Revlată de cultură iatorică

Anul X· Nr. 9 (114)

aeptembrie 1976

<D @
Redactor 1ef (1) Vestigii tracice în România: monede dacice şi
CRISTIAN POPIŞTEANU cap de leu pe un disc-faleră de aur descoperit
Redactor tef adiund intr-un mormint traco-getic din secolul IV
NICOLAE MINEI t.e.n. - Muzeul din Olteniţa

Colegiul redactiei (1) a. Vas de argint aurit reprezentînd un cap

de bărbat, poate zeu - sec. IVi.e.n. (Peretu,
DUMITRU ALMAŞ jud. Teleorman); b. colier dacic din strmă de
CONSTANTIN ANTIP argint împletită; c, d, e. brăţară, coif şi
ADOLF ARMBRUSTER aplică, toate din aur - sec. IV î.e.n. (Băiceni,
VIRGIL CANDEA jud. Iaşi); f, g. coif de aur şi imaginea,
reprezentind sacrificarea unui animal, aflată
NICOLAE COPOIU , pe obrăzarul drept - sec. IV te.n. (Poiana
LUDOVIC DEMENY Coţofeneşti, jud. Prahova); h. aşa arăta in
TITU GEORGESCU momentul descoperirii disculfaleră înfăţişat
pe copertă. Macheta artistică, arhitect P. Carp
DINU C. GIURESCU (Al doilea Congres internaţional de tracologie,
ŞTEFAN PASCU p . 2)
M. PETRESCU-DIMBOVITA (!) Doi mari voievozi ai ţărilor române : Mircea
ŞTEFAN ŞTEFANESCU cel Bătrîn ...
<ID ... şi Alexandru cel Bun (Oşteni viteji- diplo-
maţi Iscusiţi, p. 20)

AL DOILEA CONGRES INTERNAŢIONAL DE TRACOLOGIE

Un moment de inalti semnificaţie ştiinţifici ...................... . . .. . . .. . . 2
Mari personalltiţi ale lumii trace. Burebista, Deceneu, Decebal: RADU VULPE . .. . 3
Oamenii pAmintului nu şi-au pirisft ţara: GHEORGHE BICHIR .. .. ... . 10
VIaţa cotldfani ta traci: H. M. D AN OV ................................... . tt
Din Urartu in Danemarca- prin Tracia: T.G.E. POWELL ...... . . .. . .. ...... . 14
Inceputuri de civilizaţie in sud-estul Europei: M. GARASANIN, 1. NE STOR ... . 16
Neamuri fi triburi traci ce: C. PREDA . . ........... .. ........... . .. . . . ... . 18

Mircea cel Bitrin, Alexandru cel Bun - oşteni viteji, diplomaţi i sc usiţ i:
N . GRI GORAŞ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ........... . 20
Februarie-martie 1866. Atitudinea marilor puteri faţi de evenimentele de la
Bucureşti: N. COPOIU . .. ........ .. ......... . .. . . . ............ . .... . 26
Revista turci H ayat Tarih Mecmuasi despre Vlad Ţepeş ......... . ......... .. . 33
Celor care au reinviat vitejia strămoşească: FLOR!AN TUCĂ . . .... .. . . ....... . 35
Memoria regimentelor: IOAN A URSU .. . .. ............. . ............ ... . . 36
O lume cu care romAnii aveau de mult contacte: VIRGIL CÂNDEA ...... . . . .. . 40
Sub steagul lui Emellan Pugaciov: VIKTOR BUGANOV . ........... . .... . . .. . 44
Pe drumul reallzirii statutul unitar naţional rom ân: 1. G. DUCA .... . ........ . 47
Alexandria - metropola dintre două miri: EMIL! A TOMESCU ........... . ... . 52
Austria 1925-1934. Tunuri pe străzile Vienei: G.E.R. GEDYE . .. . .. . ....... . . 56
e Cărţi sosite la redacţie ••• 34 e Po şta Magazin istoric ••• 62 e Concursul
Magazin istoric, ediţia 1975••• 63
AL
- un moment ele·--
La primul Congres internaţional de tra-
cologie, desUşurat la Sofia în iulie 19721 ,
s-a l uat hotărîrea ca următorul congres să.
aibă. loc la Bucureşti. Acum, după. patru ani,
tracologii români şi străini se reînttlnesc într-
un forum internaţional , pentru a-şi împărtăşi
cele mai noi rezultate obţinute în descifrarea
fascinantelor manifestări ale unei civilizaţii
care nu a apus fără. urme, ci a stat la baza
altora, născute, din această. tulpină. viguroasă.,
în spaţiul bal cano - dună.rean . latorla tracilor a
constituit şi constituie un teren fertil pentru
cercetările Istorice, arheologice, pentru stu-
dierea unor moştenlrl străvechi, prin care
popoarele acestei zone se inrudesc, desclnzind
din acelaşi indeplrtaţi strlmotl comuni.
U rm aş direct al p;eto-dacilor - cel mal
viteji şi mai drepţi dintre traci, cum i-a carac-
terizat Herodot - popor ul român se mlndreş­
te a n umăra în rtndul acestor st rămoşi care
sînt şi ai săi, ori numai ai săi, personalităţi ca
regii Burebista ş i D ecebal, iscusiti comandanţi
de oşti, dipl omaţi vestiţi, dar nu mai puţin
adevăraţi părinţi a i patriei lor, organizatori
şi apărători ai poporului pe care 1-au condus.
Istoria a vrut ca, aşa cum înaintaşii lor fusese-
ră. confruntaţi cu oşti l e lui Darius şi Alexandru
cel Mare, şi ei să. se ridice şi să. strălu cească.
în faţa altor personalităţi ale lumii antice,
cum au fost marele strateg şi tactician roman
Caius Iulius Caesar şi împăratul Traian,
"cel m ai bun principe" ( Optt.rnus Prlnceps)
al Romei.
In infruntarea militară. dintre ei, romanii
i-a u biruit pe d aci ; d ar , cum spune Pârvan,
,.biruinţa e fiica înfrîngerii. Cea dintii biruinţă.
a fost nu a celui ce a doborît pe un altul
[ ...] , ci a celui care, doborit, s-a ridicat ... ".
Şi din înfrîngerea dacilor s-a născut o biruinţă..
Această. biruinţă. de neşters în istorie este
poporul român, care poartă. cu aceeaşi mîn-
drie, în însuşi numele său, pecetea adîncă. a
R omei.
• Vezi :u agazl n Istoric, nr. 7/1972.
2
Astfel, nu e desigur tnttmpl ător faptul că.,
pentru desfăşurarea lucrărilor celui de-al
doilea Congres internaţional de tracologie,
au fost alese meleagurile lui Burebista şi
Decebal. Poporul României socialiste găzdu ieş­
te, în capitala sa, această. m anifestare prest i-
gioasă - pusă. sub patronaj ul de onoare al pre-
şedintelui ţării, tovarăşul Nicolae Ceauşesc u
- avtnd credinţa că. identificarea unor
noi şi noi filiaţii comune va întări sentimen-
tele de p rietenie şi de respect reciproc care
leagă. pe urmaşii de azi ai tracilor .
Constituită. ca domeniu de cercetare rela-
tiv recent, t racologia are, în ţara noastră, vechi
ş i bune tradiţii, numărînd printre precursorii
ei de prestigiu istorici ca B .P . Hasdeu, Gr.
Tocilescu sau N. Densuşianu 2 • Fireşte, stadiul
dezvoltării ştiinţifice pe care 1-au ilustrat
u nii ca aceştia nu a permis cercetări foarte
adînci, ci mai mult acumulări de date şi ma-
teriale, asociaţii de idei, comparaţii , deducţii
- şi multe dintre acestea s-au verificat ul-
terior, s-au nuanţat şi s-au îmbogăţit . De
la aceşti precursori romant ici, care au înlo-
cuit şi anticipat săpătura arheologică. prin in-
tuiţia şi larga lor viziune istorică., de la înce-
pătorii arheolo~iei clasice - strălu cit repre-
zentată. de Vasile Pârvan şi de elevii pe care
i-a format şcoala sa de nivel european - şi pînă
în zilele noastre, eforturile istoricilor româ ni
p ent r u descifrarea străvechii m oşteniri tracice
s-au înzecit, s-au î ns ut it poate şi, datorită
lor, avem azi o Imagine noul d e~ pre aceşti
strltuclţl inaintaş l al no ştri din veacuri atit
de indeplrtate. C unoaşte m bine viaţa lor ma-
terială., modul de trai , co nstrucţiile, meş te­
şugurile, armamentul ; se d ezvălu i e, t reptat,
noi aspecte ale vieţii lor spirituale, manifes-
tările artistice, formele de organizare politică
şi soc i ală ; rămîn mai puţin înţelese cred inţele
religioase, obiceiurile, ritualurile - tot ceea
ce a lăsat urme materiale foarte precare. Dar
şi î n acest domeniu, etnografii, folclori şt ii ,
ist oricii religiilor, punind in fun cţ iun e intre-
• Vezi :Magazin Istoric, nr. 3/t 976.
L DE TR
ficatie
•
gul arsenal al ştiinţei lor, vor putea discerne
aspecte noi , aşa cum, cu adînca sa eru d i ţie
asupra antichităţii , Mircea E liade, savant de
renume mondial, ur maşul lui Nicolae Iorga
la Sorbona, a utoritate necontestată în materie
de istorie a religiilor, a ridicat, prin studiile şi
cărţi le sale, atîtea colţuri ale vălulu i greu care
acoperă acest e aspecte ale vieţii s trămoşilor
noş tri de demult.
De la i nceput ul apari ţiei sale, Magazin
Istoric a acordat lumi i t racilor o atenţi e deo-
sebită şi constantă, publicînd pînă acum peste
50 articole consacrate acestei lumi şi civili-
zaţiei ei. In î ntîmpinarea celui de-al doilea
Congres internaţional de t racologie, revista
noastră. a înfăţi şat cititorilor să i noi şi inte-
resante momente desprinse din evolu ţia stu -
diilor din acest compart iment al ist oriei,
intre care, dicţi on ar ul istoric al t riburilor
t racice, realizat cu concursul celor mai com-
petenţi tracologi români, se înscrie ca o v alo-
roasă con tri b u ţie şti inţi fică la cu n o aşterea
mai amănu nţ i tă a pop ulaţi i lor care au stat la
baza procesului de etnogeneză în spaţiul
balcano-d un ărean. Evocarea marilor p~rsona-
1 ităţi ale lumii t racice, nord şi sud-du nărene,
trecerea i n revistă a celor mai de seamă rea-
li zăr i in domeniul tracologiei şi a celor mai
semnificative aspecte ale moşten i r i i tracice
au putut arăta cititorilor atit im portanţa
civilizaţiei tracice in desfăşurarea istori că din
"sp aţiu l tracic", cit şi interesul pe care lumea
şti i nţi fică il man ifestă faţă de efort urile închi-
n ate descifrării civ ili zaţii lor originare.
Alăt ur i de istoricii româ ni, de întregul
nostru popor, Magazin istoric priveşte cel de-al
doilea Congres internaţ i on al de tracologie cu
convi ngerea fe r mă că, prin dezbaterile sale
şti i n ţi fice, vom cunoaşte şi înţelege mai bine
pe înaintaşii noştri şi, pri n aceasta, pe noi
î nş ine .
G. S.
MYi~i 1
~ lrnit trace
•
Prof. dr. docent RADU VULPE
Personalitatea cea mai mlreaţl din hdorla
tuturor tracllor1 a fost, firi tndolall, getul
Burebista2 care, in cursul secolului 1 l.e.n.,
a unit sub conducerea sa toate triburlle geto-
dacea, realizind o ampll formaţiune politici ce
se intindea spre vest pinl la marginile Boemiel
şi pinl in mijlocul Panonlel, spre nord
pinl in Galiţia, spre rlslrlt pe tot ţlrmul
Pontului Euxln, de la Olbla (la limanul
Bugulul) pinl la Apollonia (Sozopol, In Bul-
garia), iar spre sud pinl in llirla ti ptnl la
munţii Balcani. A fost o operl grandloaal, prin
care, deti n-a durat decit atit cit a trllt genialul
el creator, s-a inscris in Istoria tracllor de nor•
cea mai remarcabili pagini. Cu toate acestea,
izvoarele antice care se referi la Burebista sint
puţine şi sumare, ceea ce nu ne lngldule al
avem o Idee precisi despre portretul alu fizic
fi moral, llsindu-ne Insi putinţa sl-1 deducem
geniul politic şi militar doar din extraordlnarele
sale fapte şi din considerabilul rol pe care 1-a
jucat In Istoria generali a timpului alu. Clei
acest rege unificator al neamului alu atit de
intins a fost şi un rlzbolnic temut, invlngltor
al celţllor din Europa Centrali, protector al
cetlţUor elenice din Pontul Sting, aliat al lui
Pompelus in rlzbolul civil impotriva lui Caeaar.
O armată de
200 000 osta'l
Insu ş irile lui au trebuit să fie pe măsura
grandioaselor sale realizări, care denotă o
puternică autoritate, un dinamism neobosit,
o largă viziu ne politică, o neobiş nu ită dest oi-
nicie militară, o i scu s i nţă măiastră, tn sftrşit,
tot ceea c e condiţionează personalitatea unui
excepţional condu cător. I n scurta p rezenta re
pe care i-o face istoricul şi geograful grec Stra-
bo n, cu comp e te nţa unui contemporan bine
informat şi demn de toată increderea, ni se
spune că acest "bărbat get " (aner Gites) -
provenind deci din uni unea de t riburi din
Cîmpia Dun ării, afi rm ată ş i mai inainte attt
de glorios - de i ndată ce a aj uns tn fruntea
geţi lor să i , i-a d isciplinat prin ex ~rciţii mili-
t a re, pr in c u mpătare ş i prin porunci straşn ice,
1 Vezi 1\l agazln htorlc, nr . 7/ 1976.
• Vezi Magazin Istoric, nr. 4/1969.
' Vezi Magazin tstorlr, n r. 1/ 1976.
ca, de pildă, stîrpirea viţei de vie şi abţinerea
de la vm şi astfel şi-a creat o puternică armată,
cu ajutorul căreia a izbutit să săvîrşească uimi-
toarele sale acţiuni. Tot de la Strabon aflăm
că, in felul acesta, el a ajuns în scurtă vreme
să realizeze o uriaşă domnie, cuprinzînd pe toţi
geţii şi dacii, că şi-a întins stăpînirea peste cei
mai mulţi dintre vecinii acestora - cu deo-
sebire peste formaţiunile t;eltice de la Dunărea
de Mijloc, pe care le-a zdrobit în lupte - că
ti ingrijorase şi pe romani prin desele sale ex-
pediţii prădalnice asupra Iliriei şi Macedoniei,
dar că, in cele din urmă, a fost răsturnat prin-
tr-un complot al unora dintre asociaţii săi
şi că, după moartea lui, vasta unitate geto-
dacă pe care o infăptuise s-a destrămat in
patru formaţii separate. Autorul antic ne
informează, de asemenea, că Burebista ar fi
putut dispune oricînd de o forţă de 200 000
ostaşi, cifră care nu este deloc exagerată în
raport cu marea extensiune a teritoriilor stă­
pînite de el.
Dar Strabon nu spune totul. El trece sub
tăcere multe alte fapte in legătură cu acest
rege. Astfel, nu de la el, ci de la Dion Chry-
sostomos, un retor grec din epoca lui Domiţian,
care a călătorit tn ţara dacilor, aflăm că Bu-
rebista supusese toate cetăţile greceşti de pe
coasta de apus a Mării Negre, ceea ce este exce- •
lent confirmat prin inscripţii şi prin constatări
arheologice.
Printre aceste documente directe, preţioase C~a. mai mdrea(d 7>t'rsona.litale din istoria. tracilor:
Burebista. (i.n. viziunea. pictorului Gh. P(Jtraşcu). Acl'st
ştiri despre marele rege get ne oferă cu deose- Tt'ge unificator al neamului sdu a. rost aliat al lui PompeittS
bire o importantă inscripţie de la Dionysopo- (p. 5, dreapta) şi adversar al lui Caesar (p. 5, stinga) ,
lis (Balcic, in Bulgaria), reprezentînd un decret care l-a. considerat o graotl amenintare J)entru Roma
onorific prin care acest oraş pontic răsplăteşte
pe un cetăţean al său, Acornion, pentru meritul înflorire şi pentru asimilarea influenţelor elenis-
de a fi condus o solie, pe cheltuială proprie şi tice, atît de prioritară calitativ faţă de alte
in repetate rinduri, mai intii pe lîngă un prede- staţiuni geto-dace din acel timp, atît de
cesor anonim al lui Burebista - poate chiar potrivită, prin poziţia sa centrală pentru o
tatăl lui - pe care 1-a intilnit în localitatea reşedinţă a şefului triburilor getice de la
de reşedinţă Argedava, apoi pe lîngă Burebista Dunărea de Jos, încît ideea identificării sale
însuşi, care intre timp devenise "cel dintii cu Argedava dinas tiei lui Burebista se impune
şi cel mai ma.re dintre regii din Tracia", "stă­ atenţiei ca cea mai concordantă dintre ipote-
pînind toată ţara de dincolo de Dunăre [adică zele din stadiul actual al cunoştinţelorl.
de la nord de fluviu] şi de dincoace [adică din
Dobrogea şi din nordul Bulgarieil".
Argedava, capitala lui Burebista ş i a prede-
cesorilor săi geţi, neatestată de alte izvoare, Alianţa cu Pompeius
se afla probabil pe rîul Argeş, al cărui nume
autentic getic trebuie să fi sunat cam ca azi: In lumea geto-dacă, frămîntată atunci de
Argesis (după bunele argumente formulate apropierea puterii romane, care, instalată do
de tnvăţatul Vasile Pâ.rvan), forma Ordessos, un secol in Macedonia işi consolida dominaţia
transmisă de Herodot, nereprezentind decît in Balcani urmind să-şi stabil ească graniţa
o denaturare de transcriere greco-scitică. Fapt pe linia Dunării, se simţea nevoia unei strîn-
este că valea Argeşului, constituind atunci geri a rindurilor pentru a face faţă acestei
o axă principală a circulaţiei economice dintre ameninţări. Condusă acum de o personalitate
oraşele pontice şi centrul Daciei, se afla toc-
s uperior inzestrată, vechea uniun e a triburilor
mai în direcţia cea mai firească pentru calea getice se prezenta drept cea mai puternică,
unei solii pornite de la Dionysopolis spre regele cea mai indicată pentru a polariza solida ri-
get. Pe de altă parte, cercetările arheologice
tatea triburilor geto-dace în totalitatea lor.
au scos la lumină, în bazinul acestei văi, o
Pentru a le realiza unirea, Burebista a avut
serie de aşezări getice care dovedesc o remar-
mai puţin nevoie de forţă decit de persuasiune.
cabilă înflorire chiar in sec. II-I î.e.n., cores-
punzind epocii lui Burebista şi a înaintaşilor • N'ol nu credem el localllalca \ ' l<'ul! Arcldova,
săi. Mai ales cetăţ uia de la Popeşti , pe malul dlnlr-o in cripţi c romana. recent. desr.opcrlU\ la HIR-
drept al Argeşului, nu d eparte d e Buc-ureş ti , lria, ar avea vreo l cgl\tură cu Arf(edava lul Bure bl s la,
precum aceasta n-ar<> nici c u ArcldMo de la Vărădia .
apare atît de caracteristi c ă pentru această rn .Canal, pomenllă de Ptole meu ŞI de IUnerarll.

4
1
 (
Pe lîngă iminenţa primejdiei romane, opera sa
de unificare a fost înlesnită şi d P. împrejurarea
că nenumărate triburi fuseseră mai dinainte
concentrate in cele patru uniuni regionale po-
menite de Strabon.
Două dintre aceste uniuni erau cele cunoscute:
a geţilor din şes şi a d acilor din munţii Transil-
vaniei. Celelalte două trebuie să fie presupuse
de ambele părţi ale Carpaţilor nordici, pe de
o parte în Maramureş şi Slovacia, pe de alta
in Galiţia şi Moldova. Odată realizată condu-
cerea lor unică de către regele get, au putut fi
r ezolvate radical problemele externe ale fi e-
căreia dintre ele, prin războaie împotriva cel-
ţilor din Europa Centrală şi prin supunerea
bogatelor oraşe elenice din Pontul Stîng.
Toate ţările dunărene, de la cursul superior
a l fluviului pînă la mare, formau acum un
adevărat imperiu getic.
Inscripţia lui Acornion ne mai dă şti ri va-
loroase despre atitudinea lui Burebista faţă
de m arile evenimente care zguduiau lumea
romană în vremea lui. ln plină desfăşurare
a războiului civil dintre Caius Iulius Caesar şi
Pompeius, în anul 48 î.e.n., curînd după
trecătoarea înfrîngere a lui Caesar la Dyrrha-
chium (Durazzo, Durres, în Albania), Bure-
bista 1-a trimis la Heraclea Lyncestis (Bito-
lia, în Iugoslavia) pe Acornion, devenit
diplomatul său, pentru a negocia o alianţă
cu Pompeius, care se învoia ca, în schimbul
ajutorului militar oferit de regele get, să-i
recunoască acestuia întinsele cucenn să­
vîrşite. Dar decisiva victorie a lui Caesar de
la Pharsalus avea să se producă peste mai
puţin de două luni, înainte ca trupele getice
să fi avut timp să intervin ă pe un teatru de
război atit de îndepărtat. Cu toate acestea,
ameninţarea getică era socotită la Roma atît
de gravă, încît învingătorul de la Pharsalus
era hotărît s-o preîntîmpine, pregătind o mare
expediţie asupra Daci ei. O considerabilă ar-
mată romană era concentrată în Macedonia
în acest scop şi Caesar era tocmai pe punctul
de a porni spre Dunăre în momentul cind,
la idele lui martie din anul 44 î.e.n., a fost
asasinat. Expediţia, care trebuia să ducă la
un rezultat radical, n-a mai avut loc.
Dar trupele pregătite împotriva lui Bure-
bista reprezentau o forţă impunătoare, care
putea fi folosită şi după moartea lui Caesar.
Cel mai indicat pentru a o comanda părea
Marcus Antonius, fostul adjunct al dictato-
rului asasinat. Numai că Senatul roman,
dominat de ucigaşii acestuia, nu-l vedea cu
ochi buni nici pe Antonius. De aceea a hotărît
să schimbe planul lui Caesar, renunţînd la
războiul împotriva geţilvr şi punînd armata
din Macedonia sub comanda lui Dolabella
pentru o expediţie in Orient, impotriva parţi­
lor. Atunci, partizanii lui Marcus Antonius
 1
La morile succese politice şi militare ale lui
Burebisto o importontd contribuţie o adus sfet-
nicul sdu apropiat, marele preot Deceneu (De-
coineos, Decoeneus). Eficacitatea outoritdţii sale
spirituale apare uşor de 1nţeles docd ţinem seama
de i mportanţa covtrşitoore o credinţelor reli-
gioase tn stadiul de atunci al societdţii geto-doce.
Nu vom insista prea omdnunţit asupra acestei
persono litdţi, deoarece om moi avut prilejul
s-o facem tn paginile revistei Magazin istoric1 .
Ne vom limita la cttevo consideraţii privind in
special portretul sdu moral, aşa cum reiese din
eminentul sdu rol istoric.
Tn oford de stimularea energiilor getice, De-
ceneu trebuie sd fi contribuit considerabil , cu
prestigiul sdu, la unirea tuturor triburilor geto-
doce sub conducerea regelui get. Reuşita acestei
opere, chior docd n-o fost troinicd , impune
concluzia cd Deceneu n-o fost numai deţinătorul
unei tnolte demn i tdţi socerdotole , core de la sine
ti conferea o more trecere foţd de mase, ci o
personalitate tot otft de dototd ca şi Burebisto.
A fost un odevdrot vizionar politic, core, prevd-
ztnd şi el imin enţo primejdiei romane, o Tnţeles
cd geto-docii vor putea s-o prevind numai prin
unire, iar pentru o realiza oceostd unire o avut
norocul sd gdseoscd un militar de valoarea extro-
ordinord o lui Burebisto, energic şi luminat, core
gtndeo la acelaşi tnolt nivel.
Dor Deceneu nu aparţinea uniunii de triburi
de la Dundreo de jos, unde domnise la 1nceput
Burebisto, ci, dupd cum otestd Dion Chrysos-
tomos2, o sosit din oltd parte la curtea regelui
get. Desigur, el nu putea veni decit de la sonctuo-
rul lui Zomolxis de pe mun tele Cogoionon, din
ţara dacilor (pe tndlţimeo Sormizegetusei Regio).
1nceputul colobordrii sale cu Burebisto trebuie
sd fi tnsemnot chior unirea triburilor doce din
Transilvania cu acelea ale geţilor dunăreni,
primul pas şi cel moi decisiv din Tntregul proces
al morii unificdri geto-doce. O confirmare o fap-
tului cd Deceneu n-o fost un personaj exclusiv
socerdotol, ci o exercitat totodotd o putere politicd,
de conducdtor al dacilor sdi, ne-o oferd chior
succesorul sdu şi , desigur: ruda sa opropiotd,
Comosicus , core o fost concomitent more-preot şi
rege .
Dupd cddereo lui Burebisto, Deceneu n-o putut
sd tmpiedice dezmembrarea operei la core colo-
borose ottt de hotdrttor, fie pentru cd era prea
bătrtn, fie cd poate nici nu moi exista. Tn schimb,
din formaţia regionold docicd pe core el o repre··
zencose, se va dezvolta statul dac, o cdru,
dinastie, tnceputd cu el şi cu Comosicus, va
continua prin Coryllus , Scorilo (probabil diferit
de precedentul) şi Duros, pînd la Decebol3 •
1
Vezi 1\fagazln latorle, nr. 611970.
• tn Iordanes, Getlea.
• C. Datcovlclu , Daetea, Cluj, 1970; H. Dalcovlclu,
Dacia de la Bureblst a la eueertrea romanA, Cluj,
1972.
6
au răsptndit zvonul alarmant că geţii lui
Burebista invadaserl Mac.donia. Opinia pu-
blică, speriatA., a cerut să i se tncredinţeze lui
Antonius sarcina de a face faţA. primejdiei.
Bănuitor, Senatul a trimis repede o delegaţie
la faţa locului pentru a verifica zvonul, care,
tn urma cercetării, s-a dovedit fals. Cu toate
acestea, panica produsă la Roma era attt de
mare şi teama de Burebista attt de puternici.
- mai ales că delegaţii tntorşi din Macedonia
precizaserl că, dacl invazia geticl. Inel. nu
se produsese, nu părea totuşi mai puţin imi-
nentă - tnctt Senatul s-a văzut silit si treacl.
peste orice rezerve şi să-i acorde lui Marcus
Antonius comanda cerută, intrind astfel tn
cursa acestuia. Antonius, odatA. ajuns tn
fruntea armatei respective, tn loc s-o foloseascA.
pentru scopurile prevăzute, a adus-o tn Italia
pentru a Incepe al doilea război civil.
De la Araedava la
Sarmizesetusa
•
Regla
D e fapt, Burebista nu se putea gtndi la
vreo invazie tn acel moment, deoarece, ca şi
străluci ţii săi adversari Caesar şi Marcus Anto-
nius, era şi el preocupat să-şi consolideze statul.
Dealtfel puţin timp după moartea lui Caesar
• 1
şi el a avut o soartă asemănătoare, fiind răs-
turnat şi, desigur, suprimat (amlnunt pe care
Strabon nu-l precizează) de o conspiraţie.
Odată ajuns tn fruntea marelui stat centra-
lizat pe care tl realizase, el a plecat din
reşedinţa sa de origine de la şes, Argedava,
pentru a tntemeia una nouă Ungă sanctuarul
dacic al lui Deceneu, de la Sarmizegetusa
Regia (Grădiştea Muncelului), pe tnălţimile
inexpugnabile ale unui masiv din munţii
Transilvan iei.
Trecerea meteorică a acestei eminente persQ-
nalitlţi prin istorie a avut consecinţe adtnci
iar centralizarea realizatA. de el a pus temeliile
statului geto-dac, a favorizat o intensA. cir-
culaţie economică interregională, ceea ce a
dus la o rapidă şi uniformA. răsptndire a
formelor culturii getice pe toatA. vastitatea
teritoriilor carpato-danubiene de sub auto-
ritatea lui . El a fixat centrul de greutate
al lumii geto-dace in munţii dacilor. Dupl că­
derea lui, uniunea geticl de la şes, de unde el
pornise, se va eclipsa tn favoarea st atului dac,
a cărui coeziune, cimentatl de el, nu va Inceta
de a se tntlri plnl la eroicele dovezi de vred-
nicie ale lui Decebal.
 potrivit pentru atac ori pentru retragere
meşter t.n a întinde curse, ager tn luptă, ştiind
deopotnvă să folosească o bi ru inţA. şi să iasă
cu bine dintr-o înfrîngere; drept care m ultl
vreme a fost pentru romani un adversar de
temut" . Iar cel mai expresiv dintre chipurile
sale sculpt~te în difer_itele scene de pe Co-
lumna Tra~ană, cel dm scena luptei de la
Augustus, primul implrat roman, a stator- Tapae confirmă întru totul aceastl caract eri-
nicit graniţa imperiului de-a lungul intre- zare, tnfăţişîndu-1 vioi, inteligent, energic,
hotărît, demn de slăvitul său renume.
gului curs al Dunirll, dupl ce, in 29-28 i.e.n.,
generalul alu Llcfnlus Crassus purtase grele Specultnd cu abilitate intempestiva !nain-
lupte impotriva unei fnvazfl bastarne in tare a armatei lui Fuscus prin Banatul actual
Balcani şi infrinsese rezistenţa regilor gef1 Dece.bal a reuşit s-o surprindă tntr-o poziţi~
nepnelnică. şi s-o nimicească intr-o luptă tn
Dapyx şi 2. yraxes, ultimii aplrltorl al 1 -
bertlţll geţflor din Dobrogea. In schimb, un care tn suş1 comandantul roman şi-a aflat
moa~ea. A fost unul din dezastrele de pomină
alt rege get, Roles, din plrţfle de vest ale
Moeslel, il ajutase pe proconsulul roman sufenţe. de ~omani tn isto~ia lor, iar pentru
impotriva bastarnllor. vredmcta lUI Decebal, o afirmare din cele mai
strălucite.
Stat ul dac din Transilvania, considerabil Regele d~c nu s-a grăbit să-şi exploateze
intirlt sub urmaşii lui Deceneu, devenise, succesul pnntr-o nouă invazie tn provinciile
mal ales in cursul sec. 1 e.n., o putere deosebit romane, u.nde ar. fi riscat să şi-1 compro mită
de amenlnţitoare pentru graniţa romani de fără neces1tate, .ci,. tnţel~pt, a căutat să p rofite
pe linia Dunlrll, pe care o domina atit prin de m~rele presbgtu obţmut, pentru a- ş i t ntări
poziţia sa in masivul Carpaţilor, cit şi prin forţele
autontat~a ~n interioru_ l ţăr ii sale şi pentru a-şi
sale organizate. Incursiunile sivirşlte de daci atrage abaţ1 tn extenor, dtndu-şi seama că
nellnlşteau mereu provinciile romane. Incer- resursele imperiului erau uriaşe şi că t rebuia
carea implratulul Vespaslan de a-1 menţine
tn echilibru prin plata unor subsldll nu putea
fi decit o mlsurl provizorie. 1mplratul DomJ- Lu ptdtori daci
ţlan refuzind al sporeascA acest preţ al plclf
cumplrate, aşa cum cereau dacii, aceştia
au atacat pe neaşteptate provincia Moesla,
in 85 e.n., zdrobind o armati romani in frunte
cu tnsuşf comandantul el OppJus Sablnus.
Domfţlan s-a grlbit sl reactioneze, trlmfţind
peste Dunire, in Dacia, o alti armatl, sub co-
manda prefectului pretoriului Cornellus Fuscus.
Pentru prima dati, dacU s-au vizut atacaU
de romani in propria lor ţarl. Regele lor de
atunci, Duras, numit de unele izvoare şi Dlur-
paneus, aocotindu-se prea bitrin pentru a face
raţl situaţiei grele, a renunţat la tron in favoa-
rea nepotului alu de frate, Decebal, al clruf
plrlnte, Scorllo, domnise mal inainte de Duras.
Dupl normele de succesiune la tron, uzltate la
daci, ca şi la tracll de sud, la macedoneni, la
celţl şi la alte popoare lndo-europene, unul rege
nu-l urma propriul fiu, el o rudi mal in virsti,
de obicei un frate sau un nepot de frate (suc-
cesiune agnatlcll).

Inteligent, energic,
hotă rit
Personalitate înzestrată cu minunate însu-
şiri militare şi politice, noul rege al dacilor
s-a dovedit la înălţimea tmprej urărilor hotă­
rîtoare cu care neamul său avea să fie con-
fruntat. Istoricul roman Cassius Dio, intr-una
din puţinele ştiri păstrate din acel timp, ne
descrie portretul moral al lui Decebal in
următoarele cuvinte: "Era uimitor în intoc-
mi~ea planurilor de război şi in realizarea lor,
pnceput in alegerea momentului celui mai
1
Vezl Magazin latorlc, nr. 8/ 1976.
 Un plan demn de cei
mai iluştri strategi
După minuţioase şi indelungate pregătiri,
în anul 101 romanii au declarat război daci-
lor, fără nici o provocare din partea lui Dece-
bal. Deşi Traian se afla in cea mai favorabilă
situaţie strategică, neavind nici o complicaţie
pe alte frontiere, dispunind de forţe covîrşi­
toare, excelent puse la punct şi comandate de
un militar de valoarea lui, n-a obţinut victoria
decit după două grele războaie, duse în de-
cursul a şase ani cu eforturi şi riscu ri enorme.
Împăratul roman a trebuit să infrunte asprele
condiţii geografice ale teatrului de operaţii
din munţii Transilvaniei, vitejia şi tăria mo-
rală a poporului dac2 şi, mai presus de toate,
energia şi isteţimea de spirit a lui Decebal.
Departe de a aştepta pasiv primejdia, regele
dac a căutat să s uplinească inferioritatea cate-
gorică a forţelor sale prin manevre ingenioase
şi cutezătoare. Reuşind să iasă din izolare şi
să obţină alianţa triburilor războinice ale
dacilor din Carpaţii nordici, ale sarmaţilor
şi ale burilor germaniei din Maramureş3, a
făurit un plan strategic de amplă concepţie,
Decebal: rege al dacilor. tnzeslrat cu minuna li' in.suşiri demn de cei mai iluştri strategi ai antichităţi~:
mililllrt şi politice
în timp ce impunătoarele forţe romane se vor fi
angajat adînc în munţii Daciei, îndepărtîndu­
să urmeze o nouă ofensivă a lui Domiţian. se de bazele lor, aliaţii lui Decebal urmau, după
Ceea ce curind s-a şi tnţtmplat. Formînd o indi caţiile lui, să dea o lovitură de surpriză
nouă armată, împăratul a încredinţat-o consu- la. Dunărea de Jos, năpustindu-se asupra pro-
larului Tettius Iulia.nus, care, în anul 89, a vinciilor balcanice pentru a intercepta comu-
pătruns în Dacia, izbut~n~ să învi~~ă rezis- nicaţiile lui Traian cu interiorul imperiului
tenţa întîlnită. Dar cu. pnle]ul a~estUI ms~cces şi a-Hncercui. Rezultatul ar fi fost împrăştierea
Decebal şi-a dovedit deosebtta capacitate forţelor romane, favorizarea unei contraofen-
militară căci a izbutit cu îndemînare să reducă sive a regelui dac şi, în cele din urmă, o dezas-
urmării~ înfrîngerii şi să înt~rzie înaintar~a truoasă tnfrîn~ere romană. Momentul potrivit
ioamică. Fină la urmă , luhanus a reuştt, era toiul iermi, cînd Dunărea îngheţa. Pînă
totuşi, să se apropie de Sarmizegetusa Regia: atunci, înaintarea romanilor in munţi trebuia
capitala regelui dac, pe muntele saoctuarulut să fie tntîrziată cît mai mult.
de altădată al lui Deceneu. Decebal s-a hotărît O parte a planului lui Decebal a reuşit.
atunci să intre în tratative, mai ales că situa- Iarna, cu fatala intrerupere a operaţiilor, a
ţia dificilă a lui. Domiţia_n. pe alte frontiere î~ venit înainte ca Traian să fi dobîndit un rezul-
per mitea să obţmă condtţule uşoare ale unet tat decisiv. Şi, deodată, în mijlocul anotimpu-
păei de compromis, la care împăratul roman lui geros, împăratul a fost grav alarmat de
a fost nevoit să consimtă. Regele dac se re: şti rea că masele aliaţilor septentrionali ai lui
cunoştea clientull imperi~lu~ în schimb~! unu1 Decebal, după ce străbătuseră Moldova, tre-
stipendiu fixat de romam şt al -~nor a]utoar_e cuseră Dunărea în l\1oesia Inferioară, atacînd
in meşteri pentru construcţu de ceiăţ~. slabele garnizoane romane şi indreptîndu-se
Pentru formalitatea închinării, el s-a fent primejdios spre pasurile Balcanilor. Pe nesim-
să se prezinte direct in faţa împărat~lu_i învin- ţite, iniţiativa operaţiilor le fusese sm ulsă
gător, ci 1-a trimis pe fraţele său Dtegts_. care, romanilor de iscusitul lor adversar, al cărui
ca moştenitor prezumptiv al tronulUI dac, plan a fost aplicat cu exactitate.
putea lua angaJamente valabile. In cea mai mare grabă, Traian a trebuit
încheiată în asemenea condiţii echivoce,
să se adapteze la neprevăzuta situaţie. Lăsînd
pacea a nemulţumit opinia publică din Roma:
o parte din trupe în munţi pentru păstrarea
Prosperarca rapidă a statului lui Decebal ŞI
poziţiilor cucerite, pe celelalte le-a transportat
consolidarea forţelor dace, prin înseşi contri-
buţiile plătite de romani, le pricinuiau acestora
spre noul front. Grosul forţelor transdanu-
biene a fost intimpinat în sudul Dobrogei, la
sumbre preocupări. De aceea, o dată venit la
tron, în anul 98, împăratul Traian şi-a propus
să părăsească politica clientelară a lui Domi-
1 Vezi l\ta~nzlnIstorie. nr. 6/J9i6.
• Popula~i e din seria triburilor sueblce (marcomanll
ţian şi să suprime radical acest focar de îngri- cvazll) care se rl1qptncli eră cte-a lungul Cehoslovaciei
jorări.- actuale, ajungind pinl1 tn nordul naclel. Durll slnt
pomeni ţi de Cas~lu Dlo c'\ aliaţi al lui DPCCbal şi apar
JIC metopele de la Adamclisi cu infăţi~art>a caracteris-
• Dep~ndent
de autoritatea Romei, cu conditia de tic sueblcă descri să de Tacit. Vezi ::Uagnzln 1 torlc.
a fi protejat de aceasta. nr. 'l2/1973 şi 3/19i't.

8
1
 Adamclisi de azi, unde s-a da t cea mai singe- cele mai tntinse focare d e latinitate din tot
roasă bătălie a războiului. Cu preţul unor imperiul. Dar răsunătorul renume al celui din
imense jertfe şi primejdii, la un moment găsin­ urmă apărător al fiinţei şi libertăţii dacilor
du-se chiar foarte aproape de catastrofă, n-avea să piară niciodată. ti vor prelungi de-a
Traian a izbutit tn cele din urmă să ct ştige lungul mileniilor dramatica şi glorioasa epopee
o victorie salvatoare, care, spulberînd ultima înscrisă în marmura Columnei Traiane din
mare speranţă a lui Decebal, a făcut }?e împă­ inima Romei• şi înţelesul adtnc al Trofeului
ratul roman stăpîn pe soarta războmlui, re- de pe cîmpul de luptă de la Adamclisi,
dîndu-i libertatea de acţiune. O biruinţă do- care, înălţate spre a slăvi biruinţa lui
bîndită în acelaşi timp de regele dac asupra Traian, evocă tot atît de mult geniul marelui
trupelor romane rămase în munţi devenise învins. Căci numai măiestria acestuia 1-a
zadarnică. Sorţii războiu lui se întorseseră purtat pe impăratul roman pînă în stepa Do-
hotărît împotriva sa. Revenind imediat în brogei, silindu-! să-şi pună acolo in cumpăna
Dacia, Traian, cu toate forţele sale reunite, sorţii renumele şi viaţa . Dar mai presus de
a reluat operaţiile din jurul Sarmizegetusei. toate aceste nepieritoare şi grandioase măr­
Du pă o vară întreagă de lupte crîncene turii documentare, răsunătorul renume al lui
1 pentru cucerirea fiecărui munte fortificat, Decebal ca şi cel al ilustrului său învingător
soldaţii romani s-au văzut, în sfî rşit, în faţa Traian vor fi perpetuate ve~nic de poporul
capitalei lui Decebal, care, lipsit de altă român, strălucit ş i vrednic urmaş al celor "mai
perspectivă, a trebuit să ceară p ace. Impă­ viteji ş i mai drepţi dintre traci" şi al
ratul roman, el însuşi la capătul puterilor străbunilor romani, popor care a
1 după trei campanii neîntrerupte, i-a acor- păstrat şi ridicat moştenirea culturii
dat-o, dar impuntndu-i condiţii foarte grele materiale ş i spirituale a geto-daci-
de dezarmare. lor, a romanităţii orientale, pe cul-
De fapt, pacea n-a durat decît doi ani , fiind mile civilizaţiei socialist e a vremuri-
privită de ambele părţi doar ca un armistiţiu . lor noastre.
Traian se pregătea intens pentru un nou răz­
boi, iar Decebal, întrevăzind catastrofa ce se \ Vezi Magazin lstortc, nr. 5/l 973.
apropia, s-a văzut silit să inca! ce condiţiile înlăn­
ţuitoare ale pactului. In anul 105, pentru a-şi
asigura avantajul surprizei, a luat el iniţiativa
ostilităţilor, dar fără succes. Lipsit de aliaţi,
care tl părăsiseră, şi covîrşit de superioritatea
zdrobitoare a forţelor romane, nu i-a mai ră­
mas dectt h otărî rea de a se apăra cu disperare
între zidurile Sarmizegetuse1 asediate. Rezis-
tînd cu bravură la toate asalturile, cetatea
sacră a dacilor n-a căzut decît după ce, pro-
viziile de apă sleindu-se, ultimii ei apărători
s-au prăbuşit, sftrşiţi de sete.
In cea din urmă clipă, Decebal, însoţit de o
ceată de nobili, a izbutit să se strecoare printre
rîndurile asediatorilor, îndrepttndu-se în goana 1mpdratul Traian,
a c4rui biruintd
cailor către mijlocul Transilvaniei, cu gîndul evocll geniul
de a organiza noi focare de rezistenţă. Urmă­ marelui tnuins
rindu-l, cavaleria romană 1-a ajuns şi, izo-
lindu-1 de tovarăşii săi, 1-a înconjurat, căutînd
să-1 prindă viu, potrivit ordinului lui Traian,
care voia să-1 ducă la Roma pentru a-i împo-
dobi triumful. Dar, cu un gest de sublimă
mîndrie, înainte ca decurionul călăreţilor
romani să-I apuce de braţ, viteazul rege şi-a
retezat beregata cu pumnalul său curb. Acest
ofiţer roman, pe numele său Tiberius Clau-
dius Maximus, a cărui pi atră funerară s-a
descoperit de curind la Philippi, în Macedo-
nia, n -a mai putut duce lui Traian decît
capul eroicului rege dac1 • După ce a fost
arătat trupelor romane, macabru} trofeu a
fost trimis la Roma spre a fi expus pe Scările
Gemonii, pentru ca întregul popor al Urbei
să se convingă că a scăpat de temutul şi
superbul său duşman .
Odată cu Decebal s-a năruit şi statul său .
Daci a a fost transformată în provincie ro-
mană, devenind în scurt timp unul dintre

