Tema: Complexul generativ al mitologiei romine.

Dr. conf. univ. Yictoria Baraga

Cuprinsul prelegerii: Mitologia so(ii. Ursele. Mitologia morfii. Eroizarea mortului. S[rbatorile funerare. Bradul,
fereastra sufletului, nunta mortului, pasarea sufletului, stdlpii funerari gi ornamentele rituale. Mitologia strlmogilor
gi moqilor. Conceptele de moq, strf,mog gi moaqd. Legea plmdntului gi judecata bdtrdnilor. Zeii Mogi: Moqii qi
babele. Haosul. Mitogoniile. Teogonia. Dualismul teogoniei romrne. Cosmogonia. Arborele cosmic - bradul,
garpele precosmic. Antropogonia. Ciclurile antropogonice. Spila clpcdunilor, spila uriagilor, spila oamenilor
prop.iu-iili qi spila uriciloi. Etnogonia. Mitul etnogonic daco-roman al lupului. Etnogonia romAn[: mitul lui Traian
-Legendele
gi ut Ooitri"i. etnogonice despre: Dochia, Transilvania (Ardeal), Moldova qi fara Romdneasca.
Nomogonia. Erotogonia. Dragostele.

BibliograJie s electivd:
1. Vulclnescu Romulus, Mitologie romdnd, Editura Academiei, Bucureqti, I 985.
2. Pavelescu, Gheorghe, Pasdrea suflet. Contribulii pentru cunoq;lerea cultului morlilor la romdnii din
Transilvania, in Anuarul arhivei de folklor, Yl, 1942, Ethnos. Studii de etnografie;ifolclor,l, Sibiu,
1998;
3. Vulcdnescu, Romulus, Coloana cerului, Bucureqti, 1972;
+ Vulcf,nescu, Romulus, Mdstile populare,Btcureqti, 1970;
5. Romulus Vulcbnescu, Funcliunea magicd a troilei, 1947
6. MirceaCristianPricop, Troilele-frumuselemistico-simbolicdarealitdliicredinlei,tezdde 1icen16,

Bucureqti, 2004.

Termeni tematici: arhetipuri mitice autohtone; mitologia mo4ii, mitologia sortii qi mitologia
mo$ilor; psihopomp, Haosul, Teogonia, Cosmogonia, Antropogonia, Etnogonia, Erotogonia,
ontologie, gnoseologie, teomahie.

Pentru cercetarea sistemului mitologic a unui neam e necesar de studiat atdt formarea
complexului generativ al cugetdrii mitice autohtone c6t gi cre$terea, dezvoltarea sau inflorirea
mitologiei poporului.
Procesul apariliei qi formdrii arhetipurilor mitice prezintd un deosebit interes, pentru a
urmdri continuitatea qi evolulia aceluiaqi fenomen spiritual, care cunoaqte mai multe ipostaze.

Mitologia sor(ii

Ideea unui viitor predestinat amarcat credinlele antice qi diferite popoare practicau cultul
unei asemenea divinit6fi. Grecii o aveau pe Moi?a, latinii pe Fatum, iar la poporul rom6n este
Soarta, care mai este denumitd Menire, Noroc, Scris, Dat.
Se cere sI facem remarcd semanticd in ceea ce priveqte diferenlierea termenilor.
o
Fatalitatea este rigid[, ea este durd qi de neinduplecat, de aceea se anuleazd orice efort spiritual qi
respectiv sensul viefii. Soarta nu este implacabila, rece qi distantd, ci este o conditie necesarA
p.rt* evolulia sufletului, astfel conferind valoare existenlei omului pe pdmAnt, dar qi in cosmos
,,Soarta iqi exercitd puterea asupra preexistenlei, existenlei (fiinldrii) implicit
umane (a
comunitdlilor etnice sau familiale Ei a individului luat in parte) Ei postexistenlei cosmice(cerun,
pAmant qi subpdmdnt) cu o rigurozitate constantd qi implacabild. Conform unor credinle
mitologice la rtmdni, ordinea cosmicd Ei uman6 este supraveghetd de Soart6. Ea are puteri
discrelionare pentru menlinerea echilibrului prestabilit in cosmos, capacitdlilor de a interveni
direct in rosturile acestui echilibru sau indirect, prin interprefii qi acolilii ei. Ea line cumpdna
dreptei r6nduieli a celor divine, ceea ce insemnd cd, prezideazd, aldturi de demiurgi, la intreaga
viail materiald, a cosmosului qi la intreaga via!6 spirituald, a omului." (Vulcdnescu Romulus,
Mitologie romdnd, Editura Academiei, Bucureqti, 1985, p.162)
Soarta se subordo neazd dualismului teocratic, astfel hotdr6rile ei sunt irevicabile qi fie
este primitd cu resemnare, fie cu rezisten!6, considerdnd-o un dat necesar. Expresiile romdneqti
privitoare la soartd sunt diferite: ,,aga i-a fost scris", ,,cum e omul qi soarta lui", ,,sortii ii place
omul curaj o s". . S oarta aclioneazd prin intermediul ftpturil or mitice.
.

Ursele. in mitologia romdn[ cunoa$tem Ursitorii sau Ursitoarele, ca ipostaze ale So(ii. $i
deoarece avem o comunitate pastoral-agricold aceqtia sunt inftliqa[i ca trei ursitori ciobani sau
ciobdnife. Conform altor variante Ursele, de obicei trei la numdr, sunt niqte zdne fecioare tinere
sau bdtrfine, care se manifestl in primele trei nopli de la naqterea pruncului. Cea dint6i este
denumitd torcdtoarea, cdci toarce firul vielii copilului, cea de-a doua e depdn6toarea, cdci adund
firul viefii in ghem, iar atreiaeste curmdtoarea, deoarece indicd unde e limita vietii acestuia. Cea
din urmd ascunde ghemul cu firuI vielii intr-o peqterd din munli qi doar Soarta poate sd intervind.
in legdturd cu acest mit, in odaia in care era copilul se puneau bucate deosebite spre a imbldnzi
zdne{eursitoare ca sd fie mai indurdtoare cu soarta noului ndscut. De asemenea, p6rinfii copilului
trebuie sd se roage cu bunecuv6ntare pentru viala sa, allii practic[ descdntecele de imbunare a
urselor. Din cauza indiscretiei pdrinfilor, ursele s-au frcut invizibile qi le poate vedea doar
moaqa. Astfel, moa$a deline marea taind a predestin6rii acestuia qi nu are voie sd destdinuie
cuvintul ursirii, cd vor fi pedepsite.
Printre micile zdne ale Sorlii por fi menfionate Cale bund/Cale rea, Ceas bun/Ceas rdu,
Piazdbund/Piazd.rea, ZdnebunelZdne rele. Viala omului este conceputd, la suprafald, ca o luptd
intre forlele opuse, ca un joc al energiilor ce depinde de corectitudinea triirii sufleteqti.
in conceplia romdnilor se poate vorbi de conceptul de soartl colectivd, adic[ la nivelul
unui neam, al unei etnii. S-a inrdddcinat obiceiul de a s[rbdtori zi:ua urselor gi in Ajunul Anului
Nou.
Mitologia morfii

