudiciul să
nu fie reparat.
Existența faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu este dovedită în sensul art. 1357 C.civ.
(infracțiunea de evaziune fiscală), inculpatul sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale.

7
 Hotarâre nr. 392/2022 din 11.03.2022, cod RJ de55g422e
(https://rejust.ro/juris/de55g422e)
Raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită penală reținută în sarcina
inculpatului ##### ######-###### este dovedit, de asemenea fiind dovedită și condiția
subiectivă vizând culpabilitatea inculpatului ##### ######-######, exprimată sub forma
intenției delictuale.
În aceste condiții, acțiunea civilă intentată de partea civilă A.N.A.F., prin Direcția
Generală Regională a Finanțelor Publice ######, apare ca fiind admisibilă, cu limitarea
despăgubirilor la nivelul prejudiciului cauzat prin delictul fiscal, și nu la nivelul indicat de
persoana vătămată.
În consecință, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă intentată de partea civilă
A.N.A.F., prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice ######.
Pe de altă parte, persoana vătămată SC ####### ###### ######### SRL Focșani a
formulat la data de 26.05.2021 cerere de constituire ca parte civilă în procesul penal de față,
solicitând obligarea inculpatului ##### ######-###### la plata sumei de 1.564.162 lei,
reprezentând pasivul rămas neacoperit.
Potrivit art. 20 alin. 1 C.proc.pen., constituirea ca parte civilă se poate face până la
începerea cercetării judecătorești; constituirea ca parte civilă se face cu indicarea naturii și
întinderii pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care acestea se întemeiază (alin. 2).
Nerespectarea condițiilor prevăzute de alin. 1 și 2 nu permite persoanei vătămate să se
constituie parte civilă în procesul penal, putând introduce acțiune civilă la instanța civilă (art. 20
alin. 4 C.proc.pen.).
În cauza de față, cererea de constituire ca parte civilă a persoanei vătămate SC #######
###### ######### SRL Focșani s-a făcut cu nerespectarea condițiilor prevăzute de art. 20 alin.
1 și 2 C.proc.pen., cercetarea judecătorească începând la data de 02.04.2021 în condițiile art. 377
C.proc.pen., iar cererea necuprinzând motivele și probele pe care se întemeiază.
În aceste condiții, prima instanță a găsit cererea de constituire ca parte civilă a persoanei
vătămate SC ####### ###### ######### SRL Focșani ca fiind pusă sub semnul unui fine de
nevaloare, context în care în care a respins-o.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul ##### ######-###### la
plata către stat a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă
Tribunalul ####### și inculpatul ##### ######-######.
Procurorul a apreciat că hotărârea instanței de fond este nelegală în ceea ce privește
confiscarea de la inculpatul ##### ######-######, în temeiul dispozițiilor art. 112 alin. 1 lit. e
C.pen., a sumei de 324.966 lei. S-a arătat că, având în vedere pretențiile civile formulate de
persoana vătămată, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 112 alin. 1 lit. e C.pen. Chiar dacă
cererea de constituire de parte civilă a fost respinsă ca fiind tardivă, persoana vătămată nu a fost
decăzută din dreptul de a acționa pe cale civilă pentru a-și recupera prejudiciul.
Inculpatul ##### ######-######, la rândul său, a criticat ca fiind nelegală dispoziția
instanței de fond, vizând confiscarea sumei de 324.966 lei, atâta vreme cât persoana vătămată are
deschisă calea acțiunii civile. A învederat inculpatul că, astfel, s-ar produce o dublă sancționare a
sa: pe de o parte, confiscarea sumei în folosul statului, iar, pe de altă parte, obligarea lui la plata
aceleiași sume către partea civilă.