1
Vezi Maguln latorte, nr . 6/t974.

Dacia lui Burebista si 1
Decebal
tii ŞI-AU PlRlsn
TARA
or. GHEORGHE BICHIR
Dupl moartea lui Burebfsta ( 44 i.e.n.),
teritoriul stlpinft de geto-dact s-a restrins,
datorftl presiunii exercitate de sarmaţl in est
ti vest, de unele neamuri germanice in nord
ti nord-vest ti de romani in sud, cel din urml
llxindu-ti chiar graniţa atlpinirlf lor pe Du-
nlre. Dar tf in terltorffle ocupate de aceste
seminţii, parte din populaţia geto-dacl a rl-
mat pe loc ti a continuat si trlfascl allturf
de nou venflff, ata cum arati descoperirile
arheologice lcute in Cimpfa ungarl, in estul
Slovaciei tf tn alte locuri.
In secolul I e.n., ctnd geto-dacii erau stă­
ptni absoluţi pe teritoriul Daciei dintre Tyras
(Nistru) şi Tisia (Tisa), au ajuns să se impună
din nou pe plan politic şi militar tn timpul vi-
teazului re~e Decebal, care a luptat pentru
libertatea Şl independenţa poporului său ptnă
la jertfa supremă.
Dau strălucire şi măreţie civilizaţiei dacice
cetăţile cu ziduri de piatră şi enigmaticele
sanctuare circulare sau patrulatere, care nu
mai stnt caracteristice doar Capitalei- Sarmi-
zegetusa Regia- ci şi altor loc un, ca Piatra Crai-
vii tn jud. Alba, Polovraci în jud. Gorj, Bitca
Doamnei, 11ngă Piatra Neamţ. De altfel, pe te-
ritoriul Moldovei, la Cotnari, tn jud. Iaşi, s-a
constatat că traco-geţii construiau cetăţi de
piatră şi tntr-o epocă mai veche.
In tot spaţiul carpato-danubian, în perioa-
da Burebista-Decebal, avem de-a face cu o
singu ră cultură, unitară in ceea ce priveşte
atlt latura ei materială, cît şi cea spirituală.
Arheologic, s-a dovedit că materialele (eera-
mica, uneltele etc.) descoperite în Transilvania,
Moldova, Muntenia, Oltenia sau Banat, stnt
identice sau aproape identice, atit ca formă
ctt şi ca tehnică de lucru. Identice sînt cre-
dinţE-le, superstiţiile, ritul şi ritualul funerar
folosite. Acest lucru demonstrează că s-a
produs o profundă sinteză etno-culturală,
care a făcut ca deosebirile dintre diferite
triburi şi uniuni tribale de origine geto-dacă
care asimilaseră şi diverse grupuri de popu:
laţii străine să dispară.
Războaiele daco-romane din anii 101-106,
crearea provinciei romane Dacia tn anul 106
şi aducerea de colonişti romani a u constituit
punctul de plecare al unei noi sinteze etno-
culturale pe aceeaşi vatră locuită de mai
~ine de două milenii de geto-daci; această nouă
smteză a dus la formarea poporului româ.n.
Cercetări le arheologice din ultima vreme au
infirmat acele teze care căutau să conteste
continuitatea şi autohtonia poporului româ.n
10
pămtntul vechii Dacii. Asemenea cer-
pe
cetări au arătat că geto-dacii romanizaţi au
continuat să trăiască alături de nou veniţii,
colonişţi. şi soldaţi . ro~ani. Amintim, spre
exempliftcare, aşezările Şl necropolele din sec.
II-III e.n., de la Soporul de Cîmpie (jud. Cluj),
Obreja (jud. Alba), Locusteni (jud. Dolj) etc.
Materialele arheologice descoperite în aceste
locuri, ca şi în multe altele, arată că avem
de-a face cu daci romanizaţi. Subliniem faptul
că la Slimnic, jud. Sibiu, a fost descoperită.
o aşezare care atestă o continuitate de locuire
neîntreruptă (la Inceput dacică şi apQi daco-
romană) din sec. II î.e.n. pînă în sec. III e.n.
Prezenţa populaţiei dacic~ este atestată şi tn
oraşe (Apulum, N,a p9ca, Sucidava etc.) şi
chiar tn castre; peste tot, ceramica dacică
apare alături de produsele romane.
Persistenţa populaţiei dacice este indicată
şi. da to~onimia Şl hidronimia (numele de ape)
dm Dac1a romană, care au rămas tn cea mai
mare parte dacice. Astfel, marea majoritate
a oraşe1or din Dacia şi-au păstrat numele autoh-
tone: Apulum, Napoca, Potaf11a, Alburnua,
Tibfacum, Dferna, Drobeta; de asemenea, loca-
lităţile terminate tn geticul dava: Sucfdava,
Burfdava, Cumfdava, PfroboFJdava, Capldava.
Semnificativ este şi fa,Ptul că fosta capita1ă
a Daciei a căpătat tn timpul stăptnirii romane
numele de Ulpfa Trafana Sarmfzegetuaa, ca o
recunoaştere oficială a prezenţei dacilor tn
fosta reşedinţă a regilor daci.
In ceea ce priveşte hidronimia, notăm că
denumirile rîurilor mai importante şi-au con-
servat, de asemenea, originea lor dacă:
Donarfs (Dunărea) , Alutus (Oltul), Marfa
(Mureşul), Samus (Someşul), Ordesaoa (Arge-
şul), Pyretos-Porota (Prutul) etc. De la cine
ar fi preluat romanii aceste denumiri dacă
populaţia dacic~ at fi fost exterminată tn
timpul războaielor din anii 101-106, aşa cum
susţin roeslerienii?
Identificarea culturii daco-romane pe tot
cuprinsul Daciei constituie rezultatul cel mai
concret şi mai preţios al continuităţii geto-da-
cilor alături de romani, factori fundamentali
ai etnogenezei poporului româ.n.
Cercetările arheologice efectuate tn special
în ultimele două decenii, arată că populaţia
daco-romană a continuat să locuiască netn-
trerupt teritoriul Daciei şi după retragerea
aureliană, attt în vechile oraşe daco-romane
ctt şi tn mediul rura1. Mai mult, tn sudul
Daciei, de-a lungul Dunării, st.ăptnirea ro-
mană, retntărită în timpul lui Constantin
cel Mare, a durat ,Pînă tn sec. VI e.n., ~a
cum atestă descopenrile de la Sucidava (Celet),
Drobeta-Turnu Severin şi din alte locuri,
iar Dobrogea a rămas romană ptnă la în-
ceputul sec. VII e.n .
Deşi administraţia romană s-a retras tn
271, schimburile economice şi culturale cu
imperiul au continuat neintrerupt, moneda
romană circulînd în toată Dacia. Populaţia
daco-romană de rind n-.a regretat plecarea
autorităţilor romane, deoarece tn lipsa lor
n-a mai avut de plătit impozite şi alte dări.
Semnificative în acest sens, stnt informaţiile
păstrate la scriitorul antic Salvianua, care
spune: "intr-un glas se roagl ţlranfl romani
 1
ai-llaae a tril cu barbarii•••". Iată, deci, motive
tn plus pentru care oamenii pâmtntului nu
şi-au p!râsit ţara.
Dar roeslerienii n-au susţinut numai dispa-
riţia geto-dacilor ~i apoi a daco-romanilor din
Dacia Traian!, cx şi a dacilor liberi, rlmaşi
tn afara graniţelor Imperiului roman. D~p~
aceşti istorici, zona extracarpaticl a Daciei,
ca şi vestul ei, ar fi rămas pradă. "barbarilor",
locul autohtonilor fiind luat, tn primele secole
ale erei noastre, de populaţii sarmatice (ia~i­
gii, roxolanii, alanii) ş i de neam germaruc.
Aceste aserţiuni au fost infirmate de
cercetările arheologice, care au dovedit el
dacii liberi au locuit intens, tn sec. II-IV
e.n., şi teritoriul dacic netncorp_oraţ Impe-
riului roman. Se cunosc astăzi cuca 400
aşez!ri şi necropole aparţintnd dacilor liberi.
Cultura materială a acestora ne este cu-
noscută tn vestul Daciei prin aşezările de
tip Stntana-Arad şi Medieşul Aurit tn
sudul ţării (Muntenia),prin cultura Militari-
Chilia tn est, tntre Carpaţi şi Tyras (Nistru)
prin cultura carpică, iar tn nord-est, tn ~!rţil~
Bucovinei şi ~aliţiei, prin cultur~ Lipiţ~, ai
clrei purtăton au fost oostobocn 1 • Umtară
tn ceea ce priveşte fondul autohton dacic,
cultura materială a dacilor liberi a fost puter-
nic influenţată de romani. Descoperirile arhe~:
logice arată el tn sec. II-III e.n. nu sa~aţu
şi goţii au dominat zona extr3-?arpat1că . a
Daciei, care nu fâcea. parte dm Impenul
roman, ci carpll1, cei mai puternici dintre
dacii liberi. Pentru a ilustra acest lucru, notăm
că pe teritoriul Moldovei dintre Carpaţi şi
Prut se cunosc morminte sarmatice tn numai
38 puncte, iar vestigii ale carpilor tn circa
230 locuri.
Săpăturile arheologice pe care le-am efec-
tuat tn ultima vreme la Stolniceni-Rm. Vtlcea,
ca şi unele descoperiri mai vechi, cum stnt
cele de la Cipău-Gtrla (j ud. Mureş), arată că,
după retragerea administraţiei !o~ane di~
Dacia, cei care au pătruns pe tentonul fostex
provincii au fost dacii liberi din est (carpii)
şi cei din vest, şi nu goţii, aşa cum au susţi­
nut unii cercetători străini.
Sensibili şi receptivi la influenţa romană,
tntr-o măsură mai mare dectt alţi "barbari",
dacii liberi au asimilat treptat numeroase
grupuri de populaţii migratoare. Pătrunztnd
pe teritoriul fostelor provincii romane Dacia
şi Scythia Minor, ei au revitalizat elementul
daco-roman şi I-au făcut să reziste şi să iasă
victorios din confruntarea cu neamurile ger-
manice şi alţi migratori. Ei au cunoscut şi
romanitatea şi "barbaria", optind, ptnă la
urmă, tn favoarea celei dintii.
Problema continuităţii populaţiei autoh-
tone la nord de Dunăre, tn sec. IV-VI e.n.,
este indisolubil legată de continuarea proce-
sului de romanizare a Intregului teritoriu car-
pato-danubian, deoarece procesul de romani-
zare nu a incetat odată cu părâsirea Daciei
de către autorităţile romane, ci s-a continuat
ptnă spre sfîrşitul sec. VI şi inceputul sec.
VII, cind sinteza daco-romană poate fi soco-
tită încheiată prin apariţia poporului român.
1
Vezl Malf&zln tatorlc, nr. 4/1976 .
• Vezi 1\laguin .L&torlc, nr. 2/ t976.
Â..,anprunie.-ă
editorială
VIAP
LA
H. M.DANOV
Istoricul bulgar Hrlato M. Danov a-a niacut
la Plovdlv, tn anul 1908, fi a flcut studii de
Istorie veche fi filologie clasici la Universitatea
din VIena. Din anul 1946 funcţlone•zi ca pro-
fesor la Catedra de Istorie universali veche a
Unlversltlţfl din Sofia. A participat la nume-
roase reuniuni şi congrese Internaţionale fi
este autor al mal multor lucrirl.
Studiile sale I-au ficut cunoscut fi apreciat
in cercurile ştiinţifice de speclallta e. Ultima
lucrare - Tracia veche, tn cura de apariţie
in limba romlnl la Editura Ştiinţifici fi
Enciclopedici din Bucureşti - se ocupi mal
ales de Istoria tracllor de la sud de Dunire,
conţlnind insi şi unele referiri la tracil nord-
dunAreni. Lucrarea, o slntezl valoroul, eate
bazati pe ultimele cercetlrl.
Pentru cititorii revistei Magazin istoric am
selectat citeva fragmente din caplţ~lul lnt~~
tu lat: Unele aspecte ale ~ezvoltăru cult~ru
spirituale la vechii trac1, de la sfirşttul
sec. IX ptnă la tnceput.ul sec. V t.e.n.
Titlul fi subtitlurile aparţin redacţiei.
Prof. C. VELICHI
Sa straluceasca mereu
prin bravura lor
Anumite pasaje din ~omer. stnt o dovad~
convingătoare, că vechil greci, ca educaton,
n-au avut motive să manifeste dispreţ faţă
de vecinii lor traci. Nu există nici un fel de
indicii şi nici argumente convingătoare pen-
tru a se crede că în acea vreme (P.erioada demo-
craţiei militare) ar fi existat ~Iferenţieri eset;t-
ţiale tn ceea ce se putea num1 atunc1 educaţ_te
la aristocraţii greci şi la tracii de rang nobtl.
Şi la unii şi la ceilalţi grija principală se indrep-
ta spre creş terea şi ingrijirea copiilor tn aşa
•
mod încît să se dezvolte sănătoşi şi clliţi,
pent~u ca după acee.a, să-~i tnsuşească . t~
primul rind arta mihtară Şl dar.ul vorbuu
(retorica de mai ttrziu), precum Şl unele cu:
noştinţe muzicale. Numai astfel, atît la elent
cît ş i la traci, tinerii nobili erau in stare să
corespundă exigenţelor aristocraţiei din pe-
rioada democraţiei militare : " să strălucească
'
 mereu prin bravura lor ş i să întreacă pe cei- ale poetului grec Oppianos (sec. II e.n.),
lalţi semeni tn luptă". referitoare la pescuit şi Ia vtnarea delfinilor
Unii conducători de triburi trace sînt pre- de către traci in Marea Neagră şi tn Marea.
zentaţi tn eposul homeric ca personalităţi Egee. Mai înainte, H erodot descrisese nu
care, prin structura lor morală şi culturală, mai puţin pitoresc pescuitul cu coşuri, prac-
nu se deosebeau cu nimic de cei eleni. Astfel, ticat dţ locuitorii aşezărilor lacustre de pe
p e cîmpul de bătălie de sub zidurile Troiei, lacul Butkovo. Pescuitul era o meserie, dar
elenii luptau contra şefului trac Acamante, după greci şi o artă, ale cărei procedee şi
ce le amintea, nu numai prin prestanţă, ci şi metode se transmiteau la vechii traci din
prin bărbăţie, de zeul războiului, Ares. ln generaţie tn generaţie. ·
llfada sînt clar sub1iniate bărbăţia şi calită­ Creşterea. cailor la traci includea "dresajul"
ţile militare şi ale altor căpetenii trace, ca, şi "călăria" (prima expresie se găseşte foarte
de exemplu, Peiroos sau Rhesos. ln acelaşi des la Homer, ctnd vorbeşte despre traci).
timp trebuie evidenţiate manifestările de Grija pentru aceste indeletniciri constituia
vitejie ale tracilor de rind, mai cu seamă cînd o parte iml><>rtantă în educaţia prin muncă
luptau pentru apărarea pămîntului şi a vetre- a. băieţilor ŞI, în primul rind, a tinerilor nobili
lor lor. traci. Dintr-o odă a marelui liric grec Anacreon,
Tot la Homer găsim indicii că, in afară dedicată frumosului său armăsar trac, aflăm
de bravura şi bărbăţia manifestate in luptă,
tracii posedau şi elementele de bază ale unei
educaţii morale, manifestată pregnant in
umanitatea şi grija faţă de acei străi ni, bol-
navi sau răniţi, căzuţi pe pămîntul lor. În
acest sens este caracteristic episodul legendar
al lecuirii zeului Hefaistos, care căz u se pe
pămîntul lor şi se răni se la picior.
Cu toată bogăţia ţinuturilor vechi trace
care, comparate cu cele elene, făceau poeţilor
greci timpurii o impresie uneori exagerată,
traiul tracilor din vremea aceea nu era chiar
atit de uşor . Iată de ce părinţii , în special
taţii, se îngrijeau ca progeniturile lor de se~
bărbătesc să fie crescute şi educa.te ca ostaş1
viteji, rezistenţt, ş t , in acel aşi timp, apţi
pentru muncă. tn sarcina agricultorilor că­
deau mai ales treburile aratulUI. semănatulu1
adunărn recoltei, creşterii vitelor, construini
l oc uinţelor, intr-un cuvint, grija p entru satis-
facerea necesităţilor de bază ale vieţii. Pentru
toate aceste activităţi erau pregătiţi cei
care trăiau la sate. Diferenţi erile sociale, ori-
cit de pronunţate ar fi fost in vremea aceea,
nu puteau anula cerinţa ca şi fiii de n obili să-şi .,DivinuL ctntdret" Orfeu
tn s u şească unele deprinderi necesare efectuării
lu crărilor agricole de bază.
că nobilii traci îşi tnvăţau de mici copiii sâ
dreseze caii lor de rasă, frumoş i şi iuţi, şi să- i
călărească cu iscusinţă.
Micii gospodari
Cele mat timpurii date despre m odul de Un epitet pent111 femeile trace:
viaţă al tracilor şi al populaţiilor vecine cu
ei se datorează lui H erodot. harnice
In familia tracă, tatăl î i indruma pe băieţi
spre o variată activitate fizică incă de la Rolul educativ al muncii, şi anume al
virsta de 5-6 ani şi pînă la intrarea. lor în muncii fizice, a fost menţionat pentru prima
perioada adolescenţei. De dezvoltarea Şl edu- dată tn literatura greacă veche. Hesiod este
carea fe telor se ocupa mama. Remarcăm, ca primul autor care, tn vestitul său poem Munci
o trăsătură esenţială a dezvoltăr ii societăţii şi zile, a. exprimat ideea că munca nu este
trace, faptul că fata era învăţată să execute, ruşinoasă, numai lenevia fiind aceea care
la rtnd cu băiatul, chiar şi cele mai grele înjoseşte pe om. O concepţie simi lară despre
munci din agricultură şi creşterea vitelor - muncă o aveau şi tracii, tn special masele
cele două ramuri de bază ale economiei vechi- oamenilor de rtnd. Trecuse abia. un secol de
lor traci. Tinerii erau · obişnuiţi de mici cînd H esiod îşi scrisese poemul Munci f i zile
să aducă apă, sa taie şi să care lemnele din
~i H erodot caracteriza femeile p eone şi trace
pădurea apropiată, să muncească pe ogor.
Cei care trăiau în vecinătatea rîurilor, lacu- drept ergatJdes, adică "muncitoare", "harnice".
rilor· sau mărilor , erau învăţaţi să pescuiască Acest epitet nu a fost folosit pentru nici
sau să vîneze dclfini. Ilustrative in această un ·p opor din antichitate de către vreun alt
privinţă sînt pitoreştile descrieri versificat e autor grec.

12
,
 Cu.. toată ~~rnici~ ei proverbi~, situaţia
femeu la vechil trac1 era, aşa cum arată izvoa·
rele antic~, f!>~te grea. ~ fată, era total supu·
să tatălm et, tar ca soţ1e, bărbatului care o
cump~ra apr?ape ca pe o sclavă . Femeile
ţărarulor traci se aflau tntr-o situaţie şi mai
grea. Importante din acest punct de vedere
~înt mărturiile unui filozof şi scriitor din p rima
Jumătate a sec. IV t.e.n. E ste vorba de Platon.
In Legile .sale! e~ subliniază că la traci, ca şi
la alte .tnbun Şl popoare negreceşti, femeia
era obligată să muncească pămtntul, să pă­
z~ască turm~le de vite şi .să execute o parte
din cele ma1 grele munc1 domestice.
Ţintnd seama de toate acestea, este mai
uşo! ~ă tnţelegem, p~ de. o parte, concepţiile
P.esim t~ te ale unor tnbun trace faţă de viaţă
ŞI, ma1 ales, faţă de soarta noului născut
iar pe de alta, dispreţul faţă de moarte. Hero~
d~t relatează, de exemplu, că la trausi, un
tnb trac care locuia la ~st de cursul mijlociu
al rtului Nestos, exista obiceiul de a-i jeli pe
nou născuţi şi a-i ferici pe cei care mureau.
Era~ jelite poate m~ al~s fetele, rudele prun-
cului aduntndu-se Şl tnşirtnd toate nenoroci-
rile, relele şi suferinţele care tl aşteptau
tn viaţă. Cei morţi erau fericiţi, deoarece
moartea punea capăt chinurilor şi suferinţelor
lor pe pămtnt. Fără a mai face alte paralele,
amintim doar că şi aztecii din Mexic aveau
asemenea obiceiuri.
curse de care şi cintece
Un rol important tn educaţia pe care o
primeau fiii vechilor traci tn copilărie şi tn
primii ani ai adolescenţei tl aveau jocurile.
Despre aceste indeletniciri ale copiilor din
Tracia nu avem relatări scrise. Dar din dansu-
rile şi jocurile de război ale adolescenţilor
şi ale tinerilor bărbaţi, care mimau tn mare
măsură pregăt irea de război, lupta, ofensiva,
atacul, defensiva, uciderea inamicului etc.,
I magine inepiral4 din principalele ocupatii .ale vechilor
traci : agricultura (li cre(lterea vitelor
· Protectoare a femeilor, zeit4 a lunii şi a p4durilor, Bendia
a11ea, la traci, atributele cu care grecii o tnueatiaer4 pe
Artemi8, iar romanii pe Diana
s-ar putea presupune că una dintre distracţiile
preferate ale..c;,opiilor la vechii traci era jocul
"de-a soldafn .
La traci, mstruirea vlăstarelor nobile pen-
tru a deveni luptători încercaţi şi, tn spe-
cial, conducători de care de luptă trebuie
să fi decurs tntr-o formă asemănătoare celei
la care a fost supus Antioh fiul lui N estort
pentru a ctştiga cursa de care organizată de
Ahile tn jurul rugului pe care u rma să fie ars
trupul lui Patroclu 1 • Este unul din cele mai
vechi exemple - poate chiar unicul tn lite-
ratura greacă - reprezentind o ilustrare clară
a celui mai insemnat element din educaţia
copiilor şi tinerilor nobili greci tn acea epocă.
Tot după Homer, şi regele trac Rhesos, ca
şi ceilalţi basilei traci, posedau ptnă la desă­
vîrşire arta de a-şi conduce carele ferecate cu
aur. fn consecinţă, nu este greu de admis-
că la nobilii traci pregătirea de luptă decurgea
tn forme foarte asemănătoare celor arătate
tn Cintul XXIII al llladel.
Un rol important tn educaţia copiilor şi
tinerilor nobili greci il aveau arta orato.
rică {retorica) şi muzica. Numeroasele măr­
turii din poemele homerice constituie o bază
suficientă pentru a putea considera că şi
tinerii nobili traci erau iniţiaţi tn arta re-
toricii. De exemplu, nobilul peon Asteropaios
care, după propriile lui cuvinte, se născuse
pe malul largului riu Axios (Vardar), a dat
dovadă de nu mai puţină iscusinţă retorică
decit adversarul său Ahile. Deprinderea con-
ducătorilor de triburi trace de a se purta tn
societate şi de a se exprima adecvat tn ocazii
oficiale şi solemne rezultă din operele unor
autori mai ttrzii. Această abilitate ~resupune
tnsă tradiţii şi exerciţii cu rădăctni tntr-o
per ioadă anterioară. Astfel, o deprindere re-
marcabilă de a se manifesta firesc şi tn forma
cuvenită faţă de sotiile străine se con stată
1 Nestor - erou favorit al lut Homer, Important
personaJ al războiului trotan.
• Patroclu - unul dintre eroll llladel, ucis tntr-o
lupt! Impotriva trolenllor.
In cuvintarea prin care regele trac Seuthes II
s-a adresat generalului Atenian Xenofon !nain-
te de a tn~e tratativele cu acesta. Aceeaşi
abilitate, deşt Intr-o altă formă de exprimare!
apare şi tn cuvintele cu care se adresează lu1
Seuthes II unul din tracii de rtnd, atunci ctnd
aduce darurile ln timpul banchetului dat tn
onoarea lui Xenofon şi a ofiţerilor săi.
De o deosebită apreciere se bucura la traci
muzica adică cel d~al treilea element im-
portant al educaţiei COJ?iilor şi a tinerilor
greci. Numeroase stnt ştirile cuprinse In h~­
crările scriitorilor antici, greci şi roman1,
despre minunatul ctntăreţ trac Orfeu, despre
predecesorul său, Thamyris, precum şi despre
vestitul muzicant Linos care, după o veche
tradiţie scrisă, ar fi fost frate!~ lui O~eu.
Faima de CfUe se bucura muz1cantul trac
Linos dăruit de zei" cu arta de a ctnta la
harfă, "o aflăm din scrierile şi legendele
greceşti. Potrivit acestora, Linos a fost
profesorul de muzică al lui Hercule şi al
fratelui său Iphicles. Hercule, lnsă, s-ar fi
ară.tat "nerece~tiv", deoarec~. nu-i plăcea
muzica. Ba mat mult, tnfurnndu-se odată
peste măsură, pentru că. nu putuse !~da ceea
ce i se predase, 1-a uc1s pe nefencttul său
profesor de muzică, du~ă cum spune legenda,
lovindu-! tn cap . ~u ~ra. ..
Potrivit relatăru lut Xenofon, lupţătorn
traci tşi executau dansul de luptă ,,naţional"
intontnd ctntecul regelui Sitalkes, şefu_! sta-
tului odrişilor1 , P.e yremea..ctn~ acesta: .atinsese
culmea tntinderu Şl puteru lut. Tracn cunoş­
teau lnsă şi acţiunea liniştitoare a muzicii.
După cum afirmă oratorul ~i istoricul grec
Theopompos. geţii, rudele Şl vecinii direcţi
ai tracilor [de sud]~ aveau obiceiul să trii~tită
soli fentru tratative de pace, care rec1tau
textu mesajului tn sunete de citeră.. Nu există
nici o tndoială că acţiunea tnnobilatoare şi
liniştitoare a muzicii. a fost uţilizată ş~ tn edu-
caţia copiilor vechilor tract, aceştia pose-
dtnd uneori tn cea mai lnaltă măsură, arta
muzi~ală. Oare Orfeu, "divinul ctntăreţ"
trac n-a fost tn stare să facă ptnă şi arborii
sl-şi plece virfurile tn faţa ~a. să mişte p~e­
trele şi să tmbltnzească antmalele sălbatice
cu ctntecele acompaniate la liră?
La vechii traci muzica nu se r educea doar
la arta lui Thamyris, a lui Orfeu, a lui Linos
şi a altor "născuţi .din .zei" - tn . ~e~tat~
clntăreţi şi muzicanţ1 pe JUmătate ~ttiet :- CI
era Inainte de toate, larg răsptndttă pnntre
nu~eroasele triburi. Multe mărturii transmise
din antichitate ne lncredinţează că tocmai
tracii din popor erau aceia care preţu~a~. art~
muzicală străduindu-se, după pos1bthtăţi,
sl contribuie la perfecţionarea ei. Euphorion,
unul din poeţii de vază ai epocii elenistice, .n~
relateaz~ contribuţia la dezvoltarea muztcn
a acestot oameni umili. De la el ştim că
doi traci din tribul maedilor, anume Seuthes
şi Rhonakes, au născocit un fluier ciobănesc
cu o singur~ ţeavă (~~ut! ca~al~ .. ~uphorion
fiind unul dtntre poeţn ce1 mai e1tiţ1 ln epoca
elenistică, această relatare are o deosebită
importanţă .
1 V~l Mapaln Uterle, nr. 7 şt 8/t 976.
14
ARCA
- TRACIA
,
T. G.. E. POWELL
Cercetltorul englez T.G.E. Powetl (1916-
1975), pinl de curind profesor la Universi-
tatea din Llverpool, este cunoscut pentru pre-
oc\lflrlle sale In problemele prelstorlel euro-
pene din mllenllle 11 fi J t.e.n. fi, mal cu seaml,
pentru studiile de arheologie celtlcl. Clutind
rlspunsurl pentru originea unor elemente
rlslrltene In arta ctltlcl, Powell a studiat
arta abemenJdl fi cea din regiunile traclce,
susţlnind punctul de vedere dupl care lumea
traci (Inclusiv geto-dacl) a jucat un rol de-
terminant In transferarea cltre occident a
unor stiluri artistice proprii Asiel Miel. In
acest sena, cercetltorul englez a studiat fi
materiale descoperite pe teritoriul patriei
noastre.
In lucararea pe care o prezentlm mal jos,
From Urartu to Gundestrup : the Agency of
Tbracian Metal-Work (,,De la Urartu la Gundea-
trup prin Intermediul orfevrlrlel traclce"),
Powell tncearcl si expiJce caracterul fi ori-
ginea elementelor stilistice predomlnante in
compoziţia decorulul de pe faimosul cazan
de bronz de la Gundestrup (Danemarca).
Cunoscuti de m~ltl vreme, descoperirea de la
Gundestrup - datind de la sfirtltul secolului
11 sau Inceputul sec. 1 i.e.n. - a suscitat un
viu Interes fi nu mal puţine discuţii asupra
originii unor elemente de vldlt caracter ar-
bale oriental (animale fantastice etc.), a lco-
nograflel - cu paralele in zona din jurul Mlrll
Negre - care nu poate fi nicicum explicati
prin arta celtlcl, greco-celtlcl sau celto-ro-
manl. Dupl Powell, cazanul descoperit la
Gundestrup este punctul termlnua al unei
lungi evoluţii de elemente de atU fi de motive
cu punct de pornire In arta regatului antic
Urartu, regat· distrus de cltre asirieni pe la
mijlocul sec. VIII t.e.n. In urma acestui
eveniment, metterll fi negustorii urartlenl
a-au dlspersat In toatl Asia Miel, Iar tehnica
lor artlstlcl fi stilul lucrlrllor lor a ajuns, prin
Intermediul neguţltorllor greci fi etruscl, In
Europa. Inaintarea spre apus a Imperiului
persan, respectiv cucerirea Anatolfel fi pltrun-
derea pertllor in Peninsula Balcanici, a con-
tribuit, de asemenea, la transmiterea unor ele-
mente din arta orientului. Acest fapt este
acceptat de mulţi cercetltorl modernl. Meritul
lui Powell este de a fi accentuat rolul prepon-
derent al culturii trace, atit In receptlvltatea
laţi de aceastl artl, cit fi ca factor Intermediar
Jn transmiterea spre apus a stllurllor orientale.
 In cele ce urmeazi, reproducem din lucra-
rea lui Powell fragmente ce prezlntl, dupl
pirerea noastrl, un 1nteres pentru grupuri
mal largi de cititori de la noi. Pentru a conserva
coerenţa textului in urma acţiunii de selec-
ţionare a fracmentelor am flcut unele omi-
IJunl fi adaptirl.
Titlul aparţine redacţiei Magazin istoric.
Dr. Alexandru VULPE
Inainte de sflrşitul sec. VI t.e.n. a avut
loc un eveniment care a dat o nouă vigoare
stilurilor artistice orientalizante din lumea
greacă şi "barbară" 1 din sud~estul Europei.
Cadrul acestui eveniment n constituie marea
expediţie a lui Darius I impotriva sciţilor,
din 513~512 t.e.n., lnfiinţarea pe teritoriul
tracic, ca urmare a acestei expediţii, a sa-
trapiei persane a Traciei şi, in cele din urmă,
sftrşitul ocupaţiei ahemenide, sub Xerxes, in
480-479 [...]. In orice ca.Z, cei 30 ani de pre-
zenţă ahemenidă şi prada lmbelşugată tre-
cută prin mtinile "barbarilor" cu prilejul re-
tragerii lui Xerxes au stimulat no1 idei crea-
toare.
Printre cele mai importante piese ahemenide
din Tracia este amfora de argint avind mi-
nerele decorate cu animale inaripate găsită
tn tumulul ~,Kukuva mogila" de la Duvanli, !!1
Bulgaria. Acest vas este de pe vremea lui Xer-
xes, chiar dacă a fost ingropat ceva mai tir-
ziu [...]. Să examintm şi descoperirile dintr-un
bogat mormtnt "barbar" de la Agighiol, din
Dobrogea. Dumitru Berciu a prezentat re~
cent natura şi conţinutul acestei descoperiri,
scoasă la lumină in 1931. Este vorba prin
excelenţă de un mormtnt princiar tracic,
depus tntr~o cameră de piatră la baza unui
turnul. Scheletul unei femei şi a trei cai tnso~
ţese pe cel al ilustrului defunct. Atenţia noas-
tră este tnsă atrasA. acum de o pereche de
cupe de argint şi de un coif de asemenea de
argint, pe toate trei fiind reprezentate, in
mod distinct, dar tntr-un stil greoi, o serie de
animale anticiptnd reprezentările de pe ca-
zanul de la Gundestrup. O pereche de cne-
mide de argint, de un tip cunoscut tn Tracia, şi
ceramica greacă cu figuri roşii datează mor-
mintul pe la 400 t.e.n. Aceste piese de argint
de Ia Agighiol•, tmpreună cu un coif aproape
identic aflat la Detroit şi o cupă păstrată
la New York, ambele probabil din acelaşi
monntnt sau dintr-un altul aflat in vecină­
tate, tnmănunchează aproape toate elemen-
tele decorative necesare pentru crearea unor
scene ca cele ce ornamentează cazanul de la
Gundestrup. O altă piesă indeaproape legată
de cele precedente este coiful de aur de la
Poiana Coţofeneşti (Prahova). recunoscut
de mult timp ca un exemplar de netăgăduit
pentru explicarea stilului animalier al repre-
zentărilor de pe cazanul amintit mai sus.
Aceste opere de orfevrărie tracă, inspi-
rate evident dar, totuşi, indirect din arta
ahemenidă, vădesc o oarecare i.n rudire cu ea,
1 Autorul foloseşte acea.stl denumire pentru popoa-
rele antice din atara lumii greco-romane.
1 Vezi MqulD lttorle, nr. 4/t976.
mai mult dectt cu cea greacă, etruscă sau sci-
tă, de asemenea produse ale influenţei orien-
talizante. Dintre toate piesele pe care le avem
la dispoziţie, cupele de argint se pretează
cel mai bine la stabilirea unui diagnostic.
Attt in ceea ce priveşte forma lor, ctt şi subiec-
tul decorului ele pot fi comparate cu cuP.ele
tnalte de aur şi de argint de la Amlaă, Marlik şi
cu alte descoperiri iraniene, dattnd din sec.
IX sau VIII t.e.n . Aceste vechi piese de metal,
cu o formă suplă şi lucrate tngrijit, animalele
ce le decorează, naturale şi mitice, redate prin
ciocănire ~i avtnd blănurile executate cu mare
fineţe pnn cizelare, chenarele cu motive
abstracte, toate trăsăturile lor caracteristice
ne pun la dispoziţie o impresionantă serie de
prototipuri. Dar, tn veacurile ce s-aa scurs
intre confecţionarea acestor piese şi a celor
de la Agighiol, stilul a fost mult deteriorat [...].
Nu se poate, totuşi, nega tndemtnarea meşte­
rilor care au lucrat piesele de artă tracă [...].
Prezenţa persană a contribuit, aşadar, la for-
marea unei arte indigene, exemplificată la
Agighiol, in a cărei structură se regăsesc sti-
luri vechi iraniene.
[In continuare, Powell schiţează evenimen-
tele şi faptele care au dus la contactul lumii
trace cu celţii, explictnd astfel transmiterea
elementelor orientalizante spre nord-vestul
Europei.]
Scordiscii şi boii [de neam celtic] au putut
juca un rol tn această acţiune, dar izvorul
tradiţiilor de prelucrare şi modelare a argin-
tului, precum şi stilul orientalizant au rămas
in m.tini tracice. Importantă pentru sec. II-I
t.e.n. este dezvoltarea argintăriei dacice, sau
geto-dacice, caracteristică zonelor carpatice
şi istropontice ale arheolo~ei româneşti.
In general, această argintărie re.prezintă o
dezvoltare a unei practici mai vech1 a tracilor
sudici, care s-a schimbat continuu sub influ-
enţa elenistică şi a devenit, tn ceea ce priveşte
stilul şi reprezentarea, o parte integrantă a
culturii pontice [ ...]. Ritonul de argint de la
Rahmanli, !mpodobit cu o friză de satiri
dans!nd şi ţu foi de iederă, datează din sec.
III t.e.n. Această piesă a fost descoperită !n
Bulgaria. La nord de Dunăre s-a găsit, la
Poroina (Mehedinţi). un riton tot de argint,
de un mai pronunţat stil .,barbar", avtnd re-
prezentate femei şeztnd sau tn picioare. Ambe-
le piese ar putea fi folosite tn explicarea de-
corului de pe cazanul de la Gundestrup.
[ ...] Am considerat necesar să trecem tn
revistă aspecte ale stilului animalier şi ale
orfevrăriei pe o perioadă mult mai lungă
- de aproape şase secole - dec!t ar fi părut
necesar pentru a aprecia fondul pe care s-a
creat cazanul de la Gundestrup. Complexi-
tatea problemelor privind cronologia ariilor
culturale şi condiţiile de creaţie este de aşa
natură, tnC'tt o relaţie vagă cu unele ·piese
mai vechi nu ne poate mulţumi, fiind necesari.
o cercetare exhaustivă a tuturor elementelor
constituente. Putem data cazanul de la
Gundestrup pe la 100 te.n. Făurirea lui s-a
petrecut tntr-un Joc unde versiunile trace
ale vechii arte orientalizante erau incă vii.
Patria acestor meşteri trebuie localizată tn
Europa carpato-dunăreană.
 • unii specialişti ca
1 menită, după părerea noastră, să spună un
• Plnă spre sftrşitul mileniului III, evoluţia
CIV
sud-e
M. GARASANIN (Iugoslavia),
1. N ESTOR (Rom~nta)
Situaţia geografici a Peninsulei Balcanice
şi a zonei sud-est europene1 a ficut ca, din
timpurile cele mal indepirtate, ele si joace
rolul de Intermediar intre Orientul Apropiat,
Europa Centrali şi regiunile de stepl. In
felul acesta, alei s-au format civilizaţii com-
plexe, dar care au ştiut si-şi menţlni trisi-
turlle specifice, strict lndlvldualfzafe.
Cum s-a născut metalurgia 1
Datele despre inceputurile civilizaţiei
umane in sud-estul Europei nu sint incă su-
ficiente, de~i ele s-au îmbogăţit tn cursul
ultimilor ani, datorită amplei dezvoltări
a investigaţiilor şi studiilor, urmate de nume-
roase să~ături efectuate tn România, Bulgaria,
Iugoslavia. Au fost, astfel, descoperite lo-
cuinţe paleolitice, fie ele sub formă de grote
sau adăposturi in aer liber, pe aproape intreg
teritoriul care ne interesează. Perioada cea
mai cunoscută din intreaga preistorie a sud-
estului este neoliticul aşa-zis clasic, in cadrul
căru.ia. ~ist~ngem mai .multe mari complexe
de ?lVIhzaţle, precum Ş I un număr de grupuri
reg1onale.
Cronologia relativă a marilor complexe bal-
canice: Karanovo, in Tracia (cu varianta sa
Azmak), Star~evo, in bazinul Moravei şi in
Voivodina (cu variantele sale periferice
Koros, in Ungaria, şi Criş in Oltenia, Transil-
vania şi Moldova), Vinca aproximativ pe
acelaşi teritoriu cu cel al grupului Star~evo,
arată limpede că ele sint mai vechi in sud-est
dectt in nord-vest (de exemplu Karanovo
faţă de Star~evo etc.), ceea ce se confirmă,
de altfel, şi prin inrudirea grupurilor balca-
nice cu civilizaţii anterioare, ca cele din
Anatolia şi din Orientul Apropiat. În
ceea ce prive~te cronologia absolută a neoli-
ticului, care ridică probleme deocamdată nere-
zolvate, reconsiderarea amănunţită a meto-
delor cu carbon radi oactiv (C 14)11 va aduce
precizările necesare. În orice caz, descoperirea
de la Tărtăria (j ud. Hunedoara)a, unde au
fost găsite, într-un strat din faza veche Vinca
tăbliţe de lut cu caractere considerate d~
1
Textul articolului se publici!. tntr-o torm!i pre-
scurtat!!.. Titlul şi subtitlurile aparţin redacţiei 1\laga.-
zln istoric.
1
Vezi l\lagazln Istoric, nr. 5/1972.
• Vezi 1\lagazln lstortc, nr. 3/1972.
16
f'
fiind sumeriene, este
cuvint important in această problemă .
neoliticului balcanic a decurs fără conflicte
importante declanşate din afară, deci mai
mult sau mai puţin paşnic. Pe teritoriul
actual al României ea poate fi urmărită in
diferitele faze ale culturilor Boian şi Gumelni-
ţa, aceasta din urmă caracterizată prin eera-
mica sa pictată cu grafit. ln această epocă.
modificări sensibile s-au petrecut doar ~~
regiunea egeeană, unde neoliticul a fost tnlo-
cuit printr-o civilizaţie dominată de tendinţa
spre urbanizare, de folosirea metalului şi
de tipuri ceramice puternic influenţate de
Anatolia. Aceste grupuri de civilizaţii - ci-
cladicul şi minoicul vechi in Creta, bronzul
vechi în Macedonia, helladicul vechi in Gre-
cia ş . a. - sint atribuite epocii bronzului.
De altfel, in această perioadă metalul îşi
face apariţia, pentru tntlia oară şi in interiorul
Peninsulei Balcanice. Cum s-a născut meta-
lurgia tn aceste ţinuturi? lntrebarea constituie
obiectul unor discuţii implicind diferite ipo-
teze. Una dintre ele se referă la căutători de
zăcăminte, veniţi din alte părţi. Totuşi, de la
bun inceput, tn regiunile noastre s-a dezV'Ol-
tat o metalurgie locală: primele obiecte din
metal (aramă sau aur) aparţi n unor tipuri
primitive care permit ipoteza unei geneze
spontane. Primele ustensile din aramă - to-
poarele tn formă de cruce - au fost găsite
mai cu seamă în zona carpatică, ele putind
fi considerate produse locale, dacă ne gindim
la bogatele zăcăminte d e la Baia de Aramă,
Bor ş.a. Produsele importate au avut aici
doar un rol secundar (ne referim la unele
tipuri de pumnale de origine pontică).
Pentru prima oară- numele
unul popor
Această evoluţie paşnică. a fost întreruptă
spre sfirşitul mileniului III', prin incursiunile
unor elemente etnice noi, cu care a inceput
o perioadă de tulburări, lungă de citeva se-
cole. Dar aceşti nou veniţi n-au nimicit nici
populaţiile autohtone, nici civilizaţia lor
agricolă şi sedentară, evident superioară.
Este cert că aceste noi elemente etnice au
aparţinut marii ramuri indoeuropene. Incursi-
unile lor să fi fost, după cum consideră
cei mai mulţi cercetători, prima mare depla-
sare a indoeuropenilor. formtnd tn simb1oză
cu elementele autohtone baza populaţiilor
atestate istoric mai tlrziu? Sau poate, după
cum afirmă unii lingvi şti eminenţi (printre
care VI. Georgiev, din R .P. Bulgaria), in
Peninsula Balcanică au existat indoeuropeni
tntr-o epocă mult mai veche, chiar in neoli-
ticul timpuriu?
În această perioadă se poate vorbi pentru
prima oară de un popor,. cel al grecilor, care
se pare că au locuit in sudul Peninsulei Bal-
canice de pe la inceputul mileniului II. De
• Majoritatea cercetătorilor conslder!i ast!zl eli
aceste evenimente au avut loc cu cel puţin o Jum!itate
de mtleniu mai devreme.
~n..~
. ~~~~~~----------------------------~--~~~--~~~~~~~.~~~
0 ~
" 1\.
unde au venit ei ră.mtne, tnsă., tncă. o problemă.
neelucidată .
In epoca bronzului se constată. o accentuată
fă.rtmiţare a numeroaselor grupuri locale
aparţin!nd complexelor de civilizaţii existente
in neolitic. Repartiţia inegală. a zăcămintelor
' miniere a provocat, fără îndoială, modificări
1 considerabile in echilibrul dintre diferite gru-
1' puri şi elemente etnice, iar noile condiţii
economice au necesitat, la rindul lor, o spe-
cializare mai pronunţată a activităţilor umane.
Evoluţia sud-estului european in această epocă
s-a produs din nou, intr-un cadru intern, fă.ră
zguduiri declanşate din afară. Marile complexe
de civilizaţie din perioada la care ne referim
sint cele din ră.săritul Balcanilor, cuprinzind
teritoriul Traciei şi regiunile pînă in vecină­
tatea liniei Morava-Vardar, cele din apus,
de dincolo de această linie, şi cele nordice,
complexul balcano-carpatic. Spre sfîrşitul
1 înflorire se situează. spre inceputul erei noastre
1'· sec. XIII i.e.n., epoca de evoluţie relativ
liniştită a fost tntreruptă din nou, mişcăril e
de populaţii cuprinzînd intreaga zonă a sud-
estului euro~ean. Este vremea prăbuşirii
civilizaţiei m1ceniene şi cretane, a dispariţiei
aşeză.rilor epocii de bronz din Macedonia, a
nimicirii Imperiului hitit. Astăzi, arheologia
ne tngă.duie să urmărim, tntr-o anumită mă­
1j
sură, evenimentele istorice despre care ne
vorbesc şi surse scrise şi al căror reflex poetic
t1 constituie poemele homerice istorisind dis-
trugerea Troiei. De atunci datează depozi-
tele de obiecte metalice - podoabe, u stensile,
arme - :precum şi giuvaeruri, încredinţate
pămtntulUI tn acea perioadă tulbure.
Populaţiile muntene din interiorul Peninsu-
1: lei Balcanice n-au fost luate prin surprindere
de mişcările survenite intii in regiunile ime-
diat învecinate. Mai mult, ele insele au parti-
cipat la aceste mutaţii. Aşa se explică in-
rudirea dintre obiectele metalice descoperite
tn Grecia după prăbuşirea civilizaţiei miceniene
şi cele din vestul Balcanilor, datind din jurul
anului 1000 t .e.n., sau identitatea dintre
elementele de civilizaţie din Troia d e după
distrugerea sa tn epoca homerică şi unele
descoperiri din Dobrogea (Babadag) .
O nouă perioadă de linişte marchează ince-
putul epocii fierului propriu-zis. Căci se pare
că fierul a fost cunoscut tn urma contactelor
,.. cu civilizaţia anatoliană şi mai ales cu cea
1•~ hitită, care ştiau să utilizeze acest metal.
1·
Civilizaţiile de atunci ne stnt tncă prea puţin
i:· cunoscute. ln Tracia, in regiunea carpatică
1·: ~i in cea a Dună.rii de Jos putem urmări o
1· continuitate tn evoluţia din epoca premergă­
toare, de tranziţie , spre cea a fierului pro-
priu-zisă.. Ea se constată tn grupurile regio-
nale Vtrtop, Basarabi1 şi tn cel mai recent,
1'
Ferigile (România). Este o evoluţie caracte-
1:, rizată prin dezvoltarea relaţiilor comerciale
,,. şi culturale cu lumea greacă, incepind cu
sftrşitul sec. VII t.e.n. , şi prin fondarea
unor colonii greceşti pontice, simbioză. ce se
manifestă, intre altele, tn mormintele tumu-
lare indigene din regiunea Histriei, precum şi
tn bogatele descoperiri de la Duvanli, in Tra-
[:
cia, tn frescele din monntntul de la Kazanlik1 ,
• Vezi Mapsln lstorlo, nr. 8/1976.
1 VP.zt Maguta lJ&odc, nr. 7-8/1968.
1 ~
ln tezaurul de aur de la Panaghiurişte etc.
Influenţele greceşti se fac simţite şi în produ-
sele locale, mai ales tn ceramică .
Marile populaţii paleobalcanice
Începînd cu epoca fierului, sintem în pose-
sia unor date istorice mai precise privind sud-
estul european şi Peninsula Balcanică. ln
Tracia şi la Dună.rea de Jos a luat naştere, din
sec. VI t.e.n., o artă tracă. cu putermce in-
fluenţe ale stilului animalier scit. Din
ace~aşi perioadă. datează. formart.a primelor
state autohtone: cel al odrişilor 3 , în Tracia,
şi cel al dacilor. Din punct de vedere arheolo-
gic, este important de remarcat că influe nţa
greacă s-a fă.cut si mţită mai puţin în regiunile
tndepă.rtat.e ale Daciei, unde s-a format o civi-
liz aţie mai individ uali zată, a cărei epocă. de
şi pe care o cunoaştem mai ales prin interme-
diul fortificaţiilor daco-getice de la Grădiş tea
Muncelului. O evoluţie similar ă s-a produs
in vest, tn zona l ocuită de iliri, unde s-a for-
mat Imperiul ilir ; de atunci datează fo rtă­
reţele ilire Meteon (Med un), în apropiere de
Titograd, în Iugoslavia, Akrohsson (Lje§),
Guitani îrr Albania ş.a.
Continuitatea civilizaţiei din epoca fierului,
pină la dominaţia romană, ne permite să.- i
identificăm pe purtătorii acestei civilizaţii
cu marile populaţii istorice paleobalcanice:
ilirii la vest, tracii [de sud] şi dacii [tracii de
nord] la nord. Graniţa dintre iliri ŞI traci
poate fi fixată, cu aproximaţie, in zona Mo-
raviei şi a Vardarului, fireşte, cu unele fluc-
tuaţii. Repartiţia etnică corespunde, in linii
mari, complexelor de civilizaţii din epoca ante-
rioară., cea a bronzului.
In istoria popoarelor paleobalcanice, inva-
zia celţilor nu pare să. fi jucat un rol prea im-
portant. Nici arheologia şi nici lingvistica nu
ne oferă date despre celţii menţionaţi de
Iustin, care ar fi traversat lliria. În vestul
Balcanilor, elementul celtic se manifestă doar
prin citeva produse importate, şi acestea rare,
sau prin imitaţii, mai ales în aspectul podoa-
belor. Ne sînt mai bine cunoscuţi, din punct
de vedere arheologic celţii scordisci care, izgo-
niţi din Delfi in 279 i.e.n., au ajuns tn Serbia.
Descoperiri recente - necropola H.ospi Cu-
prija, Ungă Belgrad - confirmă datele izvoa-
relor istorice: celţii s-au contopit cu popu-
laţiile autohtone, formînd, în cursul ultimelor
trei secole dinaintea erei noastre, o civilizaţie
mixtă. În zona balcano-carpatică., descoperirile
celtice sînt, de asemenea, rare. In ceea ce pri-
veşte regatul celt din Tylis, in Tracia, atestat
istoric în sec. III i .e.n. , pînă în momentul
de faţă. nu există. confirmări arheologice ale
rolului să.u.
Schiţat tn linii generale, acesta este tabloul
istoric al Peninsulei Balcanice şi al sud-estului
european din timpurile cele mai îndepă.rtate
şi ptnă. în perioada de dezvoltare a popu-
laţiilor paleobalcanice dinaintea domi naţiei
romane.
• Vezi Magazin lstorJe, nr. 7 şi 8 It 97G.
•
•,
J J
 Pe teritoriul de astăzi al Romdniei s-au succedat, de-a lt~ngul mileniikw,
corespunzător legilor obiective ale tknoltării istofice, orînduirile sociale cunoscute
pe plan universal, acumulîndu-se o bogată civilizaţie materială şi spirnual4.
O importanţă deosebită a avut organizarea statală traco-dacică, ce a atiM ~nctul
culminant în perioada regatului lui Burebista .# al lui Decebal.
Pro&ramul Partidului Comunist Romln de flurl,.. a socletlţtlsoclallste multi·
lateral dezvoltate fi Inaintare a Romlnlel spre comunism.
~

buri (bu ·"avensl) cetl (cetae, pradavenal

1• V • Ceto-dacf) ratacenal
caenl harpl
carpf (racatensl)
bypaaltl rondalol
carpodacf lai
catltoeno; l aabocl
maedobltbynl a aci
cei agi~l moeal (myal) aapel
celegerrl mycdonl
ciconi aarcetl
napel satrl
coilaletae nlpsalol aerdl
coralll (tranlpslol) alenal
corpm obulenal aladi
costoboci odomantl alncf
cotensi odrlal altbonl
crestonf olnenal lUCI
crobizl oftenal terlzl
bebrlcl crusaet
ollzonl tbunatl
agrlanf benl daci (v. geto-daci)
dantheletl orreacl tuati
albocensl berecyntl
1larsi ( darsal) palopll tiai
aletol bessl •
bettegerl derronf ~alti ttaual
ansamensl
applarensl blefl dige rri panalol trerJ
a puti blsaltl dlmensi plarensl tribali
apslnthfol blstonl diobessi pleflcl tyntenl
arsletal bltlnl dioi plen geti tyracetl
arta el bottlal dolonsf (dolongi) pieri utl
a sti brlantl (prlantti ?) drosl plrocerl
drugerf zalelf
ausdecenal brlgl pllastl
edoni zbaleonl
( usdecensl) brlsl potuJatensl zeranl

Izvoarele literare fi Inscripţiile antice unitatea populaţiei daco-romaae ti romanice,

rzteati prezenţa pe teritoriul patriei noastre
a numeroase triburi fi neamuri trace, Intre care
cele mal lnsemnate au fost cel al geţllor fi al
dacilor. Aceşti traci nord-dunirenl erau fi el
impirţlţl In triburi: a puii, burldavensl, pleflgl,
slensl, bfeff, terlzl ş.a. Inci Inainte de mijlocul
mileniului 1 l.e.n., aceste triburi au Inceput
si se constituie In uniuni tribale, care au alci-
tult apoi marele regat al lui Bureblsta - con-
ducitor get socotit, in vremea sa, "cel dintii
şi cel mal m~e dintre recll din Tracia". Cu
Bureblsta, s-a Inaugurat In Istoria geto-dacl·
lor o perl<-a4i de mare unitate politici fi cultu-
rali, pe bazele cirela s-a inilţat regatul lui
Decebal, asigurind, mal apoi, continuitatea fi
fi, In ultlmllnstanţl, unitatea poporului romln.
Jatl, In continuarea Dicţionarului istoric'
citeva neamuri ti triburi trace care au locuit
pe teritoriul ţlrll noastre.
s.o.
Printre neamurile din Dacia menţionate de ptole-
meu tn Georratta aa ee tntllnette ti numele pleflgUor.
Toţi lstortcU atnt de acord tn a le atribui o orlatne oertl
geto-daclcl. V. PArvan (GeUea) 1-a locallzat fn Ctmpla
munteanl, aproximativ tn foatw Judeţ Vlaşca t1 tn ac-
tualele judeţe Ilfov '' Ialomlţa. Iar mal recent,
• Vezi llarula lltorlo, nr. t-8/1971.

18
1
R. Vulpe t-a plasat pe valea Argeşului, tn Jurul a,oezlrll
getlu de la Popeştl (Jud. lltov), tdentlficaU de ace-
laşi autor cu ,.oraşul" Sornum, menţionat de ptoleo1eu.
DurA toate probabllltAţlle, neamul pleflgllor este
unul ş acelaşi eu marea uniune de t riburi getlce din
secolele 111-I t.e.n., determlnatll pe baza studiului
monedelor geto-dacice de tip VlrteJu-BucureştP. lncepu-
turlle el pot fi urcate tn ttmp ptnă tn vremea regelui
Dromlchete, ctnd geţll se afirmă prin vtctor11le repurtate
tn douA rtndurl asupra armatei lui Llslmab. ln perioada
Imediat premergatoare lui Bureblsta, uniunea de triburi
getlce din mijlocul Munteniei - foarte proba.b ll acel
neam al pletlgUor - reprezintA cel mal Important
centru economic şi politic din toatA Dacia. Acest nucleu
getlc va constitui dacA nu principalul, unul din princi-
palele puncte de spriJin ale lui Bureblsta tn opera sa de
unificare a tuturor geto-dacllor.
Neam dacic, pomenit de asemenea de Plolemeu
printre cele care locuiau tn Dacia. După opinia lui
V. Pârvan, acest neam ar fi populat plrţlle de nord ale
Olteniei şi zona deluroasă din vestul Munteniei. ln parte,
locallzarta potulatensllor coincide cu aceea a uniunii
de triburi corespunzatoare monedelor geto-daclce de
tip Adtncata-Mlnlstlrea, tntUntte mal frecvent tn
estul Olteniei şJ nord-vestul Munteniei (a doua jumătate
a sec. II t.e.n.).
Alll.turt de celelalte populaţii din Dacia, pe care
acelaşi geograf antic le tnregtstra pe la mijlocul sec. II
e.n., stnt menţi onaţi şi slensll. DupA calculele lut V . Pâr-
van, slensll ar tl locuit de-a lungul rturllor Ialomtţa şi
Bud.u, adicA tn partea de nord-est a Munteniei, cores-
punzătoare judeţelor Buzliu şi Brăl1a. Cercetările numis-
matlce recenta, bazate pe o mal bunll cunoaştere a
monedelor geto-dace de ttp Dumbrlivenl şi Inoteşti­
RâcoaAa, au dus la identificarea unei Importante uniuni
de triburi getlce, care se tntlndea de la riul Buzt!.u şi
ptnl pe cursul Interior al Slretulul. Această uniune de
triburi ar putea ti constituită de neamul slensl1or care
tn acest caz, trebuie sl fi ocupat o zonă mai mare taţi{
de cea propusă de V. Pârvan. Important de amintit
tn aceasU. prlvinţll este faptul el, inel din ttee. III
t.e.n., geţll din această r egiune, slensll de atunci sau de
mal Ltrzlu, au Jucat un r ol deosebit de tnsemoat tn viaţa
pollttcll. şl economlcl!. a oraşelor greceşti de pe coasta
de vest a M:lril Negre.
Stnt pomeniţi, de autorul citat mat sus, tn grupa
neamurilor dln plrţlle centrale ale Daclel. Au fost
consideraţi f:lră rezerve de origine daclel şi plasaţi tn
platoul transilvănean dintre T1rnave şi Someş (V. PArvan,
GeUea). l n ultima vreme, el au fost identificaţ i
cu uniunea de triburi dace de pe valea Mureeulut şi a
Tlrnavelor, tntlnztndu-se spre sud ptnl!. la Carpat.l.
AceastA. uniune de triburi cor espunde monedelor de
tip Rl!.duleştl-Hunedoara, Alud-Cugtr şi Petelea, pre-
cedtnd, tn timp, momentul unltlelrll de cl!.tre Bureblsta.
Ptolemeu mentloneazâ pe alboeensl printr e neamurile
care locuiau tn pllrţtle de sud-vest ale Daclel. OrJetnea
1 Vezi Mag&JJn l1torlo, nr. S/1976.
lor dacleA nu eAte pusă la tndolall!.. Se crede ea. numele
lor provine de la localltatea Alboca, locallzatl!. tn sudul
Banatului de azi.
p
Vorbind despre neamurile din centrul ~1 vestul
Daclel, autorul Oeog-raUel pomeneşte şi pe predavensl,
de asemenea de origine daclel. El pot tl locallz~ţl la
nord de 1\'lureşul Interior, pfnA aproape de Crt~url, ceea
ce ti ldentlflel pe }lredavensl cu purtătorii monedelor
dacice de tip Toc-Cbereluş, carei la sttreltul sec. II şl
Inceputul sec. I t.e.n., au locuit n pArţlle din dreapta
Mureşulul de 1os.
Ceiagisii
Printre ultimele nume de triburi dace tnttlnite In
Geo~afla se atll!. şi neamul celagtsllor. E l sfnt amintiţi
all!.turl de pletlgl şi se apreciază, dupli cercet:lrlle lut
V. Pârvan ( Oetlca), el ar ti locuit la sud de potulatenal,
adlcâ ln sud-vestul Munteniei şi sud-estul Olteniei
(cursul Interior al Oltulul).
C. PREDA
r
•
,
1 1
1 Peripeţi~e unul inel • 1
1 Printre numeroasele vestigii ale trecutului (unelte,
1
1
1arme , podoabe), descoperite recent de arheologul
P. Oiaconu, la Pdcuiul lui Soare1 , din apropiert:a com .
1Ostrov, jud. Constanţa se află şi un mesager din
tndepărtata Chină. Este vorba despre un inel de
bronz - cu o inscripţie chinezească - din sec. XIII.
11
1 Este greu de precizat tn ce tmprejurdri a putut
ajunge un asemenea obiect pe meleagurile noastre. 1
1Va fi fost adus odată cu marea invazie a tdtar/lor?
Nu este exclus. Dupd cum este posibil ca Inelul să fi
1ajuns aici prin intermediul numeroşilor negustori
ce străbăteau tn aceastd vreme Europa şi Asia, Pă- 11
Icuiul lui Soare fiind unul dintre Importantele centre
-:omerciale din rdsăritul continentului.
Str~~~ast~~~a~u? ~~~=o~~lre re- ~
1centă fdcută de dr. Gh. Bichir, la Pădureni,
1Vrancea (aşezare carpo-dacică din sec. 11-111
jud. l
e.n .)
con firmd acest lucru. Printre obiectele găsite aici 1
1se află şi doud splendide ... pudriere, confecţionate
din tablă de bronz, dintre care una fin cizelată cu
1dăltiţa şi ciocanul. Tn interiorul acestora - un praf
extrem de fin , de culoare roz , preparat - aşa cum
1
1s-a constatat prin analiza de laborator - din mdr- 1
gean ars.
1 O. D.l
L. 1
Vezi Magastn tatorle, nr. t1Jt974•. _ - • ·~ ..1
19
 \

CEL
-

or. N. GRIGORAŞ

Doi voievozP pe care istoria i-a aşezat aliturl nu atit

pentru ci au fost contemporani, ci mai ales pentru modul
cum au gindit şi fiptult Istoria acelor ani, pentru moştenirea
~isati de el ~nraşifdr Parafrazindu-1 pe Grigore Ureche,
P/ftlll spune c ă ei au fo primii domnitori "aşezaţi", adiel
s ; pinitori aqtoritad al unor firi in care procesul de organi-
zare soc.ial-economici şi politici a statului feudal, in laturile
sttle esenfiale, fusese incheiat. Ridicind pe o treaptA supe-
~arl lupta pentru independenţi a inaintaşflor, Mircea cel
itrin şi Alexandru cel Bun au sporit prestigiul lnternaţio-
1 al ţirilor lor, transformindu-Je in factori de seaml al
litlcli europene.

a călăuzit faptele ş i gindurile

Tradiţiile unităţii
forţe unit e, românii au
Cu
î depă rtat domin aţia străină.
ş ,J opuntndu-se ingerinţdor
· n afară, şi-au creat ~tate de
s ne stătătoare:~, colaborind
st rins şi continuu în rlome-
rtiul politic, economic ş i cul-
tural. Elementele esenţiale de
t.tnitate {neam, limhă, cul-
tură, obiceiuri, religie etc.)
:-au pus amprenta puternică
specifică asupra cvoluţJCl
lor trei ţări române astfel
în ctt, deş: nevoit să trăiască
mu l tă vreme tn sta.te diferite,
poporul român şi-a fău r it o
IStorie unică . Crearea statelor
feudale român eş ti nu t rebuie
conf un dată cu o acţiu n e de
impărţire mecanică a poporu-
lui român tn state izolate,
a căror istorie să se dezvolte
paralel şi fără n ici un fel de
legătur i. Tocmai conştii n ţa
uni tăţii de neam şi li m bă,
apărută d e foarte timpuriu3J
Vezi MIUfulD lltorl~, nr. 3/t 967.
1 cel Bătrîn OCUJ>a t ronul Ţlrii
2/1973 Şi 4/1975.
• Vezi MA«Qiala&orlt , nr. 1/t 969;
'· 9/1970; t t/t 97t ; t / 1972.
1
Vezi M81Ula laterle, nr. 1 O, t 2/
1969; 10/1970.
multora din bărbaţii destoi -
nici ai istoriei noastre, dic-
tînc.lu-lt> şi impuuindu-le di-
recţii de acţ i une ce vizau in-
teresele generale ale tu turor
românilor, pe care evenimen-
tele istorice i-au pus perma nent
în faţa aceloraşi nevoi şi pri-
mejdii.
Referindu-se la polit ica e x-
ternă a domnilor români la
sftrşitul secolului XIV. Ni-
colac Iorga aprecia că Mircea
cd Bătrîn şi Petru I Mu şa­
tinul'' au fost p rimii domnitori
care. tn mod con ştient, au
iniţiat o politică a " blocului
rom ânesc~~. avînd ca ţel pls-
t rarea i ndependenţe i tn tm-
prejură ri intern aţion al e tot
m ai dificile. Apărarea ne-
ati rn ării prin eforturile unite
a le t uturor r omânilor a devenit,
tn acei ani, ca ş i in perioadele
următoare, un mod d e acţiune,
de m 3.nifest are plen a ră a ca-
pacităţilor militare şi politice
ro m âneşti.
l n momentul In care Mircea
Româ neşti {1386), centrul şi
sud-estul european erau zgu-
• Vezi Mquln lltorlt, nr. tt / 1!l74.