Cea mai arhaicd formd de mitologie este mitologia morfii. Conform concepliei arhaice
moartea este consideratd o treaptd sau o trambulind depaqitd de suflet in circuitele sale cosmice.
Adevdrata via!6 e dincolo, in lumea cealaltS. in lumea noastrd sufletul se intrupeazd spre a se
perfecfiona, trece o qcoald, o incercare. Mentalitatea populard pomeqte de la o viziune a vielii
sufletului incadratd in sistemul cosmic. Astfel na$terea este conceputd ca un inceput al vie{ii
terestre, nunta constituie qansa de realizarea deplind in aceastd via[d, iar moartea reprezintd
sfdrqitul ipostazei terestre ;i revenirea la viala adev6ratS, sursa fiin![rii.
Mitologia populard autohtond nici nu pune la indoiald dacd sufletul mai trdieqte dupd
moartea corpului fizic, evident cd da, qi toate ritualurile, magiile pornesc tocmai de la aceastd
certitudine. Ideea nemuririi sufletului este localizatd in subconqtientul bdqtinaqilor incd de la
predaci.
-
in diferite perioade dacii practicau doud modalitSli de tratare a cadavrelor defunclilor:
incinerarea, care e mai veche autohtond, qi inhumarea, care este imprumutat6 de la popoarele
vecine. incinerarea este realizatd cu bund Etiinfd cd este un rit necesar, pornind de la ideea cd
trupul este o incdtuqare a sufletului ce trebuie ajutat sd se elibereze. ,,b69tinaqii Daciei n-au avut
un cult al trupului mort(...); ei n-au adorat trupul, nu s-au temut de el qi nu qi-au dat ostenealS s6-l
pdstreze pentru o viitoare reintoarcere a sufletului(in trup) (...) Au socotit trupul o (inchisoare) qi
au dorit o cdt mai grabnicl sfbrdmare a (luiX...) Moartea fiind o supremd eliberare a sufletului
spre a se indlfa laZeul Luminii qi al Focului, era doritd Ei cdutatd.(...) trupul era considerat un
lucru inutil, chiar dispreluit, fiind incdrcat de p6cate, qi de aceea se incredinla focului spre
purificare" deci dacii credeau ,,cd dincolo de moarte incepe viafa veqnicd". Moartea eta un prilej
a de aurca spre cer, de a pleca dreparadisul lui Zamolxe.(p.175)
in ceea ce priveqte tradilia inhumarii la daci, ritul prevedea prezenla obligatorie a
obiectelor sacre - cea$ca qi strachina - cu care decedatul urma sd participe la ,,osp6!ul
nemuririi".
Nu e vorba de curajul in fala morfii, ci o conqtiintd permanentd a nemuririi sufletului. De
aici gi lejeritatea sacrificiului personal in numele Zeului( o datd la 4 ani era trimis cAte un
mesager), spre apdrarea neamului sau a familiei.

2
 Eroizarea mortului. Arheologia funerard aduce materiale interesante ce exprimd
eroizarea mortului. Venerarea defunctului se realizeazd fi,e prin reprezentarea banchetului
funerar, fie prin cea a cdldreyului funerar, deseori asociat cu cavalerului trac situat l6ngd
arborele cosmic in jurul cdruia e incolScit qarpele.
Unii cercetdtori au stabilit o tangenld intre cavalerului trac cu sens de sanctitate funerard
precreqtinl qi sfbntul Gheorghe ca sanctitate creqtinizatd.
-
Sdrbdtorile funerare. in legdturd cu atitudinea dacilor fafd de fenomenul naqterii qi al
morlii, Herodot afirma: ,,Rudele stau in jurul noului-ndscut qi pdng nenorocirile pe care va trebui
s[ le indure noul-n6scut, odatl ce a venit pe lume. Sunt pomenite atunci toate suferinlele
omenegti. CAnd moare cineva, trausii il ingroapd glumind qi bucurAndu-se. Cu acest prilej ei
amintesc nenorocirile de care scapd omul qi aratd cdt este el de fericit in toate privinfele."
Se spune cd unul dintre triburile trace era poligam qi cdnd murea vreunul dintre bdrbali,
se alegea cei mai r6vnit[ qi vrednicd femeie pentru a fi inmorm6ntatd aldturi de defunct, celelalte
fiind astfel ruginate. IntereseazS similitudinea tradi{iilor la tragi qi gefi cu cele ale indienilor.
Se obiqnuia ingrijirea mormintelor, oferirea ofrandelor pentru ca defunclii sd nu devind
umbre r6tdcitoare sau daimoni (benefici/malefici), adici protectori sau distrugdtori ai familiei,
neamului sau comunitSlii.
Pentru ca decesul copilului sd fie preintAmpinat femeia urma sd nasc[, pe p[mdnt, pe paie
in cdmp sau pe vatra casei.

Bradul. G6ndirea miticd autohtond vedea unitatea indispensabild dintre om qi Natur6.

Bradul, ca exponent particular al arborelui cosmic, era un insofitor semnificativ al omului la
toate etapele definitorii ale viefii sale. La naqtere pruncul este inchinat bradului, crezind cd
destinul s6u mai este scris in virful coniferului, la nuntd bradul este impodobit qi participd aldturi
de miri, iar moarte bradul este inveqmdntat cu pomene. CAnd decedatul nu este gdsit in locul sdu
in sicriu este pus un trunchi de brad dupd statuia qi v6rsta acestuia. iniinte de tdiere, bradului i se
cere iertare pentru cd sunt nevoili s[-i curme zilele.

MdEtile Jinerare. Supersti{iile acordd o atenfie speciald vestimentaliei defunctului.