8
 Hotarâre nr. 392/2022 din 11.03.2022, cod RJ de55g422e
(https://rejust.ro/juris/de55g422e)
Legat de faptele imputate, inculpatul a susținut că acestea nu întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa de către prima instanță.
A arătat inculpatul că, în speță i se impută că ar fi plătit mai mulți salariați, iar salariile nu
au fost evidențiate în contabilitate și, pe cale de consecință, nu au fost evidențiate nici impozitele
datorate statului, aferente plății acestor salarii. Din actele și lucrările dosarului nu rezultă însă că
s-ar fi plătit salarii în plus sau salarii care nu au fost evidențiate și pentru care nu s-au virat la stat
impozitele aferente, aceste aspecte rezultând și din raportul de expertiză cotabilă efectuat în
cauză. În realitate, facturile către beneficiari au fost „umflate” cu manopere mai mari. Expertiza
a constatat că, de fapt, unii salariați apăreau doar cu contracte de muncă active, dar în realitate ei
nu mai erau salariați, nu aveau foi de pontaj, nu aveau fișe de salarii și, efectiv, nu au fost plătiți,
nemaiactivând în cadrul societății, iar alții salariați apăreau cu fișe de pontaj, dar în realitate nu
aveau contracte de muncă, nu lucraseră niciodată și apăreau salariați în societate. A învederat
inculpatul că muncitorii din cadrul societății nu au fost audiați niciodată în cauză.
În ceea ce privește infracțiunea de delapidare, s-a arătat de către inculpat că era imposibil
ca el să ridice astfel de sume de bani din casieria societății și contabila să-i aprobe fără a avea
documente justificative. Ridicarea banilor din societate s-a făcut întotdeauna cu știința contabilei
(martora ####### #######). Or, martora a arătat că sumele de bani au fost ridicate ca dividende
care i se cuveneau inculpatului. Din această perspectivă, a apreciat inculpatul, SC #######
###### ######### SRL Focșani nu a înregistrat vreun prejudiciu, deoarece banii încasați i se
cuveneau. Pentru sumele încasate cu titlu de dividende inculpatul a arătat că a plătit impozitul
aferent către statul român, în sumă de 46.000 lei, astfel că fapta sa nu constituie infracțiunea de
delapidare.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor aplicate de instanța de fond, prin
reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 75 alin. 2 lit. b C.pen. Astfel, referitor la infracțiunea
de evaziune fiscală, a solicitat a se avea în vedere că prejudiciul a fost acoperit, iar în ceea ce
privește infracțiunea de delapidare, a solicitat să se țină seama de faptul că banii au fost retrași cu
acte, cu aprobarea contabilei.
Apelurile declarate sunt fondate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este
nemotivată, instanța de fond încălcând, din această perspectivă, dreptul inculpatului la un proces
echitabil.
Soluționarea în fond a unei cauze penale implică pronunțarea asupra existenței sau
inexistenței faptei, a săvârșirii acesteia de către inculpați, a caracterului ei penal și a răspunderii
penale a acestora. Chiar dacă procesul a fost judecat în baza probelor administrate exclusiv în
faza de urmărire penală, instanța de fond trebuia să motiveze soluția, sub aspect penal și sub
aspect civil.
Soluția de condamnare cum este și cea din cauză, trebuie să se bazeze pe probele
administrate în speță, iar obligația magistraților este de a verifica temeinicia și legalitatea
probelor strânse în cursul urmăririi penale.
Deși obligativitatea instanțelor de a-și motiva hotărârile adoptate nu rezultă expres din
textul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,
instanța de contencios european, prin numeroase decizii de speță, a justificat această necesitate
prin dreptul părților de a le fi examinate efectiv argumentele și mijloacele de probă administrate,

9
 Hotarâre nr. 392/2022 din 11.03.2022, cod RJ de55g422e
(https://rejust.ro/juris/de55g422e)
enunțarea problemelor de drept și de fapt pe care judecătorul s-a întemeiat, trebuind să-i permită
justițiabilului să aprecieze șansele de succes ale unui apel. Cu titlu de exemplu, Curtea
menționează cauza ### der Hurk contra Olandei, cauza Hadjianastassiou contra Greciei, cauza
###### contra României și cauza ####### contra României, în care se relevă textual că „lipsa
motivării unei hotărâri îl privează pe petiționar (inculpat) de echitate, ceea ce atrage încălcarea
art. 6 paragraful 1”.
Noțiunea de proces echitabil cere ca instanța internă de judecată să examineze problemele
esențiale ale cauzei și să nu se mulțumească să confirme pur și simplu rechizitoriul, trebuind să-
și motiveze hotărârea (cauza Helle împotriva Finlandei, cauza ###### împotriva României).
Potrivit practicii judiciare constante a instanței supreme „motivarea soluției cu privire la
latura civilă și penală a cauzei, trebuie să cuprindă analiza elementelor de fapt, a probelor pe care
se sprijină.
Lipsa motivării hotărârii sub aspect civil și penal face imposibilă exercitarea controlului
judiciar a acesteia.
Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act
jurisdicțional.
Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de
analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză
necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora,
urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc exponențialul în motivarea
hotărârii judecătorești.
Hotărârea reprezintă astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea
acesteia este argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe judecător să adopte soluția dispusă
în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul
justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate
mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul
acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.”
Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii
judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacității
apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în
consens și cu Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de Miniștri ai Statelor Membre asupra
independenței, eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia „judecătorii trebuie să dispună
de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor”.
Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de
conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept
garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenția
Europeană și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce
implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii
probelor. Această poziție a instanței de apel este reliefată și de practica CEDO (cauza ######
contra României), în care se arată că „judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare
dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți”.
Curtea reține că apelul este o cale ordinară de atac prin care se promovează la instanța
ierarhic superioară o rejudecare a cauzei în fond, sub toate aspectele de fapt și de drept, cu

