Centrul de Excelență în Medicina şi Farmacie ,,Raisa

Pacalo’’

Catedra Nursing

Lecţie ştiinţifică

Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi

sănătatea.

1
 Planul lecţiei

I. Independenţa în satisfacerea nevoii

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii

Manifestări de independenţă

Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei în

satisfacerea nevoii

II. Dependenţa în satisfacerea nevoii

Sursele de dificultate ale acestor probleme de dependenţă

Probleme de dependenţă

Manifestări de dependenţă

Intervenţiile asistentei

2
 „Învăţăm pentru viaţă, nu pentru şcoală".
(Seneca)

NEVOIA DE A ÎNVĂŢA CUM SĂ-ŢI PĂSTREZI SĂNĂTATEA

Definiţia:
A învăţa este acea necesitate a fiinţei umane de a acumula cunoştinţe,
atitudini şi deprinderi pentru modificarea comportamentelor sale sau adoptarea de
noi comportamente, în scopul menţinerii sau redobândirii sănătăţii.

I. Independenţa în satisfacerea nevoii

Învăţarea este o problemă comună a pedagogiei, psihologiei, eticii, sociologiei
şi a altor ştiinţe, care cercetează comportamentul uman din diferite puncte de
vedere.
Procesul învăţării este deosebit de complex şi cuprinde organizarea întregii
comportări a individului, pentru a deveni capabil să-şi dirijeze întreaga sa activitate
în mod creator, în funcţie de condiţiile în care se află, pe baza cunoştinţelor,
priceperilor şi deprinderilor însuşite anterior.
Pedagogia şi medicina sunt două domenii care se interacţionează şi au analogii.
Finalitatea practică pentru medicină este păstrarea sănătăţii şi/sau vindecarea.
De-a lungul vieţii sale, omul trebuie să se adapteze continuu la schimbările de
mediu, care modifică măsurile necesare menţinerii sănătăţii. Cunoaşterea de sine
este esenţială pentru a preveni şi analiza unele obişnuinţe, astfel încât să poată
verifica dacă a luat măsurile adecvate menţinerii sănătăţii.
În urma acestei analize, omul poate simţi nevoia de a învăţa mijloacele cele mai
eficace de menţinere a sănătăţii.
După ce a dobândit cunoştinţe, atitudini, deprinderi pentru menţinerea sănătăţii,
el capătă un sentiment de siguranţă, prin care devine capabil să lupte împotriva bolii,
anxietăţii şi stres-ului vieţii cotidiene.
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii

Factori - Vârsta Copilul, în timpul creşterii şi dezvoltării sale

biologici învaţă cu uşurinţă metodele şi mijloacele de a-şi menţine
sănătatea dacă este instruit, supravegheat şi controlat. Adultul
învaţă şi se perfecţionează pentru a utiliza toate mijloacele
necesare menţinerii sănătăţii. Vârstnicul acumulează mai greu
noi cunoştinţe (amnezia de fixare) dar are capacitatea de a le
utiliza şi adapta pe cele învăţate anterior.
- Capacităţi fizice Fiinţele umane, potrivit condiţiilor lor
fizice (integritatea fizică somatică şi a organelor de simţ,
facultăţile intelectuale) fac posibilă dobândirea de cunoştinţe,
atitudini, deprinderi pentru menţinerea sănătăţii.

3
 Factori - Motivarea - totalitatea factorilor dinamizatori şi
psihologici direcţionali care îl dinamizează pe om, îl incită la acţiune, îi
jalonează direcţia acesteia. Printre factorii motivaţionali
de dinamizare sunt: trebuinţele şi năzuinţele, învăţarea, ca
activitate umană răspunde unor trebuinţe sau interese ale
persoanei, deci se supune legii motivaţiei şi este îndreptată spre
un scop, adică se supune legii finalităţii: finalitatea practică în
medicină, finalitatea practică rezidă în păstrarea sănătăţii sau
în vindecare.
- Emoţiile şi sentimentele legate de anxietate pot accelera
procesele de cunoaştere (pacientul devenind conştient
asupra propriei responsabilităţi ce o are asupra sănătăţii
sale).
- Mediul ambiant
Un mediu ambiant adecvat, cu luminozitate şi temperatură
normale, atmosferă de calm şi linişte, creează ambianţa
propice pentru însuşirea de cunoştinţe.