Masca-cdmaE[ este de dorit sd fie confeclionatd din c6nepd sau in, brodatd in dreptul felei qi este
cusutd ca un sac. Ritualul se realiza la rugdmintea celui rdposat cu scopul de a preveni orice
daimonolo gizare.
Ritul sacrificdrii unei so{ii era inlocuit prin ritul tdierii podoabelor capilare vre-unei femei
apropiate din familie qi punerea cosilei ca ofrandd in sicriu, iar altd cosi1d era agd[atd pe st6lpul
funerar.
C6nd mortul era priveghiat, unele femei bocitoare erau mascate spre a inldtura demonii
malefici.
De asemenea se juca hora in jurul rugului aprins, care era un preambul al incinerdrii sau
amintirea acesteia.
Fereastra sufletului Pornind de la ideea cd defunctul are nevoie sd mai comunice cu
rudele qi apropiafii, sicriului i se tdiau orificii laterale in formd de triunghi, cerc, pdtrat sau cruce.
Aceste orificii erau denumite urechia/ochiul mortului, alteori erau considerate fereastra
sufletului, rit, care s-a pdstrat incd din epoca neoliticd.
Jocul calului este unul dintre ritualurile de vivificare a defunctului. Se face un mic
spectacol cu glume la adresa insuririi mortului. Din cele mai vechi timpuri calul era considerat
un animal psihopomp, adicd care proteja mortul in lumea de dincolo qi era reprezentat pe
morminte fiind cdldrit de sufletul decedatului.
Nunta mortului. in conceplia popularS, moartea este asociatd nunlii, care este un alt
moment de cotitur[ a evolufiei sufleteqti a omului. La fel cum cdsdtoria ii oferd omului
posibilitatea unei realizdriplenare, astfel qi plecarea in lumea de apoi desdvdrEeqte sufletul uman.
Pasdrea saJletului. in mitologia romdnd in legdturd cu motivele funerare existd doud
tipuri de pdsdri: malefice, care anun!6 sosirea morlii, prcum cucuveaua, corbul, cucul; benefice,
care insotresc sufletul defunctului in lumea de apoi, pdsdri psihopompe sunt: porumbeii, Pasirea
mdiastrfl. De asemenea, int6lnim motivul sufletului-pasdre cu aripile deschise gata spre a-Ei lua
zborul spre lumea de dincolo.
Sfi lpii funerari Si ornamentele rituale.

{&1
.'q {/,
'".;r H
{ttsE
.r-i q
"-;'r
";*.ts|
+r*#

jffiK Sd ds4

:, fr 1,;',$t ilffi
l';
! L
Et t4
;n
.*-""".i4
J"-T-n

i" H ii*l i"H'$

lr

) Ps-
sii Gffi&
1g i!
K.*:ry
ffiH
Y
\ s:

w
tiry

ffi
&t

ffi &l
&l
ffi
,:l
p"". *
l

ffie
'ffi d> .ffi
^l:

",&$ffi'

t ry
,ffi
rilit#l
ffi$ JL&kr
ffi
\ffi
ffi
ffi,
BrX d 'k_
w
w *W
.,Al\

*m
ffi ffi ffi ffi'
$ffi[
ffi
ffis
ITEJiE
t u:s
ffi w & i*
w&ffi$ffi

ffiK
,ffi,, n.{ ff{:tt\
fk'r
.:

W I
$
l6&M&;e\{,
, ;:i.IHifiid \
-tr ftr
ffi I"r

x
t,

A
!t I f
ffiffi
ffixtlr
\ruw
!
"ttrt_ W
ffirm
rl'IL f,'dl .

e,b*&r
* citEtrlor
I iadoei* an-l* lcd
w*ftt. a*"et.lnwiot t; rimul{"'ltr w
&HT}
ffi
ffi\ B ffi IXHS

4
y4,iq,""re

ffi

6
 I
lltN d&i

I
I

il

*w
;

-**X

p*1

ffi
Stdlpii funerari sau stdlpii de morminte sunt monumente funerare din lemn, pdstrate din
perioada predac6, care se mai regdsesc in unele regiuni din Transilvania. infEliqarea stdlpilor
evocd sexul, vdrsta qi statutul social (cdsdtorit/celibatar, activitatea). Pe st6lpi sunt reprezentate:
pasdrea sufletului, crucea, simbolul solar exprimat prin roata sau floarea cu 6, 8, 12 petale,
soarele qi luna, romburile inl5nluite: ,,coloana fbrd de sf6rqit"(C.Brdncuq),

7
 in perioada creqtind stAlpii sunt treptat inlocuili prin cruci. Erau cruci bdrblteEti 9i cruci
femeieqti. Pentru morminte duble erau confec{ionate cruci ingemdnate.
Troilele sunt simboluri de cult cre;tin ce conlin o cnrce mare gi doul lateral, insd inilial
au fost trei coloane ale cerului ingemdnate. Troila sau stdlpul cerului are rol ritual, reprezent6nd
axul cosmic. Trinitatea crucilor conferd monumentului o funcfionalitate misticd a fo(ei trinitdfii
divine. Potrivit credinlei populare, troilele se construiesc spre a purifica spaliul de forle necurate
qi erau construite la hotare, rdscruci de drumuri, la fdnt6ni.
Motivul mor{ii in literaturl. ln folclorul romdnesc putem distinge dou6 balade
valoroase, in care apafe motivul unei mo(i violente Miorila qi Me;terul Manole.
Balada Miorila este o baladd complexd carc vizeazd mai multe nivele. La ninel social -
conflictul dintre ciobani, familiar - relalia mam6-fiu, la nivelul realizdrii profesionale - totul este
rodnic, mioara nlzdrdvandeste prietenul cel mai fidel... Dar toate aceste subiecte sunt brodate pe
o pdnzd a crezului dacic despre nemurirea su/letuhli, despre unitatea cosmicd. Romulus
Vulcdnescu afirmd cd,,ciobanul charismstic din balada Miorila reprezittd, in planul mitologiei
morfii, transsimbolizarea epicd a eroizdrii mortului, care a dat un sens etic apropiatei lui mor,ti"
(Vulcdnescu Romulus, Mitologie romAnS, Editura Academiei, Bucureqti, 1985, p.207).
Balada MeSterul Manole, pe l6ngd alte motive precum ctitoria unei mdnistiri, necesitatea
meqterului-artist de a se realiza, laqitatea zidarilor, fidelitatea sofiei, are la temelie un rit de
consolidare a construc{iilor bazat pe sacrificiu.
,ointr-un eseu consacrat relatiei dintre moarte qi iubire in cultura romdneascd, Alex.
Tdnase susline cd mitul gi viziunea mor{ii delin o pondere cultural6 apreciabild qi cE ponderea
cea mai mare nu o au atdt creafiile din care se degajd un sens pesimist, fatalist, depresiv, sf6qietor
tragic, care devitalizeazd, c6t mai ales cu un sens eroic, tonifiant, spiritualizat, plenar etico-
estetic, care plaseazE pe romdn la un nivel superior de viafd culturald, dominatd de dorul
nemuririi spirituale. Teoria morlii eroice este secundatd de aplicalia ei la mitul qi viziunea morfii
in baladele Miorila Si MeSterul Manole " (Vulcdnescu Romulus, Mitologie rom6n6, Editura
Academiei, Bucuregti, 1985, p. 208).
Un loc distinct in mitologia mo(ii, populatia autohtond o acordi Marii treceri. Adicd
trecerea sufletului din Lumea aceasta in Lumea cealaltS se infrptuieqte cu mari riscuri qi
primejdii, trec6nd peste o mare foarte addncd,, care se numeEte sorbul pdmdntului. De asemenea,
trece peste Apa Sdmbetei qi prin Vdmile Vdzduhului. Fdpturile psihopompe, care inso{esc,
incurajeazd qi ajutd sufletul sunt pasdrea sufletului, calul qi bradul.