10
 Hotarâre nr. 392/2022 din 11.03.2022, cod RJ de55g422e
(https://rejust.ro/juris/de55g422e)
aptitudinea de a se schimba sau modifica soluția dată prin hotărârea atacată, în privința părții care
a declarat apel sau la care se referă declarația de apel, în limitele calității sale procesuale. Apelul,
este în principal, o cale de atac de reformare, prin aceea că instanța de apel are dreptul de a
completa probele administrate de prima instanță și de a da o nouă apreciere acestora, fără a
desființa în prealabil hotărârea apelată și de a da o altă soluționare cauzei. În vederea pronunțării
unei noi hotărâri în speță, instanța de apel va supune cauza unui examen în fond, având dreptul
de a administra probele pe care le consideră necesare, dar și de a reaprecia probele administrate,
precum și de a pune în discuție orice chestiuni de fapt sau de drept de a căror soluționare depinde
rezolvarea legală și temeinică a cauzei.
Potrivit practicii judiciare constante în materie, sentința instanței de fond trebuie să
cuprindă în expunere între altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus la adoptarea soluției.
Ca atare, în sentință trebuie analizată fiecare probă administrată, motivându-se temeiurile de fapt
și de drept care au condus la admiterea sau la respingerea fiecăreia. Arătarea în sentință, în mod
generic, că vinovăția inculpatului este dovedită, fără referire la apărările concrete ale acestuia și
la toate probele propuse, echivalează cu nemotivarea soluției, caz de încălcare a dreptului la un
proces echitabil.
Instanța de apel, pe linia cercetării temeiniciei hotărârii apelate, are sarcina de a verifica
dacă faptele și împrejurările reținute prin hotărârea atacată reprezintă adevărul material, complet
și cert întemeiat. Pentru a putea efectua acest control, în apel, este necesar a se cunoaște care a
fost starea de fapt reținută de instanța a cărei hotărâre este atacată și pe baza căror probe s-a ajuns
la această stabilire. Acest lucru, nu poate fi verificat decât pe baza motivării hotărârii apelate.
Curtea reține că, deși rechizitoriul este unul destul de amplu, în cuprinsul acestuia fiind
detaliată activitatea infracțională derulată de inculpat, cu încadrarea juridică a faptelor pentru
care trebuie să răspundă penal, instanța de fond s-a limitat doar la a lua poziția inculpatului de a
fi judecat în procedură simplificată, lipsind o motivare a laturii penale și a laturii civile a cauzei.
Prin acest mod de a efectua motivarea sentinței, prima instanță a încălcat dreptul inculpatului la
un proces echitabil.
Hotărârea instanței de fond nu cuprinde o analiză a probelor pe baza cărora s-a dispus
condamnarea inculpatului ##### ###### ###### (mai mult, acestea nici măcar nu sunt
menționate în considerentele hotărârii apelate), respectiv nu face nicio referire la modalitatea
concretă în care acesta a săvârșit faptele imputate, prima instanță limitându-se la a prelua în
considerentele hotărârii descrierea făcută de procuror la secțiunea „În drept” din rechizitoriu.
Motivul de desființare, bazat pe nemotivare și pe încălcarea art. 6 din Convenția
europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale se grefează pe ceea ce
trebuie să cuprindă considerentele unei hotărâri judecătorești. Conținutul expunerii hotărârii
prevede obligativitatea dublei perspective a motivării: în fapt – descrierea faptei ce face obiectul
învinuirii, cu arătarea timpului și locului unde a fost săvârșită, analiza probelor care au servit ca
temei pentru soluționarea laturii penale și civile, și în drept – încadrarea juridică, adică expunerea
în care legea este interpretată de judecător și comparată cu starea de fapt, adică, concluzia finală,
dacă și în ce măsură faptele reținute întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor cuprinse
în actul de sesizare. Motivarea este o condiție esențială, iar dacă în motivare nu sunt cuprinse
toate argumentele necesare pentru ca pe ele să se sprijine soluția dată, hotărârea este nemotivată