20
cluite de puternice convulsii,
In urma clrora presiunea oto-
maal va ~ace cAderea ra-
pid& a statelor balcanice, la
Inceputul ultimului deceniu
al eec. XIV.. ameninţ!nd direct
ţlrile 10m&ne. Situaţia s-a
_...t tllJI'in noua conjun:
Olari creati dupl moartea lu1
Ludovic cel Mare, tn 1382,
ctnd cele doul ~i compo-
Deate marelui regat ange-
via
•dt şi Polonia -
rapte separate,
externi carac-
• prin momente
rivalitate. Dis-
cei doi motteni-
regat angevin
ele Luxemburg
ti Vladielav J agello
'Qlc.U.~ - a vizat, uneori
alteori tacit, şi
ţltile romhe.
la condiţiile unor relaţii in-
ta haţiooale exttem de com-
plicate ti primejdioase ~~
Independenţa ţirii sale, · a
a dovedit o deosebitl capaci-
tate de sesizare a fenomenelor
politice tn esenţa lor şi, apre-
Ciind eu luciditate raporturile
de forţe, a dus o politicA. exter-
ni activi, realisti. El "a trebuit
- cum remarca P.P. Panai-
tescu - si se adapteze la o
lume ce se schimba mereu şi
de care depindea adesea viaţa
ti libertatea ţării sale. Mircea
stă la Inceput, la Inceputul
apărării seculare Impotriva
turcilor, la Inceputul politicii
de rivalitate pentru ţările
noastre Intre puternicii vecini
crettini. De la d tnceptnd se
fixează politica noastră externă
tn cadrele ei".
După victoria obţinută ln
1389 de oştile Semilunii la
Kossovo (Ctmpia Mierlei)l şi
apoi ocuparea ţaratului bul-
• Vezi Marullllttorle, nr. tt /1976.
gar de la Rovo (1393),
Mircea şi-a dat seama el ţara
sa era direct vizată de pri-
m ejdia otomană. In co e-
cinţă, el a luat o serie de mă ri
militare, dar, paralel ou a s-
tea şi in ~prijinul lor, a făcut
apel la arma diplomaţiei. Tri-
mişii voievodului romAn u
Inceput tatonările pentru o
eventu ală apropiere de vccidii
săi, pe care spera să-i atra
tn luJ>ta de stăvili re a expan.-
aiunil ot omane. Prin intet~
mediul celuilalt domn romAn,
Petru I al Moldovei - ~ate
chiar la sugestia acestuta -
Mircea a căutat să se apropie
de Polonia, spertnd tntr-o tm-
bunătăţire ul te rioară a rapor-
turilor cu Ungaria şi realizarea
unei cooperări militare a.nti-
otomane cu Sigismund de
Luxemburg.
La sftrşitul toamnei anului
1389, Manea şi Roman Herescu
- soli ai lui Mircea - soseau
la Suceava. De aici, însoţiţi
de s~ătarul D răgoi, unul di.n
sfetmcii lui Petru 1, au pormt
spre Polonia unde, la Radom,
s-au t nttlnit cu reprezentanţii
lui Vladislav J agello. tn urma
discuţiilor p urt ate, la 1O de-
cembrie 1389, s-a redactat
textul u nui "legămtnt de prie-
tenie nestrămutată", in baza
căruia ambele părţi se obli-
gau să se aj ute tn cazul unui
atac d in partea lui Sigismund
şi a oricărui a dintre supuşii
regelui maghiar. Ctt priveşte
un atac din partea altor duş­
mani ai celor doi suverani,
tratatul prevedea ca cele
două părţi semnatare să-şi
acorde ajutor "după buna plă­
cere a liberei sale voinţeu
Această alianţă a fost confir-
mată tn ianuarie 1390, 1
Lublin. T ratatul de la RadomJ
a fost i ncheiat in condiţii de
deplinA egalitate şi a consti-
tutt, indiscuta.bil, un succes
diplomatic pentru Mircea, defi
efectele sale nu au fost pe
măsura dorinţei domnului roo-
mâ.n: noul său aliat se afla
prea departe. o interv::Po•
rapidă şt eficace a polon · or
la Dunăre Impotriva iminenM
tului atac otoman fiind greu
de realizat. Pe de altl parte,
voievodul muntean nu era
interesat tntr-o alianţă In-
dreptati contra lui Sigismund,
ci, dimpotrivA, voia. si folo-
seascl bunele relaţii cu Po-
lonia spre a-1 determina Pf'
suveranul m&.ghiar al-ti tn.. ::~~Pdllt
drepte atenţia spre DUnlre .'.11·G'~I
unde puterea otomani deve.
nea tot. mai ameninţAt~.

Pentru un
comun
In faţa acestei presiuni, l(tt...
cea avea nevoie de ajutonll
lui Sigismund. O noul IOlilt
m unteanl a sosit la
pentru a se tnttlni, tn
lunii martie 1390, cu emLtiiiLrtt
polonezi, tncerclnd sl o~
o anume "libertate de ~iune''
pentru Mircea tn relaţble cu
Ungaria. Textul unui nou tra-
tat, redactat la 17 martie
1390, arată el, dupl ce deie·
gaţii au "dezbltut cu d~a­
mlnuntul", au găsit şi intro-
dus "nişte articole care vor
tntă.ri şi mai tare unirea".
Este vorba îndeosebi de pre-
vederea expresă, conform el-
reia " preztsul domn, regele
Poloniei, să nu înceapă şi sA.
nu pornească nici o ceartă şi
nici un război in contra rege-
lui Ungariei şi a supuşilor
lui fără a tnştiinţa mai tntti
domnului nostru Mircea Vo-
ievod şi sfatului lui toate cali-
tăţile in parte ale acelor cerţi
şi războate şi fără a. fi acelea.
1 Ved "ft••l• ....,...
10/tt7l, tt/t 1.
ar. t,
aprobate ... ". La rtndul sl.u,
Mircea se angaja să. facă cu-
noscut orice element nou sur-
venit !n relaţiile sale cu Un-
garia (alianţă, război, pace).
care trebuia să fie confirmat
şi !ntărit de regele polon. tn
acest fel, Mircea dădea o in-
terpretare mult mai largi
alianţei cu Polonia şi mai ales
voia să elimine prevederile
restrictive faţl de Sigiamund,
de la care n~dăjduia CI. va putei.
primi mai curind ajutoare.
Din motive necunoscute, tn

22

Vlad. Mircea a rămas singurul
stăptnitor ăl ţării ; tn toamna
anului urmAtor, a zdr.obit o
nouă oaste otomană care ata-
case tn sud, găsind a.poi răga­
zul să-şi consolideze domnia..
Nu se impăca, lnsă, cu si-
tuaţia din Moldova. unde in
toamna anului 1399, la moartea
lui Ştefan I, reizbucniseră tul-
burările legate de succesiunea
la tron. ln fruntea trupelor
sale, Mircea a. pătruns tn Mol-
dova, impunînd ca domn pe
Alexandru, fiul lui Roman I.
Incă din primii ani de domnie,
el s-a- dovedit un mare ctitor
de ţarl; a. reuşit sl elimine
fricţiunile interne şi a desfl-
şura.t o rodnică. activitate eco-
nomică , culturali şi organiza-
toriC~. Bucur!ndu-se de SP,ri-
jinul ţlî'ii sale, Alexandra -
" voievOd de sine stl.tltor a
toatA ţara romAneascA a Mol-
dovei ti a malului mlrii., -
deVenit pentru supuşii sli cel
Ban, a plstra:t tronul plnă la
moarte, vreme de 32. anP.
Arbltni lnb e fiH
sultanulUI
Curlrtd, lnsl, evenimentele
internaţionale i-au pus pe
domnitorii romA.ni tn faţa. unor
noi şi complicate situaţii. După
tnfrtngerea lui Ba.iazid, tn
1402, la Ankara', Imperiul
otoman a intrat tntr-o perioadă
de acută criză, provocată de
luptele pentru tron ale fiilor
săi. În anii urmâtori, au reiz-
bucnit şi vechile rivalităţi din-
tre Sigismund de Luxemburg şi
Vladislav Jagello. Mircea şi
Alexandru cel Bun şi-au recon-
siderat imediat poziţiile. Pro-
'Vezi Magaslnlat.,rJe. nr. 4./i975.
• Vezll\laguln lttorte, nr. 8/1971.
lLu•tTatii d8 Anca Brucan
fittnd de slăbirea vremelnici.
a. presiun:i otomane. domnul
muntean şi-a. pus in practică
un plan !ndrăzneţ, viztnd
alungarea turcilor din Europa.
El a simţit că prin inter-
venţia sa tn disputa dintre
moştenitorii tronului lui Ba-
iazid. ~ricolul otoman va
putea fi ţinut departe de ho-
tarele sale: dar, înainte de a
acţiona in acest sens, a dorit
să se asigure de colaborarea.
unuia dintre vecinii săi pu-
ternici. Şi cum Sigismund
era ocupat cu problemele ger-
mane, Mircea a fAcut demer..
suri pentru retnnodarea bu-
nelOr relaţii cu Polonia. t n
aceeaşi idee. 1-a tndemnat şi
pe Alexandru cel Bun sl-şi
revizuiască poziţia faţl de
regatul polo~lituanian.
Li 12 martie 1402, Alexandru
cel BUn a Incheiat un tratat
cu Polonia., ~iune pornită
mai. ales din donnţa domnului
moldovean de a-şi consolida
domnia., prin eliminarea peri-
colului lnselunlrii ca domn
a lui Ivaşcu (unul din fiii lui
Petru l), aflat tn Polonia.
La rlndul slu, tn 1403, la.
Giurgiu, Mircea cel BAtr!n
a tncheiat cu Vladislav Ja-
gello un nou tratat, care con-
firma vechile tratate, dar ale
clrui stipulaţii erau formulate
tn termeni generali şi nu mai
erau "indreptate împotriva
unui anumit duşman. respec-
tiv impotriva regelui Ungariei
aşa cum erau cele încheiate
ptnă. acum". Pentru ctţiva ani,
M.ircea a devenit personalita-
tea cea mai de seamă. a sud-
estului european. După ce
şi-a reînnoit alianţa cu Polo-
nia, avind sprijinul militar
şi politic al lui Alexandru
cel Bun, el a reluat ofensiva
antiotomană. El a reuşit să-i
alunge pe turci din Dobrogea
şi a acordat un sprijin consis-
tent răscoalelor antiotomane
din Balcani. In 1406, în timpul
tntîlnirii pe care a avut-o cu
Sigismund, la Severin, a dis-
cutat detaliile unei noi co-
aliţii antiotomane.
Cum regele Ungariei tntîr-
.zia să dea curs celor stabilite,
domnitorul român s-a hotărtt
să preia iniţiativa şi să intervi-
nă direct tn disputele pentru
tronul sultanilor. El a chemat
tn ţară pe unul dintre fiii lui
Baiazid - şi anume pe Musa
- ajuttndu-1 să-1 tnlăture pe
Soliman, care preluase tronul.
•
Musa - sprijinit de detafa.-
mente muntene şi contingente
sirbeşti comandate de Ştefan
Laza.revici - a ocupat repede
Adrianopolul şi. in 1411, s-a
tnscăunat sultan.
Acţiunile lui Mircea fuse-
seră favorizate şi de faptul
că. relaţiile lui Alexandru cel
Bun cu Polonia evoln<>serl
pozitiv. ostaşii domnului • mol-
dovean fiind alături de polo-
n,.ezi in luptele pe care ~tia
le-au dus tmpotriva cavalerilor
teutoni. De altminteri, de co-
mun acord cu Alexandru, Mir•
cea a reconfirmat tratatul ...,-~.,.•
Polonia. la 17 mai 1411, De:JP.:~ft;:~
severlnd tn ideea, el., ~tru
a bara calea Semilunil IP.te
inima Europei. era
un larg front de lupti al cn.-;.;iA'fl
tinătăţii.
Ariul următor a i"eJ)I'elEeD
~eul puterii
~~'ării Romln~ti.
sale au lnsufleţJt lupta de
bera.re a po~lor uaa~
nice, pe care dQ.mnUl
a ştiut s-o alimenteze,
sind-o ca pe un element
portant al planurilor sale.
Pentru moment, gn,Sh:1nea
otomană tn Europa
fdnatl, prin asc:encien•tul
care Mircea tl avea aaupra
sultanului Musa. Dar, in an~
urmlltor. 1413, Musa a foat
detronat şi ucis de fratele d1l -.,·"..'..
Mahomed. care a organizat
imediat puternice atacuri
peste Dunăre. tn 1414, el a
propus pace regelui polon ti
acesta. de comun acord cu
Sigismund, a a.cceptat"'. Din·
du-şi seama că o tnţelegere
tntre cei trei ar fi avut efecte
dezastruoase pentru ţlrile ro-;.
mâ.ne, la începutul anului l·U5,
Mircea s-a botărtt să. tnnoiascA
pacea cu Poarta, pentru a
face să inceteze atacurile la
nordul Dunării. Dar şi de
astă dată n·a fost vorba dectt
de un scurt armistiţiu .. necesar
domnului român pentru a-şi
reface -forţele. ln anul urmltor
refuzind dln nou să pll.teaUICa'
tributul. el a trimis
• militare pretenden wo."'a
tafa. Încercarea acestuia de &..-1
tnlătura i;te Mahomed a e,aat;
Mircea a continuat, tnsl,
sprijine tulbud.rile interne din
*'
imperiu, susţinînd de aceastl.
rlată d.scoala. religioasA. cu
puternic caracter social COD•
dusă de şeicul reformator
Bedr-ed·Din. In cursul repre-
saliilor organizate tn nordul
23
Dunării, trupele otomane au
ocupat cetatea Giurgiu şi au
pătruns In Dobrogea, pe care
au smuls-o din trupul Ţării
Româneşti şi au luat-o in stl-
ptnire ( 1417).
Mircea n-avea altă soluţie,
ajutoare nu-i veneau de nică­
ieri şi atunci a cerut pace,
făgăduind să plătească de aici
inainte cu regularitate tri-
butul. Mulţumit de aceste re- AL. DOBRE
zultate, dar şi In imposibili-
tate de a reacţiona tn alt fel,
~ultanul a acr.eptat propu- Primul ctntec popular romdnesc atestat documentar, C7ntecul fet e i care
nerea . Curind, aa 31 ianuarie şi -a pierdut caprele şi le căuta prin munţi plîngînd, o suscitat interesul
1418, tnţeleptul şi viteazul nu numai al folcloriştilor, ci şi al istoricilor, date fiind moi cu seamă contin-
domn a decedat, llslnd tn genţele sale cu unele momente importante ale istoriei naţionale.
urma sa exemplul unei vieţi
lnchinat e luptei pentru in- Tntiio lui menţiune se datorează poetului maghiar Bolint Bolosso ( 1551-
dependenţa ţării. Timp de 1594). Aflat ca prizonier de război tn ·Tronsilvonio , el o compus două poez ii
peste un deceniu, Alexandru core puteau fi ctntote pe melodia unor ctntece populare romdneşti. Unul
cel Bun a rămas să vegheze
şi la independenţa ţării sale,
dintre acestea se numea Ciobăniţa română îşi plinge oi le râUcite . Urmă­
Incercind să retnvie - atunci toarea ştire despre acelaşi ctntec provine tot din Tronsilvonio. Prezentrnd
ctnd tmprejurările păreau pri- intrarea triumfolă o lui Mihai Viteazul tn Alba lulio1 , cronicarul maghiar
elnice - vechiul front româ- SzomoskOzy remorca, tntre altele, că fanfara ce tnsoţeo oştile domnului
nesc a ntiotoman.
romdn intona acest ctntec. Ştirea constituie o dovadă incontestabilă că melo-
ln citeva rinduri, aşa cum
procedase şi marele său vecin, dia circula şi tn Ţara Romdneoscă . includerea sa tn repertoriul muzicii mili-
Alexandru a Incercat si pună tare voievodale otesttnd Iorga sa cunoaştere de către oşteni.
tn tronul ţArii surori un dom- Şi Constantin vodă Şerban ( 1654-1658), succesorul lui Matei Basarab la
nitor tn stare să ţină sus stea-
gul luptei pentru independen- tronul Ţării Romdneşti, o folosit, la distanţă de peste o jumătate de veac,
ţă . Aldea, ajuns domn tntre aceeaşi melodie pentru oştile sale. Reproductnd relatări contemporane ,
1431-1436, şi-a luat, ca semn al Gheorghe Şincai povesteşte, tn Hronicul său, sosirea lui Gheorghe Rdk6czi 11
recunoştinţei faţA. de sprijinito-
şi o lui Constantin Şerban la Dieta din Ttrgu Mureş , tn toamna anului 1659,
rul său , şi numele de Alexandru.
Dar eforturile domnului mol- nottnd că .,musicul călăreţilor lui Constantin zicea nota fetei romdneşti , ctnd
dovean de a menţine Ţara s-au perdut caprele şi pltngtnd le căuta pe munţ i ".
Româneasd. ca element activ
După toate probabilităţile, acest ctntec era cunoscut şi tn Moldova. O
al luptei de neatirnare nu
puteau trece neobservate de mărturie ceva moi ttrzie, o lui Ioan Necu/ce, ne tndeomnă spre această con-
otomani. De altfel, tncă din statare. Tntr-uno din legendele pe core cronicarul le-o reunit sub cunoscutul
1420, profitind de tulburările titlu O samâ de cuvinte, se află o fntfmplore contemporană epocii lui Con-
din Ţara Românească. provo-
cate de suf'cesiunea la tron, oto- stantin Şerban. Ea conţine o vorbă cu dlc o lui Gheorghe Ştefan, domn al
manii tncercaseră. să lovească Moldovei (1653-1658): .,Gheorghi Ştefan vodă, ctnd era logofăt more, ou
Moldova prin ocuparea Cetăţii fost sedztnd odată tn divan cu toiagul tn gură. lor lordochi Cantacuzino cel
Albe, dar au fost bătuţi şi
bătrîn, vei vistiernic: Ce dzici tn fluer , dumneata, logofete? lor el ou răspuns:
izgoniţi de moldoveni.
Ca şi Mircea cel Bătrin, Dzic In fluer, să mi se coboare coprile de la munte , şi nu moi vin. El ou răs­
Alexandru cel Bun - prin punsu tn pildă , şi alţii nu s-a priceput" .
polit ica sa internă. şi externă Circumscris faptelor cunoscute, raportat la condiţiile epocii precum şi la
- a pus bazele acelui moment
circulaţia sa la curţile princiore din Transilvania , Moldova şi Ţara Romd-
culminant al istoriei m edie-
vale româneşti pe care avea neoscă , acest ctntec e una din nenumăratele şi incontestabilele dovezi folclo-
să-1 reprezinte epoca lui Ştefan rice core otestă unitatea culturală o romdnilor Tn acea vreme. Adăugăm că.
cel Mare. Moştenirea lui Mircea tn perioada interbelică, melodia o fost tnregistrotă tn Maramureş, unii dintre
cel Bâtrtn şi Alexandru cel
Bun a fost preluată şi ridicată cei mai prestigioşi folclor/şti oi noştri socotind-o tn legătură cu motivul mio-
pe noi culmi de Iancu de Hu- ritic, ottt de specific folclorului romdnesc.
nedoara, Vlad Ţepeş şi Ştefan E tncă o dovadă că tntreg folclorttl - creaţie colectivă, mesaj ş i stare de
cel Maro, ca şi de alţi iluştri
voievozi; dintre ei, Mihai Vi- spirit o poporului nostru - o fost tntotdeouna un element core o u;, 't
teazul a fost acela care, cu o din punct de vedere spiritual sim ţămintele neamului, circulind ca un curent
energie nestăvilită., a adunat tonic , susţinător al unor idealuri , tn ciuda unor vremelnice despărţiri teri-
sub sceptrul să.u, pentru pri- toriale.
rea dată, toate teritoriile lo-
cuite de romAni. 1 Vezi Magazin istoric, nr. 5/1975.
•
24
 T risi~Jil~ muz~i Clio
Urgente hirtie
In Mtlitleşti-Balş, jt4deJul Olt, există o bi·
serictl "Sfinţii Voievozi", ccmstrudă ÎtJ 180.?
pe locul fostului schit Jo.1tlineşti, ridicat de is-
pravnicul Matei Bît'zeatlU şi ÎtJchinat, încă
tn 1743, ca metoh Episcopiei Rîmnicului.
Pictut'a, înftlţişînd şi portrete ale unor vechi
familii olteneşti ce s-au t'emarcat în aptlt'area
hotat'elor ţăt'ii, dateaztl din 181 O.
Din păcate, construcţia se află, aşa cum se
poate vedea şi dit" imaginea alăturată, într-o
stare avansattl de degt'adare: acoperişul spart,
zidăria dărîmată, toate acestea conjet'ind lă-
caşului un aspect dezolant. In plus, inscrip-
ţiilor de valoare istorică ce însoţesc pict·u rile,
li s-au adăugat alte ,.itJScripţii" ale celor ce
at' ţitJut cu ot'ice chip stl-şi imot'talizeze tre-
cet'ea lot' prin aceste locuri.
A t~ existat m4meroase inte1J.ţii de Yeparare
a clădirii. 1ntr-o adresă a Direcţiei M onu-
me·ntelor I storice, de exemplu, se menţiona că
"problema repard.rii şi consolidării schi!M.lui
Măineşti din Balş, f ud. Olt, va fi avută Îtl
vedere la e:xerutarea planului tlostrt.' de inter-
vettţii urgente pe atlul 1970". "UrgetlJele" at4
rămas, ditJ pd.cate doar pe hîrtie. Spre deza-
măgirea iubitori/ar de istorie care, pe bună
t/.reptate, se î·ntreabă dacă promisit.tnea de aCl4m
şase am n-ar putea deve?Ji t'ealitate ... urgentă.
Ioan 1. DIACONU
Clio anunţl • Clio
Eniama statuilor pcJscuane
.. jeep-ul se ongo;eoză pe un drumeag core to1e
un sol o rid, presărat cu bolovani de p ia tră negri-
cioasă; după ce ajungem /o o b ifurcoţie, cotim pe
un olt drum , core merge de-o lungul oceanului, şi ,
tn curtnd, sosim /o primul aku - o platformă din
lespezi mori de piatră core evocă un tumulus golo-
romon, cum tnttlneşti, uneori , în Franţa. Este aku-u /
Voihu, unde sTnt mormintele membrilor tribului cu
acelaşi nume. Din oceosră necropolă , al tăda tă s(Tntă ,
se moi observă doar o rămăşiţă. Un enorm bust de
piatră, căzut de pe soclul său, se odihneşte tnti~s pe
pămînt. Moi tncolo, aproape de plajă, stă rostogolită
pălăria statuii''.
Descrierea aparţine cercetătorului francez Louis
Costex, core o făcut o vizită tn Insula Poştelui pentru
o studio tainele ce/ebrelor statui , o căror provenienţă
şi semnificaţie sint încă controversate tn lumea oa-
menilor de ştiinţă. Este vorba, după cum se relata
şi intr-un or.t.icol apărut in rev1sto noastră (nr.
1Of 1971 ), de aproximativ 300 statui finisote şi
tncă o/te 100 neterminate, inalte de 3 pfnă /o 1O m
şi core ctntăresc 5-20 tone. Pe capul fiecă rei statui
se află un fel de ,.pălărie", core măsoară pînă lo
2 m, şi sint din tuf roşu . poros, moi uşor de lucrat.
Unele seamănă cu o cască , altele cu un turtJan ori cu
o coamă stufoasă.
Majoritatea scotuilor ou fost dăltuite tn cariera
de la Ronororoku şi transportate cu mijloace tncă
necunoscute , /o o more distanţă, deşi stnt otft de
grele. .. Pălăriile" ou fost confecţiona te tn cariera
s1tuotă tn croterul fostului vulcan Punopon , după
core ou fost rostogolite pînă /o locul unde statuile
ou fost aşezate pe aku-uri.
Dor ce sint aku-urile? Costex consideră că este
vorba de necropole ale populaţiei insule1. A1ci ou
fost d~scopente un fel de covouri. de unde ou fost
scoos e /o iveală schelete omeneşti înfăşurote in rogo-
jini. Ce1 moi mulţi cercetători fnclină să creadă că
statuile aşezate pe aku-uri erou 1mogineo strămoşilor
decedaţi, deveniţi după mourte divinităţi venerote de
urmaşi.
Alfred Metroux, conducătorul unei expediţii fron-
co-belgiene core o stat fn Insula Poştelui tn anii
1934- 1935, consideră că intre sonctuorele din Insula
Poştelui şi cele din alte insule ale Polineziei stn t
mori similitudini. statui cu aceeaşi semni(icoţ1e
existind tn Insulele Mo rchize, Reivowoe, Tahiti ŞI
Moreea. Metroux consideră că, din d1fente motive,
o populaţie de nav1goton o pleca t dm Asia mendio-
nolă spre PaCific ŞI, fnomtfnd spre est, o ajuns tn
Insula Poştelui , 1n Morch1ze ŞI in o/te zone ale
Polinez1ei.
I.D.
25
 Februarie - mdrtie 1866:
E
Abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza - tl
mat alea oondlţllle Patnlee In oare 8•& produs acest act
polltlo - a marcat trecerea spre o nouA etapA ln vederea
tntArlrll atatuluJ romln, a aflrmlrll lndependen~l sale.
,.Nlol el- (Cusa- n.a.] apunea lstorloul francez Paul
Henry - nlcl un alt prin~ autohton n·ar rt putut sl
mearrl mal departe". Şl ee lnsemna acest ,.mal
departe"1 Foarte olar ne spune acelaşi htorlc. care, ln
1980. a publicat luerana Abdicarea prlnţulul Cuza şi
urcarea pe tronul României a dlnasttel Hohenzollern,
euprln.stnd documente internaţionale aemnlflcatlve pen·
tru ln~legerea acutul moment, deosebit de Important
In tatorta luptei poporului romln pentru cucerirea lnde·
pendenţel sale depline: ••Independenţa [subl. n.] In
apeclal tl unlr~a la ttonul moldo-valah a provinolllor
romlnettllredente (•••] nu puteau Il luate Jn considerare
cleott clupl rl~ttumarea completA a statutului princlpatt•lor
tl numai un atrlln putea sl albl l:ndrisneala tl aJu·
toarele dJplomatleo neeeaare pentru a se gtndl tn mod
aertoa la aceasta".
Ata cum rezultl 1Jl din clocumentele publicate tn nu·
merele trecute. dupl ee realbaae pqllmportanţl tn dJree•
Ua aflrmlrU Independenţei, Cua se vlzuse Izolat tl
neaprlJlnlt pe plan internaţional, ceea ee l·a dus la con·
olusla necelltlţll abdleArU, tn intereaul superior al po-
powlnl aiu. Detl doritA de puterlle garante, plrAslrea
Aeenel politice romlnettl de cltre Cuza a surprins prin
modalitatea reallslrll el. Elementul eel mat neatteptat
pentru aceste puteri a fost menţinerea fermi a Unlrll
principatelor. Rapiditatea eu oare cele douA. Aclunlrl
din BucuretU (Adunarea Electlvl ti Senatul) au votat
lnered.ln$area tronului romAnesc unul prlnelpe atrlin
(Filip de Flandra, fratele regelui Leopold Il al Belgiei)
a pua tn lmpollbllltate attt pe candidaţii tnt~rnl - fll
erau destul- elt, mal ales, pe eei dJn ext~rlor de a tnJtla
vreo acţiune, ctt de ett serloaal spre a-tllmpune candida·
tura. Comentariul pubUeaţlet Revue des deux monde 1
din 1 martie 1886 era elocvent tn privinţa sltuaţlel poll·
tlce creat~ ln RomAnia: "Revoluţia - ata oumette
autorul abdicarea lui Cuza - a fost nu numai moderatA;
ea a foat abUl ( ... ] Votul tn favoarea eontelui de Flandra
eate un vot ele exeludere a prinţulul tnrucllt cu easa
imperiali din Rusla, dueele de Leuehtenberg r... ]. Aee astA
alesere lndlea deJa doui lucruri: el rom&nll votau un
snlln, tl el nu votau ea prln$Ul si apar1lnl unul stat
veeln. El afirmau In felul acesta programul lor tradiţio­
nal de elutare a alesulul lor tn Occident".
Prinţul Flllp de Flandra, solleltat ca suveran al
Romlntel de eitre Adunarea Eleetlvi tl Senatul ele la
BueuretU - firl Al domneasd. rlrl ehlar si eonUrme
aeeeptarea onoarei care 1 ae flcea de oltre romlnl - a-a
anat formal In fruntea ţlrll Ump de mal multe sAptlmtnl.
' Revue des deux mondes, publicaţie r.erlodlcă bl-
lunarl!., lntilnţatll tn 1829 la Paris. Iniţia , s-a ocupat
numai de literatura.. Mal ttrzlu, a publicat şi lucrl!.rl de
filozofie şi de şti inţa., apoi a abordaţ probleme de poli-
tică - n.r.
26
In aceattlmp s-a produs o puternicii. tntenalUeare a tra-
tativelor dJplomatlee Intre puterlle garante, ln vederea
11tabUJrU unei atltudJnl comune faţA. de evenlment&le
dln Romlnla.
Elementul eel mal ear&eter1stlc pentru pozlţla martlor
puteri faţA de unirea romAnilor ti de statul lor oare
tnatntase atit de Impetuos pe calea organlzlrU sale mo-
derne, ti eonstltula Ideea poslbllltlţll de a se reveni la
separarea principatelor 1Jl, mal ales, de a se lua In con·
slderare trecerea lor sub altl suzeranttat~, de data aceasta
a Anatrlel, drept compennţle pentru renunţarea de eltro
Habsburgl la stlplnlrea asupra Veoeţlel.
ln primul moment, mal multe puterl garante au
considerat abdicarea lut Casa un bun pretext pentru a
retrage toate eueerlrlle obţinute de poporul romln ln
dlreeţla realldrll unltlţll tl afJrmirll sale de sine ati-
tltoare. lntr·un stat organlzat pe baze moderne. In mod
formal, Turcia, Auatrla tl chiar AngUa reeunoscuaerl
unirea numai pe durata domnlelluJ Cuza. Ele eomlderau
decl el abdicarea acestuia le dldea dreptul al punA. elin
nou tn dlscuţle attt prlnclplul unirU elt tl al autonomiei
lnteme depline, oare se materlallsaae tn cel fapte ani de
guvernare a lul Casa. Dar tneerearea de a cleatrlma
unlrea se dovedea a fi Impotriva a lnslfi evoluţlel htorl·
ce. Pe acest temei. ambasadorul franees la Pet~nburg,
P~l'lgord Talleyrand arlta: .,nlcl o frontlerl Intre cele
doul prlnelpate, adesea nici mlear un rfuleţ; o atmpll
Unle geograticl Il desplrţea tl se poate spune el nu eate
nlel o diferenţA. tntre un moldovean tl un valah dupl
cum nu eate Intre un tver tl unul din Novgorod (... ] Aee-
leatl greutlţl 1-au abitut asupra ambelor principate;
aeeleatl binefaceri le-au aJutat sl se ridice; elot, istorie
vorbind. ele atnt unite de mult, la bine ea el la rlu".
Spre a Inţelege, Insii., mal bine complexltat~a sltuaţlel
lnterna$1onale dln acel moment, trebuie sl amintim el
proeeaul Istorie al luptei pentru unitate tl Independenţi
na~lonall avea loc atunol nu numai la romAni, el tl
la alte popoare. Evenimentele din RomAnia nu se desfi-
turau Izolat de frlmtntlrlle polltlee, soelale ti mllltare
dln Europa. Imperiul habsburgic, de pUdl, Intre hotarele
elrula se anau multe naţlonaUtlţl, avea de Infruntat
attt lupta acestora pentru a se ellbera, olt tl preslunea
unor puteri ale cAror interese se eloeneau eu cele ale
Austrlel. Aşa se expllel de ce, tn corespondenţa dJploma-
Uel dlntre diferite eablnete europene se vlnturau ldel tl
proleete din cele mal bizare privind "compensarea" Aus-
triei pe contul prlnelpatelor, ln schimbul Veneţlel, la
oare trebuia sl renunţe In favoarea Italiei. Dealgur,
proiectul nu avea nlel o tansl ele reallzare, dar faptul
el aeeaati Idee a putut tneolţl tn mlnţUe dlplomaţUor
epooll, ne IlustreazA sugestiv substratul polltlell marllor
puteri. Oloenlrlle lor de Interese se rezolvau de reguli,
prin tncllcarea Independenţei statelor mlel, printre care
ti a Romlnlet.
Cunoscute oamenllor noştri polltlel, aceste proteet~
au trebuit luate ti ele ln considerare la orientarea
euraulul evenimentelor din februarie 1 66. Soluţia "prln·
ţulul strlln" - tl evident nu a orlelrul "atrlln"- adop.
tati eu hotirtre de faetorll pollttel rf.spunzit.orl dln
Romlnla, era mentti ai ba~ze eventualele hotărlri
ostUe poporului ti statutul romln.
Trebuie preouat oi, evenimt'ntele tn cadrul eir ora
se tnscrlu abdicarea lut Cun ti alegerea prlnţulul FlUp
de FJandra, erau legate, In primul rtnd, de pozltJa In·
temaţtonali a ttnirulul stat romAn - din ee tn ee mal
gr eu de susţinut tn faţa unor puteri ee tneereau sl.-fl
menţlni sau s~tl extindi influenţa tl dominaţia asupra
poporului romAn. ln aeeat eolltext, marile progrese, pe
llllla lntirlrll Ullltiţli tl poziţiei de eompleti autonomie
lnterni, realizate sub domnia lul Cusa, les tl mal preg-
nant ro evldenţi.
Dln documentele schimbate Intre gu vernele puterllor
garante se pot remarca anumite seblmbirl de p oziţie,
determinate tn primul rtnd, de hotirtrea fermi a po-
porului romln de ~ti aplra Unirea, de a continua lupta
pentru eueert~a depllnel Inde pendenţe. Astfel, guvernul
englez s-a . malllfeatat mat puţin ostil fa ţi de pr1nelplul
aducerii unul prinţ stritn pe tronul romAnesc. Guvernul
de la Petersburg, oare apriJlnlse Ideea unl.r H principatelor
tn 1 68, spertnd el tn fruntea statului unit se va afla
un prlnţ.guvernator rna, dezamAgit tn atteptirlle sale
ti de cursul artrmlrlt Independenţei promovat de Cuza,
tn 1 66 s-a arltat ostU Unlrtl, eertnd ai se revtni la sep~
rarea principatelor. Austria a respins, de la Inceput,
Ideea de a ceda Veneţia, apreoitnd ei 11e afli tn lmpoal·
bllltate de a obţine un "aranJament" tn detrimentul
ltatulul romln. De altfel, peste otteva IUill Austria a
pierdut Veneţia, tn urma rizbolulul ou Prusia tl Italia.
Firi tndolali, perspectiva ve~tlrll unul prinţ german
pe tronul RomAniei (dupl 14/26 martie 1866) a Imprimat
un anume curs pozJţlel P rusiei, deosebit de flnlblll tn
perioada de tatonlri. Un Istorie german al timpului, Max
Dunker, aflat tn rela$11 de prietenle cu famUla Hoben·
zollernllor aprecia ebtar tn aeele alptimtlll tnaemnitatea
Internaţional i a constituirii statului rom ân, ca un preo·
eedent ti pentru unitatea naţlunJl germane. .,Prusia
- 11crla el, la aprilie 1 66 prlnelpelul Carol-Anton de
Hohenzollern - trebuie si incerce a s usţln t>, tn marg llllle
poslbUUiţll, eonatltulrea nnţlonniHătH ro mân eşti , r are se
dorette la Paris, pentru a atrage, de va fl cu putinţă, pe tm·
piratuJ Franţe i spre eon<tUtulrea no.ţlunlt germane. P entru
oonceslunea fiouti 1 s-ar cere un contraservlclu". Detl
politica tmpiratuJul Napoleon ru nu va confirma pe
istoricul german, mArturia acestuia aubllnlazi tncl o dati
lnaemnltatea l nternaţio n al:l a eonstltulrll statului romAn
unit tn 1869 şi a lupte i sale pentru cucerirea lnde pendenţ~ i
depline.
Corespondenţa diplomatici dintre cabinetele puterilor
garant~ a precedat tratativele dlreete - ea f i tn sltua-
ţllle ant~rloare - In cadrul conferinţei plenJpotenţiarllor.
Şt de data aceasta. Mediul conferinţei a rost Paris ul;
primele trei şedinţe a-au amtnat succesiv, nid un guvern
nedorind •~tl divulge poziţia chiar dJn primul moment.
Abia tn tedinţa a patra, din 23 martie/ 4 aprJIIe 1 66 au
Inceput sA 80 precizeze pozJ.llle.
Reproducem, dupA Moni torul ofi cial, Actul Adunirll
Elective tl Senatului, care, dupi ascultarea pro clamaţiei
Loeotenenţel domneşti (vezi numlrul trecut al revistei)
au ales ea domn pe l<' lllp de Flandra.. Documentele pu-
blicate In continuare stnt reproduse to traduce~ dupA lur ra-
rea lstorleulul francez Paul Henry (L'abd lcallon d u
prlnce Cuza et. l'av~n eme nl de la dynaslle de Hohen-
zollern au trOne de Rou manie, Par18, 1930, p. 1 6, 190,
191-194, 196-197, 200, 201-202, 203-206, 214-216, 217,
231-232, 266-268, 261·263). Ele reneetA contradicţiil e de
interese dlntre puterile garante, lnt~nţllle ostile ale celor
mal multe dintre ele fatA de statul romAn, Inainte de
a-oi formula atitudinea In cadrul desbatertlor ronferlnţe l
pleolpotell$1arllor de la Paris.
N. COPOIU

MONITORUL, JURNAL OFICIAL AL PRINCIPATELOR Darvarl C., D1monlsle C., D lodoaeseu

St., Dobre P., Dobrleeanu N., Drok
UNITE ROMÂNE M., E vdoobJm 1., Fotea 1., Frumutanu
D., Furdueseu T., Galţi ., Gavrl·
Qumlnlcă, 13/25 februarie 1866 leaeu 1., Gheorgbesou T., Grldl,teanu
D. D. senatori tl deputaţi, ebemaţt prln apel nominal unul dupA altul, P ., Guglu V., Gusti D., Hrlsoseoleu
Alex., llolban Gh., lamandl c., Illescu
jurlnd credinţA noului domn alea, au aubacrla urmit.orul act. C., Ionescu M., lonu 1., Ipeeanu T.,
"An ul 1866 , luna Februarlu it zile. Senatul şi Adunarea E lecUvl\ a JeorJ V., Lahovarl N., Larnbrlno N.,
Rom;1 nlel tntrunlte au ales şi au aclamat fn lmantmltate de domn s tăp î ni tor Lambrlno Se., Lebllu Gb., L!ttnsebt D.,
al Principatelor-Unite-RomAne, conform dorintelor exprimate de .Actunl\rile Lupeseu Gh., Lupu N., Mateatu D.,
arl-hoc din anul 1857, pe Alteţa Sa Regală Flllp-Eugenlu-Ferd lnand-:\farla- Mlrgirlte&ou C., 1\felegbi D., 1\fibl-
Ciement-Baldutn-Leopold- CTeorges, Comite de Flandra şi Duce de Suonla, eecu l\1., 1\llreea 1., 1\llrze a 1., 1\loralt
sub numele de Flllp I". 1., lUurguleţ c., Nlnieaou S., Negri
O., Negullct D., Nleoleanu Ob •• Nicu·
Membrii Adunării Electtve1 leeou 1., N1eule&eu loaef, Nlouleecu
A,larlel 1., Alecaandreaeu Aleeu, neeou Ct. Al., Brititeanu I.T., Cill· V., Obedeanu V., Ollneaeu Ct., OI~
Aleeu ndreaeu AleL, Aleeeandreaeu neeeu 1., Ciltneaeu N., Cillneeou Se., neseu Gb., Papllea 1\I., Paruebtv
1., Angelovlol M., Anlno1lano O., Oalolu N., Oanano O., Oapuţtneanu l\J., D., P&eleanu N., Pereţ P., Peri·
Anu11 1., Arieeaeu O., A urei P ., Oaram&Jfu O., Oartagd.J 1., Oatarglu N., eţ~anu B. N., Perieţeanu Se., Pe-
Blbeanu 1., Baelu 1., Balalcl Ct., Cuanaell N., Obelaru AI., Chin· trescu 1., PlaoacbJ V., Poenaru N.,
Balti Gh., Berleaou C., Blldl.reaou D., teaeu O., Oblrlţolu o., Oblţol o., Olncu Pollzu c., Popescu M., Popescu T.,
Boereaou O., Borineaou Al., Bori- A., Olrlţolu T., Ollnceanu Em.,
Ooe1u A., Oonatandaeh e N., Oonatan· Predescu 1\I., Prodan C., Raeovltl C.,
1
Lista este reprodusă dupll ziarul t lneacu 1., Cord aU P ., Corllteaou Alex., Radişanu P ., Radu Referendaru.
Trompeta OarpaţtJor, Bucureşti, 20 Ia- Oosmeaeu Or., Oostlneaou AJeeu, Orle- Rlduleseu D., R&mnleeanu 1., Ro-
nuarie i866. teaou 1., Orlsnarn C., Cusa Gr., beseu Ct., Robu 1., Rolbu 1., Romateu