Mitologia strlmoqilor gi moqilor

O direclie importantd a mitologiei generative line de cultul moqilor qi str[moEilor.

Obiceiul de a venera strdmoqii e legat de conEtientizarea descendenlei neamului, individului, de
preluirea progenitorilor ca entitate merituoasd qi ca promotori ai seminliei neamului. Pe de altd
parte, cultul str6moqilor este legat qi de o direclie a mitologiei morli: eroizarea mo(ilor. Mogii Ei
strdmoqii sunt considerafi drept frpturi mitice protectoare ale succesorilor, de aceea ei sunt
ulterior divinizafi qi ridicafi la rangul de divinitali tutelare.

Conceptele de mog, strdmoS Si moaSd.ln limba romdnd cuvdntul moS este un cuvdnt
polisemic, el indicd rudenia de sdnge in linie dreaptd, adicd un ascendent al neamului, astfel, el
exprima sensurile de om bdtrdn, dar qi de unchi. Aceastd semantic[ se referd doar la blrbali.
Derivatul feminin al acestui cuvAnt are altd conotatie. Moaga este o femeie de obicei in vdrstS,
cel pulin cu experien!6, care primeqte naqterile femeilor qi iqi indeplineqte datoririle fafd de
neamul respectiv. Mai rar se utilizeazl cu sens de femeie vArstnicd.
Termenul de strdmoS se referd la o persoand care a trdit cu cdteva generalii inaintea cuiva
qi din care descind membrii vreunei familii; cdnd spunem utilizdm cuvdntul la plural, adicd
strdmoEi, avem in vedere generalii anterioare, inaintaEii unui neam, unui popor care au trdit intr-o
epocd indeplrtatd.
 Legea pdmdntului Si judecata bdfiAnilor. Satul romdnesc avea ostructuri sociald
organizatd dupd principiul ierarhic. Trepta de jo era mullimea sau natul satului, apoi urma ceata
de feciori qi fecioare, mai sus era ceata oamenilor vrednici cu funcjii profesionale qi in startul de
vfirf al satului era ceata oamenilor bdtrani qi chibzuili, dintre care erau aleqi cei mai infelepfi.
Tocmai bStr6nii infelepti decideau care este obiceiul p6mdntului sau legea pdm6ntului, ei
stabileau normele etico-juridice ale satului - datini - Ei reglementarea aplicafiei acestora.
Judecata bAtranilor avea un caracter sacru, se desfbqura intr-un spafiu consacrat (la hotarele
moqiei, in scaunul de judecatE, in luminiq de pddure de brad), atmosfeta realizdrii ei era magico-
miticd (inainte de rds6ritul soarelui) qi solicita o iniliere qi puritate spirituald impecabild
batranilor-i udecitori.

Zeii Mogi: MoSii gi Babele. in mitologia romdnS, pe l6ngd moqii genetici, mai existd qi
Zeii moqi, aceqtia sunt Fdrtatul, zeul primar, pe care mitologia il imagineazd drept un zeu cioban,
qi NefErtatul, zeul secundar, care e conceput ca un zeu vrdjitor.
Treptat cultul zeilor moqi a fost redus la venerarea semidivinitdfllor, a moqilor zei. Astfel
apare cultul Moqilor qi Babelor, care, de obicei, exprimd fenomene metereologice (MoE Crivd!,
Baba Dochia). Cinstirea moqilor gi babelor s-a exprimat qi la nivelul onomasticii (Baba Novac,
Baranga - lup bitrdn, cap de gait6, Mogoi, Moqanu, ) qi toponimiei (MoqeEti, Moqoaia, Moqa,
Bardgan)
Haosul
Conform credinlei populare inainte de crea{ie a existat o perioadd pregdtitoace, de
anticipare, care este denumiti haos. Haosul este altceva dec6t neantul. Dacd neantul este un vid,
un gol absolut, haosul presupune coexistenla elementelor universale primordiale, aflate intr-o
stare latentl qi confuzd, care constituie sursa construcliei cosmice. in textele populare haosul este
denumit incifrat - apele primordiale. Motivul precosmogonic il int6lnim in imnurile vedice
indiene, in mitologia chinezd, dar qi in tradilia iudeo-creEtin5, in care Dumnezeu plute;te peste
ape. Deci apele primordiale confin stihiile lumii, imposibil de definit in termenii manifestf,rii, dar
care constituie, de fapt, premateria cosmic6. in folclorul romdnesc exprimarea existen{ei haosului
sund cam aqa: ,,int6i Ei-ntAi, c6nd nu era pdmAntul ftcut, era numai stei de ap6 qi se vedea pdm6nt
nicdieri, doar numai apd gi ap6 qi dincolo nimic" sau ,, dintru inceput nu era pdmdnt soare, lund qi
stele, nici lumind ca acum, ci incotr-o te-ai fi intors qi te-ai fi uitat, era numai o apd tulbure, care
plutea ca un nor, incolo qi incoace."intunericul necontenit este redat qi in altd form6: ,,Dintru-ntdi
qi -nt6i era numai apd qi intuneric". Construcfia pdmdntului se realizeazeain contextul haosului
qi nu in afara haosului, de niqte fbpturi extracosmice.
Haosul nu are nici o dimesiune pe care o foloseqte omul, nici de timp, nici de spafiu, nici
de vitezd, in el coexist6 toate contrariile via![/moarte, sus/jos, r6u/bun, frumos/urdt, trecut/viitor,
reallireal, aici se intdlnesc toate elementele opozite.
Mitogoniile
Baza genezei mitice poate fi denumitd mitogonie. Mitogoniile se deosebesc de
explicaliile qtiinfifice. Mitogoniile, ce exprimd o accesare a sub/supra-conqtientului, iqi gdsesc
sfera de preocupare in natura qi esenfa ontologicd, pe c6nd qtiinla, ce denotd o cunoaqtere
progresivd, este interesatd de adevSruri gnoseologice. Cele doud tipuri de infelegere a lumii se
completeaz6 reciproc, doar cd cea dintdi este esenfiald qi vulnerabild, iar cea de-a doua mai
rigid6, dar perifericd.
Mitogoniile au fost primele rdspunsuri sistemice ale mitologiei unui popor. Dar expresia
miticd nu presupune terminologie abstractd, seacd qi rece, ci un limbaj plastic, simpatetic qi
sincretic.
Mitogoniile principale se fundamenteazd pe miturile arhetipale, care constituie structura
germinativd a gdndirii mitice. In aceastd categorie intrS: teogonia, cosmogonia, antropogonia,
erotogonia, etnogonia. Mitogoniile secundare, au un caracter complementar Ei succesiv fafd de
cele primare. Printre acestea am putea numi: fitogonia, zoogonia, hidrogonia, teknogonia etc..