11
 Hotarâre nr. 392/2022 din 11.03.2022, cod RJ de55g422e
(https://rejust.ro/juris/de55g422e)
și părțile au posibilitatea de a formula motivul de apel înscris în art. 6 paragrafele 1 și 3 din
Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Pe lângă motivarea existenței cerințelor privind latura obiectivă, instanța are obligația să
motiveze îndeplinirea și a celorlalte cerințe ale laturii subiective (intenție, culpă, scop), a
cerințelor privind subiectul activ și cel pasiv, ori la starea de minoritate. Motivarea în drept
trebuie să demonstreze cu argumente convingătoare rezultate din probele dosarului, tot ceea ce
instanța a hotărât în dispozitivul sentinței sau deciziei.
Instanța de fond trebuia, pe de altă parte, să facă o analiză temeinică a cererii
inculpatului, de judecare a cauzei în procedură simplificată, pentru a se convinge că
recunoașterea faptelor imputate de către inculpat nu este una formală, făcută doar în scopul de a
beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, conform art. 396 alin. 10 C.proc.pen.
Curtea reține că în baza efectului devolutiv în apel, se produce o nouă judecată în fond, ca
regulă, pe baza probatoriului deja administrat în cauză, însă, și a altor probe pertinente
concludente și utile administrate pentru prima dată în apel. Efectul devolutiv nu poate fi însă
înțeles ca o administrare a întregului material probator și deci, ca o efectuare a întregii cercetări
judecătorești de către instanța de apel, căci aceasta din urmă este una de control judiciar,
neputând suplini lipsa cercetării judecătorești în primă instanță. În caz contrar, s-ar putea ajunge
la situații inacceptabile, cum este de altfel și cea din speță, în care, prima instanță, în urma unei
cercetări judecătorești superficiale, soluționează cauza în fond, considerându-se dispensată de
respectarea principiilor care guvernează faza de judecată, întemeindu-se pe împrejurarea că, în
baza efectului devolutiv, instanța superioară va administra ea însăși probele pe care, din varii
motive prima instanță nu le-a administrat în mod nemijlocit.
Realizarea în apel a întregii cercetări judecătorești ar răpi inculpaților un grad de
jurisdicție și le-ar afecta în mod grav dreptul la apărare, câtă vreme ei nu ar mai avea la
dispoziție nicio cale de atac, decizia Curții fiind definitivă.
Prin urmare, Curtea apreciază că, în prezenta cauză, calea de atac a apelului nu satisface
exigențele Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,
în sensul că nu reprezintă un veritabil remediu procesual, impunându-se trimiterea cauzei spre
rejudecare, urmând ca instanța de fond să procedeze la reevaluarea materialului probator și,
eventual, la administrarea de probe în legătură cu împrejurarea dacă inculpatul avea sau nu
discernământ la momentul comiterii faptei.
În consecință, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b C.proc.pen., Curtea urmează să admită
apelurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul ####### și de inculpatul #####
###### ######, să desființeze sentința penală nr. ##/30.07.2021 a Tribunalului ####### și să
dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Vor fi menținute actele procedurale și procesuale efectuate până la termenul de judecată
din data de 18.06.2021, inclusiv, instanța de rejudecare urmând a ține seama la soluționarea
cauzei și motivele de apel invocate de procuror și de inculpat (inclusiv a motivului de apel
vizând încadrarea juridică a faptelor deduse judecății), fără însă a i se putea crea inculpatului o
situație mai grea, având în vedere că apelul declarat de procuror este unul in favorem.
În baza art. 272 alin. 1 C.proc.pen., se va dispune avansarea din fondurile Ministerului
Justiției, către Baroul ######, a sumei de 250 lei, reprezentând onorariul parțial pentru
apărătorul desemnat din oficiu în calea de atac (av. ##### ######## ######).

12
 Hotarâre nr. 392/2022 din 11.03.2022, cod RJ de55g422e
(https://rejust.ro/juris/de55g422e)
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare efectuate în apel vor rămâne în
sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul ####### și de inculpatul

##### ###### - ###### (fiul lui ###### şi #####, născut la ########## în #### #######,
judeţul #######, cetăţean român, C.N.P. #############, de cetăţenie română, necăsătorit,
stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în #### #######, str. Plevnei, nr.
21, ### ##, ### #, jud. #######).
Desființează sentința penală nr.##/30.07.2021 a Tribunalului ####### și trimite cauza
spre rejudecare la aceeași instanță.
Menține actele procedurale și procesuale efectuate până la termenul de judecată din data
de 18.06.2021, inclusiv.
În baza art. 272 alin. 1 C.proc.pen., dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției,
către Baroul ######, a sumei de 250 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul
desemnat din oficiu în calea de atac (av. ##### ######## ######).
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată azi, 11.03.2022, prin punerea soluției la dispoziția părților și a procurorului
prin mijlocirea grefei instanței.

Președinte, Judecător,
Judecător - ###-###### ###### ######-###### #######

Grefier,
###### #######

13
 Hotarâre nr. 392/2022 din 11.03.2022, cod RJ de55g422e
(https://rejust.ro/juris/de55g422e)

Red.: #### ###.B. / A.M.M. /11.03.2022

####/11.03.2022/2 ex.
Fond: #### ####### ########

14