(

1., R 0$0& 1., Bufo M., Serglesoo M.,
Sgoanţi D. D., Simeon N., ln8'UI'ol
N., Stani u S., Sti neaeu P ., St.inu-
leseo Oh., Strijeaoo Al., Strolel M.,
Şolmeseo 1., Şt.efineseu N., Taeu N.,
Tell Cr., Tetorlan P ., Teuleseo P.,
Theodor O., Ttturov 1., Ttmpeano T.J
Trandafll' R., Turneseo N., 'ftgara C.,
Ulla Cr., Vaslllo T., Vilinesou 1.,
Verneseo C., V11$oreano D., Volneteo
Se., Vulo~ Al., Zaharia V., ZalomU
1., Zltreanu N., Z lso D.,
. ,
' 1
1 ,,, "
Ambasadorul Franţei la
Londra, L a Tour d'A u vergne
către Drouy n de Lhuys,
ministrul de Externe
al Franţei
24 februarie 1866
... Eveniment ele care se petrec la
Bucureşti au sttrnlt o surprlzll gene-
rală la Londr a. Se pare ca tn sferele
oficiale este apro bată hotărîrea con-
telul de Flandra de a r efu za r a ngul
oferi t prin votul Sena t ului şi al
poporului de 1:1 Buc ureşU . De tapt ,
nu avem lnforma tll pr ecise asupr a
t mpreJ urărllor care au dus la r astur-
narea prin~u l ul Cuza şi lordul Cla-
r endon (ml nlc;trul englez de E xterne]
aşteaptă rapoart ele consululul general
al Angliei pent r u a a precia situ aţia
tn cun o~ tlnţll de cauzlL D upă părerea
d-lul a mbasador al Rusiei, care se
ara tă foarte Impr esionat, de aceastli
problt'mă ar t rebui să se ocupe
co nferinţa care urmează a se tntruni,
tn curind, la Paris pentru a ratifica
actul Comisiei europene a Dun ări i.
Ambasadorul A u striei la
Londra, Apponyi către
M ensdorf, ministrul
de Externe al Austriei
26 februarie 1866
... ~tlnl ştrll englezi cun oşteau attt
de puţin ttxtul stipulaţlllor [Conven-
1Lista este reconstltu l tă dupli Dez.
baterUe Senatului din t 5 mal t 865.
28
Membrii Senatului,
Andronesou C., Bal.f T., Belu B.,
Blbeseu N., Boala.nu C., Cananiu S.,
Cantaeuslno ()., Carp P., Caamlr T.,
Ca targiu A.. St., Catargiu C., Cerebes
C., Cogălnlee anu ~1 ., Corneseu C., Cot-
taloru G., Cot~aeu C.A., Creţuleaou 1.,
Creţuleseu N., Creţuteaeu Se., Cru•
peMld Em ., Doea n N., Ellad N.,
Flllpeseu c., FUlpeseu 1.1., Floresoo 1.,
ţiei de la Parts] din 1858 privind pr in-
cipatele, tnctt er au pe punctu 1 să
declare că dacâ celelalte puter i con-
simţeau la ale~erea cont elul de l"lan-
dra, dinspre partea AngHel nu s-ar
tace nici o oblecţlu ne . Refuzul prompt
al Alteţei Sale Regale a prevenit
aet>astA. declaraţ i e cam prema turâ
şi co mpro miţătoare. Baronul de
Brunnow [ambasadorul Rusiei la
Londra l a rost cel <'.are 1-a a mintit
lor dului Clarendon t extul articolului
t 3 din Con ven ţia de la 1858, care
cere ca or!ce candidat la domnle sâ
ti rost na.scut din tată valah sau
moldovean, să ti atins vtrsta de 35
anJ, să domlcllleze tn principate de
1O ani şi să ti făcut parte din Adunll-
r lle leglultoare"t.
Ambasadorul Turciei care a venit
tn aceeaşi zi la Foreign Orrtce a cer ut
tn numele P ortii ca stlpul aţllle Con-
venţiei din t 9 august t 858 sli. fi e res-
pectate şi ca puter ile ce o sem n aseră
să le urmărească cu scrupulozitate.
Dl. Musurus {ambasadorul Turciei
la L ondra] Insinua, de asemenea , că
Intrarea unui cor p de ar mat!\ turc
pe t eritoriul mold o-valah ar CI cea
mai bunll garanţie a menţi n erii
li nişti i publice tn principate, dar
aceastll soluţie nu fu agreata. de cabi-
netul englez. Acesta din urmă r e-
cunoaşte, totuşi, de acord In această
privi nţă cu cabinetele de la Paris
şi Petersburg, că evenimentele de la
B ucureşti trebuie sll trezeasca. In-
treaga aten ţie a puterii suzerane şi a
semnatarllor Tratatului de la Pari"
şi al Convenţiei din t 858. Cred că
alei nu se vor face nici un fel de difl-
cultll ţl recunoaşterii faptului că este
cazul, confor m cu dorinta Franţei,
sll se convoace conferinţa de la Paris
tn scopul de a se lua de comun a.cor d
• Vezi Magulnlatorle, nr. t 0/t 975.
Guan T., Ghennan N., Ghlea G.,
Ghlea L., Bereteo C.N., Borosov N.,
Hurmusaehl ~., laeovaebe C., lac~
vaebe Leon, Labovarl ()., Lent 1.,
Mana 8., ~largblloman 1., MleuleiiCI u
Gr., Milo N., Peneaeu B,, Plagino A.,
Ple$610o M., Radu G., Bote& &.,
Rotett B.N., Solomon 1., steece L.,
Stolea St., Strat D., Stursa B., Şol·
me~e~u M., Terlaehlu A., Vaalleteu C.,
Vue~eu A.., Vlspeteu O., VUsu 1,,
Vlidolanu B., VlUolanu C.
mâsurlle necesare pentru menţinerea
pe cit posibil a legalităţii.
La T our d' Auvergne către
Drouyn de Lhuys
26 februarie 1866
Am primit depeşa telegraflcă pe
care Excelen ţa Voastră a binevoit
să mi-o adreseze pentru a-mi face
cunoscut punctul de veder e al guver-
nului tmpăratulul cu privire la eveni-
mentele ce se petrec, tn prezent, tn
Principatele Dunărene. La prima
ştire a procla mărli de către Senatul
de la Bucure.5t i a contelui de Flandra
ca prinţ al României, tn consllllle
Malestliţlt Sale brita nice pare si tl
existat o oarecare et ltare cu privire la
atitudinea ce s-ar cuveni să n e luatl
taţli de o manifestare a tit de n ea~te p­
tatli ln favoarea unul prinţ care,
prin legături de rudenie şi de str'ln să
prietenie, este apropiat de casa regall
a Angliei. Lordul Clarendon, de rapti
nu 1-a ascuns unuia dintre colegi
mei, că In cazul tn care contele de
Flandra ar fi con simţit sll cedeze
dori n ţelor românilor şl să devtnll
pri nţ al Romantei, sub suzeranltatea
Porţii , Anglia nu ar ti rlcut nici o
obiecţlune la această alegere, blne-
tnţeles, !o cazul in care celelalte
puteri garante şi-ar fi dat şi ele
aprobarea. Refuzul formal al cootelul
de Flandr a de a accepta orerta fl-
cutli, refu z ce era dest ul de u şor de
prevăz ut şi care a rost tn general
a proba t alei l-a redat, d acă mă pot
exprima astfel cabinetului de la
Londra, libertatea aprecierllor aale.
Aşa cum m-am grliblt să vll anunţ
prin telegraf, astlizll-am găsit pe lor-
dul Clarendon dispus sl considere, de
acord cu Excelcnţa Voas tră , cii
problemele ridicate de evenimentele
de la Bucureşti sint de resortul
puterilor semnatare ale Tratatului
de la Paris, şi nu pot ti soluţi onate
definitiv fără concursul şi asentimen·
tul lor. El a binevoit a recun oaşte,
In acelaşi timp, că reunirea unei
conlerlnţe ar fi cel mai bun mijlcc
pentr u a se ajunge la o toţelegere.
In snrşlt, el s-a arătat Tn mod de·
osebit dornic să se pună de acord cu
noi ln toate demersurile sale. Dupa.
ce mi·a fă cut cunosc ută !nvltatla
pe care a transmis.o reprezentantului
Angliei la Bucu reşti de a păstra
cea mal mare reLervă In declaraţii,
mal ales In ceea ce priveşte noile
candidaturi de prlnli s trăini, c um ar
fi cea a ducelui de Coburg, a ducelul
de Leuchten berg ( pretenden 1ul sus·
ţluut de gu,ernul ţaristJ şi probabil
ş i a unul prinţ iLallan, pe ~".ar e romanii
n-ar Intirzia să le dea la. ivealâ ctnd
ar cu noa, te răspunsul ne~atlv al
contelui de Flandra, el mi-a fmp:lrtă·
~It citeva cuvinte dlntr·o comunicare
pe care 1-o tăcuse ambasadorul Tur-
clei. Dl. Musurus, artlnrt de alegerea,
de către Senat ş i Camera deputaţilor
a contelui rte Flandra, a crezu t de
datoria lu i să r eaminleasc:\ secreta-
rului principal de lat al reginei
drepturile Porţii asupra Prin ci patelor
Unite şi obl igaţia puterilor de a re -
pecta el au tele Con ven ţi el de la
l)aris, care excJudea de la domnie
orice l•rinţ străin . {n plus, dl. ambasa-
dor al Turciei vorbind despre situaţia
In care s-ar putea gi\si guvernul său,
nevoit, poate, a ocupa militar prin-
cipatele pentru a m enţine Jlm..;tea,
lordul <.;lart udon s-a grăbit să-i
atragă atenţia că o Intervenţie ar-
mată a Turci ei nu ar Ci jus llr lcată,
tntructt Tn principate nu a rost tul-
burată ordinea malerlalâ, câ pentru
a fi legală ea ! intervenţia) ar trebui,
tn orice cat, să fi rost in prealabil
autorizatii de puterile semnatare aJe
Tratatului de la Paris şi că, după
toate aparenţele, tn tmprejur!!.rlle
actuale, Intervenţia armată ar avea
con eclnţe deplorablle. Mal mult,
lordul Clarendon mi-a dat sll. tnteleg
că avea oarecari temeri tn legă turi\
cu proiectele Rusiei car e, masind
rorte mllllare destul de considerablle
pe Prut, cu mult înainte ca eveni-
mentele de la Bucureşti să CI putut
j ustlti ~a o atare precauţie din partea
el, a dat dovadă de o prevedere care
s-ar putea ă nu fie in Intregi me lip-
IU. de intenţii ascunse. Toate aceste
consider ente la un loc fi rac pe lordul
Clarendon sl!. dorea scă roarte mult o
tn ţelegero deplin!!. cu Franţa care ar
prrmlte desigur să se prevlnâ compli·
caţll le de care se temea.
Spunlndu-mi că uu are tncă ştiri
del'prP păre rea colegilor săi rată de
intrunirea unei conferinţe, dar câ
aceasta 1 se pare cu totul Indicată,
lordul ('larendon a P.vitat sll racă vreo
aluzie la locul unde ar trebui să se
ţină conferinta. Dorind si\ desluşesc
motivele acestei rezerve, a m crezut
potrivit c;â nu-i aqcund că ambasa-
dorul Ru lei tml vorbise el tn-,uşi,
tn ajun, de pre posihllllatea 1 nPce-
sitatea de a incredinta conferintei
ce urma sa. se reun Pască in curind
la Paris pf'ntru a ratifica actul Co mi-
siei europene a Dunării, ş i examinarea
problemelor ridl~"ate de evenimentele
de la Bu cu re~ ll . Lordul ('larendon
s-a arătat mal curind fa' orabll
ace~ tei Idei, dar a plirut puţin sur-
prins că !'ugestla despre care il vor-
beam Yenea din partea ambasartorulul
Rusiei şi m-am crezut autorlzat a
conchide c:l discuţia purtată de dl.
de Brunn ow cu lordul Clarendon,
modltlcată fără indolală după In·
stru cţiu nlle primite de la PeterRburg,
nu rusesc probabil intocmai aceeaşi
cu cea purLată de colegul meu cu
mine. P~răslnd pe lordul Clarendon,
l-am vâzut din nou pe dl. amlJasador
al Rusiei şi am putut ~11. mă con vlng
că, intr-adevăr, telul său de a vedea
sau cel putin de a se exprima, nu mal
era acelac;;i. Ul. baron de Brunnow
mi-a spus el!., daca. con rerluţa I-ar
ti reunit la Paris, nu s-ar ti putut
tace ceva mal bun dectt ca, Imediat
aceasta să rte pusl\ la curent .cu ches-
tiunea principatelor ; dar el a tăcut
remarca ca., din nen orocire, această
con ferin ţă nu tusf-Se tntrunltl\., iar
Rusia, roarte direct Interesată in
prolJiemele ce urmau a ti d.ezbălute ,
nu avea ambasador la Pari. , ca ur-
mare a ab entPi baronului de Bud·
berg, şi r:l, tn ace Le tmp rej ur:lri,
puterile ar putta prel"era o con fer inţă
la Constantinopol. ('Jl despre cabine-
tul engleL, a adăugat dl. de Brun now,
nici nu i-ar putea da prin gind să
albi\ loc o con rcrln~ă la Londra, tn
timpul reunlrli Parlamentului, ma l
ales intr-un moment in care exis-
tenta lui poate Ci, dintr-un moment
tn altul. seri os ameninţată. Ul. am-
basador al Rusiei a binevoit să ex pri-
me, de a emenea, pl!.rerea eli terenul
cel mal favorabil unei tnţel egeri
tntre puteri este cel oferit de Con ven-
ţia din 1858: că ar rt tn ţel e pt ra suc-
ce orul prinţului Cuza sâ rte ale din
rindul persoanelor care lndepllne. c
cond i ţiile de ellgibililate prescrise in
arllcolele 12 sl1;; ale nu mi lei con ven-
til ; dar· c!\ el considera că e greu să
e cadă de acord a upra alegerii unui
prinţ străin . .\reasla era, de altrel,
după cum mi-a repelat.o de mai
multe ori dl. barou de Brunnow,
o apreciere cu totul personalâ, Intru-
cit !ne.'\ nu-l parvenlse nici o Indicaţie
d1n partea cur\ il ale...
Drouyn de Lhuys către La
T au,r d' A 't4- ver gne
27 februarie 1866
[ Poarl a cere aplicarea pr otocolului
din 6 septembrie 1 591'
... Nu eLita spune că, după părerea
mea, el (protocolul) nu corespunde
exact fmpreJUrărllor de faţă . intr-a·
dev:lr, prevtderile sale nu cuprind
t olalltatt>a problemelor ridicate de
rl!.sturnarca prinţulul Cuza. El are
tn vedere acte de guver nare ăvlr:-ite
Tn afara clauLelor Coli\ enţiei din 1858
"1 care ar putea CI retrase sau anulate
In urma unei somaţii mal mult sau
mal puţin ameninţătoare a puterilor;
dar el nu s-a pus tntr.o sltuape ase-
mănătoare cu cea rare atrage astăzi
atenţia guvernelor. De asemenea, nu
tnţel cg ce rol ar putea tndeplln17mpu-
tcrniclţll fn acest momeut la Bucu-
reş ti. Conform protocolului , el ar fi
tns:lrcinatl să pretindă ca măsura
conslilulnd violarea stl pulaţlllor din
t 859 să fie a brogată. ('are ar rt con·
sccinţa practlc.ll a acestei dispoziţii?
Ce urmare 1 s-ar putea da ? Intr-un
cuvint, ce acţiune ar exercita pre1.enţa
lmputernlciţllor? Ml\ tem pr i nţe,
cft {'a nlrl m1car nu ar contribui la
1 ln aprilie 1859, s-a Intrunit la
Paris Conferinta reprezentantilor pu-
terilor garante pentru a discuta pro-
blema dublei alegeri a lui Cuza.
Austria şi Turcia au recunoscut tn-
doita alegere Tn cea de-a trPia şed 1n ţâ.
a CC\nterlnţel de la Paris, in zi ua de
6 septembrie t 859, rormullnrl o serie
de condi~ll. Vezi Magazin 1 torle, nr.
4/1976.
m enţinerea ordinei. Tu st:Jrea de
spirit (prezentă] ea ar risca sl\ albă
un erect cu totul con trariu şi fn loc
sl!. simplltl ce greută\lle, mai degrabă
le-ar complica. ~ -ar putea ivi unele
incidente care si pună in Joc demni-
tatea puterilor şi care sll. dea na şt ere
la de1.baterl furtun oase pe care dinspr e
partea noast ră am dori â le evită m ...
[Firmanul din t86Pnuatost accep-
tat decit. cu unele rezerve, tocit Con-
ferinta trebuie să-I aplice].
•
Ttlegrama lt'i [.a Tour
d'Auvergne către Drouyn
de Lhuys
28 februarie 1866
Lordul Clarendon crede ca şi rtvs.,
că Intrunirea Conferi nţei la Paris
este necesar:!. ş i urgen tă. Lor dul
Cowley e le deja prevenit. Cit despre
florinţa pc care o ml\rturiseşte Poarta
<le a trimite la Bucure,u, con for m
protocolului din 6 septembrie 1859,
un imputernicit otoman tnsoţl t de
delegati al puterilor ~aran te, lordul
C'larendon ar ti dispus să o considere
drept fntenaelată , dacă aceasta ar
CI si părerea celorlalte puteri. l-am
atras atentia că P oarta acorda proto-
colului pe care il invoca o putere pe
care evident acesta nu o mal avea,
că demersu l pe care ea voia să-1 facă
la Bucureşti ar Ci mai mult compro-
miţăto r decit foi o. ilor ~i că, tn rlne,
ar Ci prefera bll să se lase in seama
con ferinţei sarcina de a holâ.rl dacă
era sau nu cawl si aplice protocolul
din 6 sep tembrie 1 59 in situaţia
a ctualâ. Lo.-clul Clarendon mi-a cerut
sl\-i dau timp ca să vorbea'ică cu
lordul Russel [prim-ministru al An-
~llei 1in al nte de a se pro nunţa detin il iv
asupra ace tui punct. Vă voi tace
cunoscut ră punsul s ău de Tndală
ce-l voi cun oaşte.
Drouy n de Lhuys către con-
su.lul Jrat?tcez la Bucureşti,
Tillos
29 februarie 1866
Nu aş putea aprecia adevăratul
caracter al evenimentelor care au
provocat abdicarea prinţulul Cu'l.a,
mai tnalnte de a fi luat cunoşllnta.
de raportul pe care trebuia s ă mi-1
trimite ţi şi car e nu va tnllr1.ia, s per,
să-mi parvină. Oricare ar tl aprecie-
rea care se dă acestei mi şcări ş i con-
diţiei oamenilor care au parllclpat,
ea este tn mod evid ent de natură si
rldl<'e probleme de o extre mă Impor-
tanţă şi guv~rnul hnp:lratulul trebuie
să se preocupe de ele allt in Interesul
păcii europene cit şi tu cel al princi-
patelor .
Aceste probleme, domnule, legate
de o s tare de lucruri prevăwla an-
terior şi reglementa tă prin Tratatul
de la Paris si prin Conven tia din
19 august 1858, sfnt lle do meniul drep-
tului 1>ubllc european şi nu pot ti
r e1.otvate al trei decit prin tn ţelegerea
comună dintre cu rtea suzcranl!. şi
celelalte puteri semnatare ale acestor
a cte. Acest rapt, se pare că nu I-au
tnţeles nici membrii guvernului pro-
vizoriu stabilit tn prezent la Bu cureşti
ni ci Adunările [legiuitoare] care tşl
au sediul in acest oraş, proclamtndu-1
1 ,.Firmanul de organizare admi·
nl slrativă a .Mold ovei şi 'f:lrli Ro-
mâneşti .. , pr10 care Poarta admitea
unirea administrativă şi pollticâ a
principalelor - n.r.
•
29
pe contele de Flandra ca domn al
României. Trebuie ca să se ştle deja
la Bucureşti că acest Unăr prinţ şi-a
manifestat imediat hotArirea de a
declina onoarea ce t-a rost acordată;
şl se poate presupune că Alteţa Sa
Regalâ, excepttnd legăturil e sale
personale, a rost uimită de neconror-
mltatea procla111ărll al cărei obiect
a rost .
Ceea ce contează tn primul rind
domnule, şl veţi binevoi a nu ascunde
punctul nostru de vedere ro aceastl\
privinţă, este că guvern\11 provizoriu
al Moldo-Valahlei trebuie să fie bine
pâtruns de ideea că umca lui misiune
este să asigure desfăŞurarea n ormală
a serviciilor administrative şi s~
vegheze la menţinerea ordlnll şl a
securltăţll publice, aştepUnd ca pu-
terile tntrunlte tr:r conferinţă să
r ezolve diversele probleme pe care
le sttrneşte tronul domnesc vacant.
Autoritatea exercitată tn momentul
de taţll la Bucureşti, de persoane
e care evenimentele le-au tnvestlt
r.
n mod provizoriu cu puterea , le este
datll numai .acestora tn pll~trare şl
stnt responsabile de ea tn faţa puterll
suzerane şl a curtilor garante; ele
ar uzurpa dreptur( ce nu le aparţin
şl şl-ar tăgădui rolurile dacă ar căuta
să rezolve slngw:e probleme care stnt,
repet, de ordin lnternaţlona,J.
Aceste persoane, ne-ar place s!
sperlim, se vor preocupa, tnalnte de
toate, de prevenirea mişcărilor poli-
tice şl a dezordinilor materiale car e
nu ar putea avea altll urmare dectt
să tacă şl mal dltlcllă opera conferinţei,
şi pot sll pună puterea suzerană
tn situaţia de a Interveni, conform
prevederilor [protocolului} din 6 sep-
tembrie t 859.
VA. r og domnule, sll discutaţi tn
acest sens cu membrii guvernului şi
cu oamenii Influenţi cu car e aveţi
legllturl. Este esenţial ca el să nu albâ
nlcl o tndolală asupra sentimentelor
şi vederilor guvernului Malestăţll Sale.
Circul ara adresată deDrouyn
de Lhuys reprezentanţilor
diplomatici francezi din Ha-
n ovra, Hamburg, Copenha-
ga, Stockholm, Frankjurt,
Dres da, Cassel, Weimar,
Darmstadt, Carlsruhe, Stut-
tgart, Munchen, Haga
1 martie 1866
Evenimentele care s-au prodtL'\
la Bucureşti rldlcă probleme a căror
Importantă nu poate tl UgădulU. ;
ele ating tn adevăr actele constitutive
de organizare date principatelor şi
sub acest aspect stnt Incontestabil
de competenta guvernelor care au
semnat aceste stlpulaţll. De la Con-
gresul de la Paris, do mal multe ori
deJa cahlnetele au trebuit să se ocupe
de provinciile moldo-valahe, tn spe-
cial la con ferinţa ţinută la Paris
tn 1858, pentru a pregăti şi tncheia
Convenţia dln 19 august al aceluiaşi
an, şl tn t 859 pentru a ratifiCa dubla
alegere a domnitorului numit totodată
tn Moldova şi tn Valahia. tn aceste
diverse hnprejurărl , ca şi tn alte pro-
bleme cu caracter rnal restrins ure
au rost tratate pe loc, a prevalat
Intotdeauna spiri Lul de conciliere şi
puterile au reuşit să prevină orice
complicaţie gravă . Afllnd despre
criza care a izbucnit la Bucureşti,
stJvernul împăratului nu a ezllat s!!.
creadl\ că este cazul să se recurgă,
ca şi In 1858 şi 1859 , la o dcliberarc
comună. Cea mal mare parte a curţi­
lor semnatare ale actelor Congrtsulul
de la Parts ne par a ti de pe acum de
aceeaşi părere cu nol şl ne place să
credem că ele vor şU, ca şi tn toate
celelalte ocazll precedente să aplaneze
prin tnţele~erl neajunsurlle care se
impun sollcltudlnll lor.
M ensdorj către Richard
M etternich, ambasadorul
Austriei la Paris
1 martie 1866
Cred că trebuie să adaug la depeşa
precedentll ctteva observaţii mal
confidenţiale. Aşa cum Alteţa Voas·
tră a rost prevenltă prin telegrama
din 24 februarie [1866), că tmpliratul,
auguslul nostru stâptn, ţine tn mod
special ca guvernul sllu să meargli
alături de cel al Franţei tn problema
Principatelor Dunărene, faţli cu
eventualităţlle ameninţătoare ce se
protllează tn Germania şi tn Italia •
este de tapt, esenţial, să rlS.mtnem
ln relaţll foarte amicale cu Franţa
ba chiar mal Intime tn aparenţă dectt
stnt tn realitate. Acest conslderent
este attt de Important tn momentul
de faţă, tnctt trebuie, dac.'l. e cazul
să-I sacrificăm sau cel puţin să-i
subord onăm politica tradiUonalll pe
care am urmat-o ptnll acum faţll de
Turcia. După cum spuneam tn depeşa
precedentă, principiile şl interesele
noastre speciale ne fac sli respingem
tn general cu putere orice măsurli
care este de natură a prejudicia lnte-
grlt.atea Imperiului otoman. ln tm-
preJurărl normale nol nu am ezita
să ne pronuntlim pe datâ şl energic
tn favoar ea separarii prlncl[latelor
şi ne-am opune cu putere oricărui
plan ce ar urmari stârtmarea legăturii
de suzeranltate existente tntr e Poartli
şl Moido-Valahla. Dar astăzi tnţel egem
cA o asemenea atitudine ne-ar putea
pune tn dezacord complet cu guver-
nul francez şl nu vrem sl1 ne expunem
acestei eventualltăţl. Dorim deci
o
să vâ folosi ţl dP Influenţa ce a vP.ţÎ
pe Ungă guvernul francez pentru a-1
menţine pe cft posibil pe o llnle de
conduită con formă cu Ideile noastre.
Dar dacă-i veti găs i pe tmparat.Jl
Napoleon III şl pe dl. Dr'luyn de
Lhuy!' hotărlţl sli menţină Unirea
vă autorlzez să-l lăsaţi să lntrevadâ
concursul Austriei. Am putea chiar
dacă este cazul, sll. tmpJngem con-'
descendenta faţâ de vederile Franţei
ptna. la acceptarea ldail de a ridica
principatele la rangul de stat cu totul
mdependent. Trebuie totodată să
tie bineinţeles că suveranul acestui
nou stat nu ar putea CI luat dln
nici ~ famllle cunoscutA ca duşmană
notor1e a Austriei, ca de exemplu
Casa de Savoia, nici dintr-o familie
Indeaproape l egată de o curte a cărei
infl.uenţă exclusivă in aceste provincii
s luJ(•şte tot aUt de puţin interesul
Franţei ctt şi cel al Austriei.
Chiar cu aceastA rezerv~ am prefera
inflmt mal mult sli nu tie deloc nevoie
s ă facem aceas tă concesie şi vedem
deci cu vie satisfacţie din ultima dv.
telePTamll, ca. ~vernul francez con-
Unul\ să susţină principiul suzeranl·
tăţll Porţii.
Mal este o combinaţie pentru care
fmpliratul Napoleon n-ar trebui să-şi
tnc:tipule că ne poate ctştlga. Mli
refer la o eventua lă ofertli a princi-
patelor ca despll.gublri pentru a
1 Se referl\. la pregătlrlle rlizboale·
lor auslro-prustan şi austro-ltallan
din vara anului 1866 - n.r.
renunţa la Veneţia. Alteta Voastră
ştie fară tndolală care stnt tn această
privinţă sentimentele tmpărat ulul
stăptnul no..tru august şl sper că ntl
vom ti puşi tn Ipostaza de a ne pro-
nunta asupra acestui subiect.
Pfnă alei nu este vorba dectt de
Intrunirea unei con feri nţe ad-boc
care s ă se ocupe exclusiv de treburile
principatelor. Totuşi, avtnd tn vedere
starea cam tulbure a Europei tn alte
privinţe, nu ar ti Imposibil sli se
ajung:( pe nesimţite la Ideea de a
lărgi sfera acestei regiuni şi de a-l
da ptnă la urmli proporţllle unul
congres tnsărclnat să examineze
situaţia generală . ln cazul tn care
Impăratul Napoleon sau ministrul
sl\u ar emite această Idee vă invit
prlnţe, sli o primiţi cu oareeare rezer:
vă dar sli nu o respingeţi de la bun
tnceput.
ln adevăr, noi tnşlne nu vom ti
tmpiedlcaţl, cum spuneam tntr-una
din depeşele mele precedente, ca tn
Ipoteza anumitor eventualltăţl, s ă
supunem dellberlirll puterilor pro-
blema Sohleswigulul•. Am 'putea
deci găsi chlar oarecari avantaje
dacă această problemli ar fl, natural
ridicată de un congres a drel corn:
vetenţll s-ar extinde asupra tuturor
treburilor Europei. Un singur motiv
ne-ar tmpledica să aderăm cu In-
credere la propunerea unul congres;
este cel al Veneţlel, căci ar rt Cll.ră
tndolal!l greu sll excluzl dintru Inceput
aceastll chestiune din programul
reuniunii. Dacă am putea, totuŞI ,
sli primim tn aceast!l privinţă vreo
garanţie ctt de ctt pozitivă, prlncl-
ala noastrli obiecţie ar fl astfel
r.
ndepărtată şi nu ar mal exista nici
o piedică din partea noastrll la
reall~area uneia dintre ldelle favorite
ale tmpăratulul Napoleon. Problema
Veneţlel este foarte dellcatâ pentru
noi pe acest teren căci este un punct
asupra căruia ar CI necesar să ne
tn\elegem dinainte, Iar Ideile tmpllra-
tu ut Napoleon diferă tn această
privinţă mult prea mult de ale noastre
pentru ca să nl se pară a n poslbllâ
o tnţclegere altfel dectt convenlnd
sli nu atingem deloc această prob lemă.
Las tn seama tactului deslivtrşit
al Alteţei Voastre griJa de a utlllza
Indicaţiile pe care t le dau. Ele ar
putea, sper, tn orice ca1., să aducă
unele argumente folositoare pentru
consolidarea starii satisfăcătoare a
relaţlllor noastre cu guvernul francez.
Ambasadorul fran cez la Pe-
tersburg P erigord T alley-
rand către Drouyn de Lhuys
6 martie 1866
Căderea prlnţuht l C.uza. anuntat~
şidoriti!. de multă vreme la Peters-
burg, a dat dreptate perspicacităţii
unora ş i ranchiunil tuturor. Satisfa-
cerea a morului propriu pe care le-a
orerlt-o evenimentul a rost trecă­
toare; fncurr.a.turllor sit uaţiei revenln-
du-le sarcina de a rechema de Indată
pe tlecare la pruden ţă ş i la dlsr.re~ic.
• ln 1864 a avut loc războiul aus.
tro-pruslan tmpotrlva Danemarcei.
ln urma Tratatului de pace de la
Viena (octombrie 1864), Danemarca
a renunţat, tn favoarea Austriei şi
Prusiei, la ducatele Holsteln, Schles-
wlg şl Lauenburg. ln august 1865 a
avut loc Convenţia austro-pruslanli,
prin care Holstelnul a trecut tn ad-
mini straţia Austriei, Iar Schle.o;wigul
şi Lauenburgul tn aceea a Prusiei
- n.r.
 De la prima mea intrevedere cu
printul Gorceakov am putut sâ-m1
dau seama dupl!. rezer va ce o pllstra.
c1 t de rrtult era preocupat de linia
de conduita. ce treuu la sa. o adopte
Schimbul de tel~ame, pe car e am
avut onoarea sâ-1 rac cu F.xcelenta
Voastra., de la revoluţia survenltll. la
Bucureşti, l-a f1cut cunoscutli Im-
presia generali!. resl mţltâ de vlce-
cancelar şi poziţia pe care a adoptat-o
Imediat.
Prima griJA. a guvernului rus a
fost sl recomande cea mal mare
rezervA. consululul său gener al la
B ucureşti, şi sa. se Informeze despre
legăturil e Porţii. Rlspunsurlle guver-
nului otoman la aceastli cer ere curte-
nl toare lllslnd u-se aşteptate ca urma-
re a neregulllor din serviciul tele-
gratie, prinţul Gorceakov a gllslt
astfel un pretext pentru a fnttrzla
sn. se pronunţe asupra Intrunirii con-
ferlutel, fi e la Consta ntinopol, rte
la Paris : t elegramele, spunea el, nu
erau fi e acord Intre ele asupra locului
definitiv propus de Anglia şi accep-
tat cte noi. Ultima ctepeşl telegrartcă
a Excel anţel Voastre şt acceptarea
de către cabinetul de la Constanti-
nopol a propunerii lordulul Claren-
don au pus capAt acest or e7.ltl1rl
calculate şi vice-cancelarul s-a hota -
rrt Ieri sl ceara. const mţămlntul lm-
p\ratulul Alexandru pentru Intruni-
rea r.onrerlnţel eurC\pene la Paris.
Anunţlndu-mt astăzi dimineaţA. a-
deziunea suveranului său , prinţul
Gorceakov a revenit farllşl asupra
amlnărllor care Il tlcuserl sâ lnttr-
zte şi asupra obligaţiei de a ac;tept a,
din curtuoazle, rlispun!lurlle Porţii ;
el a adlugat el cerind Mafestltll Sale
I m ~terlaJe sl tnslrclncze pe ambasa-
dorul slu la Paris sl o reprezlnte la
conrerln~ă, a fost câHJ.uzlt In special
de convlngP.rea că o pro bl~>mă re-
zolvaU. sub chiar ochii lmplratulul
Napoleon nu putea s~ nu fi e tratată
cu conslderen tele cele mal Inalte şi
cele mal proprii sti ducă la o lnţt-le­
gere. Baronul cto Dudberg rambasa-
dorul Rusiei la Parlsl pleacA. stmbltl'\
In Franţa, perfect edificat asupra
Inten ţiilor guvernului sl\u. Apropiata
lui sosire a ra.cut sâ se considere
InutilA autorizarea tnsârclnatulul cu
atacerl al Rusiei de a lua parte la o
dezbatere fn care nu ar rt putut jur.a
dPclt un rol minor.
_\m comunicat vice-cancelarului
cele doua. dep eşe pe care Excelenta
Voastră mi-a flcut onoarea de a mi
le adresa, cu nr. tt şi 1 ~. Ele nu au
provocat. nici o oblecţlune; pot spunr.
chiar c.â au rost tn aseotlmentul slJ.u,
in a fară de pasajul din cea dr.-a doua
dt:peşă tn care Excelenta Voastră
constată că drept rl\spuns la romu-
nlcarea rtrmanulul din 6 <Jtcembrle
i 861, care recu noaşte doar un car ac-
ter vlager dublei alegeri a prlnţulu l
Cuza, reprezentanţii Franţei, Angliei,
Rusiei, Prusiei şi Italiei au revendicat
pentru ~ceste puteri ,.posibilitatea
de a ex"ărp lu a de comun acord cu
Poar ta, In s ituaţia că tronul ar ti
vacant, dacll. este ca?.UI sa. se menţină
modltlcările succesive Introduse In
Conven ţla din t 8!;8". Pri nţul Gorcea-
kov pretinde că In mintea sa r ezer-
vele consemnate tn depeşa. nu se
rtferP.au attt la menţin erea unirii ,
cit la m1lsurlle de constringer e pe
care Poarta ar rt putut ajunge sll le
la. El mi-a spus că ar avea oarecari
scrupule, dact!. s-ar prevala de un
conslmtD.mtnt la obţinerea căruia
contrlbulse odatA., pentru a cere
ast~zl transformarea lui lntr·un anga-
Jament definitiv. Am sus ţinut că
p!\rerea noastră era diferitA. şi că
dacă Poarta fusese In drept sll.-şl
tnso ţeascli adeziunea cu anumi te
rezerve documP.ntele noastre diplo-
matice ne-au rezervat deplina ş i
tntreaga facultate de a examina la
obiect cazul prevăzut atunci ctnd
s-ar ivi. Prinţul Gorceakov nu a
Insistat, orice di scuţi e p:lrlndu-1-se
prematură, din moment ce con feri nţa
era chematl\ sa. discut e numeroasele
probleme legate de tronul donanPsc
var.a nt. Oln partea mea nu aveam
de loc de ce să-I grll.besc In această
privluţlJ.; fu sesem Informat, din !'ursi
sl gt1 ră , că Rus1a nu va Insista asuvra
separll.rll principatelor decit attt
cit sa. prezinte drept conresle o re-
nunţare - dinaint e boUrlt!i. Prin-
ţul Gorceakov a Incheiat Intreve-
derea spuntndu-mt: "Ne vo m plasa
pe t erenul Conventiei din 18'18 şi al
protocoalelor urml\toar e, pentru
pretinde t-xecutarea lor lntocm
Aceşti primi p aşi a l Rusiei 1
sl se prevadli, domnule mlnls
eli. ea va căuta sli Influenţeze
hotlrtrllor Dlvanulul [turcesc) 1
antreneze la nevoie, pe calea conce-
sfll or, prin spriJinul tnteresat ce p
a fi dispusA. sa. 1-1 ofer e. Această a
tudtne uu poate Intirzia slJ. se sch lm
In faţa unul acord Intre puterile u•;•-.·
dentale, daclJ. vom avea fericire
sli-1 ob ţin em .
Drouyn. de Lhuys către
Tour d' Au"ergne. Confid
ţi al
6 martie 1866
Prlnţe, Imi faceţi onoare'\ CI
anunţa prin depeşa voastrli
denţiall din 27 februarie el\
Clarendon v-a vorbit despre o tn
vedere Tn care am convtrsat cu <Il.
ambasador al Angliei cte~pre aran-
Jamentele teritoriale relati ve la prin-
cipate şi la v~n e ţt a. Am rost deter ·
minat să ating acest subiect ele
r.a.tre lordul Clarendon ln s uşl, care
de altfel mi-a prezentat pArerea lui Filip de Flandra
ca avtnd un caracter pur personal.
Rll.posatul M. Grey rttnd lnsl\rclnat
cu afaceri tml srusese şi el c1 a pri-
mit de la lordu Russel o scrisoare
particulară In care acesta se arâta
favorabil acestei Idei. Principalul La Tour d'Auvergne către
secretar de Stat nu v-a ascuns deloc
eli Ideea căplttalSe de mult atit apro- Drouyn de Lhuys. Confi-
barea sa crt ş i a lordulul Russel; dar denţial
a Insistat asupra rezlstenţelor ce
le-ar putea tnttmplna pe moment, cel 9 martie 1866
puţin din partea Austriei. Sintem
primit care sl recunoaştem toate Am primit depe~a confldenţlală
pe care :E:ocrelenţa VoastrA. ml·a
greutăţile de care e cazul să se ţlnll. făcut onoarea a~ml adresa, In 6 ale
seamA.. Noi, mal ales, nu ultl1m c.'\ acestei luni, cu nr. 2~. Am avut
cerlndu-1 Turciei ! â facă un sacrt- oca7.la s/\ vorbesc din uou cu lordul
tlciu pentru ca aceste aranJamente Clarendon de.s pre aranjamentele teri-
sa. devină posibile, cabinetele ar toriale r elative la principate şi la
Veneţia. L-am Int rebat dacă nu
trebui sa. se prcocupe de desplgu- credea că obl ecţl unile rictlrate ptn1\
blrlle la care ea ar avea dreptul, acum de cabinetul de la VIena, Ideii
şl că ar ti necesar Tn acelaşi timp sa. unul schim b al Veneţlel contra Prin-
ne asigurăm el in teresele şi voinţa cipatelor Dunllrene şi-au pierdut
p opulaţii l or de care se va dl t~pune
mult din Im portanţA. fn prctenţa
unor grave eventuallta,ţt care ar
sl nu tie In dezacord cu hotllrtrlle putea provoca teama. raţă de atitu-
F.uropel. Dar ceea ~e pare greu sau dinea respectivă a celor doua. mari
chiar Imposibil In situ aţia de faţl\, puteri germane. Pentru a-1 potoli
s-ar putea schimba, daclt Imprejura- şi pentru a linişti, pe crt posibil,
rile tnseşi ar lua o altA. tntorslitur!i. scrupulele sale, t-am spus el'\ nici
noi nu nesocottm greutlţlle pe care
Sintem lnclntaţi să ştim el!. guvernul le va lnttmptna acest proiect, că
englez ar vedea cu saU s facţiP., ctacă eram mal ales de pll.rere că pentru
ar Il cazul, realizarea unul asemenea a-l uşura realizarea, puterlle ar
proiect şi nu vom pierde deloc din trebui să se ocupe de des pă~ubtrlle
vedere o sugestie pe care necesl tll.ţlle care, la nevoie, ar trebui oferite
politicii ar putea la un moment dat Turciei ca şi să se asigure ca Interesele
sa. o impună atenţiei puterilor. şi voJnta populatiilor de care se va
? 1
dispune să fie in acord cu hotl!.rlrlle
Europei. Lorrtul Clarendon mi-a
repetat el!. ar fi, rară t n d o i al ă, foarte
bucuros să vadi\. curtea de la Viena
pr imind favorabil aranjamentul des-
pre care vorb~a m, dar că el r âmtnea
convins că, oricare ar ti tncurc1turlle
tn care Austria ar putea să se ~l!.sească,
noi nu at tr~>llul să ne tnchlpulm că
ea va da o mfnâ de ajutor tn a<'east1
privln~ă. Posesia a~upra Principate-
lor Du nărene ar pune-o in adevl!.r tn
conflict deschis cu Rusia, şi aceasta
ar !1 , in ochii tmpăratulul Jll'an~
Joseph, ca si tn ochii miniştrilor sâl,
o e>Mtuali tate mult mal serioasă ,
muJt mal de temut pentru "\u tria
decit toatt• pericolele ce ar putea-o
ameninţa dlu Jl:\rtea Italiei. ln fin e,
popul a ţiile rum ine"ll t>rau insurteţi te
de sentimente alft de ostile ta!ă de
Austrta tocit nu se poate crede că ar
consimti la un aran jament de felul
acesta. Pe 1lcnsupra, curtea de la
Viena, tşl dlldea ea s ingură seama de
acea. ta. situatie " i era mal mulL
decit probnt+ll a adll.ugat lordul
C'larendM, că daca. 1 :.-ar oterl asll\zl
principatele, chiar cu titlu complt>t
gratuit, ea 1nt nu le-ar accepta.
Ministrul Italiei, fiind foarte recent
ln sărclnat de c.c'l.tre guvernul sA.u sa
atraga. atentia cabmetulul de la
Londra asupra opor tunitl!.tll de a
ract> demersuri la Viena tn sensul
Indicat maJ tnaintc, a intilnit aceleaşi
aver$iunl şi a primit acelaşi răspuns.
După ce se tnţelesese cu llllne, mar-
chizul d' Azegho rministrul Italiei la
J..ondraJ a cr~t.Ul prudent să nu Insis-
te şi, pentrn moment, sl se ml1rgl-
nească a cc:-E' lortlulul Clar~ndon de
a nu lua, în această problema., fn
ararl de conterlnţ!\, rată de Turcia
sau de oricare altă. putP.re, nici un
angajament t'are ar putea, eventual,
să tmpit>dlce bunele Intenţii ş i liber-
tatea de a<'trune a Angliei.
Apponyi către M ensdorf
24 martie 1866
:\11!. s!\ ad~u~ ctteva detaJII
grăbt'"C
telt'gramcl pP care am avut onoarea
sa v-o expt·dlcz as tăzi dlmlnea \ă .
L-am fll\stL pc lordul Clarfl ndon
foarte preocupat de intocslltura pe
care o la rhesliunea principatelor,
şi deşi pJnll fn pretent, nu mi-a lmp ăr­
Ul.şlt nici ce·1 mat mică Tngrljorare
faţă de a ,.t su blect, el pretinde
ar.um eli de la bun tncetJUt prevă1.use
şi se temuse ră acE'astâ chestiune va
deveni o "foarte mare pr<'blem!l." şi
că din acest motiv, de la Intoarcerea
sa la minister, nu a tncetat sl Insis-
t e ca pri nţul Cuza să tie sus ţinut şi
sprijinit , pentru a se evita o cat astro-
fă ale cărei urmări erau uşor de
prevlzut.
Ml!.rturlsesc că, tn ce mă priveşte ,
nu-mi amintesc de această " Insistenţă"
şi de acest căld uros spr ijin dat ulti-
mului domnitor. l mi amintesc, dim-
potrivă, că toate depeşele Excel enţei
Voastre care tlndeau precis către
scopul pe care lordul Clarendon
pretinde acum că J-ar fi aYut tot-
deauna la Inimă, erau primite de
el cu o lndlterenţ!i. destul de ne p ăsă­
toare ; că ti numea mereu pe Cuza
,.un tilhar" cu care nu era nimic
de tăcut şi că nu a luat nici cea mal
Intimă lnltlatlvă pentru a-l me n ţine
sau a-1 preveni căderea.
De la evenimentele de la B u cureşti,
lordul Clarendon mi-a vor bit mer eu
de aranjamentul pr l nţu l ul s trăin ca
despre un lucru cu totul tn a.t ara
problemei, contr ariu tratatelor, peri-
culos şi care ar trebui tndepl!.rtat cu
orice preţ . Ultima llmlt1 a concesiilor
părea sli tie, dupll el, men ţl nerr.a
Unirii sub un nou prinţ Indigen.
Lucrurile s-au schimbat mult in
aceste ultime zile şi mare mi-a rost
mirarea găsind ieri pe tnlll ţ l mea sa
aproape resemnatli să vadă prevaltod
principiul prlnţuJui străin. ,.Cabinetul
francez, mi-a spus el, nu exclude
această combinaţie, baztndu-se pe
vointa unanimă a populaţiilor şi
ceea ce sporeşte tncl!. mal mult mira-
rea mea, este eli consulul nostru
general (englez) la Bucureşti, dl.
Grt'en, om de tnc.redere şi corect tn
ved~rile sale, scrie că, orice li s-ar
face principatele nu vor accepta
niciodată altă soluţie dectt aceea a
unul prinţ slrl!.in şi nu vor alege pe
altul, oricare ar putea n hotârtrlle
conrerlnţel. lnţelegeţi că atunci ctnd
delegaţii [români} care stnt deja In
drum spre Paris vor vedea că conle-
rin ţa nu el\ te mai pu ţi n unan i mă, că
Franţa 1l tncurajeazl!. şi câ Prusia şi
Italia, din respect pentru Franţa şi
din alte motive pe care nu vreau să le
examinez, preiau atitudinea el , aceş­
tia vor deveni dln ce tn ce mal in-
transige nţi , Iar moldovenii şi valahil
vor fi unanim! tn a Insista asupra
tndepllnlrll vo inţei lor. Ce este de
tăcut atunci? Presupuntnd chiar că
conttrlnţa ar rAmtne credlncloasâ sti-
pu l aţlllor tratatelor, ce alt mljloe ar
avea ea de a-şi aplica hotl!.rtrlle,
Impotriva ;roinţel manifestată cu
tărie a celor două principate, dacA
nu ocupaţia militară ? ŞI cine s-ar
tnsl!.rclna cu aceasta, Rusia? Celelalte
puteri nu ar consimţi. Nu vll pasli
probabil că ar ti Austria, căci aveţi
acum alte preocupl!.rl. Turcia? Dar
atunci ar rt râzbol civil ; remediu! ar
ti mat dăunător dectt rAul, şi n&-am
arunca orbeşte Intr-o serie de com·
pll caţll şi de pericole lncalculablle.
Ml!. tntrebaţi de care parte ne oprim.
MI-e, Intr-adevăr, destul de greu ~
vA râspund . Ce Rli tact faţă de '• mi-
lioane de locuitori care nu--şi vid
salvarea dectt to alegerea unul prinţ
s tră i n , care rPspJng cu tncăplţtnare
orice so luţi e şi care ş tiu foarte bine
el vor sfirşi prin a-şi Impune voinţa
Impotriva Europei dezunite şl pre-
ocupată de alte Interese. L-am tn-
t rebat pe prinţul de La Tour d'Au-
vergne care era candidatul trancez.
Ei mi-a dat cuvintul de onoare că
nu ş tie. Jmplratul şi Drouyo de
L huys probabil că ti ştlu ; acesta
din urmă nu acţionează niciodatA de 1
bun!i credinţă şi l-am bAnuit tntot-
deauna. Nu regret mal puţin sincer
dectt dy. că lucrurile a u ajuns la
acest punct, căci nof am susţinut
Int otdeauna tmpreunll prlnclpille con-
servatoare tn aceastA chestiune ;
dar nu vld tntr-adevăr mijlocul 1
de a tace să triumre vederile noastre".
Argumentele pc care le-am putut
susţ in e Impotriva acestei atitudini
resemnate şt paslve, care lasă s!i se
calce tn picioare tratatele şi angaJa·
mentelc cele mal solemne, pentru
a da ctştig de cautl Intrigilor unora
şi gindurilor ascunse şi ambiţioase
ale al tora şi care, srutmlnd Integri-
tatea Imperiului otoman, pregăteşte
catastrofe ce trebuiesc spre blnele
tuturor tnttrzlate - aceste argu·
mente nu au tăcut dectt o Impresie •
sla bă asupra lordulul Clarendon, care
recunosctndu-le justeţea, nu vede
mijlocul de a Ieşi din Impasul In care
se găseş te. Anglia e tn mod sigur to
voia valurilor şi Excelenta Voastră
va gtndl probabil ca ş i mine că nu
mal este posibil sll conta.m pe ea
pentru a rezista tendintelor neslnă­
toase care par a precumpăni la Paris,
şi care stnt tncurajate de pertidla
duşmanilor noştri.

- ------------------
"-'--E NOASTRE
(!) T rupele otomane conduse de sultanul Baiazid Fulgerul, la a sediul unei cetăţi. Este
vorba, pot rivit precizării din enciclopedia Le Milllon, de cetatea Belgrad (miniatură otomană
din Muzeul Topkapî, din I stanbul} . Ctţiva ani mai ttrziu , Mircea cel Bătrîn a tnfrint la
Rovine !]tilc tem utulU1 sultan (Oşteni viteji, diplomaţi Iscusiţi, p. 20)
®@ Alexandru )laccdon intemeietorul oraşu lui (a} şi citeva din valorile artistice,
de o ra râ frumust;ţe, dăru ite lumii de centrul cult urii elenistice - Alexandria : ţesătură (b),
portret e sculpta.tt! tn on ix (c} ~J (d) grup statuar cunoscut sub denumirea de "Fluviul Nil"
(Aiexnndrln - metropola dintre douA mlrl, p . 52)
4 !\lo co•a 10 ianu:\rie 1775 , Piaţa Bolotnaia: execuţia lui Pugaciov şi a tovarăşilor
săi lup l in ţ , lţ i ~i a ( Sub steagul lu i Emelian Pugaclov, p . 44)
r •
,
l
i
!'
~
J

i
l •
.•
.•
l
11 11
•
L

,.
,
L

l li ~

.. ' '
,
J
,

..
 •

@)
 Revista turcă Hayat
despre Vlad Ţepeş
În numărul său din iunie
/976, revista turcă Hayat Tarih
Mecmuasi 1 reproduce articolul
ocodemicionului Constantin C.
Giurescu despre Vlad Ţepeş,
publicat de revista noastră in
martie 1974. Urmărind viaţa
zbuciumată o marelui voievod
muntean din secolul XV, auto-
rul explică pe larg personali-
tatea sa , stranie şi controver-
sată ot1t in aprecierile contem-
poranilor, dt şi in judecata
istoriei.
Nu vom relua aceste expli-
caţii, la capătul cărora acad.
Constantin C. Giurescu con-
chide că Vlad Ţepeş ocupă "un
loc de cinste şi de more Însem-
nătate tm Ponteonul voievo-
zi/ar romdni apărători de ţară
şi iubitori de popor". Voim doar
o sublinia semnificaţia deose-
bită o publicării acestui articol
de către revista din Istanbul, in
anul tmplinirii o cinci veacuri
de la moartea viteazului voie-
vod romdn. Se ştie că, pre-
luind cirma Ţării Romdneşti
in 1156 , acest fiu of lui Vlad
vodă Dracul şi nepot al lui Mircea cel Bătrîn o alcă­
tuit , cu adîncă ch ibzu in ţă, clorviziune şi realism, un
vast plan ov1nd ca ţel păstra rea libertăţii poporului
romdn şi asigurarea independenţei ţări i.
Deplin conştient de greutatea luptelor core se anun-
ţau, Vlad Ţepeş o avu t, asemeni lui Ştefan cel More şi
Mihai Viteazul , conştiinţa misiunii poporului romdn
1n această zonă, ca apărător al porţilor Europei creş­
tine: " Dacă [ ... J om fi învinşi - scria el regelui ungur
- şi mica noastră ţară ar pieri, aceasta ar fi o more
nenorocire , nu numai pentru ţara Măriei Tale, ci
şi pentru intreaga creştinătote ". Cu toate cererile
sale repetate de ajutor, Vlad o rămas să infrunte
singur armata otomană, de vreo zece ori moi nume-
roasă dectt o sa. Şi totuşi, cînd însuşi Mohomed 11,
cuceritorul Constantinopolului , o venit in Ţara Romd-
neoscă pentru o-1 zdrobi pe Vlad, abilitatea şi vite-
jia acestuia I-au silit să se întoarcă, c:Jeclorind celor
din jurul său "că nu poate lua ţara unui bărbat
core face lucruri aşa mori şi core, moi presus
1
Hayat Tarlh 1\leomuasl (director: Sevket Rado),
apare lunar tn iOO pagini şi are cel mai mare tiraj
printre periodicele de is torie din Turcia.
ldrih Mecmuasi
de fire , . ştie să se J<>losaaS!tă
ostfel de domnia şi supuşii lui".
Fără să (ie Infrint pe dmpul
de luptă, Ţep~ <J uebuit1 totuşi ,
să se reuogă , din cauze opo-
ziţiei cresdnde o bo.ierimii.
căreia i s-a cdăugat o in uig ă
<J negustorilor saşi din Brcşov;
scrisoarea de trădare , plăsmuită
de oceştic, J-a determinat pe
Matei Co.rvin să-1 cresteze pe
Ţepeş. După o lungă detenţi un e,
~i-a redobindit domnia, dor
pentru foarte scurt timp: In
decembrie 1476, a<est domnitor
- unul dintre "generalii cei
moi ves tiţi ce cu comandat
oştile româneşti .. , cum a scris
Nicolae B ălcescu - şi-o pierdut
~i tronul şi viaţa. Faptele sale
I-a u transformat intr-un erou de
lege n dă; puternic impresionat
de ele, marele poet francez
Victor Hugo i-a făcut domnului
romdn un loc fn monumentala
legendă a secolelor (La legende
des siecles).
Publicarea acestui articol al
acad. Constantin C. Giuresw
arată fncă o dotă că lupta secu-
Iară o poporului romdn pentru o viaţă liberă, de
sine stătătoare, e privită cu simpatie şi fnţelegere
de către poporul turc, el însuşi făuritor al unei noi
, ieţi pe pămîntul străvechilor civilizaţii din Asia
Mică. E deosebit de semnificativ faptul că preso
turcă in(ăţişeoză cu obiectivitate, in paginile sale,
multe file de istorie romdneoscă, istorie in de-
cursul căreia - incepind din veacul XIV şi pîn ă
la războiul pentru independenţa noastră - n-ou
lipsit înfruntările armate. Dor acestea ou fos t
lupte drepte, purtate de un popor intreg, impo-
triva unui imperiu care urmărea - ca toate
imperiile, de altfel - dominaţia universală, ex-
ploatarea popoarelor tn folosul unei minorităţi aris-
tocratice. Dispariţia imperiului asupritor de po-
poare o îngăduit şi poporului turc stabilirea unor
relaţii noi cu vecinii, cu foştii supuşi oi Sub/imei
Porţi, relaţii fn codrul cărora apelul la istorie şi evo-
carea trecutului nu sînt menite o fi mijloace de învrăj­
bire. de trezire şi întreţinere o unor absurde tendinţe
de .. revanşă" , ci, prin cunoaşterea unor pagini
de istorie comună. pot şi trebuie să constituie o
adevărată cale de aur pentru înţelegere , prietenie
şi pace.
33

Că-ti
sosÎie
la l'ediKJie
e Octavian Toropu - ROMANITATEA TÎR -
ZIE ŞI STRĂROMÂNII IN DACIA TRAIANĂ
SUD-CARPATICĂ.
Ed . Scrisu l Ro mânesc, Craiova, 1976, 218 pp. ,
17,50 lei : istoria teritoriului cuprins 1ntre Car-
paţi , Dunăre şi Olt tn perioada anilor 275-1025 ,
tn lumina descoperirilor arheologice , numismatice
şi epigrafice recente.
e Ion Sîrbu - ISTORIA LUI MIHAI VODĂ
VITEAZUL, DOMNUL ŢĂRII ROMÂNEŞTI.
Ediţie tngrijită de Damasch in Mioc ; cuv1nt
Inainte, de Ştefan Ştefines c u . Ed. Faci a, Timi-
ş oa ra, 1976, 568 pp. , 60 lei: reeditarea lucrării
publicate acum şapte decenii (voi. 1-1904, voi .
11-1907) de istoricul bănăţean, pe care N . Iorga
11 socotea .. unul din cei mai răbdători şi
conştiincioş i printre aceia cari... s-au trudit să
desluşe ască , ptnă tn amănunte, trecutul plin ·
de exemple şi făgăduieli pentru viitor, al acestu i
neam" .
e Petre Constantinescu-laşi- IN ANII SO-
CIALISMULUI VICTORIOS.
Ed. P oli t ică, B ucu r eşt i, 1976, 208 pp., 8,25
lei: articole interviuri, tnsemnări memorialistice
publicate de autor Tntre 1956-1974, in diferite
ziore şi reviste, printre care şi Magazin istoric,
nr. 1{1967, 1/1971 , 11/1972, 8{1974.
e Constantin C. Giurescu- AM INTIRI VO L. 1.
Ed . Sport-T ur is m, B ucureş t i , 1976, 340 pp.,
19,50 lei: confesiunile cunoscutului istoric ro-
mdn, emoţionante mărturii din primele patru
decenii ale secolului nostru (Magazin istoric a
publicat 1n avanpremieră CÎteva fragmente 1n
nr. 6{1976).
e DOCUMENTE ROMANIAE HISTORICA.
A. MOLDOVA . VOL. 11.
Volu m În tocmit de Leo n SI manschi tn colabo-
rare cu Georgeta lgnat şi Dumitru Agache. Ed.
Academiei, Bucureşti, 1976, 650 pp., 51 lei:
29 2 acte interne moldoveneşti din anii 1449-
1486.
e Constantin Bu şe -CO MERŢUL EXTE RIOR
PRIN GALAŢI SU B REGIMUL DE PORT
FRANC.
Ed. Academiei, Bucureşti, 1976, 204 pp . ,
1 5,50 lei: importantele schimburi comerciale
prin portul dunărean în perioada 1837-1883 ,
locul acestuia În schimburile economice interna-
ţionale ale ţării noastre.
e Octavian C . Tăslăuanu- SPOVEDANII.
Ediţie îngrijită de Gelu Voican, prefaţă de
Vasile Netea, note de Vasile Netea şi Gelu
Voican . Ed. Minerva , Bucureşti , 1976, 310 pp.,
13 lei: selecţie din scrierile memorialistice ale
scriitorului şi omului politic transilvănean, de
la a cărui naştere s-au împlinit o sută de ani.
e General-maior Gheorghe Enciu - .. ZEFI-
RU L" TRANSMITE.
Ed. Militară, Bucureşti, 1976, 160 pp. ,
6,25 lei: amintirile din războiul antihitlerist
ale unui fost comandant de pluton de t:-ansmisio-
nişti din cadrul Diviziei 3 munte.
•
e CRUCEA ROŞIE DIN ROMÂNIA . 1876-1976.
Lucrare coordonată de general-colonel Mihai
Burcă, Gabriel Barbu şi Ion Şerb, Bucureşti,
1976, 144 pp.: omagiu Închinat celor care au
slujit şi slujesc cu devotament idealurile şi sco-
purile umanitare ale Crucii Roşii, cu prilejul
Centenarului Societăţii de Cruce Roşie din ţara
noastră.
e Dr. Manuela Gheorghiu - FILMUL ŞI
ARMELE.
Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976, 352 pp. ,
14,50 lei: prima monografie romCJnească dedicată
uneia din temele istorice fundamentale ale cine-
ma~ografiei europene - aceea a păcii ŞI a răz­
boiului.
e DOCUMENTE DIN AR HIVE IEŞENE .
Ediţie îngrijită de Gh . Ungu reanu , D . l v ă nescu
(coordonator), Virginia lsac. Ed. Minerva,
B ucureşti, 1976 , 352 pp., 22 lei: ce/ de-a/ doilea
volum al culegerii cuprinde 381 documente is-
torica-literare de la 25 personalităţi ale vieţii cul-
turale ieşene, printre care N. Gane, 1. Nădejde ,
Al. Philippide, M. Sadoveanu, G. Călinescu.
e PAGINI DE ISTORIE.
Lucrare elaborată de Elena D u năreanu, Sibiu,
1976. /8 documente iconogra(ice originale ,
imagini ale unor personalităţi sau evenimente
legate de lupta pentru independenţă şi unitate
naţională a poporului romdn, aflate 1n colecţia
iconogra(ică a Bibliotecii Astra din Sibiu.
e Petre Radu , Dimi trie Onciu lescu - CON-
TRIBUŢII LA ISTOR IA DEZV OLTĂRII
lNVĂTĂMiNTULU
• I DIN BA NAT.
Ediţia a 11-a, adăugită, Timişoara, 1976, 372
pp.: momente şi personalităţi rep1 ezentative
din trecutul şcolilor bănăţene.
1
olnt eroic la datorie, In luptele din 30 augaaţ
1877 de la Griviţa. Al doilea - creaţie a
sculpto1 alai V. Hegel - a fost ridicat la Rlz-
boieni pentru a aminti peste secole, ap cum
gllauie,to inecripţia, el .,la 21 Iulie 1471, la
naal IN, esntaa roaalal a .,.at MoNeya fi
e•latellja anflnl roaalae toaba •tthr ••• III-
••••
··
Monumentul ploie,tean este alcltuit din-
tr-un obeliec de granit, In virful clruia se
afli un vultur cu aripile desfl cute, care ţine
ta cioc un stindard: la fiecare colţ al piedea-
talului se afli cite o statuie lnflţişlnd simboUc
ost&fi din Batalionul 2 vlnltori. Inacripţia
are urmltorul cuprins: "Erenor de la GriYija,
cart au rllaYiat viteJia ltrlaaoteucl la rb-
" lul peatru ladepeadeaţl la t 877".
Monumentul - actualmente aşezat In par-
cul Glrii de Sud - evocl faptele de arme ale
oat&fUor prahoveni ce au luptat In Batalio-
nul 2 vlnltori, oameni ca soldatul Grigore
Ion, care tmpreunl cu caporalul Vasile Nica
şa eerpntul Gheorghe Stan au capturat un
stug otoman, locotenentul Dimitrie Nicolea-
cu, maiorul, alterior general, pe nume Al.
C•ndiano-Popi!IICU, fire contradictorie, dar
care In cUpe de grea cumplnl pentru ţarl a
cea ut si i ee dea comanda vlnltorilqr ti In
rtnd cu el a-a avtntat In vijeUoase a•aJturi.
!n ziua de 30 august, laolaltl cu alte aubuni-
tiţi care acţionau In acee&fi zonl, vtnltorit
praboveni au intrat In lupti. Un ceas dupl
ce porniserl In primul asalt, ei s-au repezit
ti mai hotlrtţi spre redutele otomane. Au
parcun aproximativ 200 metri ti au fost
opriţi de focurile duşmane. Urmltorul asalt
a p t fi mai Dipraznic. Nimeni fi nimic nu
lM putut stlvili Inaintarea. Cl.tre asfinţit,
~toril erau tn tanţurlle redutei, trecind
peate trupurile vrljmaşe, prin "glonţ ti
Mabie". Asaltul vlnltorilor a fost inserat In
Rnptral llterlc al aubunitlţii cu urmAtoarele
cuvinte: .,30 august. Zi de biruinţl ti de alavi
pentru al doilea de vlnltori [...] Batalionul a
luat parte la asaltul Griviţei cu un efectiv de
noul ofiţeri ti 550 grade inferioare [...].
l>ln acest efectiv pierderile consemnate la
•pelul ce s-a flcut sint: morţi. doi ofiţeri -
...ublocotenentul Mibi.ilescu Vasile şi locote-
nuntul Dimitrie Nicoleacu - ti 112 grade in·
((.•rioare: rlniţi: patru ofiţeri - clpitan-adju-
tant Maican Atanasie, clpit an CucOf Marin,
locotenentul Georgescu şi Albu - ti 177
grade inferioare".
Faptele eroice ale acestor os~i au fost
evocate ti In ziarul Vecea Prabovel din 12
octombrie 1897 : "Vtnltorii noştri ploitJtteni
- ti toţi Oftenii - au aplrat cu credinţl,
cu statornicie şi iubire patria; ei au dat atrl-
lucite dovezi el slnt urmaşi ai eroilor de la
l<ovine, de la Racova şi Călugărem ..."