9
 producdnd
Mitogoniile secundare au provenienld derivativd, de aceea au tendint6 spre degradare
mituri parazitare, mituri irelevante, p seudo-mituri'
Teogonia. Dualismul teogoniei romflne
prima treaptd a crealiei sJ realiazeazi- prin teogonie, adicd crea{ia zeilor sau autocreafie.
in mitologia romina, Divinitalile gemelare se autogenereazd deasupra apelor primordiale, ele
irump din Haos spre a crea stihiile universale. Cele doui fEpturi divine sunt
transcendente
concepute printr-o
Haosului, anticipand Cosmosul - una ante- gi celalalt non-cosmicd - sunt
adic6 inrudirea
i;;;fir". i;d p" timpul dacilor a fost practicat obiceiul fratenizdrii rituale, frali. Fraternizarea
,fi.itruti a celor di, n"u-rri diferite, frrd aavea relalii erotice: a se lua drept
presupune asumarea responsabilitatii pentru celdlalt intr-un mod dezinteresat.
Fraternizarea
exclude abandonul relaliei, ca qi in .-rt f.4itor nativi, care sunt dafi de soart6 p6nd la moarte,
ca o
chiar dacd nu ne convin. Astfel, cele dou[ ftpturi divine gemelare sunt receptate
fraternizare. de aceea unul e numit Fdrtatul, cu.e !ir" pdrghiile crealiei,
iar celdlalt Nefdrtatul,
care merge in r6sp6r sdvarqind erori, dezechilibruri, nechibzuiri, ca apoi
cel dintai sd repare,
inbun6t6lLd situalia. Cele doud divinitali conlucreazd dialectic intr-o relalie,
in care cel de-al
doile se afl6 in relafie de recesivitate fald de cel dintdi'
Din cauza pierderii inlelepciunii iniliatice, a receptdrii desacralizate. a lumii, respectiv qi a
Fdrtafilor divini, relalia acestora este conceputd ca o fratrocralie antagonicd. in opozilia
lor de
.*u.t"r", ei nu gisesc puterea de a se inlllege form6nd, cu timpul, o relalie de antagonism
incurabil. Aceastd marginita percepere a lucrurilor o int6lnim qi in varianta denaturatd a
creqtinismului, in care Dumnezeu se afl[ in opozilie cu Satan, ceea ce este
o alunecare de la
lui Dumnezeu: fortele qi
monoteism la politeism, cdci cel din urmd este creatul qi subordonatul
-- -- sunt diferite.
rangurile
in f.rioada dacd amitului, cele dou6 divinitdfi gemelare au conlucrat armonic, oblinand
perfecliunea creafiei, adicd avem o ,,teogonie frrd teomahie" cu un dualism lucrativ'
Faza
Fdrtatul este un
ulterioard se remarca un dualism antagonic dintre FArtalii divini qi, respectiv,
demiurg al sacrului, iar Nefdrtatul al - profanului'
-Spre
deosebire de politeism, dualismul divin presupune o treaptd mai_avansatd deoarece
iqi concantreazdvenerur"ilu o entitate bipolard, la un antagonism interior. Iar rdul, dupd cum
Lupta este o
susline Ovidiu Papadima, ,,este vlzut de rom0ni ca un dar necesar al existenfei".
parte component6 a naturii creafiei. Sacralitatea transcende categoriile moralei umane divizate in
tine gi rdu, polaritate oblinutd in urma valorificdrii particularului. Sacralitatea este Iubire.
Cosmogonia
Mitologla cosmogonic[ reflectd originea qi procesul de formare a universului. Actul
crealiei declanq-eaza in subconqtientul omului mai multe aspecte: raportarea entitdlii
umane la "or-ii.
imensitatea cosmic[; reg6ndirea fenomenului viafd-moarte la diferite nivele ale
fiinfarii; dupd principiul imitdrii la o scard mai micd - provocarea spre a crea ceva.
Realizarea manifestului din nemanifest.

Arborele cosmic - bradul

Exist6 mai multe versiuni ale mitului geneziac, dar ele oarecum se completeazi.
Se spune cd la inceput nu erau decdt apele primordiale. Dumnezeu vroia sd facd
lumea,
fra1i, nici prieteni,
dar nu qtie ce fel de tume qi cum s6 o facd. intristat qi supdrat cd nu avea nici
aruncd taltagul in apa cea mare qi fErd vrerea qi cunoqtinfa sa, din baltag crescu
un arbore mare,
iar sub il zdrr pe Dracu, care rdzdnd ii propune frdlie qi prietenie' La care Dumnezeu ii
r6spunde .a ,,., are dec6t sd-i fie prieten , c6ii nimeni nu-i poate fi frate.
"opu-. Timp de noud zile
c6l-6torir6 pe Ape qi Dumnezeu infeleseserd cd acesta nu-l iubea. Deoarece
Dracu nu poate crea
nimic, il indeamnh pe Dumnezeu s[ pldsmuiascd qi alte fbpturi pentru a diminua tensiunea'
Dumnezeu ii zise Dracului si aducd de la fundul apelor nisip spre a ctea
lumea la rostirea
propriului s[u nume. insd acesta qi-a rostit propriul nume qi pamAntul l-a ars. Dojenindu-I,
br*rr"r.,, l-a mai trimis o dati doar sr-i aducd nisip, dar Dracu timp de noud zile iqi rosteao
lumea: afrcut
numele incdt s-a innegrit. Totuqi a tteia oard adusese nisip qi Dumnezeu a ftcut