Manifestări de independenţă

Dotinţa şi - învăţarea - activitate pentru însuşirea de cunoştinţe şi

interesul de dobândirea de noi deprinderi în toate sectoarele vieţii psihice
dependenţă (cunoaştere, voinţă, emotivitate). Produsul final al învăţăturii
poate fi: un concept teoretic, o atitudine, o deprindere
motorie sau poate fi multidimensional.
- Deprinderea - componentă automatizată a activităţii. Pentru
menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii de a învăţa să-
şi păstreze sănătatea, pacienţii sunt conştienţi de necesitatea
formării de atitudini şi deprinderi corecte, necesare obţinerii
unei stări de bine.
Acumularea - Cunoştinţe (informaţii) - reflectarea în conştiinţă a realităţii
de Cunoştinţe obiective Dorinţa, interesul în acumularea cunoştinţelor.

Modificarea - Educaţia - ansamblul de acţiuni de transmitere a cu-

comportame noştinţelor, de formare a deprinderilor şi comportamentului.
ntului faţă de Educaţia pentru sănătate are rolul de a oferi pacientului
sănătate modalităţi concrete, specifice de menţinere sau redobândire a
sănătăţii (rolul de educator al asistentei medicale).

4
 Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei
de a învăţa
- asistenta medicală explorează nevoile de cunoaştere ale pacientului;
- elaborează obiective de studiu cu pacientul;
- informează cu privire la mijloacele şi resursele pe care le poate asigura:
broşuri, cărţi, pliante, reviste, diapozitive etc;
- susţine motivarea pacientului faţă de cunoştinţele care urmează să le
dobândească;
- organizează activităţi de educaţie pentru sănătate: convorbiri, cursuri,
conferinţe, filme, demonstraţii practice;
- prezintă materiale cu subiecte interesante, atractive, cu mijloace şi procedee
adecvate nivelului de cultură şi gradului de înţelegere a pacienţilor.

II. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a învăţa

Dacă nevoia de a învăţa nu este satisfăcută poate surveni o problemă de
dependenţă:
1. Ignoranţa faţă de dobândirea de noi cunoştinţe, atitudini, deprinderi
2. Dificultate de a învăţa
3. Cunoştinţe insuficiente
Surse de dificultate
- Lezarea integrităţii fizice
Surse de dificultate

Deficitele senzoriale, în special, auditive şi vizuale, tulburările de

de ordin fizic

vorbire (dislalie, afazie), diminuarea sau abolirea simţului senzorial

vocal.
- Durerea în funcţie de intensitatea ei determină manifestări fizice
(modificări ale ritmului respirator şi cardiac, ale T.A. până la starea de
şoc) şi psihice (nelinişte, agitaţie, iritabilitate, teamă)
- Afectarea stării de conştientă: obnubilare, delir, comă
- Dezvoltare intelectuală: un interes redus limitează acumularea
Surse ale dificultăţilor de ordin psihic

de cunoştinţe.
- Tulburări de gândire şi memorie: Gândirea - proces psihic, ce
reflectă nemijlocit - dar abstractizat şi generalizat - obiectele,
fenomenele, relaţiile dintre ele.
Memoria - capacitatea de asimilare, fixare şi reproducere a
experienţei cognitive acumulate.
- Anxietatea - sentimentul de disconfort şi de tensiune pe care le simte
omul în faţa problemelor vieţii.
- Stresul - dezechilibrul între experienţa la care individul trebuie să
facă faţă şi capacitatea sa de a realiza acest lucru, cu repercusiuni asupra
stării de sănătate.
- Situaţia de criză Este determinată de situaţii majore din viaţă: -
pierderea unei persoane dragi - modificarea importantă a schemei
corporale - modificarea modului de viaţă