35
 "Rezultat al luptei eroice a armatei române împotriva imperiul'u,i otoman,
al voinţei f erme de libertate şi neatîrnare a popor't~lu,i nostr~u, care şi-a dovedit încă
odată marea capacitate de lu,ptă- dobîndirea independenţei naţionale a dat un
nott şi puternic imbold dezvoltării economice şi sociale a ţării, a exercitat o
profundă înrît/?rire asupra întregii evoluţii istorice a României pe druttatl progre-
sului social, a permis afirmarea tot tttai viguroasă a poporul'tti nostru ca naţiune
de sine stătătoare"
Programul Partidului Comunist Romin de făurire a societăţ ii socialiste mu lti-
lateral dezvoltate şi inaintare a Rominiel spre comunism.

Afirmarea dreptului ta Independenţa de stat, moment in realizarea căruia E-au imbinat curajul
şi înţelepciunea politică, s-a intemeiat pe intreaga dezvoltare a Istoriei române ş ti in condiţii de
autonomie, recunoscută prin tratatele cu Poarta otomani 1 • Actul proclamirii independenţei depline
de stat de ta 9 mal 1877 2 a premers intrarea ţării in războiul devenit, astfel, războiul ruso-romAno-
turc.
Prin dirzenia şi jertfele sate (circa 1O 000 morţi şi rinlţl), armata româ~i a adus o importanti
contribuţie la victorie, acoperindu-se de glorie in marile bitilll purtate ta sudul Dunării, pe teritoriul
Bulgariei. Mobilizati in prima jumătate a lunii aprilie, armata de operaţii avea un efectiv de circa
58 700 oameni la care se adiugau efectivele serviciului de ordine şi pază a graniţei, ale mlliţiel şi
ale gărzilor civice.
tn iunie 1877, trupe1e ruseşti au forţat Dunărea pe la Zimnicea, fiind sprijinite cu foc de artl-
leria romAni, aflată in dispozitiv de apărare pe linia fluviului. Inaintind spre sud, in Bulgaria, ar-
mata rusi a continuat ofensiva împotriva celei otomane. Eşecul armatelor ruse în cele două bătălii
pentru cucerirea cetăţii Plevna a determinat guvernul rus si solicite, cu maximă urgenţă, conc ursul
armatei romAne.
La ordinul domnitorului Carol, comandantul suprem al armatei, unităţile romAne au trecut
la rindul lor Dunărea şi la 30 august 1877 au inceput atacul general asupra Ptevnel, armatei romAne
revenindu-i misiunea de a cuceri, mai intii, reduta de la nord de satul Griviţa. După patru asatturl
îndirjlte, cu toată rezistenţa acerbă intimpinati, vitejii ostaşi romAni au reuşit să pună stăpî nir e pe
redută. Luptele de ta Grivita au rămas inscri~e in istoria poporului nostru ca pagini de neasemuit

' Vezi 1\lagazln l torlc, nr. 3!19i5.

1
Ve1l :\lagnzlo l torle, nr. 5/l975.

36
eroism. Ostaşii şi ofiţerii romAni au licut dovada unui înalt spirit de sa crificiu, stirnind admiraţia
opiniei publice din numeroaseJlri ale lumii. După cucerirea Plevnef, armata români ş i-a continuat
cu succes inaintarea spre nor -vestul Peninsulei Balcanice, spre Vidln ş i Belogragfc, care formau
principalul punct de sprijin al turcilor pe cursul mijlo ciu al Dunării. In cadrul operaţiilor din zona
Vfdinului, ostaşii romAni s-au remarcat in asaltul de la Smirdan - glorfflcat de marele pictor
N. Grigorescu in capodopera cu acelaşi nume.
Faptele de arme săvîrşite de ostaşii romAni au fost consemnate ş i în Registrele istorice ale
regimente lor care au participat la război. Ele au o deosebită valoare documentari, fiind o oglindi fideli
a contribuţiei elective a fiecărei unităţi la victoria finali. Unele dintre aceste insemn Ari au fost re-
dactate chiar in timpul luptelor, altele după terminarea răz boiului. Relatarea este extrem de s uccintă ,
surprinzind insi, tocmai in laconlsmul el dramatismul in c le ştării .
Din abundenţa de lapte consemnate in documentele menţ ionate se desprinde Imaginea vie a
eroism ului ostaşilor romAni, un tablou cuprinzător al vieţii de campanie: Informaţii privind efectfvul
trupelor, operaţiile militare zilnice, pierderile, capturlle, starea de spirit a unităţilor respective etc.
ln preajma slrbltorirll centenarulul independen ţei, Editura Militară va publica, a lături de
alte lucrări consacrate acestui eveniment, un volum Intitulat Itinerare eroice, cuprinzind extrase din
Registrele ist orice ale reglmentelor care au participat la război. Volumul va apare sub ingrijirea
unui colectiv format din general-maior dr. Constantin Olteanu, col. dr. Ilie Ceau ş es cu , col. dr. Va-
sile Mocanu, col. dr. Florlan Tuei ş i alţii.
ln avanpremieră, publicăm citeva pagini din acest e re gistre care conse mnează momentul
trecerii Dunării de către armata romAnă , prima jertf ă ro mân e ască pe pAmintul Bul gariei şi partici-
parea armatei romAne la cucerirea Plevnef. ln redarea te xtel or care urmează, s-a adoptat ortografia
actuali; pentru a uşura înţelegerea, atunci cind a l.ost nevoie, s-au introdus cuvinte supli mentare
in paranteze drepte. Ioana URSU

Imediat după trecerea E scadront4lui R otnan

Trecerea Dunării si inaintarea ~
spre Plevna,
( ... ] S-a hotarit sa se dea trupele tlecesare
p entru ocu parea cetaţii Nicopole, ca astfel
trupele 1'USe din acea cetate sd poata deveni
disponibi le pent1'U mariYea forţelor destinate a
ataca pe Osm an Paşa, în poziţia defet~siva de la
Plevn a .
S -a destin at pentru aceasta o brigada de
infanterie şi brigada de calaraşi Roznovanu,
comp usa din R egimentele 3 şi 8 călaraşi.
I n consecinţa, s-a dat ordin Diviziei IV,
în ziua de 12 iulie [ 1877] ca aceste 2 brigazi
stl se du ca la MaguYele, pu nct hotărît de trecere,
şi im ediat sd t1'eaca Dun~rea.
TYu pele s-au adunat, ît~s a trecerea nu s-a
putut efectua imediat din cauza lipsei mijloa-
celor d e transport care s-au dat în cele trei 'zile
urm dtoare.
L a 16 [iulie] a trecut brigada de infat~terie
cu statu l m ajo1' şi comatldatztul Diviziei IV ,
p recum şi E scad1'ont-tl Bacău, sub comanda
cd.P.,itanulu i Şept ilici.
Indat a du p tl debarcaYea acestor trt4pe, E s-
cadronul B acau a f ost t1'imis în avatJ.posturi
din- ordinu l gen eralului [rus] St o lipit~, coman-
dantul ce t ăţii N icopole2.
La 17 i u lie, a cest escadYon a primit ordin
de a m erge spre Plevn a, pentru a se afla unde
se af la divizia Yusa de cavalerie, comandată
de gen eralul L askaYev. E scadronul a gasit di-
vizia din colo de Caitofeica şi a dus şti1'ea gene-
ralu lui S tolipin .
T ot la 17 iulie au tYecut D u narea în Bulgaria
şi c~ lelalte 3 escadroan e î n ordinea următo are:
R oman, N eamJ , Suceava.
1
Fragment din Registrul Istoric, al Regimentulul 8
clUl!.raşl. (Acest Registru Istoric a fost publicat de general
Radu Rosetti, tn 19'2.9).
• S u s ţi n u tă de artllerla ro mână şi ru să de la I slaz,
l''lămtnda şi Turnu Măgure l e, care bombarda Intens
partea de nor d a cetâţll, armata r usâ a reuşit sâ cuce-
rească Nlcopole, la 4/t 6 Iulie t 877 - n.r.
din ordi·nttl gen eralului Stolipit~ a f ost pornit
în avanposturi deasupra Nicopoleltti, iar cele-
lalte două escadroan e au bivuacat pe malul
Dunării spre Niqopole.
1ncă di1J seara de 17 itdie, comattda1z.tul Yg-
tului [regimetJ.ttllt"1 a primit ordin de la cdtt-tl
[comandat1.tul] brigăzii de a se pune cu rgtut
la dispoziţia colot?.elt-tltJ.i rus Seniţchi, deoaYece
împreună cu cazacii, Ygtul trebuia s ă facă
1'ect4.1loaşteri regulate şi se1'viciul de sigtl1'atlfă
ît1.spre Plevna, î11. zona de teren cuprinstl între
Osman şi Vid.
La 18, dimineaJa, E scadronul R oman şi
St"eava au ridicat bivt4acul de pe maltd Du-
nării şi s-au întrunit cu celelalte două escadroa-
n e, ce se aflau d-asupra (la sud de] Nicopolel1ti.
Imediat dupa reconstittJ.irea Yegimentult-ei,
dttPă cererea colot~elttltti SetJ.ijchi, E scadronul
R otnan s-a trimis pe apa Osman., pentru a
apăra podul de la satt-tl Mişaltz.ei, mai avînd
misiutua de a St4praveghea pritl patrule şi
valea V idu ltti.
E scadronul R oman a cot?.tinuat servicittl
său la Mişaltz.ei , iar regim entttl a stat în bivuac
d-asupra Nicopolel'tti. Regittlentul primeşte
ordin de a porni cu restul de 3 escadroane la
Mişaltz.ei, u1z.de lt-colotlel P eretz va l1-ta coma11.da
tut1tror trupelor aflate acolo cu care va face
recutzoaşteri forţate spre Plev1z.a.
R egimentt4l a pornit de n oapte şi a ajtms la
ora 5 a .m. la Mişaht.ei, tmde a găsit E scadrotz.ul
R omat?., un batalion ditl R gtul 5 itz.fa?tterie,
maiorul I arca şi resturile R egim entului Yusesc
K ostroma, cam 250 oameni, sub comanda untti
maior, singur1d ofiţe r S'ttperior rămas în ttrma
luptei de la 18 iulie de la P levna.
De la 21 la 24 iulie, rgtul a avttt misiunea
a se lega prit~> posturi fixe ctt Corpul 9 de ar-
mată rttsă, stafio?z.at î ·n tre Plevtz.a şi Trestetlic, a
face rectmoaşteri forţate şi a patrula înainte tn di-
recţia Plevtz.ei, spre Breslet1.iţa , K opriva şi Riben.
E scadrotutl Suceava a fost trimis la G1tbeş ti
Utlde a schimbat un escadron de cazaci, coman-
dat de c ăpitatJul G1tsev.

37
 La 23 iulie, Escadronul Suceava a fost din
no~ schimbat de cazaci şi s-a întors la Mişal­
nes.
Ruşii cer ajutorul romdnilor.
Duptl cum s-a artltat, o brigadtl de infante-rie
şi una de cavalerie au t-recut Duntlrea, numai
tn scop de a ocupa Nicopole, spre a ltlsa liberă
a-rmata -rustl, iar nu tn scop de a opera cu armata
rustl, care de la început a refuzat aceasta.
Duptl pie-rde-rea şi celei de-a doua băttllii
la Plevna1 , cu pie-rderi ma-ri, o panictl g-rozavă
a cuprins tntreaga a-rmattl rusă. Toţi fugeau
strigind: "Tu-rcii!"
Generalul K -rUdne-r ce-re Diviziei 4 romdnă
să t-reacă Duna-rea, sd coopereze şi sd susţina
a-rmata sa bătută şi -respinsd de la Plevna.
Comandantul Diviziei, gene-ralul [Gh. ] Mant-t,
-refuza, spunînd cd nu are O'Ydin de la şefii sdi.
Situaţ~a fiind c-riticd şi aşteptînd dintr-t1.n
moment tntr-altul ca Osman Paşa stl ia ofen-
siva, ma'Yele duce Nicolae, şeful suprem al
a'Ymatei 'Yuse, trimite urmatoa-rea teleg-ramd :
"Alteţei Sale Domtlito'Yului Ca'Yol
La Poiana
Vino tn ajuto'Yul nost-ru, t'Yeci Dunărea unde
vei voi, cum vei voi, sub ce condiţiuni vei voi,
dat' vino g-rabnic tn ajutorul nostru. Tu-rcii
ne p,.apddesc. Cauza creştintltaţii este pie'Yduttl.
( ss) Nicolae"
A .S. Domnitorul, primind această telegt'amă2
f oarte îng'Yijo-rdtoat'e şi pent-ru noi, dă imediat
ot'din, adica la 20 iulie, ca tnt-reaga Divizie 1 V
sd tt'eaca Dunat'ea la Nicopole şi sa înainteze
sp'Ye Plevna.
Acest o-rdin de înaintare sp'Ye Plevna se
executtl de îndatd, ctlci dupd cum se vede din
operaţiunile regimentului, chia-r de la 21 iulie
s-a pus tn mişca-re tmp-reuna cu celelalte t'Yupe.
Ptna la 24 iulie, întreaga Divizie 4 trecuse
Dunarea, afat'a de o baterie şi o coloand de
muniţiuni cat'e au operat t-recet'ea cîteva zile
mai tît'ziu.
Afat'a de Divizia 4, s-a hotartt a tt'ece Dunat'l'a
Divizia 2 şi 3, fo-rmînd un cot'p de a-rmată, iar
Divizia 1 a ramas în Oltenia, co-rp de observaţie,
fot'mînd cu aceasta ocazie o noua ordine de bataie.
Escad-ronul Suceava s-a mutat din K op-riva
la Cecovo, iar statul major al regimentului şi
E scad-roanele R oman şi Bacău la Bresleniţa
unde au bivuacat.
Escadroanele au avut misiut~ea de a t'Yimite
'Yecunoaşte-ri tnainte şi f o-rJate în di'Yecţiunea
Plevna, sp-re dreapta ptnă în Vid, satul Cata-
meniJa, care s-a recunoscut în ziua de 27 de
Escadronul Roman, ia'Y în stînga pînă la Ver-
biţa.
Escadronul Suceava a trecut din Cecovo
spre K'Yeta.
Escadronul Bacau a trecut la Riben, tmde
a schimbat 2 escadroane de ulani ruşi, avînd
1
Primul atac rusesc tmpotrlva cetăţii Plevna, Iniţiat
la 8/20 luUe ca şi cel de-al doilea organizat la t 8/30
luUe s-au soldat cu eşecuri - n.r.
• Cuprinsul exact al telegrame! din t 9/31 Iulie este
următorul: ,.PTlnţulul Carol al RomAniei, la locul unde
se gAseşte cartierul general român . Turcii, tngrA.mădlnd
cele mal mari mase la Plevna, ne copleşesc. Rog a tace
fuziune, demonstraţie şi, dacA. e posibil, trecerea Dunlrll
pe care tu doreşti s-o taci. lntre 1lu şi Corabia aceaslli
demonstraţie e Indispensabilă pentru a tac111ta mişcă­
r ile mele, Nicolae" - n.r.
38
misiunea a da avanpostuYi pe o linie foaYte
intinsa, adicd a se lega la dYeapta cu E scad1'o-
nul Suceava, iaY la stînga cu Escad,-onul Cali-
şovaţ.
E scadYonul Bacdu a ocupat cu avanpostu-ri
linia dintre Ribetl şi Calişovaţ.
In timpul de la 1 august ctnd Divizia 3 şi
cea de rezerva operau trecerea Dună1'ii pe podul
provizo-riu de la Siliscioara, Divizia 4 ocupa
poziţiile hotdt'Ue Îtl jurul şi apropierea poziţiei
de la Plevna, iar acest regiment în avat~postu1'i
la Riben şi Kreta, unde a stat pînala 14 at1.gust,
Ctl. foa-rte mici modifică1'i.
Ca fapt de notat ft~ acest timp este o ieşit'e a
cerchezilor 3 ast,pra avanpostu1'ilo1' Escadronului
Bacătl.. Ctlpitanul Şeptilici, comandantul acestui
escad,-on, puntndu-se tn fruntea tn~.pei, c atacat
pe cerchezi, respingtndu-i şi urmdrindu-i pînd
dincolo de Cac~muniţa sub f o-rtul Opanezului,
pe care l-a descoperit ct-t, această ocazie, prectl.m
şi un post pe Vid, ce se afla în acea direcţie.
Petlt'Yu acest fapt, capitanul Şeptilici a
primit mulţt4tnirile comandantult~.i diviziei pr1'n
Ordinul tlo. 1277, din 10 augu.st 1877.
In t~oaptea de 13 spre 14 august, cerchezii
au atacat vedetele noast'Ye [solaaţi cavalerişti
puşi ca santitzele - n.r.] Intre Riben şi Cali-
şovaţ. Mai mulţi cet'chezi s-au apropiat de o
vedetd ditl Escadronul Bacău, deschizînd foc
asupt'a ei. Ambii căld1'eţi din vedetd at4 deschis
foc , retyăgîndti.-Se, deoa-rece et'atl. atacaţi de
forţe superioare; gayda mare înaintînd la auzul
Jocurilor a înttlt~it pe un soldat de vedetă,
caYe a cotzdus-o spre locul de unde veneau cer-
chezii. A ici au gdsit mort pe al doilea cala'Yeţ
ditl vedeta, Lupt4 And1'ei, traversat de un glonţ
prin inimtl, la ctţiva paşi de locul unde era
aşezat ca vedetd . Acesta a fost primul ostaş
romdn, mot't pe ctmpiile Bulgartei.
Escadroanele N eatnţ şi Suceava at-t, părdsit
pozitiile ce ocupau, 1'espectiv la Uleuţi şi K1'eta
şi au ocupat: cel dintîi întllţimile ditl faţa Cali-
şovt:Jţului, iar cel de-al doilea lît1.ga satul Ver-
biţa, ambele cu misiutJea de a da avanpostu1'i
Îtl direcţia Plevnei.
Escadronul Neamţ legîndu-se la dreapta sa
cu Escadronul l3acdu şi în stît~ga cu Escadro-
nul Suceava, iar acesta din urmd la stînga de
Ve'Ybiţa cu avanpost urile cavaleriei ruseşti.
Aceste poziţiuni au fost ocupate în zilele de
15 şi 16 august. Aceste schimbari s-au făcut
în vederea mişcarii trupelor rttseşti de sub
comanda generalulu1· 1aneutinschi, caYe a avut
oYdin să atace Lovcea, pe ca-re a şi ocupat-o
în ziua de 22 august.
Un escadron de cerchezi atacînd avanpostu-
rile în zona ocupată de Escadro11ul R oman,
în faţa Cacimuniţei, cdpitanul Persiceanu în-
caleca escadrot~ul şi 1'espinge [pe ce1'chen']
ditl cimitirul satultti unde se baricadase, go-
nindu-i dupd o luptă cu focu1'i, timp de 1/ 2
Ot'ă. Un cerchez a rdmas moyt şi probabil ca au
avut şi rdniţi, caci s-au găsit ttrme de sînge pe
locul de lupta.
In tzoaptea de 19-20 august, ceYcltezii ataca
avanpostu,-ile E scadronului Suceava. Cdldra-
şul Iftimie Vasile, aflat în vedetă pe ptmctui
de unde vine inamicul, trage focuri fdră să
• Trupo form ate din locuitori al zonei caucazlene,
arlatâ atunci tn componenta Imperiului otoman - n.r.
se f'et,-agt!l, Jintndu-i p e loc, pînt!l a sosit ga,-da
mare, caf'e i-a pus pe fugt!l. Soldatul 1j timie
a avut, cu acest schim b de focu f'i palma stîngd
trave,-sattl de un glonţ.
Spt'e a pune captlt a.t acut'iloY noctuf'ne ale
cerchezilof' şi a-i intim ida, E scadronul S uceava
a ftlcut o f'ecunoaşte re agresivtl asup'l'a vedetelor
tut'ceşti, pe care le-a t'espin s pîn t'l. în valea de
sub postul (fortul) Bucov de unde, trăgîndu-se
mai multe obuze, escadYon ul s-a YetYas spre
VeYbiţa .
E scadYoanele R oman, Bacău şi Neamţ at4
pă,.ăsit poziţiile lot', caYe au fost ocupate apoi
de Divizia 3 şi înt,.eg f'egimetz.tu l a luat poziţie
In aceeaşi zi, pe platou l din d,-eapta şi lîngă
satul Ve,-biţa, avînd avanposturile de-a lungul
crestei dealului din faţa îtJlă1'itu1'ilo 'l' P levnei ...
Ma.-.ul spre Verblţa,
La o1'ele 7 seaYa în ziua de 26 [august] 1'egi-
mentul pyimeşte Ot'din de a po,-ni în m~t'.Ş Îtl
satul Vet·biţa, aşa că, duptl 2 ore f iind gata,
po rneşte împ,-eună cu toată b,-igada, afa1'tl de
batalionul din R egim entul 11 dot'obattţi.
La orele 1 n oap tea brigada soseşte la Calişo­
vaţ, dup tl un ma1'Ş foaf'te gf'eu, căci n oaptea
era tat'e întunecoasă.
La Calişovaţ aflîndu-se restul diviziei (statul
majo f' şi B,-igada 1) , divizia se înt1'uneşt e
înt,-eagtl şi la o,-ele 4 dimineaţa po1'neşte la
Verbiţa unde soseşte în ziua de 27 la 01'ele 9
dimineaţa. Indată Îtlstl ce t,-upele diviziei au
în ceput a se ivi pe platou l de miazt'l.zi a satulu i,
tu,-cii încep a trage cu ghiu lele din 1'edu tele P lev-
nei şi locul ales pe acest platou pet~t1'u bivuac
se f'etrage mai înapoi u ntle se stabileşte.
R egimentul 9 doYobanţi în stl se s tabileşte
în avanposturi dînd B atalionu l 2 ca1'e se aşeaztl
pe marginea platou lui, iar Batalionul 1 se
t1'imite în susţinerea bateriilof' de artile,-ie ce se
aflau aşezate asem en ea pe acest platou.
T ot tn aceastt'l. zi se publictl Ut'mtltorul !nalt
Q,-din de zi al M.S. Domnitof'ul dat înctl ditl
ziua de 20 augu st la Corabia.
"Inalt Ordin de zi no. 49
Oşteni 1
A t f'ecut anul de dnd lupta de peste Duntlre
între tu,-ci şi cf'eştini pune în primejdie hota-
rele n oastre. P entru a le aptlra, ţa1'a a ftltt4-t
apel la voi ; la glasul ei v-aţi pă,-tlsit căminul
cu avîntul oamenilor care au cutloştinţă ctl de
la devotamentul lot' atÎ1'1ld fiinţa statului 1'0mdtl.
Pe cît timp oştit'ile opet'au în depărtat'e şi
noi nu et'am ameninţaţi decît de năvdlit'ea unot'
cete de jefu itori n e puteam ţine numai în apd-
t'at'ea te1'enu1'ilo1', acum însd se ap,.opie de
hotarele n oastre şi daca turcii ar fi învingatori
în rtlzboiul ce se apropie, este învederat ca aY
navali cu toţii asu pra ţaYii, aducînd cu dînşii
mdcelul, p radarea şi p t4Stiirea.
!n aceste m omente stl sctlpltm ţaYa de salbă­
licia învingă toyu lui, este de datoria noastt'tl
a meYge stl-i combatem chia1' pe ţăYmul lot'.
Oşteni YOm dn i 1 Voi ştiţi cît de mt4lt a sufeYit
patria vo ast1'ă în timp de peste 200 ani, în care
vi se 1'dpise m ijloacele de a mai apăra bărbă-
1
Din Registrul 18tor1o a l Reglmentulul 9 ln!anterle.
teşte pe cîm pu l de bătaie
dt'eptuYile voastye ,·
faceţi dat' stl filfiie din nou cu glorie dyapelul
romdnesc pe cîmpu l de btltaie unde strdmoşii
voşt1'i au fost secoli întregi apărtlto rii legii şi
ai libertăţii.
!nainte daY, oşteni t'Omdni , înainte cu btlt'-
btlţie şi în cuYînd vtl veţi întoarce în familiile
voastre, în ţat'a voastt'ă libeYtl p rin voi tnşiv tl,
acoperiţi de aplauzele întYegii naţiuni.
Dat în Cot'abia la M aYele Ca1'tieY GeneYa l al
armatei,
la 20 augt4St 1877.
{ ss) Carol"
1n ziua de 29 august, B atalionul 1 a fos t
schimbat din susţinerea at'tilef'iei şi trimis să-l
schimbe pe al 2-lea din avan posturi , iar acest
batalion se retrage în bivuac spre a se repauza.
Tot în aceas t ă zi, Yegimentul primeşte ordin
ca a dot4a zi dimineaţd să ia su p a la orele 7
şi 30', a se p regtlti imediat pentru a fi p u s su b
at'tne.
2
Lupta de la 30 august
Prin Ordinul Diviziei 111 se hottlYăş te ca
Îtl ziua de 30 august, B1'igada 1, compt4Stl din
Regimentul 8 linie şi 1O do1'obanţi, este desti-
nată a lua cu asalt reduta cea mare Griviţa 2,
iar Regimentul 9 do robanţi şi Batalionul 2 din
Regimentul 2 linie, sub comanda colonelu lui
Gramont ca YezeYvă să ocupe vîlceat4-a din faţa
t'edutei, cu misitme de a observa mişcă1'ile in a-
micu lui ş i a-l împiedica stl amminţe flancu l
drept şi linia de retragere a coloanei destinată
a ataca "reduta.
Pe la Ot'ele 12, regimentul se coboartl de pe
platoul Verbiţa în vîlceaua su s-zistl. Aceastt!l
vtlcea începe de la platou l ce se afltl d-asupya
satului Griviţa şi se prelungeşte, coborîndu-se
pîntl în valea cea mare a Vidului.
Tt'upele sînt aşezate în aceastd vîlcea în po-
ziţiunile lor de ctltre comandantul diviziei, dl.
colotlel A nghelescu.
Mai tot teYenul este acoperit cu but'uieni,
iarbtl, orz şi mure ce se t'idicd ap,.oape pf.ntl
la pieptul oamenilor. !ntYe aceasttl vale şi
reduta se afltl mai întîi un deal caYe, coborîndu -
se repede, f ormeaza o a doua vale adînctl ;
de aci terenul ridicîndu-se din nou îndestul
de repede formeaza alte coline pe caYe sînt aşe­
zate Reduta 2 şi mai în u rma spre [rîu l] Vid
se afltl Reduta Bucova; această a doua vale,
după cum se vede, tlU eYa cunoscută de statul
major al cot'ptdt4i de a1'mattl, iar dealu l cel
d-î·n tîi era atît de itt.alt încît împiedica Ot'ice
vedere ditt. valea cea d-intîi.
Trupele de rezerv ă îndată ce au fos t aşezate,
sîtt.t acoperite în partea dreaptă de o companie
din Regimentul 2 linie, cu misiunea de a ob-
serva mişcările inamicului din aceasttl parte
~i de a le comut1.ica comandamentultti coloan ei.
1n aceste poziţiuni, trupele de rezet'vtl au pri-
mit mai mt4lte gloanţe caYe, veneau pe deasupra
dealului din poziţitmile turceşti, ctlci turcii
erau armaţi cu puşca HenYi-MaYtin, caYe btl-
tea la 1 800 m.
( Cot1.tinuarJ în p. 43)
• Este cunosculll. fn Istorie sub numele de .,a treia bâ-
t:ille de la Plevna" - n.r.
39
l
 O cu care
românii aveau de mult contacte
VIRGIL CÂNDEA

La 4 iulie 1776, L iberty Bell ("Clopotul UbertlţU") din Philadelphla1 , vestea independenţa
poporului american. In aceste două secole sărbătorite de curind in S.U.A., coloniştii englezi
care au inlAturat dominaţia anacronică a regelui şi Parlamentului din Londra au favorizat, generaţie
după generaţie, creşterea numărului lor cu imlgranţl veniţi mal ales din diferite ţări din Europa.
lată ce ju stifică trecerea, dincolo de orice lege demografică, de ta o populaţie care acum un secol era
cu puţin mai mare decit aceea a RomAniei de azi (in 1851 S.U.A. aveau 23 267 498 locuitori) la
peste ~00 milioane in zilele noastre. Serbarea Blcentenarulu12 este, aşadar, şi prilejul evocării modulul
in care s-a constituit poporul american. In rindurile lui a Intrat, in imprejurAri istorice ce vor fi
inflţlşate mai jos, un număr insemnat de romAni. El au devenit, astfel, membri ai naţiunii americane,
dar, o dată cu mindria originii lor româneşti, şi-au păs trat limba, credinţele, obiceiurile, le găturile
fireşti cu ţa ra ş i cultura romAneascA, educindu-şi urmaşii in spiritul cultlvlrif continue a acestor
valori şi tradiţii .

Oaspetele ardelean a fost inclusă în inventarul curent de infor-

al lui Senjamin
Franklin
In 1492, cind Cristofor Columb acosta pe
ţă rmul insulei Guanahani, ina ugurînd era
eu r opeană a istoriei unui continent marcat
pînă a tunci de civilizaţii exotice - aztecă,
maya, chibcha, inca - in ţările româ.ne con-
tinua lupta seculară pentru apărarea fruntarii-
lor lor şi libera dezvoltare. Aşadar, fireşte,
evenimentul descoperirii unei noi părţi a
lumii, oricît de senzaţional, a răm as o vreme
pe plan secundar. Pe obişnuitele căi ale infor-
maţiei medievale, româ.nii a u luat act destul
de repede despre marea descoperire spaniolă :
Ferdinand de H absburg, fratele lui Carol
Quintul, suzeranul celor două Americi, purta
războaie, către mijlocul veaculu i XVI, în
T ransilvanja; în 1538, magnificul suveran
din Mad rid .,în î mpărăţia căruia soarele nu
apunea niciodată" trimitea în solie la Petru
Rareş pe episcopul de Lund ; în oastea împă­
ratului Carol luptase, înainte de aventura sa
mold ove n ească, D espot vodă; fiului lui
Carol Quintul, tristului Filip II îi adresase
mesaje din Paris principele şi umanistul
româ.n Petru Cercei. T oate aceste contacte
favorizau, fireşte, informarea r omâ.nilor des-
pre ceea ce reprezenta pe atunci Spania sub
raport geografic şi economic : un imperiu imens,
cu t eritorii noi şi bogate dincolo de Atlantic.
U n secol mai tîrziu, Miro n Costin, stolnicul
Constantin Cantacuzino, R ad u Popescu vor-
nicu! au inclus America în imagi nea lor despre
lume, oferind-o prin cronici cititorilor româ.ni .
In acelaşi veac XVII, porumbul, tutunul, fa-
solea, înd ată apoi cartoful, au aj uns, după un
lung periplu p este ocean ş i pe ogoarele culti-
vatorilor noştr i. I ar în epoca Şcolii ar delene
şi a modernizării culturii româ.n eşti, America
1
Vezi l\lagazln l8torle, nr. H /1972.
• Vezi 1\fagazln Istorie, nr. 7/1975 şi 1-6/1976.
maţii, dovadă manuscrisele păstrate sau căr­
ţile tipărite din această epocă, în ca re era
tnfăţi şată Lumea Nouă.
O lume cu care româ.nii aveau de mult con-
tacte. Căpitanul J ohn Smith, plecat in Ame-
rica cu vasul "Mayflower"3 ş i întemeietor de
fapt al coloniei engleze din Virginia (pe care
Sir \ Valter R aleigh o numise astfel in cinstea
E lisabetei, regina ccl ibatară a Angliei). se
lăuda în memoriile sale Cititorii, aventuri ş i
observaţii adevărate in Europa, Asia, Africa
şi America din 1593-1629, că înainte de epi-
sodul său american luase parte la bătăliile
din Transilvania pe t impul lui Radu Şerban;
afirma că s-a lupbt cu căpeteni i tătare , şi
fiind luat prizonier de către turci la Turnu
Roş u, ajunsese la Constantinopol, de unde a
scăpat după multe peripeţii. I storiografia de
azi a stabilit însă că J ohn Smith nu a fost,
în ţările româ.ne, mai mult dectt un simplu
"călător cu condeiul". Dar nu e mai puţin ade-
vărat că prin biografia acestui întemeietor al
primei colonii engleze în Virginia, info rmaţii
despre T ransilvania ~ i Ţara Româ.nească au
aj uns tn Lumea Nouă. Citeva decenii după
Smith, un sas din Daneş, localitate de lîn gă
S ighi şoara, Johan K elpius, aj ungea în Ame-
rica, în Pennsylvania; făcuse frumoase studii
î n Germa nia ş i se remarcase ca filozof, teolog
ş i poet. P este un veac, în 1748, Benjamin
Franklin avea un oaspete ardelean, Popa Sa-
muel Damian, un ortodox, deci româ.n -
interesat de descoperirile savantulu i american
in domeniul elactricităţii.
Despre ră zboi ul american pentr u indepen-
denţă, cititorii româ.ni au avut informaţii prin
cele două traduceri (de la sfîrş itul sec. XVIII
ş i din 18 13- 1814) ale Manualului de istorie
generali a lumii de Julius August R emer
(Viena, 1785-1786). Ziarul Courrier de Mot-
• Vezi ~fngnzln 18torlc, nr . 1/ 1976.

40
I·hiladelphia, 20 octombrie 1918: romdnii americani cer unirea Transilvaniei cu Romania, in cadrul unei entuziaste
adundri la care participd şi reprezentanti ai celorlalte nationalitdti asuprite din cadrul I mperiului austro-ungar
davle, care a apărut la I aşi in 1790, a consem-
nat, de asemenea, în puţinel e sale numere,
ştiri americane din perioada următoare cuceri-
rii independenţei. Manuale de istorie şi geo-
grafie, alături de alte l ucrări, apoi ziarele ve-
nite din Europa apuseană au înm ulţit in
prima jumătate a sec. XIX informaţiile ro-
mâneşti despre Statele Unite ale Americii.
Cu sufletul acasă
Exceptînd episodul Damian, sau informaţia
privitoare la ctţiva marinari "din Muntenia ş i
Moldova", care in 1840 a u aj uns in portul
New York, contactele româno-americane prin
emigra n ţi au î ncep ut pe la mij locul secolulu i
trecut. Cercetări mai noi au stabilit că după
1850 existau în S.U.A. circa 150-200 cetă­
ţeni veniţi din teritorii româneşti , ca rezultat
al unei emigraţii cu totul sporadice. Afluxu l
numeros de oameni din ţările Europei de est
şi sud-est spre America a inceput abia după
188 1. Astfel, în 1900 recensămîntu l american
a inregistrat 15 000 români, in 19 10 aproape
90 000 (dintre care 24 000 născuţi tn S.U.A.) .
ln 1920-103 000, iar in 1930-293 500 cetă -
ţeni, foşti imigr anţi ş i urmaşii lor, adic"ă 0,24
la sută din populaţia S.U.A.
Majoritatea românilor stabiliţi în S.U.A.
şi Canada erau originari din Transilvania, Bu-
covina şi Banat şi plecarea lor a fost determi-
nată de condiţiile de vi aţă precare, de asuprirea
naţională şi socială . Din Transilvania· a u
emigrat ş i oameni de alte naţionalităţi
(maghiari, germani etc.), dar 50 la sută d in
totalul emig ranţilor transilvăneni au fost
români, fapt explicat deopotrivă prin numărul
majoritar al populaţiei româneŞti în această
provincie, dar şi prin condiţii le ei de viaţă mai
aspre. In evaluarea fenomenului demografic
româno-american, a transferului de oameni din
zona Carpaţ ilor peste ocean, în mai toată
America, t rebuie avute în vedere şi alte ele-
mente determinante. Românii nu plecau în
America de Nord cu sentimentul unei stabiliri
defin itive, ca cetăţe ni i altor n aţiuni europene,
ci al unei simple că lătorii - pe care ei o nă­
dăjduiau scurtă - pentru "muncă şi străi­
nătate". "Anul şi mia" era lozinca obiş nuită
a primilor emigr an ţi, dornici ca în cond iţiile
avantajoase oferite de Lumea Nouă să adune
suma necesară c umpărării de pămînt acasă,
în Transilvania lor. Numeroşi români care
şi -au realizat acest vis s-au intors acasă. Un
studiu recent arată că, prin intoarcerea lor,
41
cu ~ijloace materiale sporite, s-a modificat
sţrattf1carea averilor ţărăneşti în Transilva-
wa. O<ţaţă cu desăvîrşirea unităţii de stat a
Româme1 un numă.r însemnat de români ame-
ricani au revenit în ţară (peste 35 000 în anii
1920-1923) .
Răspîndiţi pe întreg cuprinsul Statelor
Unite, românii sînt în marea lor majoritate
concentraţi în nord-estul ţării, în New York,
New Jersey, Pennsylvania, Ohio, Indiana
Illinois, Michigan şi Wisconsin. Deşi cei mai
mulţi emigranţ ~ erau plugari, ei s-au adaptat
repe<ţe form~lor de viaţă şi .muncă ale societăţii
?-menc3:-ne, . mtrin<;l în uzme - in special in
mdustna Siderurgtcă, electrotehnică şi a au-
tomobilului - şi în minele de cărbuni;
aproape 90 la sută dintre românii americani
erau, în 1930, stabiliţi în oraşe. Din primul
deceniu al sec. XX, ei s-au organizat în comu-
nită.ţi, în jurul parohiilor sau al societăţilor
c u .caracter naţional, cultural şi de asistenţă
SOCi ală federate în 1906 în Uniunea Societăţi lor
Româneşti din America, iar din 1928 în Uniu-
nea şi Liga Societăţilor Româneşti din
America. Numele acestor societăţi evocă.
sentimentele care-i insufleţeau pe înteme-
ietorii lor, dorul lor de patrie, ataşamen ­
tul faţă de istoria şi cultura românească:
Ulpfa traiani, Patria romAni, Independenţa
romAni, Unirea romAni, Carpatina, Transfl-
vineana, Bucovina, Negru Vodi, Ştefan cel
Mare, Avram Iancu, Nicolae Iorga etc. încă.
înainte de primul război mondial existau peste
o sută de societăţi ale românilor americani.
Aceleaşi sentimente le exprimau şi titlurile
ziarelor editate de compatrioţii noştri de
peste ocean: RomAnul, Transilvania, Unirea,
Tribuna romAni, Glasul vremii, RomAnul ame-
rican etc. Cuprinsul acestor publicaţii , ca şi
al arti~~lelor, .scri~orilor, versurilor populare
(românu amencam au creat o bogată poezie
populară "de străinătate" sau "de pribegie")
trimise ziarelor şi revistelor din ţară vădesc că
timp de decenii aceşti oameni au trăit , cum
se spune, "cu trupul departe şi cu sufletul
acasă". Prima generaţie a românilor stabiliţi
în America aveau particularitatea de a consi-
dera, cel puţin la începutul aşezării lor acolo,
că despărţirea lor de ţară era vremelnică şi
ei au participat de departe, cu toate mijloa-
cele - prin scris, prin acţiune politică şi cul-
turală, prin ajutor material - la luptele şi
eforturile din patrie, din România. Urmaşii
lor din a doua, a treia şi a patra generaţie,
integraţi în naţiunea americană, au păstrat
aceeaşi sensibilitate pentru originea lor rom â-
nească şi este concludent în acest sens faptul
că Statutul Uniunii şi Ligii Societăţilor Ro-
mâneşti din America cuprinde, alături de
scopul organizaţiei ("menţinerea conştiinţei
naţionale şi păstrarea iubirii faţă de ţara ro-
mânească şi loialităţii faţă de Statele U nite ale
Americii"). şi prevederea că "limba oficială a
relaţiilor dintre membri şi societăţi, între
societăţi şi oficiul central, între societăţi şi
societăţi este şi va rimine pentru totdeauna
limba romAni".
42
Ostasi
• •
si cărturari
Aducind o contribuţie însemn~tă la dez-
voltarea societăţii americane, prin munca lor
iD; industrie, agricultură şi comerţ, prin acti-
VItat~a lor socială şi culturală, românii din
~Il_lenca s-au remarcat, deopotrivă, prin par-
bctparea lor la luptele în care S.U.A. au fost
angajate, începînd cu războiul de secesiune
(1861-1865) şi pînă la cel de-al doilea război
mondial. Unii eroi ai războiului de secesiune
ca Nicolae Dunca, Eugen Alcaz, Emanuei
Boteanu, Gheorghe Pomuţ s-au înrolat sub
steag ~l înstelat înflăcăraţi de ideea nobilă a
l~pte1 împotriva sclaviei negrilor, pentru ega-
htatea între oameni, indiferent de rasa lor
(robii ţigani fuseseră eliberaţi în 1855 în Mol-
dova şi în 1.856 ~n Ţara Românească), pentru
dreptul une1 naţmm de a forma un singur stat,
du:p~ ~ilda p at_riei l.or care se unise în 1859.
Ş1 dm răzb ot ul h1spano-american din 1898
a rămas faim a unui erou român, moldoveanul
Constantin Teodorescu, mecanic pe vasul
"U. S.S. Mai.n e", sc ufund~t de spanioli in portul
Havana, ep1sod care a şt generat acel conflict.
N~mele lui C. Teodorescu poate fi citit şi
azi pe monumentul din Cimitirul naţional
Arlington (Washington).
În primul război mondial. la care S.U.A. au
luat par_te in~epînd din 1917, o legiune de
voluntan romani, in frunte cu Rudi Nan s-a
distins in luptele din Franţa. La al dbilea
război mondial au participat peste 5 000 sol-
daţi americani de origine română şi mai bine
de 500 dintre ei au căzut pe cimpurile de
luptă. Comunitatea românilor americani a aco-
perit in 1944 costul vasu lui de război George
Pom~ţ", nu~it. astfel în a~intirea c~~patri­
otulUl lor d1sbns în războml de secesiune.
Viaţa socială şi cultu r ală american ă a epocii
contemporane este ilustrată de multe nume
ale unor cetăţeni originari din România :
Peter Neagoe şi Conrad Berkovitz în literatură·
medicul George Palade, primul laureat româ~
al . premi~lui Nobel, în şti inţele medicale;
M1rcea Eliade, romancier şi specialist de repu-
t aţie uni versal ă in istoria religiilor ; istoricii
Stephan Fischer-Galaţi, Radu Florescu, K e-
mal K arpat şi N. Ursu; marele economist
~· G~or~escu R oegen; filologul Vasile Bârsan;
biOChimistul Emanuel Merdinger; regizorul
Jean Negulescu ; celebra ci ntăreaţă de operă
Beverly Hills, actoru l de film Edward G. Ro-
binson. În ultimele d ecenii, sculptorul
C. Brâncuşi, compozitori i George Enescu şi
Ionel Perlea, constructorul de avioane Henri
Coandă - in perioada activi tăţii lor in străi­
nătate - au afirmat, de asemenea. cu enorm
s ucces, faima românească în vi aţa culturală
şi ştiinţifică americană.
"O punte de legătura ..."
Ataşam e ntul
românilor americani faţă de
Rorn.ânia, patria lor sau a părinţilor lor, s-a
mamfestat puternic in momentele cruciale
ale istoriei noastre co nt ~ m po r ane. Astfel,
in ~917, cin~ fr~ntaşi a i m i şcării n aţi o n ale
Vasile LucaclU Şl Vasile Stoica, după lungi
i',... -
V
peripeţii prin Siberia şi Japonia au ajuns în
Statele Unite pentru a afirma acolo vointa
românilor transilvăneni de a se uni cu Ro-
mânia, ei au găsit un sprijin entuziast din
partea românilor americani, care s-au asociat
cu t ot ce aveau - presă, relaţii , mijloace fi-
nanciare - cauzei unităţii româneşti, la fel
de sacră pentru ei. L a Trenton, Cleveland,
Detroit au avut loc atunci adu n ări politice
pentru d esăvî rşi rea unităţii de stat a României,
s-a u editat ziarele RomAnia şi Libertatea, s-au
tipărit cărţi de informare a opiniei publice
internaţionale asupra aspi raţiilor româneşti.
La 26 octombrie 19 18, la Philadelphia, cu
citeva săptămîni înainte de 1 decembrie, ro-
mânii americani au cerut unirea Transilvaniei
cu România, într-o adunare care întrunea
pe reprezentanţii tuturor naţiunilor din "tem-
niţa" h absburgică şi care s-a desfăşurat sub
preşedinţia ceh ului J an Masaryk, a românului
Vasile St oica şi a J?Olonezului I.J. Paderewsky1 .
L a 13 februane 1919, reprezentanţii "celor
180 000 de români din Statele Unite ale Ame-
ricii , emigranţi din Transilvania şi ţinuturile
vecine, Banat şi Bucovina", întruniţi la Young-
stown (Ohio), au adresat Conferinţei de pace
de la Paris o moţiune prin care cereau ca
"poporul român, a cărui armată şi legiuni
încorporate in armatele aliate [se referă la
legiunea voluntarilor români-americani - n.a.J,
au dovedit prin singeroasele lor sacrificii o
voinţă unanimă, să fie reunit de astăzi inainte
intr-un singur stat şi sub un singur guvern".
Cred inci oşi unor principii afi rmate dintotdeau-
na de români, americanii de origine română so-
licitau, deop o trivă, ca" toate popoarele vecine
[României - n.n.] să aibă dre~tu l de a se
organiza în state naţionale, în hmitele grani-
ţelor lo r etnice".
In anii următori desăvirşirii unităţii de stat
a României, cînd ţara noastră îşi apăra drep-
turile împotriva unei campanii ostile, calom-
nioase, venită din partea foştilor dominatori,
românii americani s-au integrat luptei de
apărare a unităţii româneşti. Ei au chemat
atunci, tn Statele Unite, pe Nicolae Iorga,
pe care H p riveau dre~t un purtător de steag
a l idealurilor şi tradiţi1lor române;ti. După ce
între anii 192 1-1927, publicase în ziarul
Am erica cunoscutele Scrisori citre romAnii
din Am erica, m arele cărturar a fost invitat de
clubul din Indiana H arbor, ce-i purta nu-
mele, cu prilejul împlinirii a douăzeci de ani
de la înfiinţare. In 1930 savantului român i
s-a organizat in Statele U nite o vizită vred-
nică de valoarea sa: primire la Casa Albă
de către preşedintele Hoover; contacte cu
cele mai înalte aşezăminte ştii nţifi ce ameri-
cane; întîlniri cu reprezentanţii tuturor aşe­
zărilor româneşti dm S.U.A.; pretutindeni
conferinţe despre istoria şi civilizatia româ-
nească intimpinate de un public larg şi cu viu
interes.
I n 1940, românii americani au publicat un
protest solemn împotriva Dictatului" de la
Viena, care smulgea nedrept din trupul Româ-
niei o bună parte din teritoriul strămoşesc.
Cîteva luni mai tirziu, cărturaru l Nicolae Iorga
cădea sub gloanţe legionare ş i , în numele ro-
1 Vezi Magazin tstorlc, nr. 8/1975.
mânilor americani, Theodore Andrica scria
apoi in The New Pioneer: "Nicolae Iorga a
fost una din figurile intelectuale proeminente
nu numai ale României, dar şi ale întregii
lumi. Moartea sa prematură, tn 1940, provo-
cată de mîinile Gărzii de fier, a jefuit omeni-
rea civilizată de unul din istoric1i săi cei mai
străluciţi".
I ntre cei peste 200 milioane de americani
care şi-au sărbătorit în acest an independenţa
naţională, citeva sute de mii de cetăţeni
originari din România reflectează, negre-
şit, la contribuţia lor tn făurirea naţiunii
americane. Incontestabil, ei au înalte titluri
cu care se pot înfăţişa la această aniversare
a poporului american: eroi, oameni de cultură,
savanţi, anonimi m uncitori pe marile şantiere
industriale, fermieri.
In acest context istoric, reamintim cuvintele
rostite de preşedintele României, Nicolae
Ceauşescu , la Cleveland, in decembrie 1973:
"Mi voi adresa cetiţenilor americani de ori-
gine ro mAni , spunindu-le ci sint deosebit de
bucuros ci pistreazi limba şi cultura patriei
in care s-a u niscut el sau pirlntU lor. Ceea ce
noi dorim este ca prezenţa cetĂţenilor ameri-
cani de origine ro mAn i si constituie o punte
de legit ur ă intre RomAnia ş i Statele Unite.
Cel mal bun lucru pe care il put eţi face este
de a milita pent ru a dezvolta aceasti prietenle
dintre Ro mAnia ş i Statele Unite".
MEMORIA REGIMENTELOR
(Urmari' din p. 39)
Bt-igada I, cobot-îndu-se în valea Bucovului
şi neizbutind la atacul R edutei 2 Gt-iviţa, se
t-ett-age ftlt-tl ca aceasttl mişcat-e stl poattl fi
văzuttl de către Regimentul 9 do robanţi. Bata-
lionul 3 vîntltori, ce ocupa poziţiuni înaintate
ît~ legătt~rd cu Divizia 4 şi la dreapta sa, era
destinat a proteja coloana de atac a Brigtlzii I,
în cazul cînd parte din aceasttl coloantl se va
f'ett-age în acea direcţie. Pe la Of'ele 9.30, din
ordinul d-lui comandant al diviziei, uf'ctl dealul
şi-l ocupă în scopul de a susţine f'etf'agerea Bri-
gtlzii I, dat- care se găseşte deja retf'astl la sosi-
t-ea t-egimentului.
In timpul mişcării Yegimentului, tyupele
sînt expuse continuu la focul infanteriei şi
at-tile f'iei inamice, din caf'e cauztl pe la of'ele
5 d.a.m. t-egimentul se YetYage în vale spye est,
confot-m of'dinului diviziei, Batalionul 2 f'd-
mîne însd sub deal pe timpul nopţii, ocupînd
oarecaf'i poziţiuni la panttl [... ]
Noaptea a fost foarte întunecoastl şi ploioastl,
incit profitîndu-se de această împrejuf'are mai
ît~ tot timpul n opţii, oamenii din avantposturi
au ridicat pe t-ăniţii Bt-igăzii I rtlmaşi pe cîmp,
tt-anspot-tînd pe cei mai gt-eu Yăniţi ş' îndrep-
tînd pe cei mai t4jOr spre bivuacul coypuyilof'
lor, tmde se aflau medicii spye a le face întîiele
pansamente.
!n aceastd zi regimentul a avut 6 soldaţi rtl-
niţi, din care unul de moarte, iat- seara, înnop-
tat, mai cade rănit în avantposturi un ofiţu
şi un soldat din Batalionul 2 [ ...)
43
'·