10
tufii1d, apus-o sub brad gi a menit-o sd creascd. Dracu s-a bucurat mult qi l-a izgonit pe
Dumnezeu.
in mentalitatea poporului romdn, mitul credrii arborelui cosmic din Haos este mai
important decdt crearea NefErtatului. Prin urmare arborele cosmic este creatia majord" a
F[rtatului. Este importat sd men]iondm cd popoarele sedentare iqi aleg simboluri vegetale din
spatiul geografic locuit, spre deosebire de popoarele migratoare ) care preferd elemente dinamice.
Arborele cosmic nu-i decdt axa lumii, e sursa celorlalte creatii.
Dumnezeu a ftcut o turtit6, a pus-o sub brad qi a menit-o sd creasc6. Din acest moment
incepe colaborarea celor doi demiurgi. Perfecfionarea se obline prin experimentare. Fdrtatul
adormiser[ l6ngd brad, iar Nefbrtatul, vrdnd sd-l rdstoame in apele tulburi, il trage la marginea
turtei de pdmdnt, insd unde il tr6ge acolo plmdntul creqtea qi s-a fEcut atdt de mare inc6t nu mai
era loc pentru ape. Pentru arepara isprava au recurs la ajutorul albinei qi ariciului, care i-au ajutat
sd-l increteascd formdnd munli qi dealuri, c6mpii qi vai. Apoi F6rtalii s-au gdndit sd acopere
pdm6ntul cu cer, pe care l-au impodobit cu aqtri lumindtori frurind Soarele, Luna qi stelele.
$arpele mitic. Cosmismul
$arpele a existat inainte de crearea lumii, el s-a ivit din apele primordiale impreund cu
arborele cosmic. Datoritd constituliei sale qarpele exprimd miqcarea spiralatS, vdrtejul, labirintul,
carc reprezintd o imagine schematicl a cosmosului.
In mitologia autohtond, din cele mai vechi timpuri, a fost redatd ideea cosmismului.
Adic6, in mintea fdranului a existat intotdeauna conqtiin]a cd este o fEpturd cosmic6. Perceperea
armoniei, raliunii Ei moralitdlii universale il determind pe omul autohton sd se miqte, sd
g6ndeascd qi sd trdiascd dupl legile Naturii.
,,Sentimentul participdrii la cosmos este componenta cea mai expresivd a cosmismului
rom6nesc. in esenla lui acest sentiment prezintd, doud aspecte: 1) participarea rom6nului la
cosmos, qi 2) participarea cosmosului la viafa romdnului. Dupd Vasile B5ncild, romAnul ,,are
ideea nemuririi impersonale care e mai profundl decdt nemurirea personald". Fapt care il face si
nu fie dominat de sentimentul tragic al mo(ii qi nici de sentimentului tragic al singurdtSlii.
,,Pentru el moartea e o mireasd cosmic[, iar...singurdtatea...un dor". (...) ,,Rom6nii , din cauza
participdrii cosmice, au qi trdirea unei nemuriri in sine, impersonale, ad6nci(...). De la nivelul
cosmic rom6nul face impresia cd domind istoria". (Vulcdnescu Romulus, Mitologie romdnd,
Editura Academiei, Bucureqti, 1985, p.2a6)
Despre viziunea cosmicd la romdni au vorbit filosofi, istorici gi folcloriqti printre care:
Vasile P6rvan, Ovidiu Papadima, Lucan Blaga, Mircea Eliade. Prin urmare, cosmismul autohton
este o conceptie filosoficI, o dimensiune eticd qi un model estetic.
Antropogonia
Antropogonia explicd crealia omului ca fEpturd cosmicd pe pdm6nt.
Conform unor mituri, din frunzele copacului cosmic se ivird oamenii.
Ciclurile antropogonice
Dupd alte versiuni, din jocul creator al F6rtalilor au apdrut primele frpturi umane.
SpUa cdpcdunilor. Cdpcdunii aveau o infrfiqare monstruoasd cu cap de cAine -
chinocefali, comunicarea lor este lStratul, erau antropofage - se m6ncau intre ei, mdncau qi
oameni. Au locuit in peqteri qi in pdduri, se indeletniceau cu culesul roadelor cu v6ndtoarea.
Spita capclunilor a fost distrusd de uriaqi. Au supraviafuit doar unele exemplare in fundul
pddurilor, precun Muma Pddurii, Pdduroiul, Tatdl Pddurii, qi Zmeii. Ei au fost exterminafi de un
potop.

11
 i iffi,.
ffiW

in cea de-a doua era antropogonicd au fost creafi uriagii. Urmele altor rase umanoide au
fost gdsite in intreaga lume in nenumarate situri arheologice. Dimensiunile uriaqelor variau de la
2,5 mla 4-5 m. Pe teritoriul Rom6niei cele mai uluitoarea descoperi au fost frcute la Argedava -
Popeqti-Novaci qi Valea Mortii. ,,Este vorba de scheletele roz (ca in urma unei iradieri) a 80 de
uriaqi, aprecia[i de localnici ca avand o inaltime de peste 5 metri, deshumate la Nucet, de la
Necropola Zellor, din vestul cetalii. "(http://www.efemeride.ro/uriasii-o-rasa-umanoida-
disparuta).
Prezen[a lor este confirmatd de toponimia miticd rom6neascs: Peqtera Uriaqului, Pivnifa
Uriaqului, Movila UriaEului, Movila Uriaqei, Mormdntul Uriaqului, Mormdntul Uriaqei, Cetatea
Uriaqului etc..
Oameni de proporlii mari, uriaqii erau paqnici, insf, aveau un caracter certdre!, din cauza
minlii dezechilibrate, de aceea c6nd se infuriau erau de nest6pdnit. Femeile uriaqilor erau mai

