POEM-GRUPA MARE

Dec. 2021

Cântare:

1. Din vremuri trecute ascult o poveste.

Prin ea glasul mamei așa mi-a vorbit:
Cu dor de salvare, din câmpuri cerestre,
Isus, Prinţul slavei, la noi a venit.

2. În frigul acela când iarna soseşte

Maria-ntr-o casă ea loc nu găsea.
În grajd cu-animale un Fiu gângureşte
Sub cruntă robie poporul plângea.

3. Deşi vin din David, din viţă regească

Ei n-au nici-o casă ca han de dormit.
Maria Fecioara e gata să nască
Şi-atunci la un staul cei doi s-au oprit.

4. Din ceruri lumină de îngeri, coboară

Vrând parcă Cetatea s-o scoale din somn.
Deşi este noapte în frigul de-afară
În iesle Se naşte al Cerului Domn.

5. În grajdul acela de oi şi de vite

Căldura-i miracol şi mieii-I sunt fraţi.
Maria şi Iosif cu feţe uimite
Privesc la păstorii de-acum adunaţi:

6. „Solie de cântec, de har şi lumină

Văzurăm cu toţii şi-un înger ne-a spus
Că-n noaptea aceasta în ieslea de tină
Născut e Mesia cu nume ISUS!...”
7. Maria ascultă şi Iosif tresare...
De-o noapte şi-aduce aminte şi el
Când solul din ceruri îi face-o chemare:
„Fii soţul Mariei, iubeşte-o la fel!”

8. ”O taină din Ceruri în trupul ei poartă

Din Duhul Se naşte Mesia Isus!”
Şi Iosif se duce să-i bată în poartă,
S-o ia pe Maria cum îngeru-a spus.

9. Dar vremea trecuse şi, iată, minunea:

În lumea finită Cel Sfânt S-a-ntrupat.
Zidită e puntea ce trece genunea.
Păcatul prin Jertfă va fi-ndepărtat.

10. Veni-vor prin noapte şi magii şi steaua

Şi grecii şi neamuri din multele ţări
În strai de lumină mai albe ca neaua
Vestind pe Mesia-n albastrele zări.

11. Doar tu stai departe cu ochi ca de gheaţă.

Refuzi îndurarea cu-al dragostei Fiu.
Dar Tatăl te-aşteaptă, te cheamă la viaţă.
O, vino, amice cât nu-i prea târziu!...

Cântare:

12. Era un întuneric mare

În Israelul de demult,
Și toți Îl așteptau pe-Acela
Ce-i va iubi nespus de mult.
13. Îl așteptau pe Unsul, Domnul,
Mântuitoru-ntregii lumi,
Și despre care chiar Isaia
Vorbise clar în cartea lui.

14. Căci un Copil ni se va naște

Un Fiu din vița lui Isai,
Domnia Lui atunci va crește
Și pacea Lui va dăinui.

15. Isus Și-a înțeles chemarea

Și-a renunțat la slava Sa
S-aducă lumii împăcarea
Prin jertfa de pe Golgota.

16. El n-a venit cu măreție,

Nu s-a născut în vreun palat
Ci a ales ca umilința
Să fie diadema Sa.

17. Așa am învățat și eu

Că pot să fiu sărac, lipsit,
Dar dacă-L am pe Isus – Domn
Pot să fiu cel mai fericit.

18. El n-a avut vizitatori

Pe cei mai mari conducători,
Ci doar păstorii din câmpii
Îngenunchiat-au ieslei Lui.
19. Prin asta Dumnezeu ne-nvață,
Că El se poate folosi,
De orice om ce vine sincer
Și devotat pentru a-L sluji.

20. Isus ne-nvață ascultarea

Și renunțarea din iubire,
Smeriți să fim, ne-ajută, Doamne,
Și-ascultători chiar din pruncie.

21. Isus ne-nvață să ne pese

De oamenii de lângă noi,
Să îi iubim cum El făcut-a
Dându-și chiar viața pentru noi.

Cântare:

22. De nu s-ar fi născut Hristos,

N-am fi avut un scop în lume
Pe drumul vieții cel spinos
Nimic n-ar fi avut un rost,
De nu s-ar fi născut Hristos.

23. De nu s-ar fi născut Hristos,

N-am fi știut ce e smerenia.
Am fi fost veșnic dezbinați
Cuprinși în al mândriei lanț
Nu am mai fi trăit frumos
De nu s-ar fi născut Hristos.

24. De nu s-ar fi născut Hristos,

 N-am fi-nțeles ce-i dărnicia.
Să dai din ce ai tu, ceva?
Din timpul tău, din pâinea ta?
Nu am fi fost oameni miloși
De nu s-ar fi născut Hristos.

25. De nu s-ar fi născut Hristos,

N-am fi-nvățat ce e iertarea.
Să iert când altul mi-a greșit?
Și m-a lovit, m-a umilit...?
Am fi fost ca un ghimp spinos
De nu s-ar fi născut Hristos.

26. De nu s-ar fi născut Hristos,

N-am fi aflat pe Dumnezeu
Străini de El, de tot ce-i sfânt
Am fi fost veșnic doar pământ.
N-am fi fost aur valoros,
De nu s-ar fi născut Hristos.

27. De nu s-ar fi născut Hristos,

Noi nu am fi avut speranță.
Am fi fost pururi în robie,
N-am fi avut o veșnicie
Sau bucurii fără prisos
De nu s-ar fi născut Hristos.

28. De nu s-ar fi născut Hristos,

Noi nu am fi astăzi, aici.
N-am fi avut cui să-i cântăm,
Să-i mulțumim, să-l lăudăm
Ne-am fi-adunat fără vreun rost
De nu s-ar fi născut Hristos.
29. Iar dacă suntem azi aici,
Nu e pentru meritul nost'
Ci fiindcă-odată, de demult,
Lăsând tot ce iubea mai mult
S-a coborat la oameni jos
(Mântuitorul nost’, Hristos!)