Articol primit prin
Agenţia de presă ,.Novosti ..
VIKTOR BUGANOV
Doctor 1n J tilnţe ist orice (U.R.S.S.)
17 septemb.-le 1773. Citunut Totkaciov din gu-
ber nia Orenburg. Emelian Pugaciov, aflat in
fruntea unuJ detaşament de 80 oameni, a1re-
seazi caza cilor, calmicflor şi tătarilor primul
manifest, prin ca re le acordA " riuri de la izvoare
pinA ta vArsa re, pi mi nturi. şi fineţe şi bani şi
plumb, praf de pufCl şi piine" . De aici risculatu
se indreaptA spre orăşelul Iaik. Aşa incepe riz-
bolul ţirinesc din anii 1773-1775 impotriva
asuprlrll feudale. Pe drum, noi şi noi forţe se
alAturi riz v ritlţ llo r.
Ekaterina 11 se teme
În ultimul pă.trar al secolului XVIII, situa-
ţia ţă.ră.nimii ruse devenise deosebit de grea.
Moşierii deţineau putere absolută asupra
ţăranilor aflaţi pe proprietăţile lor. O ava-
laJJ.şă. de decrete din deceniul al şaptelea le
acarda dreptul de a-i surghiu ni, a le fixa do-
miciliu forţat şi a-i trimite la ocnă. Şase zile
pe să.ptă.rnînă ţă.ranii erau siliţi să. muncească.
pe ogoarele boierului; numai nopţile şi zilele
de să.rbă.toare p uteau să.-şi lucreze petecul
lor de pă.rnînt. Stă.pînii aveau dreptul de a-i
vinde sau cumpă.ra, îi puteau dă.ru i cui cre-
deau de cuviinţă. şi chiar pierde la jocul de
că.rţi; ţă.ră.ncile erau obligate să.-şi desfete
stă.pinii in hax:emurile iobage. Cazacii de pe
Iaik1, in mare parte de origine nerusă., sufe-
reau, in .J?lus, de pe urma samavolniciei
funcţionarilor din fabrici şi a persecuţi ilor
naţional religioase. Dar "mujicii viteji", cum
ii numea democratul revoluţionar Aleksandr
Herzen pe cazaci - se r idicau tot mai des
tmpotriva moşierilor. Sint înregistrate tot
ai frecvente acte de nesupunere: ţă.ranii
g în masă. spre periferiile ţă.rii , asasi nează.
eri şi slugile lor, incend i ază. conacele
or. Sec. XVII şi XVIII sint
patru ră.zboaie ţă.ră.neşti de am-
lui !van Bolotnikov (1606- 1607),
Razin ( 1667-1671), Konstan tin
Bu tn ( 1707- 1708) şi, in fine, de cel mai
zguduitor seism social al epocii - ră.zboiu l
tă.ră.nesc condus de "tă.tucu l Emelian Vasi-
lievici" (1773-1775), cum îi spunea poporul
lui Pugaciov. .
Mişcă.rile ţă.ranilor cuprind o zonă. geogra-
fică. vastă. - din împrejurimile Moscovei pînă
in Siberia vestică. Şi mai înverşunaţi sînt
cazacii de pe rîul Iaik. Guvernul Ekaterinei II
trimite aici comisii de a.nchetă., pedepseşte
c u cruzime pe cei neascultă.tori. Dar poporul
aşteaptă. doar momentul prielnic pentru a
dezlă.nţui ră.scoale. Anul 1772 înregistrează.
o mare revoltă. in gu bernia Orenburg, sol dată
cu uciderea ataman ului Tambovţev şi a
generalului Traubenberg. Atmosfera devine
din ce in ce mai încordată.. Furtuna se apropie.
Însă.şi împă.ră.teasa Ekaterina II aşteaptă.
cu teamă. "nenorocirea ce urma să. vină.",
cind "ră.scoala tuturor iobagilor se va dezlă.n-
ţ Ul." .
În anu l următor, 1773, conducerea luptei
cazacilor se află. in mîna lui Pugaciov care
îş i insuşeşte numele împă.ratului Petru III,
soţ ul Ekaterinei II2. în sec. XVII-XVIII ,
procedeul de a conduce lupta ţă.rănimii sub
numele unei personalităţi de rang imperial
era destul de răspîndit. Numai in deceniile
şase şi şapte ale sec. XVIII, cinci con-
ducători ai ţăranilor şi-au atribuit numele
lui Petru III. Ultimul dintre ei este Eme.lian
Pugaciov, un om curajos, energic, inteligent,
cu bune capacită.ţi de organizator, cunoscă­
tor al stă.ri i de spirit a maselor asuprite. Dis-
punind de o b u nă pregătire m i litară căpătată
1 Vccllea denumire ptnll tn anul t 77 5, a rtulul Urat.
• Nemulţumind o parte a nobillmii prin at.itudlnea
sa de ploconirc tn fa ţa spiritului miUt.ar prusac, Petru 111,
nepotul lui Petru 1, a rost alungat de la tron şi ucis ,
printr-o conjuraţi c a ofiţerilor de gardll. Moartea sa a
slujit rllsptndirli tn rindurile poporului - cllruia tn
epoca reud ală ii era proprie Increderea naivll tn .,bunul
tar" - a zvonului cll Petru III a rost tndep1rtat. din
cauza Intenţiei sale de a elibera ţllrânlmea de regimul
iobag, dar a Sf'.llpat de la moarte şi tşi preglllcşte reve-
nirea la. tron .
în războiul de şapte ani (1756-1763)1, unde
a. acţionat in cadrul unei formaţii a cazacilor
de pe Don, şi in cel ruso-turc (1768-1774),
unde a participat la asediu l şi cucerirea for-
tăreţei Bcnder ( 1770) şi a obţinut pentru
actele sale de vitejie gradul de sublocotenent
de cazaci - Pugaciov se afirmă ca un condu-
cător remarcabil al ţărănimii asuprite.
Fortăreaţă după
fortareata ~
In decembrie 1771 , tînărul caz ac, in cău­
tarea unei soarte mai bune, pleacă de pe Don
pe riul Terek, din Caucazul nordic, unde este
ales a taman al cazacilor. Incep persecuţiile
autorităţilor ţariste , ceea ce îl determină
să se răzvrătească. Este arestat, dar eva-
dează. Apare la postul de graniţă Dobreansk,
unde află că s-au răsculat cazacii de pe I aik,
care au omorit un general. Cu scopul vădit
de a ridica poporul la răscoală, se dă drept
decedatul împărat Petru III. In noiembrie
1772, pentru a cunoaşte starea de spirit a
cazacilor de pe Iaik, pl eacă tntr-acolo. Ajuns
în oraşul Iaik, ii îndeamnă pe localnici să
fugă in Cuban . Arestat pentru acest act,
t!ste trimis la Kazan, unde după puţin timp
este condamnat la exil tn Siberia. L a 29 mai
1773, insă, evadează, iar in august acelaşi
an apare in stepele Volgăi. Acolo nu zăbo­
veşte mult şi se reintoarce in zona laikului,
emiţînd primele manifeste şi ucazuri "im-
periale" prin care acordă ţăranilor "lib ~r­
tate veşnică", eliberarea de iobăgie, unelte
agricole, arme etc.
La 18 septembrie 1773, detaşamentul său,
cu un efectiv de 200 oameni, se apropie de
Iaik. Noi şi noi forţe din rîndurile căzăcimii
exploatate se alătură insurgenţilor. Numărul
răsculaţilor se d ubleaaă. Dar Pugaciov nu reu-
şeşte să ia cu asalt fortăreaţa, care dispune
de o garnizoană puternică, de infanterie şi
artilerie ce lipsesc răzvrătiţilor. Emelian
Vasilievici hotărăşte să ocupe întăritu r ile
de pe înălţimile I aikului pentru a-şi procura
tunuri. Intre timp, garnizoanele celorlalte
fortăreţe aflate pe rîul Iaik trec fără luptă de
partea in su rgenţilor ; se predau astfel fortă­
reţele oraşelor Ilek (pe 2 1 septembrie). Tati ş­
cevo (27 septembrie), Sakmarsk (2 octombrie)
şi altele. Numai la Tatişcevo, răzvrătiţilor li
se alătură 600 cazaci şi 500 başkiri, precum
şi 1 000 soldaţi cu 13 tunuri. Ocuparea acestor
fortăreţe constituie un mare succes mili-
taro-politic al lui Pugaciov. Armata răzvră­
tiţilor creşte numeric de cîteva ori. " Împăra­
te, speranţa noastră, sîntem gata să te slu-
jim cu devotament şi credinţă", răsună p re-
tutindeni angajamentul căzăcim ii exploa-
tate. Vestea despre victoria ţăranilor atrage
după sine mi şcări ale populaţiei asuprite din
zona Uralului şi Volgăi.
1Rl!.zbol purtat tntrc Anglia, Prusia, PortugaJla,
ŞI Franta, Au tria, Rusia, Suedia, Saxonia şi Spania.
Jn urma lui puterea colonlalll. a Franţei a sll!.bit, a In-
ceput supremaţia maritimă a Angliei, Iar Prusia şi-a
con olldat preponderenta tn Germania. Vezi iUagazln
1storlc, nr. 5/ 1974.
Ekaterina II
. Înaintînd sp~e izvoarele riului I aik, l'uga-
CIOV se apropie de marele oraş Oren burg.
În drum adresează soldaţilor, cazacilor tă­
t.arilor, başkirilor şi calmîcilor, ucazuri 'i scă­
hte cu nu.mele ţaru lui Petru III, pe care
A. S. Puşkm le va caracteriza, mai tî rziu,
drept "surprinzătoare modele ale elocinţei
populare". Ele ating "coarda cea mai sensi-
bilă a sufletului oamenilor simpli de cele
m ai diferite categorii sociale şi naţionalităţi" ,
după cum ne relatează cunoscutul istoric
V. I. Semevski ( 1848-19 16).
,.. La 5 oc~ombrie 1773, ţrupele răsculaţilor
mcep ased iu! OrenburgulUt. Oraşul este bine
întărit: dispune de o garnizoană de 3 000
oameni şi 70 tunuri. Pugaciov are 2 500 lup-
tători ş i 20 tunuri. Asaltul alternează c u due-
lurile artileriei. Dar fortăreaţa rezistă . Tul-
burările" din Orenburg alarmează P~ters­
burgul. Sint emise primele ucazuri imperiale
din cele aproape dou ăzeci pe care le va da
Ekaterina II in tot acest război. Intre 15
octombrie şi 29 noiembrie, generalii V.A. Kar
şi A. N . Bibikov, trimişi cu trupe întărite
spre fortăreaţă, primesc ordine ferme de
"potolire a lui Pugaciov". În luptele din
8 ş i 9 noiembrie 1773, însă, detaşamentele
trimise de Pugaciov şi conduse de tovarăşii
s:li de luptă zdrobesc t rupele lui Kar. Lupta
de lîngă Orenburg, unde răsculaţii sint con-
duş~ de .tnsuş i Pugaciov, se incheie ş i ea cu
o v1ctone. Generalul K ar fu ge. Şi alte deta-
şamente g uvernamentale sînt infrinte de
insurgenţi.
Simultan, Pugaciov desfăşoară o energică
activitate pentru organizarea forţelor insu-
recţionale. Lîngă Orenburg se înjghebează
armata principală sau marea armată. La
6 noiembrie tn suburbia Berda a oraşu lui
Orenburg, cartierul general al lui Pugaciov,
se înfiinţează un Colegiu militar de stat care,
pe lîngă problemele militare, îndeplineşte
şi atribuţ ii guver namentale: judecă şi san-
-l5
cţionează, organizează administraţia in teri-
toriile eliberate unde se instaurează o auto-
guvernare căzăcească . Sînt expediate în toate
direcţiile ucazuri şi manifeste. Detaşamentele
răsculaţilor eliberează oraşe, sate, fabrici
din Ural. Zeci de mii de insurgenţi se înrolează
în rîndurile armatei principale.
Fuga lui semăna
cu o ofensivă
Guvernul ia măsuri grabnice pentru "stir-
pirea acestui ticălos" . Din documente ale
epocii t ranspare neliniştea de care este cu-
prinsă ţarina . Pentru a-şi însufleţi trupele
şi întreaga nobilime ea se ,Proclamă "moşie­
riţa de onoare a Kazanului' . O nouă grupare
a armatei imperiale înaintează spre Iaik.
N obilimea locală organizează şi ea deta-
şamente înarmate care să lupte împotriva
răzvrătiţilor. Ekaterina ordonă arestarea so-
ţiei şi copiilor lui Pugaciov care stnt întemni-
ţaţi în închisoarea din Kazan. Sînt trimişi
ucigaşi plătiţi care să- 1 ucidă pe conducătorul
răsculaţilor, dar aceştia trec în serviciul său.
Sub steagul răscoalei se adună "neagra sără­
cime" de diferite limbi şi credinţe. După cuce-
rirea Orenburgului Puga("iov intenţion ează
să s~ îndrepte spre Moscova şi Petersburg.
Dar, la sfîrşitul lui martie şi începutul lui
aprilie 1774, este înfrînt lîngă fortăreaţa
Tatişcevo, iar alte detaşamente ale sale sint
nimicite lîngă Sakmarsk şi Ufa. Orenburgul
respinge asediu!. Lui Pugaciov ii rămîne
numai un detaşament de 500 oameni cu care·
se îndreaptă spre Ural. Nu - şi pierde însă
curajul. "Am oameni cît nisipul şi ştiu că
plebea mă va primi cu bucurie", spune el.
Intr-adevăr, alţ1 ruşi, başkiri, tătari , munci-
tori de la fabricile din Ural şi ţărani comple-
tează rîndurile detaşamentului său. Pugaciov
cucereşte uzine şi fortăreţe, lup~ în primele
rînduri. Chiar duşmanii îi admiră curajul.
însăşi Ekaterina recunoaşte că "este un om
deosebit de curajos şi hotărît". Pe urmele
sale înaintează acum detaşamentul condus de
I. Mihelson. Căuttnd să scape de urmărire,
conducătorul războiului ţărănesc se îndreaptă
spre vest, către riul Kama. Ocupă o serie de
aşezări urbane, iar la 12 iulie cucereşte ora-
şul Kazan . Dar, puţin după aceea, lîngă
zidurile oraşului este infrint de Mihelson.
Fuge spre vest, în sus, pe Volga. Apariţia
sa pe malul drept al Volgăi ridică la luptă
noi forţe. "Pugaciov se retrăgea, dar fuga
lui semă na cu o ofensivă", caracteriza Puşkin
această perioadă a războiului. Conducătorul
ţăranilor este întîmpinat de truditorii ogoa-
relor şi de orăşeni tn sunetul clopotelor, cu
pîine şi sare. Kurrotş, Alatîr, Saransk, P cnza
şi alte oraşe trec de partea ră sculaţilor . Sînt
eliberaţi deţinuţii, avutul boierilor este con-
fiscat şi împărţit sărac ilor, sînt organizate
insta nţe de judecare a moşierilor şi funcţiona­
rilor imperiali.
I ntre localităţile Dmitrievsk şi Ţariţîn,
Pugaciov repurtează ultima sa victorie asu-
pra trupelor ţariste . Nu reuşeşte, în să, să
cucerească oraşul Ţariţîn . A t un ci plănuieşte
46
să se inapoieze pe Donul natal, spre a ridica
din nou pe cazaci la luptă. Dar la 24 august
1774, el suferă o ultimă şi cru ntă înfrîngere
în luptă cu banda lui Salnikov, ltngă locali-
tatea Ciornîi Iar de pe Volga. Cu un grup
de cazaci din Iaik, Pugaciov goneşte spre
oraşul de unde a inceput răscoala. I se pare
că nu este pierdut totul, că va aduna forţe
proaspete şi va ridica din nou steagul luptei.
Dar complotul este ţesut. In septembrie 1774,
cîţiva trădători îl arestează în stepă şi îl
predau autorităţilor. Peste cîteva zile este
transportat în oraşul Iaik, undei se ia primul
interogatoriu. De aici, păzit de un detaşa­
ment, este expediat la Simbirsk, într-o cuşcă
de fier. La 10 ianuarie 1775, conducătorul
războiului ţărănesc este executat în Piaţa
Bolotnaia din Moscova, în prezenţa unei
mulţimi uriaşe .
Mii de insu rgenţi sînt ucişi, iar căzăcimea
de pe Volga strămutată pe Terek. Noi legi
consolidează autoritatea boierilor, le acordă
noi privilegii, aparatul poliţienesc este întă­
rit.
Astfel s-a încheiat al patrulea război ţără­
nesc, considerat cea mai puternică mişcare
cu caracter social din Rusia feudală . E l a
fost înfrînt din cauza stării de fărtmiţate a
ţărănimii, lipsei unei armate organizate, ca~a­
bile să ţină piept armatei regulate şi bme
dotate a guvernului ţari st, absenţei unui
program politic clar şi precis. In acelaşi
timp, ţărănimea şi-a concentrat atacurile
numai împotriva moşierimii, continuînd să
acorde încredere ţarului, care era de fapt
pilonul absolutismului rusesc. Deşi înăbuşită,
această puternică mişcare a ţărănimii asu-
prite a jucat un rol progresist tn dezvoltarea
socială a Rusiei. Ea avea să planeze mulţi ani
asupra nobilimii ruse, constituind unul din
factorii care au obligat guvernul ţari st, în
anu l 1861 , să abolească iobăgia.
Traducere de Val entin TESCOVEANU
Clio anunţă • Clio an
. Mesajele unei vechi civilizaţii
Not surprize j}entru cercetdtorii bisericii dtn
Streisingeorz. Dupd descoperirea, de către arheologul
Radu Popa, a unei inscripţii moi vechi decit presu-
pusa dată a ridicării bisericii1 , recente cercetări s-au
soldat cu rezultate spectaculoase. Cu prilejul unor
lucrări la pronaosul bisericii (construcţie ce datează
din sec. XI X, dar la tnălţarea căre ia s-au folosit
pietre de la clădiri anterioare), din zidăria acestuia
au ieşit /o iveală mai multe blocuri din marmurd şi
piatră calca roasă, dintre core unele acoperite cu
inscripţii. Un interes cu totul aparte TI prezintd un
bloc de piatră, dottnd- după primele indicii -din
sec. V- VI; pe una din feţele acestui bloc se află scul-
ptată o cruce cu braţe egale tnscrisă fntr-un nimb.
Totul pare să indice un relief paleocreştin, atesttnd
tncă odată originile ottt de tndepărtote tn timp ale
creştinismu fui /o romdni.
G. D.
1 Vezl Magazin istoric, nr. 9,' l975.

l G. Duca
O PE
REALIZĂR STATULUI
TAR NATIONAL ROMAN
Cele citeva fragmente din n otele luJ 1.0 . Duca pu-
blicate tD. numerele precedente relevau momente semn l-
flrntlve dJn viaţa politicA romilneascA a primelor lunl
dt~ neutralltate. Ele s ubllnJau factorU fundamentall care
lmpuseseri atltudlnea adoptată In cadrul ConsUJului
de Coroană dln 3 august 1914 1, precum şi evoluţia pozi-
ţiei principalelor forţe polltice dJn ţară, pe măsurA ee
războiul tşi desfăş ura cursul.
Chiar dln primele momente de dupA Consutul de Co-
roanA dln augu t 1914, cercurile politice româneşti au
lmprJmat un anume curs neutralltlţU, care, tn final, a
dus la Intrarea tu rAzboi de partea Antantel, ale cArei
puteri manifestau tnţe l egere polltlei pentru realizarea
unlrH cu terltorllle ro mâneşti afl ate sub stăptnire austro-
ungară. Cu toatA prudenţa ImpusA de p oziţia pe care o
adoptase şi de dJfloultăţtle păs trărll independenţei unei
ţări mici situatA tntr-o zonil. tu care se confruntau acut
interesele divergente ale celor două mari blocuri de state
aflate tn conflict, gu vernul romAn, tu curs ul unor tnde·
lungate şi compl1eate tratative, a căutat si obţină din
partea Antantel recunoaşterea, printr-un tratat politic
a drepturllor poporului r omAn de a-ş l reallza dezlderatele
sale naţionale . Numai aceas ta. recun oaş tere putea sA. dea
un sens partlclpirll ţărll la r!zbol, pe care masele popu-
lare ~1 , sub Influe nţa lor, cercurile politice 1-au vAzut
ca un răzb o i de ellberare a terltorlllor româneşti de sub
dominaţia strAJnA. IatA de ce atlt udlnea de prudentA
a guvernului romAn, de adincA cblbzulre a hotArtrll sale
nu putea lzvori din oportunism, n lcl din .,intere e merean·
tlle" , el dintr-o Urea că re ponsabllltate faţA de destinele
p oporului n o tru.
"Cu Inceputul prlmAverll [1915] se apropia şl poslbut-
tatea lntrărll n oastre in acţiune - seria I. O. Duca in
fn emnArUe ale, dln care pu bli căm tn continuare citeva
fragmente. P e vremea aceea, nol toţi o consideram ca
foarte probabilA. pe la mal-hanie. In eoneepţla noa tril.
era lnsă subordonatA. s ltuaţlunit generale de pe front,
aeţlunU Italiei şi , tn s rtrşlt, tnţelegerll noastre cu AUaţtl ......
Dar anul 1915 nu a adus mod.lflclrl serloase in rapor-
turlle de forţe dintre cele douA tabere. Cît priveşte acţiunea
Itallel, lucrurlle s-au petrecut astfel, dupi cum notează
iJL'IUIJI Duca: ., .•. Fusese con venit cu Italia (prin convenţia
din 23 septembrie 19 14] că vom lucra tn strinsA colabo-
rare şi cA. vom Intra concomitent în acţiune. BrAtlanu
aştepta mereu veşti de la Roma, dar nu se mal primea nl·
mic". La tnceput, tntre Roma el Bu c ureşti s-a fAcut un
schimb permanent de lnfo rmaţll. Ulterior, tnsă, cabinetul
italian a purtat tratative unilateral şi la 26 apr11le 1915
a semnat acordul de la Londra, tn baza c ăruia, la 23 ma l,
ltalla a intrat tn război de partea Autantet.
S ituaţia de pe fronturi, la srtrşltul anului 1915, era,
tn general, ravorabllil. Puterilor Centrale. ln ace t an,
,.pentru Antantă , totul a e~u at, dar nJmlc nu era pierdut;
pentru Germania, totul a re uş it, dar nlmle nu era dobtn·
dlt" 1• In tot cursul anului, Antanta a Incercat sA. macine
1
Vezi l\la~azln istorie, nr. 1/ t 976.
1Vezi C. Nuţu: RomAn ia tn a ni i n eutralltăţil . 1914-
1916. Bu cureşti , 1972, p. 257.
.. ?~=·r~..... .
. '
•
o
forţele adversarului prin lovituri repetate şi pe dlvene
fronturi, prin deschiderea unor noi zone operaţionale,
da r de fiecare dati a primit o replicA viguroasA.
Paralel eu acţiune a mJiltarJ., cele douA. tabere au deslli.-
şurat un a idou rbbot poiJUeo-diplomatlc, tnceretnd si
schimbe raportul de forţe prin atragerea de noi altaţi.
RomilnJa s-a aUat tot timpul tn atenţia acţlunll diplo-
mat lce, fUnd supusA. unor accentuate şi deseori concentrice
pre lutd . In aceste tmpreJurlrJ, tn eW'flul anului 1915 f1
i n prima Jwnătate a celui urmAtor, viaţa polltlei romi-
n ea că a fost captatl total de problema deslvtrtirll st..
t ulut lLDitar·naţlo nal . Cereurlle polltlce se orlentau tot
m al ferm spre allanţa ou puterile Antantet. Partidul LI·
beral, eu puţine excepţU, a rAmas unit tn Jurul guvernului.
In stnul Partidului Conservator, dJvergen$ele dJntn Al.
1\largblloman fl N. Flllpescu, accentuate de chestiunea
aUtudlnll raţă de rAzboi, au dus la rupturA. La
congresul dtu mat 1915, paTtldul s-a sclndat tn doui:
o parte a rAmas allturt de i\largblloman şi s-a menţinut
pe aceeaş i Unle de p ăstrare a neutralttAţll; ee al alti gru-
pare, s ub ~e fla lut N. Flllpesou, s-a eoDBt1tu1t tn partid
separat - tot cu titulatura de conservator - fiind unul
dln prlnclpalli s usţinători al partlelpirti la rAzboi alAturi
de Antanti . In tnţelegere eu eonservatorU democraţi al
lui Take Ionescu, la 1 septembrie 1915, partldulluJ N. Fl·
Jlpesou a pus bazele Fe deraţiei UnionJste, clreia 1 s-au
rallat ş i alte perso nautiţt polltice eu orientare antantofUi.
Noul organis m a lnJ~Iat mari acţiuni poltttce t1 a dlrlJat
o campanie s usţlnutA pentru realizarea Idealului naţional.
l\llşe area muncltoreascl ti soclallstA, oondamntnd
cu vehemenţii. caracterul tmperlaUst al primului răsboi
mondial, s-a pro nunţat constant pentru menţinerea neu·
trall ti\ţll. ltutndu-se pe o astfel de poziţie, soolaUştU nu
pierdeau olcl o cUpA. dJn vedere necesitatea obiectivi a
reallzlrU unltâţlt naţionale. El se declarau pentru o
politiei\ externi\ care sl fereascA poporul de urgiile rAs·
bolulul. O eventuall angaJare a ţărU tn disputa dintre cele
do uă mari grupi rl lmperlallste - arAtau soolalltttl ro-
mâni - putea duce la pierderea .,neattrnArll ebJar a
Romllnleillbere". In acelaşi tlmp, dupl cum arAta Ottot
Ciilln - unul dlntro oonducitorU P.S.D.R. - tn faţa
unei am eninţări externe a independenţei patriei, datoria
ortea\rul socialist "este ~~ va f1 de a lupta pentru apArarea
*i\rll".
Cu Inceputul verll 1916, evenimentele de pe front ti
Indeosebi cele din veclniitatea Rominlel s-au precipitat.
~l e au determinat o Lntenslftoare a acţluntl forţelor poli·
tlee a ntantoUle. La li, 19 Iunie şi 3 lulle, Federaţia Unio-
nlsti\ a ţinut mari Intruniri publtce, urmate de demonstraţU
do stradA, reclamind Intrarea tn acţiune. "Acum, la
marea rAscruce a Istoriei poporului romi\n, problema Tran-
silvaniei şi a Bucovinei, aflate sub dominaţia monarhiei
duallste austro-ungare, se situa tn centrul interesului
public, făce a parte (Ilo domeniul revendleirllor de prim
ordin pe care guvernul romAn le formulase ln numele
prlnclplulul na~Jonalltlţ11or"3.
• CRracterul partictpărll RomAniei la prlmul rl.zbot
mondial, BucureşU, 1973 , p. 32.
47
 '

Pe acest fond al situaţiei po11ttee lnt~me au aoţlona~
factorii conJunetorlllntemaţtonale. ln vara anulol 1916,
puterile Anta.ntel - a căror s ituaţi e m1lltari se agravue -
au eeru~ RomAnle18i Il se alitore "acum ori niciodată"'·
Primind garanţia formali eoleetJvA a respeotirlt eererllor
sale exprese, guvernul romAn a semnat, In atari eo ndlţll,
actele care an«a)au $ara tn rAzboi. Conslliul de Coroană
reunU in zlua de 27 august 1916 la Cotroceni• a sane»onat
trataUvele eablnetulul 1. 1. C. BritJanu !Jl rezultatele
lor. Ca !Jl In 1914, toate forţele pollttce ale ţirtJ s-au regA-
sit unite !Jl soUdare tn Jurul eomandamentelor naţionale
ma)o1'e. Partidul oelaJ-Demoerat din Romin.ta, oare
de-a lungul anllor de n·eutraUtate mllJtue ou toati eon·
secvenţa tmpotrlva rizboiulullmperlallst, nu a confundat
niolodati caracterul eo nflagraţlel dezlinţulte de marlle
puteri ou dreptul sacru al poporulol romAn de ~Iti tnde-
pllnl vtsul secular al unJtiţlt. Cind armatele r omAne au
trecut CarpaţU, pentru a elibera Transllvania, ComJt~tul
Executiv şl P.S.D.R. s-au situat pe poziţia spr1J1nlr11
aeţlunU drepte a faotorllor responsablll al ţărU. Soolallştll
romin.t s-au afl at, mal apot, tn primele rtndorl ale luptA-
torilor pentru apărarea ţărU fmpotrlva trupelor cotropi-
toare ale Puterttor Centrale. Toate acestea exprimau Jnţe.
legerea superioarA a legiturH organice dintre ldealorlle
naUonale şl ~ele proletare' .
Intrarea RomAntei tn război, In august 1916, a fost
urmarea eonluorlrU unul Intreg complex de factori. Ho-
tărttoare a fost, tnsl, volnţa unanimă a poporulol romAn
de a tmpllnl o necesitate obleot1vl a evoluţiei sale isto-
rice: unitatea natlonaJ-statală. lati de ee, dupi cum pre-
ciza tovarilful Nicolae CoaUIJe&ou "alcătulrea statului
românesc naţional unitar nu este deci un dar, rezultatul
unor conferinţe internaţionale, el r odul luptei neobosite
duse de cele mal tnalntate forţe ale societăţii, de masele
largi populare pentru unire, produsul legic al dezvoltării
istorice sociale şl naţionale, a poporului român"•.
ln declaraţia de rizbot lloutl\ numai Auatro-Ungarlei
- subllollndu-se In acest fel caracterul drept al rbbolulu1
pe care RomAnia avea al-1 duei - guvernul romAn tşl
motiva In acest fel poziţia: ,.ln ou.rsul unei perioade de
mal blne de 30 de anl, romAnU din monarhle nu numai el
n-au vAzut nlolodatA lntroductndu-se vreo reformă de
naturi a le da cel puţln o speranţA de sattafacţto, dar, d1n
contrA, au fost trata~! ca o rasA tnfertoarl şi condamnaţi
sA sufere apAsarea unnt element striln, care nu conaUtule
decit o minoritate tn m1Jlocul naţJonalltlţtJor deosebite
din care se compune statul aumo-ungar. Toate nedrep-
tiţlle pe care lraţU uoştrt erau, astfel, sillţl si le tndure
au tntreţtnut o stare netntreruptA de ori [...). Romlnia,
fmplnsi de dorinţa de a eontrlbul ai se grl.beasci stlriJltul
eonfllctulol tJl, sub imperiul neees1tAţ11 de a.şl salva Inte-
resele de rasA, se vede nevoiti a Intra tn lupti alUur1 de
acela car e pot sl,-1 asigure tnfăptulrea unitiţU sale naţio­
nale"•.
lndUerent de eal ea ale asi sau impusi de tmpreJorlrlle
istorice respective, scopul parttelplrU RomAntei la rbboi
a foUJn conformitate ou nlzulnţ"6le de veacuri ale poporu·
lol nostru şl a servit dezvoltArlJ sale pe calea progresului.
,.Desl guţ - arlta tovarişol Nleolae Ceau1eseu -
se poate pune azl Intrebarea dacă aceasta era calea cea
mal Indicati!. pentru tnfll.ptuirea ţelurilor legitime ale
poporului r omân, dacă n-ar ti rost mai bine ca România
sa. evite de a Intra tntr-un r ll.zboi care, după cum ştiţi ,
a tndollat sute de mll de famili i şi a atras dupl!. sine un
lung cortegiu de suferinţe şi distrugerl. Evoluţia eveni-
mentelor a rost tnsll. aceea pe care o şti m, şi noi trebuie
slJ. Jud ecăm faptele aşa cum au fost, anallztnd tn mod
obiectiv contextul lor Istoric, consecinţele pe care le-au
generat, strll.dulndu-ne sll. le dll.m int erpretareâ cea mai
Justll"•.
O serie de detaU11nteresant~, despre momentele plrA-
slrlJ neutralJtiţtl ~tllntrlrit ţirll In rlzbot, starea de spirit
a prtnolpalelor fo$ pollttee, tratativele purtate de guver-
nul r omAn tn perioada premerglroare tnoheierit tratatulol
ou Antanta stnt redate In eele ott~va fragmente din notele
lol I. G. Duca, tn acea vreme mtntstru al Cultelor 11 In·
strueţJunll Publlee, pe care le publi căm tn continuare.
Relatarea, In afara lnformaţle llstortce propr1u-z18e - ea-
re, datori ti prezenţei autorului In guvernul şi conducerea
liberali, ne lntroduee tn lnsU!Jl laboratorul decizlonal -
capitA de multe orl aspectul mlrtorlel dramatice a parU·
olpantului nemlJloolt la eveniment~, exprlmtnd viziunea
sa asupra acelor momente hotAritoare pentru v1Jtorol
stat naţiona l unitar romAn.
ln redarea acestor tnsemnirl, s-au efectuat aeeloaşt
operaţiuni tehnice oa şi la fragmentele precedente.
Titlul !Jl subt1Uurllo aparţin redacţiei.
Ion BULEI,
Marian ŞTEFAN

frontul care ne interesa pe nol mal era prima 'lOastrll. coudltlune, fără
O condiţie sine deaproape1 aşa tnclt aveam motive primirea ei nici nu putea tl vorba de
să constaerll.m procedarea 1 talie! mter venţia României.
qua non faţă de România mal mult ca o feri-
cită providenţă decit ca o calamitate
Al doilea punct era recu noaşterea
de către Aliaţi a tuturor revendică­
lntructt, la drept vorbind, noi nu naţională. r ilor noastr e naţionale [... ). Victoria
conslderasem nicloctatll. ln trarea noas- Oricum ar ti,rll.mas singur, Brll.tianu Antantel părtndu-ne sigură nu pu tea
tră concomitent cu Italia ca o condiţie a trebuit sll. caute să obţie singur de fi vorba decit de lichidar ea Austro-
slne qua non a Intervenţie i noastre, la Aliaţi recunoaşterea revendlcă· Ungariel. Dar d acă monarWa Habs·
Brătlanu s-a consolat, d~ altminteri rilor noastre teritoriale. Din aceasta, burgilor trebuia • să se descompule
repede, de atitudinea Italiei rată de Brătlanu, şi noi to ţi , fl\ceam o con- nu fnţelegeam cum ar fi rost cu putinţă
diţie sine qua non a lntrll.rll noastre ca Rom:lnia să nu protite de acest
noi. Pe de alta. parte, nu trebuie sll. tn acţiune [... ]. Prin urmare, tntfi
uităm că la 1O mal [stil vechi], cind de toate, rec<1noaşterea formală şl sub prUeJ unic spre a revendica toate,
Italia a declarat război, lucrurile nu garanţia t uturor Aliaţilor, a r even- absolut toate teritor iile r oma.ne!jtl
mergeau bine pe frontul rusesc, pe dicărilor noastre naţionale. Aceasta dln acea tmpărăţle. Din 1 ăzbolul
1 Vezi amă nunte ş i
tn Rom6nla şi Franţa la tneeputul seo. XX, 1900..1916, Cluj-Napoca, 1975, şl tn ContrlbuţJ
privind rel aţllJe romuno-franeeze in perioadA neutralltăţll ( 1, D ), tn Analele Universitiţli Bueure1t1, 1969 şl t 975.1
• Vezi Magazin Istoric, nr. 6/i 973. •
' tn legătură cu poziţia sociali şt ilor faţă de Intrarea României tn r ll.zboi, vezi Anale de istorie, nr. 3/'1973 şl 5/1975.
& Nicolae Ceauşescu : Erpunerea prezentati la Congresul eduoaţlel politice şl al eulturU aooiallste, Editura
Polltlcă Bucureşti, 1976, p. 18.
1 Referindu-se la redactarea declaraţiei de rlizbol, Duoa nota: .. c u Porumbaru şi cu Dlamandy, Brătlanu
redactă declaraţia de război, pe care Mavrocordatul [ministrul r omân la Viena] trebuia s-o tnmtne guvernului
austro-ungar tn momentul tnsuşl tn care la Bucureşti trebuia sll. sune goarna moblllzll.rii. Documentul e o expunere
a revendicărilor noastre naţionale, formulata. cu hotărlre şi scrisa. cu toată măsura şi demnitatea cerută de
protocolul Internaţional [... ]. De mult jucam tn partid rolul de redactor oficiaL De ani de zlle, toate mesagllle,
t oate mantres tărlle trebuiam eu sll. le redactez. Mie tmt r eveni, deci, tn chip tatal sarcina de a pregăti diferite pro-
clamaţiuni , reclamate de declararea războiului pentru unitatea naţio nală. Am redactat asttel patru proclamaţ lunl.
Proola maţla regelui către naţiune, proclamaţia regelui către armat:\, proclamaţia Ministerului de Instrucţiune către
cler şi către şcoU. Pe cele două dintti, Brl\tlanu le-a corectat; ptnl\ nu schimba ceva nu se Jăsa. Era o manie a
lui ; la urma urmelor, o manie Inofensiv:\. Şi le-a arătat r egelui. Regele a admis neschi mbată pe cea către naţiune.
Cea către armată nu 1-a pll\cut, a r edactat alta şi nu mll. sfiesc sll. spun că a rost mai bună decit textul meu.
ln plicuri tnchise aceste documente au aşteptat deci tn sertarele biroului meu mai multe zile ptnă să vie ceasul
tn care ele sll. pltrundll. tn toate unghiurile ţăril vestitoare ale hotărtrli luate de statul român şi de regele el".
• Nicolae Ceauşescu: RomAnia pe drumul eonstrulr11 societlţll soclalis~ multtlateral denoUa~, voi. 2, Bucu-
reşti, i 968, pp. 467-468.