t2
bldnde, vorb5rele qi muncitoare. Unindu-se in grupuri, luptele dintre uriaqi treptat s-a transformat
in lupta impotriva divinitdlilor supreme.
,,Cdnd se certau intre ei, se prindeau cu mdinile de torlile cerului, scutur6nd bolta,
provocAnd ploi qi inundalii. Tradilia legendard descrie cd rdzvrdtindu-se odatd, au prins toate
tortile cerului, scutur6ndu-le doar-doar o cddea pe pdmdnt cerul cu divinitalile cereqti, pentru a le
zdrobi in luptd corp la corp. Au dezldnluit atunci potopul care i-a inecat pe cei mai mul1i. Iar cei
care au scdpat in peqtri inalte, fulgerele trdznetele s-au prdvdlit atunci peste intrdri, cetluindu-i
acolo pe veci. Aqa s-a stArpit spifa uriaqilor din propria lor prostie." (Vulcdnescu Romulus,
Mitologie romdnd, Editura Academiei, Bucuregti, 1985, p.256)
Miturile relateazd, despre disparilia uriaqilor dupd aparilia oamenilor qi de atitudinea ostild
a acestora fat[ de oameni. Alte poveqtirelateazd despre uriaqi incrucigafi cu unele reminiscenfe
de cdpcduni, prelu6nd de la ceqtia deprinderi rele.
Spila oamenilor propriu-ziSi
,,Spre deosebire de celelalte doud spile umane, oamenii propriu-ziqi au ajuns sd concureze
divinitatea Fdrtafilor, realizdnd c6nd opere ingenioase asemeni Fdrtatului, cAnd opere infemale
asemeni Nefdrtatului. in lupta geniului bun cu geniul rdu din om, a predominat de cele mai multe
ori geniul r6u. Influenla geniului rdu a bucurat la inceput pe Nefrrtat. Cu timpul insd acesta qi-a
dat seama de ingeniozitatea umand in rdu, care o ?ntrece pe a lui ca Nefrrtat, Ei atunci l-a cuprins
teama elimindrii lui de cdtre om din activitatea divind in cosmos. $i i-a hotdrdt pierzania omului,
peste capul Fdrtatului, cdruia ii pldcea indrdzneala, av6ntul qi capacitatea creatoare a omului,
moqtenitor al unora dintre cditaflle lui divine." (Vulclnescu Romulus, Mitologie romdnd,
Editura Academiei, Bucureqti, 1985, p.256)
Referitor la originea oamenilor din regiunea carpaticS, au fost emise mai multe ipoteze,
printre care ar fi cea a:
1) omului artistic, care se distinge simluri ascufite, gusturi rafinate gi indem6ndri
creatoare. E vorba de civilizaliile Cucuteni, Vddastra, Hamangia... acest om
pune temeliile culturii predace, dace qi romdne.
2) omului pelasg, care dupi pdrerea lui Nicolaie DensuEeanu, constituie leagdnul
civilizatiei gi culturii omeneqti, l5s6nd urme pe trei pdrfi ale lumii Asia, Africa
qi Europa. Grecii ii considerau divini. Pelasgii care locuiau la nod de Dundre
gi Marea Neagrd erau numili hiperborieni. Tracii sunt considerali continuatorii
culturali al pelasgilor.
3) Omului etiopean (negroid). Ipoteza lui G.M.Ionescu susline cd au fost
suprapuse trei rase: etiopeand, a pelasgilor qi cea ariand". Dacia preistoricd a
mai fost nimitS: Arabia, Tartaria, fara Neagr5, Vlahia Neagr5, de unde qi Bas-
arabia, Marea Neagr6..
Spila uricilor
Conform mitologiei rom6ne ultima spacie uman6 sunt uricii, care mai sunt numili
rohmani sau blajini. Uricii au fost pldsmuili impreund cu uriaqii (uric-uriag), dar vor fi ultimele
fdpturi terestre, care vor inlocui oamenii propriu-ziqi. Ca fire qi dimensiune sunt opuqi uriaqilor:
degi mici de-o qchiopd, sunt buni la suflet, cinstili qi corecfi, ei duc o viafd austerd qi pura. Uricii
au fost creafi de Fdrtafi spre a-i susline in lupta cu cdpcdunii qi uriaqii, astfel in timp ce uriaqii
clItinau bolta cerului, uricii reconstruiau stdlpii cerului. Se spune cd oamenii puseseri stdpAnire
pe pdmdnt qi atunci uricii s-au retras la marginea pdm6ntului, dupd stAlpii cerului, sub scoarta
pdmdntului, aqteptdnd cAnd le va veni r6ndul de a lua plmdntul sub stdp6nire. ,,Rohmanii
locuiesc sub pdmdnt. Odinioard locuiau pe Pdmdnt. La sf6rqitul lumii, Dumnezeu ii va readuce
pe pdm6nt", Agartha n-a fost totdeauna subterand qi nu va rimdne totdeauna"(Rene Guenon, Le
Roi de Munde, p.91). ,,Se vorbeqte in legendele romAnegti de o populafie misterioasd, Blajinii,
Rohmanii, Rahmanii, Rucmanii...sunt Blajini, sunt Sfinfi. Locuiesc la capdtul Lumii, aproape
de Apa Sdmbetei toti sunt sihaqtri; tofi sunt preoti; fara lor se numeqte Mdcarele (Macaron Nesoi,
Insulele Preafericililor). Porlile Raiului sunt aproape... la Rohmani se gdseqte Apa Vie qi Apa

l3
Moart[... Cei mai buni sihaqtri merg acolo qi nu se mai intorc... La Rahmani soarele nu apune
niciodat6." (Vasile, Lovinescu, Dacia Hiperboreand, ChiEindu, Universitas, 1993, p.29-30)
Ei trdiesc intr-un spaliu extralumesc, ftrd necesitSli cotidiene mirene, fiinleazd intr-un
timp al rugdciunii qi luminii, de aceea duc o viafd permanent fericitS.
Cercetdtorii susfin cE uricii sdvdrqesc mai multe misiuni: 1) participanti la cosmogonie,
prin intdrirea stdlpilor ceregti; 2) ajutd oamenii la m6ntuirea sufletelor prin posturi qi rugdciuni,
amfindnd sfdrqitul lumii; 3) insofesc sufletele mortilor in Marea trecere, ajutdndu-i sd depdqeascd
toate obstacolele.
Datoritd suslinerii acordate sufletelor morlilor, populafia autohtond le-a inchinat o
s[rbdtoare numitl Pastele Blajinilor, luni, a opta zi dupd Paqte. Insd cu timpul, printr-o
substituire 1ogic6, uitdnd de urici, oamenii ii consider6 blajini pe cei r6posali qi in aceastd zi se
fac slujbe de pomenire, se dau pomene, se duce la cimitir spre a-qi aminti de cei ce s-au dus in
Lumea de dincolo.
Etnogonia
Etnononia este o subdiviziune a antropogoniei, deoarece relateazd despre geneza miticd
unui popor aparte.
,,Etnogeneza urmdregte factorii naturali ai etnosului vital, componentele etnogenezice de
ordin biologic (comunitdtile etnice care se intramestecl form6nd o supracomunitate etnicl) Ei
cele de ordin cultural (limba, credinfele, datinile qi tradi]iile), precum Ei: locul geografic, timpul
istoric, cauzele qi formele reale ale etnogenezei gi, in fine, modul cum se reflectd istoriografic in
conqtiinJa comunitdlii etnice motivalia etnogenezei. (...)
in ceea ce privegte etnogonia, deci aparilia qi dezvoltarea unui subsistem de mituri,
legende sau tradilii istorice ale unui popor recunoscut mai apoi, ca atare, nu tine de factorii
naturali descriqi, ci de factori supranaturali, de etnotonusul mitic al popoarelor intrate in
etnogenezd, credinfele, datinile qi tradiliile substratului lor mitic, resemnificate qi consemnate
mai apoi in adstratul gi stratul mitic." (Vulcdnescu Romulus, Mitologie romdnd, Editura
Academiei, Bucureqti, I 985, p. 266)

Mitul etnogonic daco-roman al lupului. Etnogonia romflni: mitul lui Traian qi al

Dochiei. Legendele etnogonice despre: Dochia, Transilvania (Ardeal), Moldova qi fara
RomflneascI.