5

Surse ale dificultăţilor de ordin sociologic
- Mediu necunoscut (de exemplu emigrarea într-o ţară cu limbă
necunoscută)
- Lipsa interesului de a învăţa legată de educaţie şi cultură
Educaţia - ansamblul acţiunilor de transmitere a cunoştinţelor,
formare a deprinderilor şi comportamentelor.
Cultura - totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire în
procesul practicii social-istorice
- Lipsa cunoştinţelor
Absenţa cunoştinţelor sau un nivel scăzut de cunoştinţe despre regulile
generale de igienă fizică şi mentală, despre sănătate şi menţinerea ei.
- Insuficienta cunoaştere de sine - conduce la
comportamente şi fenomene negative, care depăşesc posibilităţile de
adaptare ale individului.
- Insuficienta cunoaştere a mediului înconjurător

Manifestări de dependenţă
Lipsa de cunoştinţe, priceperi, deprinderi pentru menţinerea sau recuperarea sănătăţii

Bolnavul nu are cunoştinţe referitoare la:

- boală
- prevenirea îmbolnăvirilor
- importanţa respectării tratamentului
- prevenirea complicaţiilor
- perioada de convalescenţă
- reintegrarea socio-profesională
Datorită tulburărilor de gândire
- Ritmul gândirii poate fi accelerat - fuga de idei: ideile se
succed cu repeziciune,
încât nu pot fi ordonate într-o însuşire raţională.
- încetinirea ritmului gândirii: scăderea puterii de judecată,
imposibilitatea de a gândi
- Inoperanta gândirii: priveşte legătura logică dintre noţiuni
şi idei (amestec de cuvinte fără legătură)
- Tulburări de memorie: amnezie de fixare şi/sau de evocare
- Anxietate
- Stres
Nesiguranţa şi Datorită unor evenimente neprevăzute, bolnavul trebuie să facă
frica de faţă unor necesităţi de schimbare a stilului de viaţă şi a
necunoscut obiceiurilor pentru redobândirea sănătăţii. El ignoră măsurile ce
pot li luate pentru redobândirea independenţei.
Neobişnuinţa Bolnavul nu acordă importanţa cuvenită bolii
în abordarea -Nu respectă sfaturile medicale în tratarea sau prevenirea
6
 anumitor îmbolnăvirilor
acţiuni pentru
redobândirea
sănătăţii
Lipsa de - Bolnavul nu are acces la informaţii, dar nici nu este
informaţii interesat de procurarea lor

Lipsa - Este refractar la orice acţiune sau cunoştinţe necesare

interesului de menţinerii sau redobândirii sănătăţii.
a învăţa
Dificultate în Tulburări de gândire:
învăţarea mă- - Intelect limitat, incapacitatea de asimilare, fixare şi
surilor preven- reproducere a cunoştinţelor
tive şi curative Carenţe educaţionale: lipsa deprinderilor igienice, a celor
privind alimentaţia raţională etc.

- Intervenţiile asistentei -
- Pacient cu probleme generate de ignoranţă -
OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI
Pacientul să - Explorează nivelul de cunoştinţe al bolnavului privind boala,
acumuleze noi modul de manifestare, măsurile preventive şi curative, modul de
cunoştinţe participare la intervenţii şi la procesul de recuperare; -
identifică manifestările de dependenţă, sursele lor de dificultate,
interacţiunile lor cu alte nevoi; - stimulează dorinţa de
cunoaştere; - motivează importanţa acumulării de noi cunoştinţe -
conştientizează bolnavul asupra propriei responsabilităţi
privind sănătatea; - organizează activităţi educative, folosind
metodele de învăţământ cunoscute: - expunerea, conversaţia,
demonstraţia respectând principiile pedagogice; - verifică dacă
bolnavul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit noile
cunoştinţe.
Pacientul să - identifică obiceiurile şi deprinderile greşite ale
dobândească bolnavului; - corectează deprinderile dăunătoare sănătăţii - ţine
atitudini, lecţii: de formare a deprinderilor igienice, de alimentaţie
obiceiuri şi raţională, mod de viaţă echilibrat, de administrare a diferitelor
deprinderi noi tratamente; - efectuează demonstraţii practice; - întocmeşte
programe de recuperare şi reeducare a bolnavilor cu deficienţe
senzoriale şi motorii (gimnastică medicală, kinetoterapie); - va
încuraja şi ajuta la dobândirea noilor deprinderi.

7
8