48
acesta avea s!l. lasA, pen tru o intrt>agă
perioad:\ istor icA., harta noul!. a E u-
r opel. Ce ar fi spu'l tara, ee ar ti
spus gent'ra tllle viitoare daci gu ver-
n ul rAsp unzO.tor In aeea cllpâ de des-
ti nele neamului rom:\nesc n-ar fi
cerut, o-ar fi lupta! , n-ar ti C!l.cut tot
cet'a ee era omen eşte post b•l ca să
asigure conto r trea cu patria m u m1l
a tuturor p !l.rţll or rom:inr<:o tl d in Im-
periul lut Franz Josepb. Ce 11cu z~ am
fi p utut Invoca, ce ju!lliCicare am fi
putut prezen ta fn rata Istoriei '!
I ntegralitatea revendicArilor nollc;tre
era, deci, a l doilea JJUIICt , t ot a ttt
de esential ca şi reC'unoaştrrea pr in-
tr-u n tratat a re,·endlcăr ll or tnseşl.
I n al treilea r ind , ceream Aliaţilor
garanţii mlll tar e, s!l. lamureasca. si-
tua tia cu Bu lgaria. Râ'l.boi pe doul\
fiQnturi nu puteam ranP.. Era peste
puterile noastre. Ca sâ fnalnt !\m In
Transilva nia trebuia sll fim ac;lguraţl
ea. ou ne vor ataca pe la spate.
t n sf lrşlt , ultimul punct, armamen-
tul ~~ mu niţiil e. Fărl\. dobindirea
acestor patru con diţiu ni conşl deram
lmposlblll\. interven ţl unea noastrâ .
Actst e p atru c-onditiuni trrbulau
tnsâ sâ fi e primite de Antantă .
Brătlanu cheam!l la Bucureşti pe
[1.] ~tlşut ~~ po [ C:.) Diamandy', spre
a le ela cuvenitele lnstr ucţluul. Pe
de o parte t rata el aei cu rel)"ezen-
tantll Anta ntel , pe d~ alta repre7tn-
tan !il nostri stârulau la Londra şi
la Petrograd. P r. [1.) Lahov ary• nu-l
ch rma.. F Acea mal m ult pe rrance:~.u l
drctt pe r nml\nu l. l!'usesr silit s!i.-i
m al rac1 rte elteva ori observa\ 11.
Nu avea nici o Incredere t n el şi , de
altfel, avind tn ved ere atmosCP.ra de
la Paris, foarte ra vora blll\ nou l\, tra-
tativr.le t u Bu c ureş ti cu Rlonclel'
erau suflclr nte [ ... ].
La inceput, t rat ati vele plh·eau a
m erge bine. l mt ad uc aml nt r el!. inain-
te d e Pa.ştl am a v ut \Jn Consiliu de
miniştri la Ministerul de Tnterne. Br!\-
tlanu ne-a expus cu de-aman un tu l
situatia ex terni\ . Era optimist, vesel
şi a conchis c.'\. dupâ multe l)rohabiii-
Uţl p e la mijlocul sau pe la sCirşituJ
lui mai v om Intra tn actlunl'. Singura
oarâ in timpul n eutralltâ~ll cind l-a m
auzit p e Briltlanu llxind o dat!!., fi e
ca oricit de aproximativ!. Jn urma.,
tnsl\., a mers mal greu. AUaţll , indeo-
sebi r uşii, se l ăsau greu ( ...)•.
Ca s!l fim drepţi, se cuvine s'\ spu-
n em ca. dacă trata tiv ele nu mergeau
mai repede era şi fiind că. veş til e de
1 Ministrul r omAn la L ondra - n.r.
1 :Ministrul romO.n la P etrograd -
n.r.
~ Ministrul r oma.n la Paris - n.r.·
• Ministrul Frant ei la Bu cureşti -
n.r.
• R eamintim el!. la 1 octombrie
1914 s-a tncbelat o con venţie secretA.
ruso-roma.nll. ("Acordul Sazonov-
Dlamandy"); t n scblmbul n eu t.ralltăţil
binevoitoare a României, R usia se
angaJa sil garanteze şi să apere Inte-
grit atea teritoriala. a Romll.niei şl
recunoaşterea drepturilor acesteia
asupra ter itoriilor din Aust ro-Ungaria
locuite de români - n.r.
pe front nu prea er au de naturl\ a ne
p ov1\tul sl\ ne gră b i m . Ve rront ul din
l~ra n ţa, tn lf'cul succeselor fulgcrl\-
t oare dr. care ni se vor bise tot timpul,
era st agn a~l u ne. Citeva atacuri fran-
ceze r epedr oprite In loc de ger mani.
.Armata engle2!1 c or~anlza tncet.
Numeroase lnrQI;lri V<'lunl:trr, dar
faţă de rormldahlla organiLare ger-
man!\, vădit numai pallallvc. PP.
frontul r u!'eRc, succe~e l e Germaniei
luau proporţii tngrljorl\toarc. ~l ack en­
sen• sp:\rsr«c frontu l la D un avetz,
elupâ un bombardament de artilerie
~rrea care tie pa. ea toL ce se vâtuse
ptn!l atunci ; t rupele lui f'l!!.ln tau.
Ruş ii mereu ac;lgurau că nu l' ni-
mi~', că in clteva zile situa! la va n
r esta bili tâ, dar deocamdată Gali tia
era :. proape evacuata.. Lembergul
r eocupat '31 tr uvele lui Hlnd cn b u1·~,
tnalntau fn Polonia. Pe de ai~â parte,
la ualll pol!' lucrurile merg('au rău
de t ol, asallurile engleze la por tile
Strtmtor llor nu dl\deau nici un rezul-
tat, m ii şi mii de oameni plereau
tncerclnd zadarnic sâ sfârlme zidul
apârat de slabe conllngenle otomane
• August von Mackensen ( t 84 9-
1945), reldmareşal , comandantul tru-
pelor austro-germane fn Gall ţi a şi Ser-
bia ( 1915), apoi al ror~elor germano-
bu lgaro-turce care au atacat România
dinspre sud ( 19 16); a condu oren Iva
de la Mârăşeştl , tn rrtnt!l de armata
română. (august 1917) - n.r.
1 Vezi Magazin 1 torlc, nr. 7/ 1976.
• I ntre 25 aprilie şi 9 mall915, anglo-
francezli au debarcat un corp expe-
diţl onar tn Penlnsul~ Galllpoll; a
urmat o ofensivă reu~ll!\, dar cu pier-
deri mari pentru rranco-englezl - n .r.
23 mai 1916: trupe italiene forteazd
granita cu Ausfro- Unoaria
conduse de ofiţeri germani. Toată
floarea aric;torraţlcl engleze t«l ~!isi c
o moar te (llorloasâ sub stincile Dar-
danelelor. Acum ~~ bolile lnCP.IJeau
!<li. dcclmcz~ trupele engleze. La Lon-
rtra, opiuia publi c~ murmura. J.orel
Kllchener• r.ra invinuit c1 or!!anlzasr
râu toal!\ e-x pediţla . e zicea~ planul
de atac era 5tupld, ră nu putea duce
la nici un rezultat. lu Camera Comu-
nelor situaţia lui Wln::ton Churel•ill,
promotorul acţiunii df' la c.alhpt~ll,
era serios zdruncinat1. ln Srrhia,
austrlaeil nu mai tnalnlau, dCJr nici
strhli nu luau nre n ~ l va ; '31 mal gra , .•
P.rau tn imposibllilalr ă trrael\ dt.> la
o r. roi C'ă derenslvă la o orenf.h!l car(',
totusi , ar fi fost ln acrl mnmPnt a tll
de folositoare Aliaţilor. .:'\um:11 In-
t rarea tn acţiune a Tlali PI 111 prlmrlr
zile ale luni! mai reprf'lten t :l In acE'~I
tablou intunPcos o rat.â tiP sprmnt:\.
Har r epede s-~ putut ve!1ra l'l\ rnuul[l
Tlroluiul şi ai Trentlnulul le lnlc•snf '"
austrlacllor ş:\ oprească invatla 1!\rii
lor . F.ra acesta momentul oportun ea
s~ Intrăm , ra ă. ne "U"âblm 1\l' a intr.\·
Pen tru oricine privea ru c;in ~e rcc(·
desfă<:o l.lrarea e>enlmentclor, rll',i!.(ur
el!. nu .
Brătlanu in ista deci asuvra Cf,nrh-
tiunllor sale, Aliatii refu1au si\ i le
tncuvilnteze ~1 lucrurile .:;e opreau lu
loc [ ... ).
lntr-ad P.\' ~r. de tndat:\ ce a incl'-
pul primâ\•ara 1191 )), tnaint e chiar
de a se n deschis Gamero? i<~ . npnLi t :.\
:l r einceput a se agita. "ieopul el t>t'l
să l'lleascâ pe Br!\tlanu s11. Intr~ nr-
apărat in acţiune. l n marllr, apl'i 1i1•,
mal 1 iu ra i(' a rost u n lan\ neintrerupt
de intruniri [ ... J. nar toată campa-
ula nreasta, deşi 7.t;OmQtoas!\, r•ra
anemie~. p!l.rea urmăr ită dr o rat nll·
tale caro o 1rnpiedir.a să ia proporl illt•
,·ic;ale de initiator ii ei.
ln primele sâpU\mlni alt' auulul. rn
manlff's taţlunile t'i se r esimtea con-
\'ln::erea pc care şerii opozitiei lulf'r-
venţioniste o a,·eau, că Brl\tianu tra
teat.â cu Aliatii si deci el!. vom Intra
tn acţiu n e. Manifestatiunlle Actlunir
Naţio n a l e nu puteau, In asemene:\
<'Ond i ţi i, să a l bă avin t ul pe cart~ l-a•·
fi elat. con ~tiln\.l câ ~u,·e rnul a l1 ot!\-
rtt. să urme1.c o politicâ dE' neutrali-
tate pl u ă la capât sa u o politică d,•
cola borare cu Cier mania [ ... ). Dunul
si m ţ al ma}or itâ tli nu s!\rea n a c.l('
u :or de la o ext rE-mi tate la cea!alli\,
se mul ~ um c:\ tnsă c;!l constate <':'\
i ntors:tl ura luatl\ de C\'enlmenl c n<~
Impu nea mult i\ bh are de seamă in
luarea unei h<'lărlri, lini şt e ~~ răii­
dare [ ... ).
tn fi ne, tn primele zile al<' lui Iunie
se ur mari\ t ra tative intre rlllpc.;canl
şi ta klş tl in vet:lert!a unei strln:-e cola-
borl'\ri. 1ntruelt uhnlc nu-i mal llc...-
p~r ţea, ba, dlmpotri vl\, rcu,lta poli-
ticii ctlrca mai mult o ~orl<''-'n' ratl'
a ror ţelor decit o fracţionare a •!il~>-
• Horatio Her bert, conte de Klt-
cbener (1850-1 916), teldmaresal şi
om politic englez, mi nistru de lt:tzhoi
(1914-1916) - n.r.
49
 rltelor organizaţii pro\'lnclalt' - logic
ar n rost ca el s!l. fu zlonete intr-un
singur şi puternic parlld. Pretentia
lui 'fake I onescu ~ ~ a lui Flllpesru de
a fi şefii unul atare organis m polltlr
tmplt>dlca tnsi!. r eea ce bU•IU l si mţ
reclama. S-a r P.curs derl la o alt?\
~olutle. Alian ta ln politica In terni
şi externă, dar fiecare cu arma t.a lu 1
deoseblt:l. La 12 luulc, acordul se
tnchele oficial Intre Take Ionescu,
Nicu Fillpeqcu ~~ I ancu Lahovary.
Era tn c;lmbure lnjghebarra caro
mal tn urma trebui-a s:l. poarte nume!e
ele Federa ţia Unlonlsti\. Prrzenta tn
triumvirat a lui Iancu J... ahovary era
blnevenllâ; un om lini şt it, un s pirit
tmpll.clultor nu ern niciodată de prisos
acolo unde se ţlsea F11lpescu. De
altfel, in genere, noull., )etla lui Iancu
L ahovary ne convenea. Ne era mal
plă cut s ll. tra i !lm cu el dt'ctt cu uu
Impulsiv ca FllllJcsr.u [ ... J.
Iluzllle noastre au fo~ t de scurtă
duratll.. tn dimineaţa de 1'• Iunie,
s ul.Jit, Ian cu Lalt ovar~ a ln cetat din
viaţă. Alin~ese vtrsla de iO ani, arte-
rele lui erau tn proasta . tare, e moţlu­
nlle ultimelor s!i pt1\minl I-au tlobr>rlt.
Era un <'m ne treabll.. făr!l stri\lucirca
fraţilor s1li, fără talent, f!lrrt intell-
~enţ:\, Jn-.l chibzuit, roart e muncilor,
roarlt fnvătat, foarte cinstit. D!!'pA-
rlnu el, Şt'fla lui Fillpescu, cu t oate
neaJun urile el, devenea luevltabllli.
La 18 Iunie, Tnclată ciu pit tn mormtn-
:a,·ea sl\rmanulul l ancu Lahovary.
r<~ml letul a şi conc;acrat pe Nicu 1-'lli-
iJt'3CU ~e r al Partidului Conc;crva-
'"r [ ... ).
Evenimentele
se reclpită
Pe la s tlrş ltu ll ut mal 19!6 sosesc
c'lcoclatll telf'gramc an untind o puter-
nicii. oren,.lvl\ r uc;cac;r.i\ fn vcclnl\.t atca
nnastrâ. In cllc,·a zile, armatele co-
mandate de gene1·atul Rrussllov•
tnalnteazl\ ru repPzlciun'! sur pl·lnzli-
loare. In fa~a lor, frontul aul'trlac
se prl'lbtiSt' Le, cum se prăbuşi . e la
Lcmbcrg tn 19 1'•· 7. t-cl de mii de
prl7.onieri şi (\ pracl1 de râ Lboi ncfn-
cbtvultll ( ... ]. Eram tocmai in in~pec­
ţle la B otoş:w l şi Dorohol cind am
primit ve.,.tea succeselor tu,llor. Din-
tr-<lrlată, am avut Intuiţi a că e,·eni-
men l ele se preclpltă ~~ că intrarra
noaqtrl\ tn actiune deYine fa talâ. :'\ici
n-am apucat bine s!l. mii. lntorc tn
B ucureşti 1 m-am f.tl\"11 tn faţa pro-
logulut crizei l'art' av<'a s1 se 1 pr!.
ve ască la V. au~usL p1·1n dt·claraţia
noas tr!t de rllzbol.
l ntr-adcv!\r, ia !.!8 mal, a ulori t âţlle
noas tre s-au pomeni t cu t rupele ru-
seşti care ll•plau p~stc l'rut ho mba r-
dtnd ~lam ornlţa. Cllt>va C(':I«Hrl tn
urma, sot nil d<' cnzari ocupar1
tir~u şorul «1 fl\rl a vnl sa. ţi e seamă
de proll'sl:trltauj slrllb!l.lul tot col ţul
1 greşeli 1 sa. racJ. tot posUJilul pen Lru
Aleksel Alekc;cevlcl Bru sllov
(1853-1 926), ~ene ra l rus; a condus
marea orenslvă ru !!. din vara an ului
191 6 , care a străpun s frontul austro-
german la Luţk ; tn 1920 a Intrat tn
armata roşie - n.r.
50
A tac la baionetd initiat ele llt• ,, tr
engleze fn- timpul o{msivei. dt pe
.Somme ( 1 i ulie-18 noiembrie 1916)
nor d-ves tle al judeţului Dorohoi ,
pa.trunzlnd pe acolo ln Ducovlna.
Ce să fi fo~t? O s hn pl:l gresealA
a unor detaşamcnte locale, clornlcc
s ă g!iseasr.ă mal uşor un Inamic tn
plină retragere? Dar atunci de ce nu
ţi n ~eam1\ de protesU\rl, de> ce t rag
asu pra qrlin ir.erllor no~trl, ue ce d r
d oull zllc uu- 1 vin In fi re? ne doi !ln!
luptau In punctul acela, trehulau s'\-1
cunoască cu cle-ami\nuntul. l>t' c~> pâs-
traserâ necon tenlt o atit ud !ne corect!!.,
de ce tocmai acum călcau tu chiJJ atit
de neaş tept at şi fl agra nt toatt le!!llc
dreptului lntrrnaţioual ? 1... ] Oare nu
ne aflam tn prezenta unei tentath·e
voi te de violare a neut ralll âţll noa--trc
cu scnp rle a nbllga pc aust ro-ge>t·man l
la acel!a~l atitudine q( de a ne fo rţa
mrna, transfnrmiud tcrllCJI'Iul nos-
tru tntr-un cimp de hlil 3iP? L••• ].
Toate pre upun rriiP era.J tnrih.luile.
Duminică, ~!J mal, nrattanu ne con-
v or!!. devreme; de la mlrzul noptii
f usese scul at ~~ ci\u ta s1 ru noaşcl!.
amanuutt'le lncldentulul. Am "''ami-
nat situaţia ; Brăllanu, foarte Ingri-
jorat, dar roat·t c slă pi n pe el, dicla
gP.n eralulul Illcscu• o se:-1(' ele> ctlsp o-
zlţlunl a~uprc1 c1irora r:!.zu crl m cu
toţii ele arorrt. t;u general rtJmân Sd
f ie trimis inaintea ru şll oJ• , sll. le rP ară
lămuriri şi sâ le nollfl cc hoU.rtrea
noastrll. de a pârll<;i tel, ru şii] pâmiulul
Romaniei Imediat. lu do,.u l lui, la o
di;;taută lungt\, sA. fi e trur•e rare tn
caz de retuz s:\ pnatâ lntrrvcnl.
Brătlanu Yola , si avea rtrept11 t r, s!\
se pu nll. pe teren u1 rA c fn fat a unei
a evita, dacă se poate, o rlncnlre
stngeroasa. cu ru Il. Am convenit
• Şef-adJunct al Statului maJor al
armatei române - n.r.
să aşteptăm desfăşurarea evenhnen-
t clor, dar, pentru orice eventualitate,
să rechemlim ve rege care !Acea o
e:-.curslc pe Dunăre. P oklews kl , In-
trebat, se arălă mirat de cele petre-
cute la Mam ornlţa. Spunea c!i e con-
vins eli. nu e decit o eroare, u:u· f'l
srrr~lt că nu poate afirma nimic ptn!\
nu va cere dP.s luşlrl g-uvernului său.
Czernln se prezintă ~>1 t'l ca !!. prote -
teze. Tronle, s ugera că aces tea stnt
procedeele pri n care Rusia urmăreşte
Ieşirea noa.strll. din neutralitate (... ).
A doua zi, mi fer ul lnclctr ntulul
tnce,, u să se tmprll~tie. Rusii, tntrt'-
ba~i de emisarii noştri , f!l.cură dt:cla-
ra tii lin iştitoare. In s flrşlt, pesti'
<~itcva zile, totul se ls prli vi cu b!nr.
Ruşii ne aslgurard. oficial cll-n-au avut
nlri o lntenţl(' li incalce teritoriul
nostru, c:\ vina e a unor cazaci ral'c
lşl vor lua pec1cap~a. De o parte
şi ne cealaltl se numirl!. com1 siuni
pentru stabilirea r~ spu n deri lor şi
plata daunclor ma teriale pc rare ru ş ii
recunoşleau el ni le datorese [ ... 1. p pc;.
LP ctteva zile tru p~Je ruseşti ocuparl
d1n nou Cer n!\uţli şi tn mal puUn tic
<hlUă f'ăp tăm!ni Bucovina tntrca~.\
et·a Iarăşi sub domwaţiunca ruşllul'.
O chestie - o chestie chlnuitoa-
rt•- se punra acum pcrltru noi. N u
cumva venise mumrnlul favorab!l?
~u cumva, ruşii lnainllnd şi amcnln-
1!nd ~ pătrundă tn t ' ogarla. eram
<·,ouşl ~a. compromitem toata situatia
ţ;\rll dacă ou Int ra m tn actiune?
1••. ). Aliaţii nu pu leau !'ii piardă un
asemenea prilej. Din toate păr!lle
deodată pornir.\ la asalt. Inltlai!Ya
o luă Fran ta. De ctt,·a llmp tl eja,
t.) ual c1·0rsal' era hlpnntlzat de Ideea
de a atrage H.omâula tu război. Pe
de altă pilrtt• ~1 frontul !ran"c7. Ins pira
ct'rcurllor oficial ~; din Paris tngl'ijo-
rarP. P re lunea :rermand dl' la Yerclun
nu mal tnceta. P e o:;omme•, armatele
franceze-engleze fucercau o ~crlc de
or,•nslvc tn care se puneau mari sp e-
ranţe. Rezullnlele erau Insi! aproape
nule. O diversiune pe orlc~ alt punct
al rrontulul tlevenea apt·oa pe 1ndfspcn-
sahll'l .E ugirzii se mul\ttmcau 111 ur-
meze l•C fran etzl. Iar I'uşli tmpă rUl.şeau
de ac;tlt dală, in totu l punctul de
redt:re al all:tPlor lor.
::'.IIni.Lrii ..\ntantel lncepc.lll, eter!,
cu hot!'lrlre ''re~ iunilr ac;upra lui Br:l.-
tlanu. Br.illanu ln"'A c;ovă.la. :',ct!ll!l\-
duit, momentul 1 -.e (1.1rea mai l'PIIl'-
tun t.leclt altă dală. clar pt'r lcolclt'
llu«tiel 1 ~e pi\rc:~u tnrll. mari. Pc
uriznnt erau mulle p11nclc nrgrc ra1·r
an•au nevoie s~ tir bin e Jllmurlle.
J-:rau, lntr-acl('văr, ru~li holl\rltl ll
c<,nlluue orensiYa '? rare ('rau, pc
frontul occidental, intentiile llntllor?
Se simteau ei in mă url «1\ Tn lreprlnd'\
o actiune mai puterniril ? Ce r pre-
g;Hea la alonJc?• . e prolfclau sr rlo~
lupte care să concentrete în acea
rllrectie t oale for tele hulgarllor 1
r·1 t timp t <'a ll" arrc;te Pl•nele nu era u
llmpr1ile, nu se putea rosti. Xrtotc•rle-
riil! ltwră o inlorşătu ră tol mal prr-
cl._ă, tol mal sl rtn:"i. Brăllanu punea
urm~l oarr l e cond itiuni pentru parti-
ciparea noa!'tră. îu râlhol:
l. Recu n oaşte ,·ea rcvendic!\rilor te-
ritoriale a le Româ ni ei asupr a Tra n-
~ilvanlci. Burovincl şi Banat ului, aşa
cum rlc allret Aliaţii n i le ~i tncuvlln-
• Nume sub care se tntelege Mlnls-
terul de Externe al Franţei (dupli
numele cheiului Sene! , pe care se
a rt ă sediul acestuia) - n.r.
• Yezl :\laguln lstor1c. nr . 8/1973.
• I n octombri e 1915, un corp ex-
pedlţionar rranco-englez a ro t de-
barcat la Salonic: deschiderea acestui
nou front fu sese făcută cu scopul de
a aJuta Ser bia - n.r.
taserl la 19t5I, tn ajunul lntrllrll
germanilor tn Varşovia .
2. O otenslvl generalii. ['& frontul
rusesc, de care să se lege acţiunea
mllltarli a României ; dacA toate tron-
turlle vor 1 âmtnea uemlşcatc şi Româ-
nia va 11 liisatl s1 lupte singura. ru
toate rtlsp onlhtlltlţlle ce se vor putea
strtnge de P uterile Centrale pe a!Ierl-
tele ctmpurl de luptA, Intervenţia el
va li o primejdie pentru dtnsa şi etc
nll.'l un folos pentru Antanti.
3. Armamente şi munlţlunl şi
garanţia tranzltulul lor din Rusia;
ptna. ctnd cele dlnttl transporturi nu
vor fi pe Prut şi sosirea lor nu va 11
organizatii. tn aşa tel tnctt zilnic să
primim cel puţln ...2 vagoaue nici
vorbâ nu poate n de Intervenţia
noastrA mlllt arli.
4 . Un numar de 200 000 soldaţi
ru şi rar e, tmpreuna cu trupe de ale
noastre, sa. poata api1ra Dobrogea
tmpotrlva unul atac bulgar, 1101 ncti-
lnct sub ntcl un cuvtnt tn masura. sa
ducem lupta pe coul fronturi de-
oda tă, nici să Intrăm tn rlzboi dacă
cel puţin linia Ruscluk-Varna nu
e!lte aplratl tn aşa tel tncft Bu cureştii,
aşezaţi la 70 ltm de Dunăre , sl nu
fie la dlsr.reţia Inamicului.
6. O acţiune a Aliaţilor la Salonle
care sll itlloblllzeze spre sud toate
unitllţlle bulgare.
[ ... ] Totuşi Brătianu se mat trA-
mtnta. De acum, l''ranţa a trecut
pe planul al doilea 1... ]. ln asemenea
I.'Ond lţiuni , Rusia lua. tn mtnA. condu-
cerea tratativelor. De altminteri
era şi firesc sa. fie aşa. Jntrtnd tn
rl\zbol, frontul nostru era sâ dcvle
u n rronl comun cu frontul rusesc, cu
ei urmau sl\ fie mal strtnse legaturile
noa tre, 1 de ea attrna sâ ni se tncu-
vllnleze principalele co ndiţiuni cârora
lr subordonaserăm posibilitatea parti-
el pAri 1 noastre la rll.zbol ul mondial.
Ca sâ-şl dea şi mal bine seama de
atmosrrra ce domnea la Petrograd,
.Br&.tlar.u chemâ pe Dlamand y tn
a l cll.rul simt poli tic avea de mult
încredere.
Pe la s rrrşltul lut Iunie (26 tunle)
Dlamandy 30SI; Sazonov şi tmpâratul
ti tnsl!.rclnaserli să stll.rule la Briitlanu
ca sll Intrăm tn actiune. Brâttanu
ceruse mereu, spre a se hot:lrt, un
moment opor tun. .El blne, nu se
putea moment mal oportun dectt
acesta. Brussllov s-a oprit, dar
numai ca sll. rlsuflc. tn curtnd va
tncr.pe o a doua ofensivă mal mare,
mal puternică, mal uimitoare deett
c·1!a CJt> la snrşttul lut mal. Armata
austro-ungarll. de data aceasta nu va
ma l putea CI scăpatl de germani,
tllndcl prea e slll.bltll şi tllndcâ englezii
şi francezii pregătesc pc frontul occi-
dental atacuri ce nu vor mal da tru-
pelor 1' alserului răgazul să sarIl. tn
ajutorul altora. România· ar fa ce o
greşeall nel~rtatll. dacii. ar lll.sa pe
ruşl sl\ pătrundll. singuri In Ungaria.
Pr ieteneşte, ne sfătul e!lc sl nu mal
stl\m la gtndurl , să proflt:lm dt> nişte
tmprejurărl neaşteptat de favnrabllc
cu care.. 11\rl!. tndoialli, alU\ dati1 nu
ne vom mat tnttlnl 1... ].
Brll.tlann flicu un pas tnalnte spre
llotllrtre. Hotlirtt de tot nu era Inca..
1\lal ales faţă de Aliaţi se arata Tncl\
pli n de reticenţe. J\.llaţll voiau tnsll.
1 La s ftrşltul lut Iulie şi Inceputul
lut august, ca urmare a situaţiei grele
de pe fronturi şi sub presiunea AngHel
şi Franţei, guvernul ţar ist a consimţit
!!li satisfaca. revendicArile României,
urmtnd ca acestea sll. fi e consfln ţite
printr-o convenţie politicii. - n.r.
• Conform cu originalul ; tn princi-
piu, se stabilise ca zilnic sl primim
circa 300 tone mun lţli - n.r.
cu orice preţ să lsprăveascll. cu noi.
Vbtnd tnsll. l.'ă discutiile tarll.ganesc,
se hoU!.rtr! sa recurgă la miJloace
extreme, spre a smulge tn sttrşlt mult
aşteptatul şl mult doritul conslruţă­
mlnt al lul BrAtlanu. Pe la tnceputul
lut Iulie [tiH6], gentlralul Alexeev,
şeful :Marelui Stat Major rusesr.
tnsarctnâ pe ataşatul militar rus din
Bucureşti, pe colonelul Tatarlnov,
sll. comunice guvernului nostru cA
prţgll.tesc o noul o fen11tvă cu scopul
de a pâtrunde tn ctmpllle ungare;
că tac un ultim apel către RomAnia
ca sâ lntervln!l, cA dacă nu vom
Interveni acum nu va mai n altll
datll. nevoie de sprij inul nostru, că,
tn or ice caz, ţine sli ştim că Rusia nu
va t olera sub nici un cuvint ca arma-
tele r omAne să participe tn Transil-
vania numai la un marş triumfa l.
Acest ulttmatum se snrşea cu cuvin-
tele: .. Trebuie sâ Intraţi al.'um, ori
ntclortatâ". Ataşaţii militari al .Fran-
ţei şi al Angliei se prezentară şi, tn
numele guvernelor lor, ne adre11arâ
acelaşi ultlmatum. Plcbon, ataşatul
militar fran cez, comunică gent>.ralulut
Illescu o telegrami din partea mare-
şalului Joffro cerind sA intervenim.
'fel egrama repeta formula lut Alexe-
rv: "Acum, ori nici o dată''. AfarA de
aceasta, telegrama lut Jotrre vorbea
de ofensiva generalii. pe toate frontu-
rile; fraza textuai!I.Qra: ,.Certitudinea
că otenslvele generale victorioase pe
toate fr onturlle şi angajamentul Ru-
siei de a transporta fărl\ tntirderP.
materialul de râzbol trebuitor arma-
tel r omâne".
~~ se afirma , prin urmare, tn mod
solemn şi oficial de către tuvlngătorul
de la l\larna• cll. Aliaţii au hotarit
un atac concomitent şi general pe
toata fronturllel că se pregătea oare-
cum scena dec slvll. şi llnalâ a rllz-
bolulul mondial, şi că de aceea ni
se adreseaza. şi nou:!. un apel atlt
de stăruitor, şi <'ll de aceea, dacA mal
vrem sâ ne valorificAm drepturile
asupra m o~ te nlrll H absburgi!OJ', tre-
buie să Intervenim acum, ori niciod aUI..
ln realitate, toate acestea erau neade-
varuri. Aliaţii nici prin gind 11u anau
sl tnrerce o ofAnslvA gt>nerală pe
toate tronturlle. Mal mult ca orlctnd
<.rau convinşi că nu stnt tn ~~ullnţl
sa. ~ftrşeascll. rll7boiul, că o mal
trebuie <'t>l puţin un an ca sll. doboar~
armatele germane tncă Ira plini!. pu-
tere, dacA nu chiar tn state cte vll.oltă
superiori ta te. Ba mal mult, departe
de a rt In aJunul unei ofenslvc deci-
sive, treceau printr-un moment deo-
sebit de critic (... ].
lmpreunll. cu ameninţarea ultlmn-
tumulut ventrâ de pretutindeni fa.gâ-
du1ell ademenl1 oare şi ast~rârl.
Ruşii ne trimiteau vorbă: .. Intraţi
~ ~ vA vom face tot ce nr cereţi" ;
mareşa lul J otrre, prin Pil.'hon, ne
a firma ca., după toate lnformaţlunlle
lor, situatia diferitelor armate ale
Puterilor Centrale e aşa tn<'tt le va
fi cu nepu11nţ1i sll mobilizeze tn contra
uoastrll. zece dlvlzll (... ). l n asemenea
condtpunl ce pult>am sii mal racAm ?
numele eziU\rl aiP. lui BI'Atlanu se
stln~eau treptat. J.a un moment dat,
o intimplare Il mat opri puţin tn loc.
O tc!egramă din Petrograd anunţa
deodati demisia lut Sazonov şi
tnloculrra lut printr-un anume StOr-
mer. C'lne era acest nrcunoscut? Ce
tn ţeles avea aceac;t!\ neaşteptată ple-
care a lut Sa1.onov? Puteam oare sa.
ne mal aşteptlm la aceeaşi atmo~ft>ră
binevoitoare l:t Petrograd cu altclueva
la Externe dectt cu cel care fuscj;e,
tncă dinaintea lzbucnlrll r1zbolulut
mondial, Initiatorul şi principalul pro-
• Vezll\lagazln tatorte, nr. 9/1975.
povll.dultor al unei alianţe ruso-ro-
mâne ? (... ] Dupll. ctteva zile, nou t
ministru de Externe al ţarulul relua
tirul negocierilor de unde Sazonov
ti lasase ; tl relua tn acelaşi spirit şi
cu aceeaşi bunăvoinţll. &Jiarentâ.
Ned umeririle lut Brlltlanu se tm-
prăştlarâ deci şl ele. La o soluţi e tre-
buia sl se aJuugll.. Aliaţii n somau (... ].
4 august 1916,
la orele 11
Am venit la el tn.acea 1.1 călduroa.c;/1
de vară. Se h otărtse; l-am gâslt tu
camera nevestei sale ; ferestrele spre
grAdina larg desrhise. Adtnc emoţi o­
nat, se plimba prin odaie in aştep­
tarea lui Poklewsky căru ia trebuia
sâ-l notl!lcc otlclal hOU!.rtrea 11a (... ].
Ctnd 1 se spuse că Poklewsky a venit .
a tăcut o suprema srm ţare l.'a sll.-şi
ad une toate puterile şi ca să p orn ească
spre biroul lui [ ... ].
Dar hotartrea odat!i luatâ, rll.mT-
neau de stabilit, tn toate amânunt~l (;
lor, data şi condlţlunlle tntervenţtu­
nel noastre. Brătlanu ceru sl tnchele
doua. conventluni <'U Aliaţii. O conven-
tlune pollllcl l31 una ntllltară. Conven-
ţlunea politică avea dr ept scop sf\
cons fin ţească allanţa noastră cu
tmpll.trlta lnţel egere ş i sll consemnt>1.e,
printr-un act in ternaţlonal, sub tscâ-
lltura celor patru mari puteri
-Franta Rusia, Anglia şi Italia - re-
vendicările neamului r omllnesc. Con-
vcn ţlunea militara avea de scop ~ă
determine condiţtunlle acţiunii noas-
tre militare, sâ stabil ească data,
conttngente, com:mdamente etc.
Brâtlanu punea, ca o Cllnd lţto prea-
labili, ca ace.c;te convenţlunl, chiar
acea militară, să ne rnchelate cu to11
Aliaţii [ ... ]. ·
Celelalte condiţiuni cltrora BrlUia-
tiU Llel subordona posibilitatea tnter-
venţiUn el noastre erau urma.toarele:
1. Ofensiva pc toate tronturlle care
1 se an unţase· şi la participarea căreia
Aliaţii veni seră cu attta stărulnţâ să
ne Invite.
2. Ofen!<lva pe frontul rusesc a\'tnd
ca obiectiv Ctmpla ungari\.
:l. O ofensivă a armatei lua Sarrall'
la Salonle.
4. 200 000 ruşi tn Dobrogea car e s11.
ne aJute a ne aoara tmpotriva bulga-
rilor.
6· Sosirea netnttrzlatll. a mun tţlu­
nllor şi armamentelor prin Rusia.
6. Aliaţii sll. ne a!<lgure, prin tmpru-
muturl , sumele trebuincioase răl­
bolulul.
'1. Comanda regelui n omAnlel rhlar
asupra contlngP.ntelor ruseşti ce vor
lupta pe teritoriul românesc.
Pe a<'este baze, tratativele tncepurl\.
ronv(>nţia poliU că a mers u şor .
Aliaţii n-au mal r eincep ut discuţia
asupra revend icăril or noastre 1 .. ).
D'tr la convenţia militară di scuţia
a rost lungă 13i anevoloasll.. De ofen-
siva general1 n-au tncclat de a vorbi,
dar au men tionat-o tn tra tat numai
sub o tormâ lcvazlv!I.J.
Ofensiva ruseasca au flgâllult-o
formal; fl\rl\ nici o stll.rulntă deo~c­
bltă din partea n oas tră, a u declarat
că de Indata. ce se va rtccreta mobili-
zarea noastra vor porni o mare ofen-
sivă, avfnd drept obiectiv Ctmpla
ungureasl.'ă. De asemenea, au dat
t oate tlgăduiellle şi toate asigurarii~}
(Continuare tn p. 61)
4
Maurlre Sarrall, general francez,
co mandantul corpului expedtţtonar
debarcat la Salonle - n.r.
51
 Uin istoria
ALEXANDRIA
Metropola dintre
EMILIA TOMESCU
lntem elată in secolul IV i.e.n. de către
Alexandru Macedon, dezvoltindu-se in perioada
de maximă strălucire a epocii elenlstlce, ca
expresie a pro s perărU economice a părţii răsări­
tene a bazinului Mării Medlterane, oraşul Ale-
xandrla1 a fost punctul de intilnire a drumurilor
comerciale ale acelei vremi ş i anlmatorul
curentelor culturale in această parte a lumii.
[...] Se spune că Alexandru, punind stă­
pînire pe Egipt, voia să intemeieze acolo o
mare cetate grecească, cu multă lume, care
să-i poarte numele, ba chiar că ar fi î nceput să
măsoare şi să înconjure un loc care, d u pă
părerea arhitecţilor, era atit de întins, cum nu
mai fusese altădată l?entru vreo altă cetate
[ ... ]. A poruncit [arhttecţilor] să tragă dire,
inchipuind zidurile cetăţii, potrivit cu locul.
Luînd făină, au tras in cîmpia cu pămî nt ne-
gru o jumătate de cerc din centrul căru ia por-
neau spre margine drumuri drepte, restrin-
gîndu- şi mărimea ca franjurile unei hlamide.
fA.lexandru) a poruncit arhitecţilor să se
aştear nă pe lucru".
Astfel relatează Plutarh, în Vieţi paralele,
fondarea oraşului Alexandria în a nul 332-
331 i.e.n.
Cerînd părerea arhitecţilor şi inginerilor
săi , vizitînd el însuşi locul şi grăbind desfă-
1 In imagine, planul oraşului antic (reconstituire).
52
.:i~ilizaJiilo..
două
şurarea lucrărilor, regele macedonean a mani-
festat şi in această acţiune entuziasmul carac-
teristic faptelor sale. Nici ţănnul lipsit de
promontorii, cu un sol pietros, salin, puţin pro-
pice vegetaţiei , nici lipsa aproape totală a apei
potabile şi nici distanţa apreciabilă de Nil
n-au fost in măsură să-I abată de la ideea în-
temeierii, acolo, a unui oraş care să rivalizeze
cu Tyrul fenician sau cu Memfis, vechea capi-
tală a faraonilor egipteni.
Locul ales pentru construirea oraşului era
o limbă de pămînt cuprinsă intre Marea Medi-
terană şi Lacul Mareotis (Mariut}. Dimensiu-
n ile acestui teritoriu - după geograful Stra-
bon - a r fi fost de 7-8 stadii (cea. 1,5 kilo-
metri) pe latura îngustă şi 30 stadii (aproxi-
mativ 5,5 kilometri} pe latura lungă. Pe
acest petec de pămînt se găsea mica localitate
Rakotis, punct de garnizoană în epoca fara-
onilor. Oraşul avea să fie situat "intre două
mări", cum spune Strabon (Marea Mediterană
la n ord, Lacul Mareotis la sud). "In tot Egip-
tul - notează acelaşi geograf - acesta este
singurul loc potrivit atît pentru comerţul
pe mare, datorită excelentului său port, cit
 C if
şi pentrucomerţul pe uscat, deoarece totul
se transportă. foarte uşor pe apă. şi se adună.
într-un J>Unct care reprezintă. cea mai mare
piaţă. dm lume".
Obstacolul principal, lipsa apei potabile,
a fost înlă.turat datorită. înţelepciunii şi inge-
niozită.ţii constructorilor. Alimentarea cu apă.
se fă.cea exclusiv din Lacul Mareotis, printr-un
sistem de rezervoare, ceea ce a necesitat o
i mensă. cantitate de muncă. pentru să.parea
canalelor, instalarea conductelor şi acoperirea
lor. Dintre toate vestigiile celebrului oraş, cea
mai impresionantă. privelişte o oferă. azi acest
uriaş pă.ienjeniş de canale şi rezervoare.
Primele să.pă.turi arheologice sistematice, în-
treprinse de Mahmud el-Falaki, incepind cu
anul 1865, au scos la supraf aţă. aproximativ
700 astfel de rezervoare remarcabile prin ca-
pacitatea, eleganţa şi soliditatea lor. Consoli-
date de romani , 620 dintre ele mai funcţionau
încă la începutul sec. XIX. Ală.turi de marile
rezervoare existau altele particulare, plasate
la subsolul caselor respective şi comunicind,
prin multiple derivaţii , cu principalele braţe
ale marelui canal care pornea din Lacul Ma-
reotis şi se termina în portul Kibotos.
Arhitectul lui Alexandru a fost D einocrates
din Rhodos, oraşul fiind ridicat după planu-
rile şi sub îndrumarea lui . Di spoz iţia străzilo r
(sondajele arheologice au reperat şapte st răzi
longitudinale şi 15 străzi transversale) dădea
Alexandriei o configuraţie specială, pe care
P lutarh a comparat-o cu o "hlamidă mace-
doneană". In urbanistica Alexandriei - şi
tn aceasta constă. originalitatea aşezării -
s-a imbinat concepţia rigidă, strict geometrică
a planurilor de construcţie greceş ti cu tendin-
ţa spre grandios şi monumental, specifică
tradiţiilor locale, orientale.
In această. structură, cu străz i largi, astfel
incit carele şi caii să circule în voie, se de-
semnau două. axe, care alcătuiau cele două
direcţii principale de circulaţie. In punctul
lor de intersecţie, plasat în centrul oraşului,
cele dou ă artere formau o vastă piaţă publi că,
agora.. Dimensiunile foarte mari ale uneia
dintre artere, Calea Canopică (7,5 km lungime
şi 35 m l ăţime). se explică prin importanţa ei
pentru desfăşurarea cortegiilor militare sau
a fastuoaselor procesiuni legate de ceremonialul
tncoronării .
La moartea lui Alexandru Macedon (323
î.e.n.), succesiunea evenimentelor care au
avut loc in diferitele regiuni ale lumii greco-
orientale, ciocnirile vijelioase di ntre urmaşii
monarhului (diadohi) au dus la prăbuşirea
vastului imperiu întemei at de acesta şi la
apariţia unei serii de state noi, mai stabile:
regatele elenistke. Egiptul a revenit diado-
hului Ptolemeu Lagos, proclamat rege sub
numele de Ptolemeu I Soter (323-285 i.e.n.).
Om politic iscusit şi organizator talentat,
Ptolemeu I a întemeiat o nouă dinastie, care
a domnit timp de aproape trei secole (pînă in
anul 30 i.e.n.) ş i în timpul că reia ctitoria lui
Alexandru, ridi cată la rang de Capitală, a
cunoscut toate vicisitudinile, da r şi toată
gloria monarhiei ptolemeice.
1 -
--
Capitala Egiptului
ptolemelc
Înconjurată de ziduri masive a căror lun-
gime era, după indicaţiile lui Mahmud el-Fa-
laki, de 15,8 kilometri, Alexandria, reş edinţă
a puterii supreme şi centru administrativ,
era formată din cinci cartiere - Nekropolis,
Rakotis, Bruchium, Delta şi Hipodromul.
Dintre acestea, cel mai important era cartie-
rul regal - Bruchium - ce ocupa un sfert,
dacă nu chiar o treime, din întreaga suprafaţă
a oraşu lui . De la capul Lochias spre vest,
de-a lungul ţănnului, se desfăş urau cele mai
somptuoase edi1icii ale Alexandriei, începînd
cu palatele regale ce stîrneau uimirea vizita-
torilor, prin numă.rul apartamentelor pe care
le cuprindeau şi prin varietatea construcţiilor.
Lîngă acest complex de palate era situat
teatrul, in faţa căruia se găsea insula Antiro-
dos, cu un mic port şi un impunător palat.
In dreptul capului Posidium se afla un templu,
ridicat de Ptolemeu I Soter in cinstea zeului
Poseidon. Generalul roman Antoniu, in tim -
pul şederii sale in Egipt (sec. I i.e.n .) a adău­
gat capului Posidium un mal artificial, pre-
lu ngindu-1 astfel pînă în mijlocul ma relui
port. La extremitatea lui şi-a construit o vilă
somptuoasă, dorind să trăiască aici departe
de viaţa publică.
Intre templul lui Poseidon şi agora se găsea
Caesarcumul, al cărui amplasament a fost
astăzi identificat. Co ns trucţia lui a fost ini-
ţiată de regina Cleopatra, în onoarea lui An-
toniu, şi continuată de August, care a consa-
crat templul cultului imperial. In faţa lui se
găseau două obeliscuri provenite din oraşul
H eliopolis şi denumite 11 acele Cleopatrei",
iar in jurul lui se ridicau numeroase alte temple
şi sanctuare, închinate unor zeităţi ca H er-
mes, H efaistos, Mithra, Isis ş.a.
Aproape de zidul de incintă. a l oraşului se
înă lţa Serapeumul, templul închinat zeului
Serapis. El face parte dintre puţinele clădiri
care au rezistat rigorilor timpului, constituind
astăzi una din atracţiile arheologice ale
oraşului. Amplasat pe o colină artificială,
edificiul, in forma unui vast patrulater, era
precedat de o scară. monumentală cu 100
trepte, care duceau la o nu mai puţin impre-
sionantă suită de 300 coloane. În centrul
cons trucţiei se găsea templul propriu-zis, ce
ocrotea statuia colosală a zeului Serapis,
lu crată in metal şi nes temate. Ochii, din pietre
preţ ioase, strălu ceau în semiobscu ritatea în-
căperii. Templul avea spre răsă rit o fereas tră
dispusă in aşa fel, încît prima rază de soare
cădea pe buzele zeului. Totul era făcut din
dorinţa de a impresiona, de a copleşi prin fast
si mister.
'
Serapeumul a funcţion at şi după cucerirea
Egiptului ptolemeic de către romani {30 i .e.n .).
Urmînd politica lui August, împăraţii romani
a u desfăşurat la Alexandria o apreciabilă
activitate edilitară l egată de conservarea
vechilor monumente sau de ridicarea altora
noi (temple, forum uri, băi, palate). Hadria n,
care vizitase de două ori oraş ul, a mărit Sera-
53
peumul, dă ru indu-i statui ce există şi astăzi
în m uzeul din Alexandria.
Activitatea clocotitoare a mulţimii din
port uri şi docuri, acostarea sutelor de vase
din diferite colţur i ale pămî ntului , d es cărcîn d
sau încărcînd cele mai f~lu r ite produse, era
străjuită de m arele far. Prin noutatea şi îndrăz­
neala sa, această con strucţie a stîrnit admi-
raţi a ş i interesul co ntemporani lor, fiind con-
sid erată, curind d u pă realizare, drept una
din cele şapte minuni ale lumiil. A fost ri-
dicat în vremea lui Ptolemeu II Filadelful
(285-246 î.e.n .), d upă planurile arhitectu-
lui Sostratos din Cnidos, al cărui nume, după
cum m ăr tu ri seşte P liniu, a fost gravat pe far
împre ună cu in scripţia : "Monumentul a fost
consacrat de arhitectul Sostratos din Cnidos,
fiul lui Dexipharr, zeilor salvatori pentru cei
ce călătoresc pe mare".
Construcţi a era din m armură albă şi se
compunea· din mai multe turnuri s uprapuse
in terase. Geograful a rab Al-Edrisi (sec. XII)
menţionează exi stenţa a trei astfel de turnur ~ ,
p e o înălţime de aproxima tiv 180 metn.
După o t radiţie orală, n eco nfirmată de cerce-
tările arheologice, farul era fixat de stincile
de sub apă prin interm ed iul unor mari blo-
curi de sticlă. Blocurile de pi atră de la supra-
faţă era u legate între ele prin plumb topit,
in loc de mortar, procedeu care a asigurat
farulu i o rezi stenţă de-a lungul a aproape
1500 ani . Combustibilul destinat aprinderii
focului în far era t ransportat în partea centrală
a construcţiei cu a jutorul unor scripeţi. În
colţurile primei terase se afla u un triton de
bronz, cu aj utorul cărui a se an unţa apropierea
inamicului, un altul care indica punctul unde
se gă sea soarele, iar î n latura ce dădea spre
largul mării, faimoasa og lindă concavă, despre
care se spune că avea o dublă proprietate: de a
indica ap ari ţia la orizont a unui vas şi de a
incendia corăbiile inamice ce ar fi venit să
atace Alexandria. Datorită oglinzii şi înăl­
ţimii co nstrucţiei , lumina era vizibilă - după
mărturiile vremii - de la o d i stanţă de apro-
xim ativ 180 kilom etri . După Pliniu, construc-
ţi a fa rului se pare că ar fi costat enorma s um ă
d e 800 talanţi .
Unde e mormintul
lui Alexandru 7
În centrul metropolei se ridica Paneum , o
colină artificială , inverzită, în vîrful căreia se
ajungea pe o scară în spir a lă. De sus, călă­
tontl avea la picioare intreaga panorami a
or aşului. La poalele colinei, nu departe de
punctul de intersecţie al cel<'r două mari
ar tere se a fl a, probabil, monumentul funerar
închinat lui A lexand ru Macedon .
U nde se găseşte, spuneţi-mi , mormîntul
lui" Alexandru ?", întreba, la sfîrşitul sec. IV,
patriarhul de Cons tantinopol Ioan Hrisostorn .
Astăzi, aceeaşi intrebare rămîne fără răspuns.
Destinul postum al lui A lexandru a fost
tot atit d~ frămintat ca ş i viaţa sa. Depus ini-
ţi al în templul zeului Amon, corpul marelui
comandant a l anti chităţii a fost transportat
1 Vezi l\lagazln Istoric, nr. 1 t / 1972.
54
•
mai întîi la Memfis, în timpul lui Ptolemeu 1
Soter, ş i apoi la Alexandria, de către Ptolemeu
II Filadelful. Acesta îi ridicase un monu-
ment imp un ător, în care urmau s ă fie depu şi
toţi membrii dinastiei ptolemeice. Mai tîrziu
- după autorii antici - Ptolemeu X (117-
107 ŞI 88-80 î.e. n .) a comis sacrilegiu! de a
schimba sicriu! de aur conţinîn d corpul lui
Alexandru cu unul de sticl ă. A ugust ar fi
vizitat mormîntul, i s-ar fi 'inchinat ş i ar fi
depus o coroană de aur, iar mai ttrziu, Septi-
miu Sever ar fi î nchis a ici vestigii preţioase
p rivind religia vechiului Egipt, pe care vroia
să. le su s tragă s tudierii, dar nu av~a curajul
să le distrugâ .
Mormîntul s-a degradat treptat, dispărîn d
spre sfîrşitu l sec. III, în timpul frămintatelor
domnii ale împăraţi l or Au relia n ş i Diocle-
ţi an . Astăzi nu se m ai ştie nimic despre el,
deşi num eroşi arheologi a u căutat cu perse-
verenţă să dezlege această probl emă.
Constelatie
•
a
spiritelor vremii
În acest ora~ imens, cel ma i important cen-
tru al elenis mului, cu o viaţă eco n omi că clh-
cotitoare, plină de contraste, se întîlneau :;-t
ideile diferi te lor cu ren te fi lozoficc ş i politic(·.
La Alexandria tşi d es fă şu r au activitatea pro-
povăduitorii felu ritelor secte, magi, astro-
logi. Aici n.păreau utopii religioase, care co-
respundeau stări l o r de spirit ale celor asupriţi
şi umiliţi. Ş i t ot aici, Herophilos, Erasistra-
tos ş i H eraclid din Tara nto a u pus bazele şco li i
medicale întemeiate pe observaţii de labora-
tor ş i pe studii anatomice. La Alexandria a u
lucrat celebrul matematician şi astrono m Co-
non din Samos, precum ş i geograful, astro-
nomul şi istoricul Eratostene. Arhimede d in
Siracuza a venit a ici să-şi perfecţioneze cunoş­
tinţele. In această epocă de înflorire a ştiinţei,
Strabon a dat viaţă uriaşului material alcă­
tuit din informaţiile şi rezultatele cercetărilor
geografice î n monum entala sa ope ră Geogra-
fia, iar in istor iografie, P olybios a promovat
o nouă co ncepţie, aceea a universalităţii in
t ratarea fenomenelor social-polit ice. L a Ale-
xandri a s-au făcut primele cercetă ri i n
domeniul literaturii, lingvisticii ş i istoriei, în
cadrul cărora au fost studiate cele mai stră­
lucite produse literare şi istorice ale spiritului
clasic grec ş i clasificate după o scară a valori -
lor, conformă "canon ului alexand rin" .
Toată această uriaşă activitate d e studiu
ş i cercetare s-a desfăşurat in cele do u ă insti-
tuţii celebre ale vremii : ~1u seionul şi Biblio-
teca. Co nst rucţi a lor, î n incinta cartierului
regal, a fost începută în timpul lui Ptolemeu I
Soter, lucr ăr ile t erminîndu-se s ub Ptolemeu II
Filadelful. Museionul, adevărată academie a
ştii nţelor ~ .reu!lit cele.. mai strălu ~i ţ~ spirit.e
ale filozoftet, hteraturn, matemabcu , medi-
cinii, astronomiei. C lădirea cuprindea săli
de lectu ră şi amfiteatre destinate colocviilor
ş i conferi nţelor, laboratoare, săl i de anatomie,
un observator astronomic, o grădină botanică
şi un parc zoologic. În curţi şi esplanade în-
verzite, s ub porticuri umbroase, dep artP. de
 l

larma oraşului , savanţii antichităţii lucrau .
Ptolemeii s-au folosit de t oate mijloac~l e
pentru a aduce la Alexandria ceea ce produsese
mai valoros spirit ul a ntic. Incredinţî nd, în
anul 290 î .e.n ., lui D emetrios din Phaleron
misiunea organizării unei vast e biblioteci,
Ptolemeu I Soter a investit uri aşe sume p entru
colecţion area de manuscrise p articulare sau
biblioteci într egi, ap arţinînd oraşelo r sa u di-
feriţilor suverani. In timpul lu i Ptolemeu II
Filadelful a fost achiziţio n ată bibliot eca lui
Aristotel. Speciali ş tii au desfăş urat o in te n să
activitate p entru col ecţi o narea şi multiplica-
rea ma nuscriselor ra re, p entru depistarea
falsurilor, au efectua t critici ş i coment ar ii
asupra t extelor şi a marilor autori. Astfel, cu
timpul s-au strîns a ici va lori inestimabile.
Alături de ist oria E giptului, scrisă de Manetho n
şi Eratostene (care a fost mul tă vreme condu-
c ătorul Bibliotecii), se spu ne că a existat
un manuscri s al lu i P itagora, păs trat într-un
tub de a ur ş i p e care sav a nţii il cercetau cu o
pi oasă em o ţi e. O bibli otecă de ma i mici pro-
po rţii , unde era u păs trate sulurile de papir us
co n ţ inînd manuscrise de c i rcul aţie ma i res-
trî nsă, a fu ncţi o n at în incinta Serapeum ului .
Ace astă impresi on antă acumulare de v alori,
a suferit primul prej udiciu î n anul 47 t. e.n .
ci nd Caesar, asediat în Bruchium, a ordonat
incendierea flotei şi a a rsenalelor egiptene.
Focul mistuit or a cuprins ş i Biblioteca, dis-
t rugî nd un n u măr apreciabil de manuscrise.
A ntoniu a incercat să aten ueze iremediabila
pierdere, transporttnd la Alexandria m agni-
fica col ecţie a suveranilo r attalizi din Per-
gam , ce conţ in ea peste 200 000 volume scrise
pe p ergament. Dup ă inst a ura rea stăpînirii
r oma ne în Egipt, marea m ajoritate a manus-
criselor a u luat dr umul R omei. I n a nul 270
e.n. , in timp ul campaniei de represalii ordo-
nat e de A urelia n în urma răscoale i d in P almy ra
ş i Alexandria, odată cu Bruchium ul a fost
di st ru să ş i cea mai mare parte d in Bibl iotecă .
" Alexandrea ad Aegyptum", unul dint re
cele cîteva zeci de o raşe create de marele
ero u al an t i chităţii şi care-i p urta u numele,
a s upravieţuit multor secole, m omentelor de
m ari fră mîn tări p rovocat e de moartea lui
Alexand ru ş i prăb uş irea imperiului intemeia t
de acest a, st ingerii dinastie1 Ptolen,eice ş i
cuceririi romane (30 i.e. n .), precum şi ata-
curilor a ra be (642 ş i 968 e. n .).
•

A 11

,.lţi stau la indemînd, acolq cititor...

Dacă cea moi importantă b ib liotecă pub lic ă din antichitate o fost aceea din Alexandria cuprin zind
(după unele surse) aproximativ 700 000 volume (suluri de popirusuri) , cea dintti instituţie -:ul t urolă de acest
gen o fost crea tă, tn sec. IV t.e .n. , de către tiranul Cleorchos , in Herocleo din Pon t (colonie g recească
pe litoralul sudic al M ării Negre ).
După cucerirea ţă rilor limitrofe Mediteronei , dintre core multe cu o civilizaţie Tnflori toore , romanii ou
Imprumutat numeroase elemente din cultura popoarelor in trate tn stăpînirea lor, In acelaşi timp , multe opere
de a rtă, suluri de popirusuri ou fost duse la Roma din Cortogino, din oraşe le Asiei Mici, din Grecio, intrtnd
tn bibliotecile particulare ale unor comandanţ i de vază romani . Alături de aceste bunuri de origine străină ,
deosebit de preţioase ou fost şi colecţiile de cărţi adunate de oamenii de ş tiin ţă şi de scriitorii romani, ca Pliniu,
Vorro, Cicero ş . a.
Tn sec. 1 t.e.n . , cop işt i sclavi ou fost puşi să multiplice lucrările lui Cicero, apoi şi ale altora. Operele
multiplicate ou putut fi răsp tndite astfel nu numai în capitala romană, ci şi tn alte oraşe ale im periului.
ln ac eeaş i perioa dă s-o pus problema în fiin ţării bibliotecilor publice la Roma. După cum ne spune Suetoniu,
primul core o vrut să tn făptu io$Că acest lucru o fost Coesor, sf1rş i tu l lui prematur (44 t.e.n.) tmpiedidndu-1,
tnsă , să -şi realizeze ideea . Meritul de o fi Tnfiin ţot prima b ibliotecă p ublică la Roma i-o revenit istoricului Asi-
nius Pollio, un prieten al fmpărotu l ui August. Inst i tuţ ia crea tă de el o funcţionat in Atriul Libertăţii , despre core
ne aminteşte şi poetul Ovidiu 1n Tristele sale: "Şi Atriul Libertăţii din mori vechimi deschis/ Lucră r ilor
savante .. ."
lmpărotul Augus t o 1ntemeiot el tnsuş i clouă biblioteci publice. Una, intr-o clădire anexă o templului
lui Apoi/o, de pe Pa /atin, conţintn d manuscrise tn limbile latină şi greacă. Această instituţie o reţin ut , şi ea ,
atenţia poetului exilat la Tomis: ,,lţi stau la îndemînă, acolo, cititor/ Şi toţi poeţii antici cu operele lor" . Distrusă
de un incendiu in anul 64 e.n. , tn timpul lui Nero, apoi reconstitultă de către Domiţion, Biblioteca o fun-
cţ ionat ptn ă tn anul 363 e .n. Cea de-o doua o fost amplasată , de August in Porticul Octoviei.
Tn sec. IV e.n. , n umă ru l bibliotecilor publice din "Cetatea e ternă" o fost de douăzeci şi opt. Existau
astfel de insti tu ţi i de cul tură , după cum ne in formează diferi ţi autori antici, şi tn alte o r aşe ale vastului
Imperiu roman. S-o descoperit, de exemplu, o b ib liotecă din Herculonum, cuprinztnd aproximativ 1 800 su-
luri de manuscrise, core, dup ă cum s-a constatat, fuses e ră etichetate şi aşe za te in rafturi.
Din pă cate , cele moi multe biblioteci antice ou fost dis truse şi din această cauză foa rte pu ţin e opere
ou ajuns pînă la noi. S-ar fi pierdut , după unii autori, cîteva zeci de lucrări literare ale lui Sofocle , pos te ri t ăţii
răm tn tndu-i doar şapte . In sec. 1 e.n . o mal existat la Roma o carte, al cărei autor, Cheremon , explica in limbr.
grea c ă tainele hieroglifelor. Din această carte supro vie ţuind doar fragmente de popi rus uri, ou trebuit să trea că
18 secole ptnă la descifrarea scrierii egiptene de către j. F. Chompollion. Vestigii ale altor biblioteci ne-ou
parven it sub forma unor cataloage,
Pierderile ou fost, desigur , imense. Ş i , totuşi , dacă antichitatea romană ne-o rronc;mis numeroase scrien
de more valoare, acest fapt se da to reşte , in more măsu ră, şi bibliotecilor. Prof. A. LEHOTZ

-
~

} '
 -
..