Nomogonia
,,Prin nomogonie infelegem un proces complex de generare a legit51ii mitice. Iar prin
legitatea miticd - justificarea unei ordini universale, care se reflectd in orice creatie cosmicS, in
orice activitate supranaturald a unor fbpturi divine, in orice explica{ie mitologicd.
in nomogonie voinfa divind primard Ei secundard este aceea care statueazd, oice legitate
mitic[, indiferent de obiectul, natura qi justificarea ei." Deci, nomogonia reglementeazd" via[a
cosmicd qi viafa umand.
,,in concepfia poporului romdn despre naturd, lume, cosmos intAlnim permanent qi ideea
de lege-suprafireascd, adic[ lege divinS, qi abia in al doilea rdnd ideea de lege a firii, frea
conceputd ca lege a pdmdntului, dar gi ca lege a vielii umane." (Vulc5nescu Romulus, Mitologie
romdnd, Editura Academiei, Bucuregti, 1985, p.278)
Zeii sunt cei care au ldsat miturile gi riturile pentru ca oamenii sd cunoascl legea
suprafireascd. Bdtrdnii infelepli qi buni sunt reprezentantii zeilor pe pdmdnt, ei sunt ddt[tori de
legi gi datini. Conform unor versiuni moq semnif,rcd legiuitor. Adic[ funcfia b5tranilor este sd fie
p6strdtori ai legilor sacre. Ei or6nduiau lumea pdmdnteascd dupl legile cosmosului. Nu este
suficient sd respecfi rdnduiala, trebuie realmente sd te integrezi vielii cosmice. Rdnduiala
presupune respectarea ierarhiei, toate ftpturile sunt incredinlate sfinfilor care au menirea sd
vegheze respectarea legii divine; realizarea prin muncd nu doar frzicd, ceea ce este absolut
necesard, ci qi creqterea duhului - infelepciunea -, dar, mai ales, cea a sufletului - iluminarea
interioard Ei echilibrarealumii plm6nteqti dupd legile cerului.

t4
 La rom6ni, legea firii sau legea plmdntului este transmisd gta[ie suportului mitologic,
sau tradilii'
care determind relalii[ dintre membrii comunitalii, prin ansamblul de cutume, datini
pentru autohtoni, incd pe la inceputul erei noastre, funcliona conceptul legea ldrii, care
presupunea un sistem de cutume juridice arhaice.
,,Legea ldrii este un sistem juridic comunitar sdtesc care
include r6nduielile juridice ale
tuturor'actiritaiitor principale legaie de proprietatea funciarS, de munc6, de ideea de drept qi
dreptate social6. in * rrri inclusi legea pdmdntului (ogoarelor, plaiurilor, pdqunilor, drumurilor
de acces, a satului, a pdrfilor de moqie liberd [moqneneasc6, rdzeqeascd qi nemeqeascd de
sorginte
roman[]): legea muicii [agrare, pastorale, la pldure, pe ape]; muncii libere qi aservite (tat a
robilor), tegia ierarhiei-piin *rnrd; legea fomiliei, legea ospitalitdYii; legea drepturilor Ei a
tndatoririlor fiecarui mernbru al comunitdlii sdtegti (libere sau aservite); legea omeniei etc.."
(Vulc6nescu Romulus, Mitologie romdnd, Editura Academiei, Bucureqti, 1985, p. 281)
Legea !6rii este un siitem de drept sdtesc care a apdrut anterior extinderii imperiului
roman Ei afunclionat permanent in paralel cu acesta in unele regiuni.
Ce este ordaiia? Este o piob6 judiciard, pe acest teritoriu anterioard medievalismului
european, care consta in supunerea la diferite incercdri a vinovatului sau b[nuitului
(foc, ap6,
pdmint, fiare sdlbatice etc.), cu scopul de a-l l6sa la discrelia hotdrdrii divine. Se considera cd
dacd cel condamnat este nevinovat, va scSpa ca printr-o minune de pedeapsd'

Erotogonia. Dragostele
Mitul ,o-an.rc spune cd la crealia cosmosului nu a fost implicat sentimentul
erotic. Lumea a fost pl6smuitd de cdtre Fdrtali din plictis, din dorinla de a crea ceva, din gustul
ludic. primele creaturi se spune cd au fost androgine Ei, evident, nu cunoqteau sexualitatea.
Separarea androginilor a fosi gluma Nefrrtatului, care vroia sd seducd fiinlele feminine. Astfel,
erotismul apare ca o consecinld a separdrii sexelor. Pldcerile erotice sunt st6rnite de o categorie
de demoni lrotici pl[smuili de Nefrrtat: incubii (ce corup fiinfele feminine), succubii qi secunzii
(ce corup fiinleli masculine). Fdrtatul, nevinovat din fire, nu s-a dumerit imediat de
n6struqniciile Nefbrtatului, gi nu avea decdt sd repare prin contrabalantd cele realizate deja.
plScerile trupe;ti tot mai
,,Conform mitului erotogonic, F[rtatul a ponderat, pe cAt a fost posibil,
exagerate ale creaturiloidominate de Nefirtat, introducind intre parteneri simpatia qi afecfiunea
recilroca, devotamentul qi abnegalia. Pentru a-qi intlri opera, frrtatul a dat drumul in lume
Dragostelor, ftpturi mitice - feminine mai ales, - create anume in acest scop. Dragostele
po.rI.ru, dorinlile trupeqti prin cele spirituale, pentru alegape oameni prin lirism 9i conqtiinta
respectului sexual .""ipio.." (Vulcdnescu Romulus, Mitologie romdnd, Editura Academiei,
Bucureqti, 1985, p. 287)
'Dragosteie
sunt niqte zdne delicate, blajine, care introduc in viafa celor ce se iubesc
respectul, birndcuviinla qi omenia, ele aduc frumusele Ei armonie celor buni la suflet qi le rSpeqte
u..rt" calit6li celor cu sufletele intinate. Dintre aceste fEpturi feminine ale iubirii sufleteqti in
memoria populard au rdmas Drdgaicele. De asemenea, s-a pdstrat echivalentul feminin al
acestora - dragobetele. in calitate de contrareaclie Nefrrtatul promoveazd demonismul sexual
prin interm ediul Zbur dt orului.

15