• !
:

pest Vienei
În ziua de 12 februarie 1934.
G. E. R. GEDYE p e la ora 11 , pe cînd traver-
sam Ringstrasse, privirile
PublicAm in acest numAr ultimul episod din cartea lui mi-au fost atrase de un lung
G.E.R. Gedye, Bastioane căzute 1 . Este vorba de fragmentul in şir de tramvaie imobilizate.
care autorul relateazA represfunea singeroasl sivirşftl in zilele de Cunoscînd gravitatea situa-
12-15 februarie 1934 de trupele de sub comanda guvernului Dollfuss ţiei din acele momente ş i
impotriva muncitorilor. Rldicindu-se pentru apArarea democraţiei , amintinrlu-mi de ziua de 15
proletarfatul austriac a dat primul exemplu de lupti armatA im- iulie '27, mi-am dat seama
potriva fascismului in Europa. Copleşiţi de superioritatea numerici că se întîmplă ceva. Cînd
a forţelor represive (circa 85 000 soldaţi, poliţişti, gArzi ale m-am apropiat, patru sau cinci
Heimwehr-uluf), care au folosit şi artilerfa impotriva celor apro- vatmani care stăteau de vorbă
ximativ 25 000 membri ai Schutzbund-"'lul, muncitorii au fost au tăcut brusc; auzind că le
infrinţl. A urmat o adevArati bale de singe, in cursul cAreia adresez cuvîntul Genossen ("to-
circa 2 000 muncitori au fost ucişi, far 5 000 rinfţl; peste 1O 000 varăşi") s-au luminat la faţă.
in s urgenţi au fost arestaţi, mulţi dintre ei fUnd Internaţi in lagAre - Ce se întîmplă aici, to-
de concentrare; peste 1 000 au fost condamnaţi la inchisoare, far varăşi? Faceţi grevă sau este
11 executaţi. pană de curent?
La scurt timp, a fost instauratA dictatura fascisti des- - Partea proastă este că
chis A; printr-o aşa-zisi Constituţie, promulgatA la 1 mai 1934, nici noi nu prea ştim, a răspuns
toate partidele politice au fost desfiinţate, far libertiţlle şi dreptu-
rile democratice suprimate. unul dintre ei. Am auzit că
La 25 iulie 1934, naziştlf austriacf, inspiraţi şi conduşi de la Linz se trage în muncitori.
la Berlin, au organizat o tentativA de lovituri de stat; 150 naziştf Aici, nu mai funcţionează
inarmaţi au ocupat clAdirea postului de radio, obligindu-1 pe crai- curentul. O fi o simplă pan~.
nici si anunţe demisia lui Dollfuss, iar un alt grup 1-a asasinat un act de sabotaj al naziştilor,
pe cancelar. Puciul a fost lichidat de autorităţi. Noul cabinet ori semnalul grevei generale,
condus de Kurt Schuschnfgg a continuat politica lui Dollfuss, asta nu mai ştim .
incercind pe plan extern si se sprijine pe Italia fascisti, iar pe
plan intern menţlnind şi intirfnd regimul de dictaturi. In martie - Numai că, a continuat
1938, Au!:trla a fost cotropiti de hitleriştf şi anexatA la cel de-al un altul, dacă c ad e vărat că
treilea Reich. armata trage în muncitori la
Linz, ăsta este, in mod sigur,
1
Vezl Magazin lstorlc, nr. 4, 5, 6, 7, S/1976. semnalul pentru declanşarea

5G
grevei, dacă nu chiar al rezis-
tenţei muncitoreşti înarmate.
Am sărit intr-un taxi şi am
indicat şoferului adresa sediu-
lui Partidului Social-Demo-
crat, aflat :in clădire~ unde
funcţiona şi ziarul Arbel-
terzeltung. La uşă făceau de
gardă doi activişti, îmbrăcaţi
în echipamentul lor obişnuit
din "timp de pace", ca in
fiecare zi. Cu toate astea,
atmosfera era încărcată. Gri-
lajul de la intrare era închis,
iar prin ferestrele de la parter
se vedeau chipurile agitate ale
citorva oameni. Cind am bătut
la uşa zăvorîtă, cineva a între-
deschis-o de două degete şi
m-a întrebat ce doresc. Am
cerut stăr uitor să vorbesc cu
vechiul meu prieten, ziaristul
Oscar Pollak. In cele din urmă,
lanţul care bloca u şa a fost
desfăcut şi mi s-a permis să
mă strecor înăuntru; apoi,
uşa a fost zăvorîtă din nou.
În sedi u, atmosfera era apăsă­
toare, ca în preajma declan-
şării furtunii . Am trecut prin
mijlocul unei duzine de tineri
militanţi şi a m străbătut cori-
doarele pustii pînă la biroul
lui Pollak. L-am găsit schim-
bîndu-şi haina de toate zilele
cu o tunică ce nu şie-verzuie; era
limpede că nu avea nici o se-
cundă de pierdut.
- P entru Dumnezeu, am
exclamat, ce se petrece? E
g revă sau nu ? Vă pregătiţi de
luptă sau e o simplă demon-
straţi e? A tacaţi sau vă apăraţi?
- Situaţia este gravă, mi-a
replicat el fără nici o urmă
din zimbetul cordial care-i
lumina deobicei chipul, foarte
gravă. Este "măturoiul" pe
care ni 1-a promis ieri Fey.
Poliţia a atacat Cercul mun-
citoresc din Linz pentru a
pune mina pe armele Schutz-
bund- ului ; oamenii n oştri au
ripostat, după care au fost
bombardaţi cu tunurile (vocea
îi tremura). Dollfuss i-a dat
mînă liberă lui Fey, care
vrea sînge; de aceea, ne-am
hotărît să răspunde m prin
grevă generală.
- Dar spune-mi, ce fel de
g revă generală este asta de
care n-au fos t încunoştiinţaţi
muncito rii din serviciile muni-
cipale? Chiar acum am stat de
vorbă cu cîţiva vatmani, ţe
Ringstrasse; sînt total dez-
o ri e ntaţi.
- Imi dau seama, dragul
m eu . Dar denunţul fă c ut poli-
ţiei de un trădător a dus la
arestarea şefilor noştri de gru-
pa şi, de aici, debandada. ln
această situaţie, am trimis
peste tot curieri şi sperăm că,
la prinz, toată lumea va fi la
curent cu declanşarea grevei.
- Şi Schutzbund-ul? Va lu-
pta?
- Bineînţeles. Ne-a ajuns
cuţitul la os. Din moment ce
guvernul vrea să ne vie de
hac, nu mai e nici o altă so-
luţie. Poate că, aşa, vom mai
putea salva repubHca. Să ştii,
însă, că lupta impotriva lui
Fey ş i Dollfuss va fi pe viaţă
ş i pe moarte.
Rostind aceste cuvinte, Pol-
lak mi-a strins grăbit mina şi
a adăugat: "Eşti in mare
pericol aici; dintr-o clipă
într-alta poliţia poate trece la
asaltarea clădini. Şi, acum,
gata cu discuţiile. Abia am
timp s-o şterg pe u şa din dos;
hai cu mine, sau fă cu m crezi".
Am coborît in grabă scara
ş i am ieşit din clădirea părăs1-
tă, însă, pe intrarea prin ci pală .
M-am trezit faţă in faţă cu un
impunător cordon de militari
şi poliţişti în ţinută de cam-
panie şi am fost somat să stau
pe loc, căci altfel voi fi îm-
puşcat. Comandantul a ordo-
nat încărcarea puştilor şi ţă­
cănitul incărcătoarelor mi-a
oferit una dintre senzaţiile pe
care le resimt cei puşi la zid,
la cinci dimineaţa. Unul dintre
şoferii camioanelor poliţiei,
care mă privea, mi-a şop tit :
"Sin te ţi ziarist străin? Mergeţi
cu pas domol pină la colţ.
Sint prea întărîtaţi şi, dacă
vă prefaceţi că nu vă uitaţi la
ei, n-o să vă mai bage in
seamă".
l-am urmat sfatul şi, citeva
clipe mai tirziu, am ajuns în
centru cu un taxi.
Zidurile vor sta
marturie
Pe Ringstrasse, Primăria fu-
sese înconjurată şi invadată
de poliţie. În interior, primarul
socialist Karl Seitz, parlamenta
cu un grup format în exclusi-
v itate din ofiţeri ai Helmwehr-
ului .
- Evacuaţi imediat Pri -
măria, le poruncea bătrînul
domn, plin de demnitate. Sint
primar ale~ prin voinţa po-
porului. Şi nu voi ceda decît
tn faţa forţei .
Ceea ce s-a şi întîmplat ime-
diat : Seitz, împreună cu toţi
consilierii municipali socialişti
pe care oamenii lui Fey a u
putut pune mîna, au fost ares-
taţi şi trimi şi la închisoare.
La periferie a inceput des-
făşurarea dramei . Poliţia şi
Heimwehr-ul au încercat să
intre cu forţa in cetăţile mun-
citoreşti - pe care municipa-
Jitatea socialistă le ridicase
de jur împrejurul oraşu lui -
deschizind focul ori de cite ori
se opu nea rezistenţă .
Membrii Schutzbund-ului au
inceput să caute in grabă ar-
mele tn ascunzătorile unde
fuseseră dosite; cind le-au gă­
sit, le-au folosit pentru a-şi
apăra locuinţele. In Ottakring,
Floridsdorf, Favoriten şi în
alte cartiere populare, intră­
rile in cu rţile interioare ale
blocurilor de locuinţe au fost
baricadate.
In multe cazuri, însă., mun-
citorii nu au reuşit să găsească
armele, deoarece aceia care
cunoşteau locul ascunzătorilor
fuseseră arestaţi, înainte de
declanşarea luptelor.
În alte părţi , însă, - la
Karl Marx-Hof, în cartierul
muncitoresc Ottakring, in in-
sorita cetate-grădină de la
Sandleiten ascunzătorile
au fost găsite. Către ora 16,
am. î~ceput. să aud împuşcă­
tun mterm1tente; la ora 18,
ţăcănitul sinistru al mitrali e-
relor răzbătea din t oate pun-
ctele "centurii roşii" .
Ci rc ulaţia s-a oprit complet,
taxiurile au dispărut. Vrînd
să pun pe cineva la adăpost
dincolo de cartierele mărgi­
naşe, a trebuit să merg pc
jos. Era cit pe aci să nu mă
mai pot intoarce în centru, la
birou. Atît santinelele Sch utz-
bund-ului, cît şi celelalte re-
fuzau să ţină cont de legiti-
maţia mea de ziarist. l\lă ch i-
nuiam mai rău ca Tanta ll : un
ziarist care d eţ ine o şti re sen-
zaţională, dar pe care nu
reuşeşte s-o transmită . După
ce o oră încheiată am încercat
să mă strecor printre cordoa-
nele de soldaţi , ca un şoarece
care aleargă de jur-împrej urul
cuşti i , am izbutit să trec. Cred
că era aproape ora 22 cînd un
zgomot surd de explozii m-a
ajuns din urmă pc Ringstrasse.
"Ei, mi-am zis, se parc că
c un tir de morti ere sau de
tunuri uşoare. Şi, totu ş i cum
• Rege al Frigiei sau Lidiei, in
mitologia ~eacâ, o indil la roame
şi sete veşnică tn Infern.
57
a r îndrăzni Dolltuss, şi chiar
Fey, să tragă cu tunul în
casele pline cu femei şi copii?
L e-ar fi atît de uşor să-i înfrîn-
gă pe muncitori tăindu-le elec-
tricitatea, gazul şi apa, şi îm-
piedicîndu-i să se aprovizio-
neze. .." .
Da r, după o oră, nu mai
aveam nici o îndoială . Tunu-
rile, mortierele ş i mitralierele
semăn au moartea în cetăţile
muncitoreşti şi în numeroasele
familii care trăiau acolo1 •
"Acest e ziduri, spusese cu
ani în urmă primarul Vienei,
cu prilejul inaugurării cetăţii ­
grădină vor rămîne mărturie
atunci cînd noi nu vom mai
fi". Într-adevăr, aşa a fost,
în să. altfel decît gîndise pri-
marul. Găurile provocate în
pereţii imobilelor de explozia
obuzelor, scrijeliturile gloan-
ţelor de mitralieră au fost as-
tupate mai tîrziu, dar nu cu
destulă grijă pentru ca unele
faţade să nu mai păstreze
locuri unde tencuiala este mai
deschi să la culoare decît res-
tul.
Tunuri şi tancuri
impotriva
muncitorilor
P ovestirea de taliată a fap-
t elor ar umple numai ea o
carte: nu o voi scrie aici.
De aceea, voi consemna doar
cîteva amintiri .
Reumann-Hof. După amiaza
zilei de 12 februarie. Poliţişti,
purtînd căşti de oţel , au năvă­
lit lovind cu bastoanele de
cauciuc pe locatari şi încer-
cînd să-i scoată din imobile.
!n momentul in care cîteva
femei înlăcrimate au ie şit la
ferestre, li s-a striga t "!napoi
sau tragem !". !n aceeaşi cli-
pă, a răsunat prima împu şcă­
tură : nu se ştie de unde. !n
cel mai scurt t imp, au fost
aduse unităţ i militare, care au
deschis· un tir infernal d e mi-
traliere; la adăpos tu l lui, p oli-
ţi ştii au ocupat acest imens
furnica r uman - etaj cu etaj,
apartam ent cu a pa rt ament. A
1 CIAd sociali şti i au preluat pu-
terea, tn 1919, au introdus un im-
pozit suplimentar la restaurantele de
lux, baruri şi la chirii le mari , cu
ajutorul cărora au contribuit la
construirea locu in ţel or rezervate
muncitorilor, cărora le-au st abilit o
chjrie echi val entă cu cheltuielile de
In lreţin ere. ln felul acesta au rost
.t igurat e l ocuin ţe pentru o şesi me
din populaţia Vienei, aproximativ
do uă sute de mii de persoane - n:a.
58
fost prima citadelă muncito-
rească cucerită : !n alte părţi,
acţiunea a fost susţinută de
maşini blindate şi tanchete.
La Liebknecht-Hof fasciştii
au utilizat o altă metodă. La
poarta clădirii a apărut o am-
bulanţă a Crucii Roşii, pe care
muncitorii au lăsat-o să intre.
ln curte, uşile maşinii s-au
deschis şi din ea a ţîşnit un
detaşament de pol~ ţişti care
au atacat pe apărători pe la
spate cu focuri de puşcă şi
mitralieră. Pînă la urmă, poli-
ţiştii au fost alungaţi cu mari
pierderi, iar ambulanţa a ră­
mas ca o dovadă a mişeliei
săvîrşite de autorităţile fas-
ciste.
ln cvartalul de locuinţe La-
ager, corpul de apărare munci-
toresc s-a întărit în tranşee
săpate pe cîmp printre case.
Aici, 2 000 oameni, înarmaţi
cu puşti, au ţinut piept asal-
tului unor unităţi militare,
dotate cu cea mai modernă
tehnică de luptă, timp de trei
zile şi trei nopţi, pe un ger
cumplit. Comandantul lor,
Julius Deutsch, unul din con-
ducătorii partidului socialist,
imi va povesti ulterior, în exil,
că în timpul bătăliei, în ciuda
sărăciei, n-a existat nici măcar
un furt la vreun magazin ali-
mentar sau de încălţăminte;
chiar şi guvernul a recunoscut
acest lucru.
Tactica excesiv defensivă a
lui Julius Deutsch, lăudabilă
din punct de vedere uma-
nitar, merită, însă, o severă
critică din punct de vedere
revoluţionar . Am asistat la
d estule insurecţii, reuşite sau
eşuate, pentru a şti că prima
grijă a insurgenţilor trebuie
să fie ocuparea imediată a clă­
dirilor publice: gări, poştă, te-
lefon, staţii de radio.
13 februarie, ora nouă di-
mineaţa . Am telegrafiat tot
ceea ce am putut; pic de obo-
seală , dar nu pot dormi. Ascult
fără să vreau exploziile suc-
cesive şi îndepărtate ale obu-
zelor trase asupra locuinţelor
muncitoreşti pline de oameni.
Nu atit această .canonadă surdă
mă ţine treaz, pe cît mă obse-
dează masacrul săvîrşit acolo.
Printre altele, ceea ce m-a
chinuit în orele lungi ale aces-
t e i nopţi crude a fost ideea că
asist la distrugerea de către o
forţă întunecată - aceea a
fascismului - a unei opere de
progres social concret, practic,
generos, o operă ce avea drept
rezultat înzestrarea semenilor
mei cu cîteva dintre bunurile
elementare de care am şi eu
nevoie. Adică: o locuinţă
curată, aer, soare, un petec
de verdeaţă zărit pe fereastră,
posibilitatea de a se spăla,
loc de joacă pentru copii, în-
grijire medicală. Iar toate
acestea nu ca o milostenie că­
reia trebuie să i se răspundă
cu umilă recunoştinţă, ci ca
un drept, ca o datorie minimă
a unei comunităţi care se res-
pectă, faţă de m embrii ei mai
puţin favorizaţi.
Şi iată , acum, aceste cvar-
taluri, răsărite în plină junglă
a lăcomiei celor avuţi , au fost
devastate, călcate in picioare,
făcute una cu pămîntul de
către fascişti.
Asasinul este
mulţum,it
ln zorii zilei de 13 februarie, •
fusesem la sediul central al
poliţi ei pentru a obţine un
permis de trecere dincolo de
linia de foc. Canonada cea mai
dură avea loc la Ottakring,
unde eu şi colaboratorul meu
l-am întîlnit pe Fey, coman-
dantul Heirnwehr-ului , stră­
lucind de mulţumire. După un
bombardament de o noapte
întreagă, comandat de Fey
tn persoană, Clubul muncito-
rilor fusese luat cu asalt.
Ca să pot pătrunde tn clădire
mi s-a dat un ghid; aici, am
văzut un spectacol fără prece-
dent. Un mare număr de proiec-
tile neexplodate erau înfipte
în pereţi. Apologeţi ingemoşi
ai fascismului s-au străduit să
demonstreze că, pentru a limita
distrugerile, guvernul dăduse
ordin să se scoată focoasele.
Colecţia de focoase explodate,
pe care am strîns-o dintre dă­
rîmături, infirmă această ipo-
teză - ca, de altfel, şi foto-
grafiile ruinelor pe care fasciş­
tii triumfători au făcut pros-
tia să le publice sub formă de
cărţi poştale şi să le răspîn­
dească în toată ţara. Gafa
aceasta n-au sesizat-o decît
după trei săptămîni , cînd au
retras din circulaţie cărţile
poştale emise. Imobilul era
la fel de ciuruit şi dărimat ca
şi cele pe care le văzusem în
Arra~ şi Albert 2 in 1916.
' Localităţi din Fra nţa, putern}c
bombardate de trupele germane w
primul râzboi mondial.
 La o fereastră dinspre curte,
s tătea spînzurat cadavru} unui
consilier municipal socialist,
care îşi pierduse minţile in
timpul acestei nopţi de groază
şi se sinucisese. Soţia unui alt
consilier, pe care poliţia a
făcut-o prizonieră, a înnebu-
nit şi ea şi a murit la scurt timp
după aceea. Dar majoritatea
apărător ilor imobilului s-a eva-
cuat prin reţeaua de canali-
zare.
Canalele au constituit o sal-
vare a s~cialiştilor învinşi.
Cei răniţi grav au rămas acolo
săptămî ni intregi, fiind îngri-
jiţi de medici in majoritate
ev rei, care îşi riscau astfel
cariera. Mi-aduc aminte şi de
un alt episod petrecut in acele
zile. Un tînăr englez, cunoscut
de-al meu, a venit să-mi ceară
un costum vechi pentru un
socialist rănit, care voia să
t reacă graniţa. Am deschis
dulapul şi, cind a văzut cîte
costume erau atirnate în el, a
strigat : ,.Pentru Dumnezeu!
un singur costum? Dar dv.
aveţi şapte. Imi trebuie cinci;
am în canale şase prieteni ră­
niţi, care riscăsăfieinhăţaţi ...".
Ce puteam să-i spun? A ple-
cat cu costumele. Folosirea ca-
nalelor explică miracolul de
la K arl Marx-Hof, care a fost
capturat de fascişti de trei ori
la rind, dar de unde impuşcă­
turile reizbucneau după ce
poliţia părăsea poziţia.
In dimineaţa zilei de 13
februar ie, numeroase cvartale
de loc ui nţe muncitoreşti mai
rezi stau încă; la un moment
dat, dînd colţul unei clăd iri,
m-am trezit din nou faţă în
faţă cu puştile poliţiei care
trăgeau asupra faţadei şi a
trebuit să ridic miinile şi să
bat în retragere. Nimeni nu
şt ia exact unde era linia fron-
tului, nici care case erau ocu-
pate şi care nu . La cîteva sute
de metri de zona focului , cîte-
va mii de muncitori asistau
în tăcere, indignaţi, dar resem-
naţi, fără cond ucători.
So cial- democraţii au recu-
noscut, dar prea tirziu, că poli-
tica lor parlamentară ii fă­
cuse să piardă contactul viu cu
masele. Ei n-au ştiut să între-
ţină flacăra revol uţi o n ară în
fiecare muncitor şi să facă din
fiecare socialist, bărbat sau
femeie, un soldat al cauzei
popula re. Partidul socialist se-
măn a cu o ţară care se bizuie
pe militari de profesie ; mi-
siunea de a infrunta fascis-
mul fusese lăsat~ doar pe
umerii Schutzbund-ului.
Ceal altă cau ză principal ă
a înfrîngerii a fost eşecul
parţial al grevei generale. In-
timidaţi de sa ncţ iunile din
a nul precedent, feroviar ii nu
au răspuns decît parţial ordi-
nului de a intra in grevă. De
aceea, Helmwehr-ul vienez a
primit întăriri s ubstanţiale
din provincie sosite pe calea
ferată. Mai mult decît atit,
am cunoscut personal mun-
citori pe care pierderea sluj -
bei îi speria mai tare decît
pierderea vieţii şi care in aces-
te zile tragice au con tinuat
să meargă la lucru în fiecare
dimineaţă. Seara, însă, cînd
se intorceau acasă, îmbrăcau
uniforma Schutzbund-ului, îşi
luau puşca ş i petreceau noap-
tea bătîndu-se in prima linie
pentru apă rarea ,.centurii ro-
şii" contra fasciştilor. In zori
lăsau armele, îşi scot eau tunica .
şi se duceau la uzină.
Imobil muncitoresc din l ·iena Lun. .,
Dollfuss oferă l1ardat dP. fortele reac(ionare
t n p. 56: demonstratie paşnicd a mun-
amnistia... cilorimii vwne:e i11 {ebruarif! 1 ~13 4,
inaintea încl'perii rewrsiunilor yuver-
Miercuri 14, am asistat la nului uoll{u.ss
ultimele tiruri de tun trase
împotriva cartierului K arl
Marx, după care steagul alb a
fost înălţat. Insurgenţii , in Război şi monarhist notoriu.
număr de cel mult 50, au ieşit Bătrînul a citit cu glas tare
din clădiri cu miinile ridicate, celor care s-au adunat procla-
livizi sub s udoarea şi pu lberea maţia lui Dollfuss, prin care
bătăliei. se tăgăduia amnistia gen e-
In aceeaşi zi, privind la bom- rală, cu excepţia căpeteniilor,
bardarea imobilelor care mai dacă se depuneau armele ina-
rezistau încă în Floridsdorf, inte de amiază..
am văzut apărînd o siluetă Cind am aj uns la tranşee,
firavă, îmbrăcată. in uniformă le-am găsit abandonate. Am
verde-cenu ş ie şi uşor de recu- făcut cale intoarsă şi am por-
noscut după. mantaua largă şi nit spre cealaltă extremitate
după. pana de şoim de la chi- a oraşu lui, Gocthe-Hof, unde
piu; ofiţerii de stat major i-au poliţia şi Helmwehr-ul per-
explicat stadiul operaţiilor. cheziţionau casele in căutarea
Era micul Dollfuss, obosit şi in surgenţ il o r dispăruţi. Bă­
încordat, care a declarat zia- tălia se sftrş i se. T ext ul amn is-
riştilor: "Sper că-şi vor da tici a fost radiodifuzat toată
seama curînd de inutilitatea noaptea, din jumătate în ju-
rez istenţei ş i că vărsarea de mătate de oră.
sînge va înceta. Sintem învi n- Statul major al Schutzbund-
gă.tor i pe toată linia, se va ului , ascuns undeva prin gră­
termina repede". dinJle din Floridsdorf, hotă­
Joi 15, pe ctnd traversam risc i ncetarea luptei. Luptătorii
Favoriten, incercind să. ajung care spera u să beneficieze de
la tran şeele din Laerberg, o amnistie au primit ordin să
maşină. a armatei s-a oprit în adune a rm ele cele mai puţin
apropierea mea şi din ea a utilizabile (celelalte fiind re-
coborît un of iţer în vîrstă. puse în asc unzătoril e lor) şi să.
L-am recunoscut pe prinţul le predea de îndată ce retra-
Alois de Schoenburg-H arten- gerea celor pe care-i aştep ta
stein, general, ministru de ştreang ul era asigurată..
59
 Printreaceştia din u rmă se
numărau ş i Otto Bauer şi J u-
lius Deutsch, despre care ra-
dioul spunea că, încă cu cîteva
zile i nainte de izbucnirea lup-
telor, "au fugit la Praga cu
cufere pline de bani furaţi ".
In realitate, ei putuseră lua
parte la luptă tocmai pentru
că se asc unsese ră încă de la
inceput ul ares tărilor preven-
tive, cu zece zile inamte de
inceperea răscoalei armate.
Si mbătă 17 februarie, am
plecat cu maşina la Bratis-
lava să iau un interviu celor
doi conducători so c i alişti pe
care i-am găsit in mijlocul
tovarăş il or lor cehoslovaci.
Bauer .condusese serviciul
de inform aţii al soc iali ş tilor
pî nă marţi seara, cînd nici-
unul dintre agenţii săi de le-
gătu ră nu s-a mai intors. E l
circula prin oraş îmbrăcat in
sal opetă de mecanic; la un
moment dat, 1-a oprit un tre-
cător spunîndu-i : "Vă cunosc,
sînteţi dr. Otto Bauer". Apoi,
spre marea uşurare a frun ta-
şul ui socialist, omul a adău­
gat, intinzindu-i mina : "Nu
sint de-ai dv. dar cei care sim-
pat i zează din tot sufletul cu
dv. sînt mulţi" . Bauer n-a
vrut să-mi relateze cum a
scăpat de soarta care il ame-
ninţa; astăz i , în să , nu mai
trădez nici un secret dezvălu­
ind că un cunoscut chirurg
vienez 1-a prezentat fascişti -
La 25 iulie 1934, ncuiş lii
lor drept nn rănit din rindu-
rile Hefmwehr-ului.
Rănit deasupra ochiului de
către un glonte ricoşat, atunci
cînd poziţii l e comandate de
el au fost date peste cap de
fascişti, Julius Deutsch a lua-
t-o la fugă aproape la întîm-
plare prin păduri şi peste cîm-
puri. Cind, după multe ocoli-
şuri a ajuns in apropierea fron-
tierei, a fost oprit de o patru-
lă a Hei mwehr- ului; din feri-
cire, fusese deseori în regiunea
resp ectivă ş i deprinsese accen-
tul local. Aşa că a făc ut pe
ţăranul beat, rol potrivit cu
mersul lu i cam impleticit, reu-
ş ind să-i păcălească atit de
bine pe cei din Heimwehr,
încît aceştia 1-au lăsat să-şi
vadă de drum.
...dar executiile
"'
se tin lant
~ ~
Seara m-am î ntors la Viena,
tocmai la timp ca să iau parte
la o conferinţă de presă la
Ministerul Afacerilor Externe.
U n înalt funcţionar, al cărui
nume nu-l voi dezvălu i deo l-
rece este azil una dintre cele
m a i jalnice victime ale hitle-
ri ştil o r la Dachau, ne-a servit
1 După cum am mal explicat,
cartea din care publicăm aceste
fragmente a apărut tn 1940. Aşadar,
autorul se referă la ac~astll perioadă
- n. r.
austriaci, inspirati şi conduşi de la Berlin, l-att. asasinat pe Doll(uss tn timpul unei
tentative de lo~ituri de stat. licl!idata de autoritati
obişnuitul cuplet dec;pre dezer-
tarea conducătorilor socialişti
inaintea luptei. Atunci, a m
scos din buzuna r o fotografie,
încă udă, reprezentindu-1 pe
Deutsch cu fruntea bandajată.
"De unde aţi luat-o?" , m-a
intrebat el. l -am spus că a m
făcut-o chiar eu, explicîndu-i
cum se p etrecuseră cu adevă­
rat lucrurile. Era evident că
nici el nu credea i n teza ofici-
ală p e care era însărcinat s-o
difuzeze. "Rămî ne între noi,
mi-a zis, cum au reuşit să
fugă?" "Rămîne între noi, i-am
răspuns, prima şi cea mai
importantă p or uncă a mese-
riei de jurnalist este:
<<V eşti le pe care le vei a fla
Nici celor din g uvern nu le
vei relata>>".
A zîmbit, a dat din umeri şi
a plecat.
*
* *
La 17 februarie s-a an unţat
că vicecancelarului Em il Fey
i s-a decernat Marele cordo n
de onoare, iar preşedintele
statului, Miklas, i-a mu l ţu m it
pentru "moderaţia înţel eaptă
de care a d at dovadă î n lupta
care i-a fost impusă" 2 • Com un i-
catul uita să precizeze dacă,
spunînd aceste cuvinte, preşe -
1
,.Moderaţia tn ţel eaptl\" a Cost de
fa pt, o stngeroasl\ reprimare a mun-
cltorimil austriace, din rindurile
cl!.reia au cl!.zut 2 000 mor ţi şi 5 000
răniţi.
 cr-
dintele cel subţ irel îşi mingi ia
bărbia sau dacă s-a mulţu ­
mit să facă cu ochiul. Deoarece,
imediat după ce muncitorii au
d ep us armel e, au î nceput exe-
cuţ iile .
Primul a fos t K arl Muni ch-
reiter, de 43 ani, de mescn e
cizmar, cu trei copii . Ră nit grav
în două locuri, a fost adus cu
targa în faţa tribunalului. J...
fost judecat ş i condamnat în -
tr-o oră şi spînzurat trei ore
mat tîrziu . P refer să las pe
unul dintre co ndcierii organe-
lor de presă heimwehriene să
rclatcze episodu l : ,.Est e ora
3 si 41 . Lîngă condamnat se
afli călău l , im brăcat în negru,
cu joben ş i mănu ş i n egr~ ,
jud ecătorii , preotul ş i medt -
cul poliţi e i . I se citeşte din
nou se n ti n ţa . C o lţurile gurii
îi tremură . In momentu l în
ca re călăul îi trece ş treangul
in jurul gîtului, Muni ch-
rc iter scoate ţipe te marxist e
(sic!) . Ajutoarele care îl s us-
ţin u seră pînă acu.m. ii trag
scău nelul de sub p1c1oare ; ră­
mîne s uspe ndat . După şapte
1 dou ă s ute d e mii d e ru şi, Brătianu
minute şi ju m ătate, med icul
an unţă că a i ncetat din viaţă".
A doua victimă a fost Georg
\Veissel, inginer tînăr ş i s_tr~­
lucit, comandantul pompten-
lor voluntari din Floridsdorf
şi of iţer în Schutzbund . .Acuzat
că a comandat tirul im potriva
fascistilor care ased ia u un imo-
bil muncitoresc, Weissel şi-a a-
s umat intreaga răspundere, a
refuzat să dea vina p e altcineva
ş i a urcat pe eş afod , cu un pas
h otărit strigînd "Trăi ască so-
cialismul revoluţionar 1".
După ce a asistat la exe-
c uţi e, judecătorul care l-a c~>n­
damnat s-a urcat în maşmă
ş i s-a dus la l ocui nţa m odestă
a proaspetei .v~duve. I-a pu~
amîn două mh mlc pe umen Ş t
i-a spus cu voce tremurindă :
"Eu l-am judecat pe soţu l dv.
ş i v_ reau să vă . an unţ că ,.a
mun t ca un om ş t ca un erou .
Au urmat alte n o u ă exe-
cuţii. In cele din urmă, guver-
nul brita nic a intervenit ş i el,
in terv enţi e la care poate că am
co ntribuit ş i cu î ntrucîtva pc
căi cxtradiploma ti ce, ş i D oll-
fuss a promis că in Vi ena n u
vor mai avea loc alte execuţii .
Promisiunea a fost ţinută
ad litteram: o săptă m înă ma t
tîrzi u, K oloman \Vallisch a
fos t arest a t ş i spîn zurat nu la
Viena, ci în Stiria.
1 .;
AUGUST 1916: O HOTĂRÎRE PE DRUMUL
REALIZĂRII STATULUI UNITAR NATIONAL ROMAN
( Urmare ditl p. 57)
cu privire la muuiUuni, armamcntc
s1 la tran.dtul lor p rin H.us ia. Fiindca
Brălianu s pusese că nu va v utca
oeclara rl\t.boiul decit atunci cind
t rans portul a cestor munl ţluni va fi
un convoi ne intrerupt d e la Arllan-
g hels k la Ia i si capul r o nvoiului va
fi d ej a so il ta Prut, ca să doved eas că
c u to ţii buna tor crediryţ:1 , au luat ~nă·
suri ca munl~lile să ş t s osea cJ ~~ de
pc la .! U Iulie, r eg ulat, un număr
oestul d e in.I' Jnnat d e va~o ane c;o;;fa
t n !leca r e t.l in ~ara Ja si. Lucru foarte
i nsemnat, r.arc ne dovedea el\ dar.ă
Aliaţii v oiau, această o b li ga ţi e nu
era imp os lh il ă d e Ind eplinit şi era o
o bliga ţi e csen tlală. Tot as Ue l şi ~n
ce p r ivr .. te lmprumu lui , di scu \la
a rost s curtă. Anglia şi-a luat a ngaJ a-
mentul «:\ ne procure s ume lt"' n(\tes are.
P entru acE'as ta , am hetc părţ1 C()nlrac-
t a ntt' a u JUdecat că nici nu mal e
ne voi e si\ se redacteze In tratat o
clau ză s p,'clalt\.
Ofensiva lui · arrail, ce i cl o u~ s ute
d e m ii de ru ş i dlu J;obrogca !'li c hes tia
comandamcutului r egelui au ro l
insA obiec tul unor vii di scuţiuni, in
s pecial intre ~omauc!amen tul rusesc
şi Brălianu t ..• ).
01·icum ar fi , afară d e ches tia celor
a obtinut clşli g d<> caud1. pc t oate
celelalte punc te ClWu tc de el, alit
in ce p ri veş t e cc nve nţia polill că, r.iL
şi cea militar.'\.
La nE'gociaţiuni au par tic ipat ŞI
miniştrii a lia ţi, Barclay, Fasclotli ,
._t. Aulalre' , nou venit, foarte rt>zer-
vat, oarecum pre venit [porniti tm-
)Jotriva lui Br:"\t lanu. Dar r olul llotă­
ritor !-a j ucat Husi a prin Po k l<>ws ky
ş i pr in ataşat u l militar, col onel Tata-
rinov. Pentru ca. vizilele r e pe tate ale
acestor d oi re prezentanţi al tm p ărăţi ei
ruseş ti să nu dea mult dt' b:\nuit
s pionilor P u t erilor Centrale care mi-
şunau tu toatl' părţi l e, Br:"\tla nu sP.
intilnea de cele mai multe ori cu e i
la mi ne. fn hlroul me u d in s tr. c·rra-
t:\iale ::!1 s-au tratat in mat·e pa r te ş i
s-au Inc heiat convenţiile noastre
c u Aliatii. Rln c ln ţe les, am:"Lnu n tele
militare !'C d isc u tau de Jllescu in
Jun~l convor biri c u T atarlno\· ş i cu
ce ila lţi ataşaţi (... ].
Brăllanu d o bindi e un mare s ucces
diplomatic Il e uşise să co n sflnţrasc.'l.
printr-uu act. Internaţiona l , pur tind
i scăliturile ce lor m ai mari IJU t eri din
J~uropa , d r epturile secula re a lr. nea-
mului rom <1ncsc a supra tuturor tlnu-
turllor locuit e de r o m <\nl din m C'na r-
bia habs b urgică. Orice s-ar fi in-
timplat tnvlngălori sau rnvl nşi , era
prima dată rn Is toria neamu lui nos tru
cind aces t e rc Y e ndicări ni se rccunoş­
t eau in chip formal. hiar dacă n
soartă ,.i lregl!. ne-ar 1fi ] impi edicat
să r<'alizăm a cum acest e as plraţiun i ,
p r in recunoaş terea A li aţilor , un pas
insemnat se fl!.ct>a s pre realizarea lor.
Ele 11ătrundca u in con:;.Liinta universa -
lă [ ... ).
Ju prlrn<'lc zile ale lunii au~u l:'t,
t oate ncp-ociat lunile er a u s r1rşitc.
Ziua d e 11, aug ust era Cl xn tă pe ntru
intrarea n oa s tr1 in răz b o i. Cu 1O
zile inaint e, Sarra il tre buia s~H; i
înceapă o rr nsiva. Nu mai rămin cau
d e i scălll d ecit tratatele s i de luat
1
Mini s trul Franţ ei la Bu cureş ti
n .r.
-
ultimele d i svoziţiunl mi litare la care
de pes t<. o tu na , ele altminteri, Illescu
lucra cu activitate fl'lmla .
P entru i s călilura tra tatului !'-a
fi\at 1.iua d e 4 aug us t t916 ! ... J.
hra in dimi neat a J IICI d e '• aug u<;t
Hllti, la ora It , JlC o căldură tro picai:J .
Ca Il:\ nu se poatA alia nimic, nu s-a
pe tr ecut la .Bră ti anu acaî' ă , unde ooi ~­
nuia să prim eas că pe top diplo ma tii,
c i in casete lui Vinlilă JJr:"\llanu, ai n
~ tr. Tăranil or. < uv•utul d e ordine ,,
to t ca to p s ă Ye nim pc c.'\i d eose bill·
s i pc jo . c u Brăllanu a m fos t IJ
ProCOJ)iu , 111 s tr. l>uml.lrava H o. it',
~i d e acoto , la intcr ,·at d e un s fert d t>
oră, am pornit t•c JU'i, lll'\ ălU ţ i d ~
nimC' nl, Ftprc Vintilă llră li a uu .
~ -au t o~ t [de] tat ă la l scă lil e a tra
tat clor d ecit cinci IJCr.;oane : Ilrăli :l l • ll .
Poklews k y, Pia mancl ~, \' l n tilă Dr:l -
tianu "' ru mine. l'<lklc\\:.k ' a o!:-il
cel d lu urml.l , cu e\ ~ ll1J> Ia rcl e tr a t a-
l utul r u cele cinc i o rig ina le d estinate
Rus ie i, F•·an~ci, A ng liei, llaliei .. i
Rom<\nlci.
1'\ e-:.un a sezat, d eci, in lJi r ou 1 1u 1
VlnliH\ Ilrclt ianu, de jur î mpreJurul
m e!lei d e lucru. Fiecar<' elin n o i a
luat c it e u11 cxc mt•lar. J~ u am ro>.t
tnsărcinat llă cilesc ~ ~ceil a l t i urmărr:w
celela llc exe mpla1·c pentru a o bserva
<Iară nu CIJmva la transcrier e se
s trccurasc vreo g re ealâ. In treacăt
tie zis , pentru a pu tea p i\stra s ecre-
tu !, m in iştrii a liati lra nscriseser;l
s i n~uri sau pri n vr eun ul dlu secr e ta-
rii lor mai d e incnHicrc C aşa, s pre J)lltl!l
ş liu cii. •·\emptar ul fr a ncc1 era scri s
de ducelc d e L y nl's) tra tatciP, aşa
in cit caligrafia tor l ă a mult de
d orit 'il citirea lor a desea er a a nevo-
loa a.. ·lnrundal intr-un mare fo toliu
de plete , lln~ă fereas tră, am citit r u
''oce ta re .;i răs pi cat , in tii co n \"fii ţi u-
nea pollll r.ă, adică tratatul propr iu-zi:-
d e alianţă. Pri n ace'itc ac le d eclar am
r~ 1 boi numa i A us tro- l ·ngariei. S-a
d e dus d e aci că ne-a m inchipuit ci\
,·om put ea circum. crlc ră t bo iul intre
n o i ~ 1 m<lnarllia t .a l.ls bUJ·gi că . Ar fi
ros t o na iv ilate nepermlsă [ ... j . 1n
o dai e domnea o tăce re m or· mlulală.
O emo ţlunc co ncentrată ne s tăpînea
pe t o ţi ~ i mai ales [JICI uo i romanii ;
eram pînă in fundul s urte tului )J ă­
trun şi d e g ravitatea a c tului pe care-I
si\' irşe.'\m.
n up1 ce am terminal citirea, Po~
klews t. y s-a i•ators către mine «i
rnl-a s pu : ..ra r o m :i n po ti fi terlcit
d e <:cea ce a o iJ ~inut domnul Jlrălia nu
d e ta not·· i ... J.
P c urm:i, cu acela~! pro tocol, am
purces şlla citirea convcutlei mililarr..
Cind riLirilc au r\>St terminate, a
veni t rindul j ş, -;-d itur ii. Era m z~u­
d uip d.c emotiune. J·:"\:c•mptarete era u
semnate dinainte de Salnt Aulairc
- tn nu mr lc Frant e i, d e ' lr George
Barclay - in nu111ele Ang liei şi de
IJai'Onul Fasciotti - in numele lla-
liel. Hămlneau să i scălea scă P o klew-
s k v - in numele ltu!liel !!1 B rătianu
- · · in numele nomâniel. Vintil!l
llrlltiunu pregăti se iu mij locu l mese i
o călimară rrumoa!ll\. ş i un con d ei
d estinat a fi păs trat tn aminUr<>a
ace l ei s cene is torice. P o klews ky,
emo t!onat ş i el, a i srălll rei di n tii ,
in miJloc ul une i tăceri pli nă de solem-
nitate , ri nd pe rind cete cinci f' em -
plare. Bril.llanu, cel din urm ă, a
luat şi el tocul şi , pt·in lsc:llltura lui ,
a lel(a~ soarta neamului r o m ânesc dl!
soarta Alia ţilor, cmuind , astfel,
- a ctul m s u ş i d e na-;t cr c a unit!I.PI
noast:-c nationale ...
61
' 1 •
 • •
'
... :
~· .
/. ,.
, .
•
.
..· '.)00.
.
_.,...,.,
~..,.
*':
. . . .. .. •,
. ... ~. 4-' .'. -.-
~ . ...,..

- Cititorii nottrl ne pot aerle fie pe adreaalndlcatl, fie la clsuta pottall ar. 702, Bucureftl.
- Atragem dJn nou atenţia tuturor celor care ne scriu el manuscrisele fi documentele
anexe nu se tnapoiază. In conse-claţl, coreapoadenţfl nottrl sînt rugaţi sl-tf plstreze copille
corespunzAtoare. De aaemenea, ne vedem alllţl si subliniem pentru cei car e ne scriu de mtnă,
adesea cu creionul şi foarte neciteţ el le vom rlspuade mult mal puţin prompt decit coretpoa-
denţflor care au ne pun probleme de deaclfrare a acrlsulullor.
· - Unff cititori ne pua - In aceeatl acrlsoare - zeci de lntreblrl de amlnunt Gfn Istoria
naţionali tf universali. A le rlspuade la fel de amlnunţlt ar Insemna a redacta In fiecare
luni inel cel puţin o revlatl. Ruglm a ni ae aerle mal concla ti a ni se adresa eventualele
lntreblri numai pe marginea articolelor publicate.

"CEREl'l ACHITAREA 1" aldturati unul de altul, purtind deasupra capetelor scuturile
lor tintuite, care formau un acoperiş în (orm4 de ca.r apare
de broascd testoMd. In. acest fel , oştenii se puteau
In completarea studiului Impotriva tntunecimil fa.;- apropia ele cetatea asediatd fclr4 mari gretddţi.
l'i .;te, pentru o Ideegeneroasă, de Gh. 1. loniţ4, publicat
iti nr. 7/ 1973, cercetdtorul C. PETCULESCU, de 111
I n imaginea al4turatd, o .,broasc4 testoas4" roman<l,
/ .S.I.S.P. ne transcrie un articol apclrut in publicatiu rlup4 un desen de Jean Goujon (celebru sculptor şi arlti ·
Critica actualltătii, nr. 17, din ~o iunie 1935, in a- /l'ct francez), dintr-o editie a scrierilor lui Marcus Vitru-
11tlrarea pro{. unio. Constantinescu-Iaşi, cclruia tn 1935 t:ius Pollio (arhitect roman din sec. 1 l.e.n.), publicat.-!
t se intentase tm procu la ChiŞintlu, alclturi de alti irt f .jfi7.
mi litanti antifascişti. Articolul era semnat cu pseudo- •
nimul G. Radu, de studenfttL comunist Gheorghe
Rddulescu, preşedintele Frontului Studentesc Democrat
(vezi şi :Magazin Istoric, nr. 9/ 1976) .
.. Un mare savant, un profesor universitar cu renumr.
mondial este (ales) <Je simpatia populară tn fruntea ma-
selor.
)llzerfa şi marasmul unei crize generale a economiei
româneşti cum n-am mal cunoscut a rost leagAnul luptei
antlfasclste. ln preclpitarea evenimentelor, dacl pretu-
tindeni, la fiecare răsptntle se naşte ctte un dictator ~~
fiecare degenerat Inferior tşl poate tmbrlca mantia auto-
cratllor pentru a IndepArta masele de la lupta lor fi-
rească, au dreptttl şi aceste noroade Alrl\ctte, trudite
dar hotăr1te, sl-şl aleagl şi ele adevllraţll conducatori.
~u exponenţii urnelor mlslutte.
Ci acel cari reprezintă - precum spuma mlrll agltate
- spovedanla unei lumi şi unei epoci de zbucium, de
frlmlntărl profunde, cfnd atacul tmpotrlva maselor ~;e
<lll cu o neobişnuitllntensitate pentru a le rlpi ~i ultimele
drepturi.
ln faţa acestor tentative opinia publicA a reacţionat,
manifestlndu-şl solidaritatea IntreagA cu acuzatul de
la Chtşln!u ca şi cu toţi antifasciştii de pe banca acu-
zll.rll.
Procesorul Constantinescu-Iaşi şi cel 7 coacuzaţl n-are
tn rata stliplnlrll decit vina de a CI deschis ochii multor
celâtenl asupra pd.pastici pe care le-o deschide fasci s-
mul şi rasismul. A demascat pregl\tirlle pe care reacti-
unea le face de a fmbllta masele cu alcoolul sll.lbatec
al rasismului hltlrrlsl.
Actiunea a prins şi aceasta e vina lor. ln faţa oplnlrl
publice lnsă, In rata mulţimilor care fac Istoria, ace!,'li
lupllltorl antlra~clştl nu meritul de a fi luptat şi s ureril
pentru actiun~a lor. eroic şi demn. Milioane de con-
ş lllnţe mondiale, fntr-un ~est de supremă solidaritate
Impotriva sentintei ce ~>e pr6~r1teşte, şi-au manifestat
public ad ~ zlunca lor la Comitetul de Apărare.
Ştiut este tnsl\, el\ mereu, tn lunga Istorie a veacurilor.
de clle ori tulevllrui lncolţit In mintea ginditorului şi ln
Inima omului drept tşi rll.cca loc, srărt mtnd ultimele rc-
71stente, apl\re·1 In combatant, bruta mercenari!.. VOLUNTARI LA l'IEHADIA
Opinia publica. rom•\neascl\ reacţionează. ,·tguro...
cerind, ca o impcril)a A salisfactic, achitarea pror. Con- Pro{. NISTOR DOP şi pro{. PAUL FLORESCU din
)' laflin escu-Iaşl , precum şi a celorlalti antirasclşti".
:'tfehadla, j ud . Caraş-Severln: vcl mullumim pentru ccll-
duroasele cuvinte de apreciere adresate retristtri noastre.
Am transmts forurilor competente semnalarea do. din
BROASflA TESTOAS.\ RO~IANĂ care citclm: .. Localitatea Mchad ia, aşezare s trăveche,
cu măr turii din toate etapele Is toriei noastre, ar merita
Prof . NICO LAE CATI:\'0 din Bucureşti, ne trimit~ n sll constituie obiectul unor cercetări arbcologlce intense
11u/rl re{l'rzl·~ar,. l<r o {onr~ntiu flt? d<> luptd a armatl'lOI' ~tre s-ar bucura ş i ele s prijinul locuitorilor din co mună,
,,."lwt,., CtJtln~cuttl Sll ll n umell' d• ... broa.-ca /eslonstl . 111 t eresaţl tn cunoa~ t.erea trecutului Istoric al acestor
• \r't'u.-;tn eru alcl1tuitt'\ chn :-oldrl/i pttt,.mil'i, bine instruiti. meleaguri".
 1. 1. C. BBĂTIANU P E SCENĂ ••.
V echiul nostru colaborator IOAN LĂZĂROIU ne
semnaleazd pe marginea insemndrilor lui 1. Gh. Duca
despNJ anii neutralitdţii, publicate de revista noastrd,
exis~ţa documenhdut unei compoziţii actoriceşti cu ca-
racter istoric. Este o fotografie a marelui nostru. artist
Vladimir Ma.ximilian cart, tn 1916, luîndu-şi masca pri-
mului ministru Ion 1. C. Brdtianu, îşi intitulase un cu-
plet Intrâm sau nu fntrllm, semn al stdrii de spirit a opi-
n iei publice romdnqti interesata în cel mai inalt grad
d.8 situaţia ţdrii în primul rdzboi mondial. Fruntaşul
l iberal vdZînc:hv-şi chipul aşa cum îl purta V. Maximili-
an (machiajul - Peppi Mahauer) a retinut fotografi a
- pe care o publicdm aldturat - in colectia sa.
AVEŢI DRE PTATE !
FRANCISC KRĂUTER din Săcălaz, jud. Tlmiş:
numele corect al oraşului din Stiria de Sus, amintit în
revista noastrd, nr. 6/1976, p. 67, este Br uck. an der 1\Iur,
şi nu Druclt. a.d. Mur.
I ON CEAUŞU din corn. Bolintfn Vale, jud. Ilfov:
lucrarea lui Olt.olski, Orbts polonus, a fost publicatd în
1641 La Cracovia şi nu Craiova, cum a apdrut in revista
noastrd, nr. 6/1976, p. 8.
LAUR PREDA din Bucureşti: tntr-adevdr, Georoes
Clemenceau a murit tn 1929 şi nu 1923, cum a apdrut in
r evista noastrd. nr. 6/1976, p. 25.
1\IULŢUMIRI
Din corespondenţa 80'lit4 pe adresa redactiei noastre,
am retinut sugestiile, propunerile, informaţiile şi comple-
tdrile Cransmise de urmdtorii cititori, cdrora le multumim:
LIVIU BALESCU din Bucureşti; ION TARĂU din
CluJ-Napoca; prof. NICOLAE ANDREI, corn. Movila
jud. Ialomita ; PĂUN VOINEA din Timişoara; BILT
1. VALENTI N din Tg. Lăpuş, jud. Maramureş; LA-
VRIC ION din Rl\dâuţl ; IOAN AL. CORTEA din corn.
ScbHu-Goleş tl ,
jud. Argeş; IONEL BĂGNEANU din
Bucureşti;
P. HARNAGEA din Bucureşti; MARIA
STRATULAT din Cluj-Napoca; IOANA DABI.TA din
Tlrgovtşte.
Cristian POPIŞTEANU
2 '193 RĂSPUNSURI EXACTE LA 100
ÎNTREBĂRI
Ilaner .\trred - B V; B:llan Olga - B; Smaranda
Dumitru - B; Podoleanu Iuliana - GL; Ti~a Vlad -
GL; Ţone Constanlln - VS; .Mihăilescu Ştefan - B;
Barbu Ana - Deoo. ; Orza Aurel - Tg. Mttreş; Bră­
deanu Marian - Piatra Neamt; EUsabeta Durnltru -
B; G. lliescu - GL; Mihll.ilă Minodora - B; Dumilru
.Mibalaohe - B; I anăş Vasile - Alioş, TM; Slabu
I acob - Lddeşli, V L; Savu Ioana - Ploieşti; Costlug
Mariana - BC; Vl\leanu Dumitru - Birlad; Barbu
Constantin - Deva; llălol Maria - B; Martea Elena -
Il; Bruml1 Ilie - IS ; Cojocariu Constantin - S<lt,eni,
11 T; Ponoran Mircea - Timişoara; Călinescu I on -
' unişoara; 1\fureşanu \•ldrel - Alatina, O T; Illant
\.vrncl- Sl4nic, PII; Danciu Aurel - Vdr4dia, CS;
\fu vilă Ştefan - Brus luri-Dr<lgd11f?Şii, N T; !>anduru
.h·an - Timişoara; Ştefănescu Sofia - B; Sterln
• H1corghe - TL; I ancu Pantalon - Birlad ; Dlnesru
Eugen - Timişoara; )lunlean Rodlca - BV; Mun-
1ean Gheorghe - B V; Ba nea AureUa - B V; Băr­
butl1 Constantin - Bolinlin Vale, 1L; Ruşe ţ ~ihaela­
D; Oorcea Nicolae - Ploieşti; Surdulescu Eugen -
Drobeta Tr. Severin; Ghlnea Stan - Drobeta Tr. Severin;
Olavicl Marius - Drobeta Tr. Severin; Rtşcanu
VIrgil - IS; Iorga Ioan - Br<Ideşti, VS ; Isopescu
Ovidiu - SV:' Cuc Aurel -Oradea; Stredle ~lonica -
Dorohoi; Isacbe Ioan - Tg. Ocna; Pop Ollmplu - H;
Ili eşl u Alexandru - Bocşa II, CS; Petroescu Lucian
- Cdlan, HD; Tlmorte Constantin - Bddinti, BT;
Bernacek Mihai - 1S; Fetcaş Grlgore - S M; Tran-
dafir Serban - Pleaşo, P ll; Du mltrache A neta -
Berea, :BZ; Selegean Pavel - AR; Petroescu Floare -
Cdlan, H D; Moldovao Aurella - Bistrita ; 1\loldovan
Valer - Bistrita.; Slegean Sava - AR; Borza Vasile
S M; Morarlu Pavel - IS; Diaconescu Ion - B;
Selegean Ioan - AR; Luchlan Zt>novla - Piatra
Neamt; Grlgore Ion - B; Şerbănu ţ Ioan - Tg . .Mur•ş;
Manole Gheorghe - B; Bembe Eli~a - AR; P. C.\r-
stca - SB; Bradler Vlrfllnla - B; Florca Ion ~· 13:
Florea Iosif - Vl!.lişoara, Il D; Florea )flrcea - Vati-
şoara, 11 D; Boboacll. Constantin - Bdrbdteşti, V 1.:
Cara ta Flori an - Piatra Neamt; Bencze Vasile - S M;
Buban Vasile - Vdlenii Şomculei, M M; Suclu Alexe - ·
Sintana de Mureş , M j\J; Garoara. Dumitru - Clto-
.Vapoca; I spas Volca - B; Tansanu Dan - Rot~~an,
V T; Negură Isabella - Piatra Seamt: Budrugeac
Dorin - Piteşti; Eugen Dediu - Rm. Sdrat; Scricton
Ovidiu - Baia Mare; Groza Sabin - Oradea: T~nJ.­
l-escu Cornella - B; Părâianu Constantin - B; Hoşu
)Iihal- B; Chlsăllţă Doru - SV; Clornei Ion S \' ;
Filer Dumitru - llia, HD ; .\ dam Vcra - IS; Ione~~cu
Felicia - B; Ionescu :-.'lcolae - B; Vrinc<'anu Rada -
SB; Ipate Elena - lonea.~a. SV; Ipate Dumitru -
Boura, SV; Ipate Laura - Ioneasa, SV; Ipate Ioan -
l oneasa, SV; Ne~ur.l Gheorghe - Piatra 1Yeamt:
Georgescu Dumitru - Cluj-Napoca; Pantiru Ioan -
Piatra Neamt; Pelcu Constanlln - Mediaş; Petcu
A neta - Mediaş; Georgescu Maria - Cluj-1\'apoca;
Glna Radullan - B; Clurceu Doru - Bereg$dU Mare,
T M; Munteanu Vaslllca - B; Perneş Cl!.lln - Zal<Iu,
SJ; Crl!.cluncscu Maria - R; Sirbu Dorin - Dreaza,
P 11; Prlsl\caru Darle - Rm. Vilcea : Popa Doina -
B; Fotescu Petre - CT; l\finriunescu Prtre - Plo-
ieşti; Grlgore Virgil - B; TA.rbujaru Constantin
Buşteni, PH; Cornea Dumitru - Tg. Mureş; Nesi
Ionel - Caracal, O T; Eugen Mera - lbdneşti, MS;
Palamiuc I oan - GL; Lungu 'Maria - Focşani; Dobr:~
Veronica - Baia-Mare; Lechlnţan Vasile - Silivaştt
d,. Cîmpie, BN; Sin Mihail - Sttditi , BZ; Amlra Bt>la-
Toplita, HR ; Grigorlu Gheorghe - Roman, NT;
Creţu Dumitru - JS; Dascălu Elena - Poit>narii
Rali, Pfl: Podoleanu ~rarin - GL; Slan Ili e - Gl.;
Dumllrescu Eug<>nla - 11: Nechlla lllhai - Ptteşti;
Budrugeac Gheorghe - P1testi: Ur:.u :Mihai - Bicaz,
ST; Maran Alexandru - TL; ~!aran Aneta - TL;
'tlnlcă :\taria - Toplitu. IlR; Petrescu Liviu - /S;
Baros Elena - B; Jurubiti\ Sorin - Roşiorii de \ 'ed•,
T R; Saghin Vasile - 8; Ionescu ;-.:tcolae - Ptteşti;
Boiangiu Constantin - B; Trintoru Grigore - S B;
Grigorescu Tiberiu - Tirgovişte ; Sudlţu Tiberiu - B;
Cudelcă Ilie - B .
61
CONTENTS c Bnmnn lun hJ,.fur) 1 Bucharest, September 1976: The Second International Congress of Thraco-
logy... 2 • R. VULPE Great Personages of the Thraclan W orld: Bureblsta, Deceneu and Decebalus ... 3 • G. BICBIR
Geto-Daclan Perslstence under the Romans and Atterwards ... 10 • H.l\1. DANOV The Thraclans' Everyday Llfe ...
11 • T.G.E. POWELL Elements of Eastern Art Transmitted t o the West through the Thraclans ... 14 • l\1. GARA·
SANIN and 1. NE TOR Beglnnlngs of Clvilizatlon In South-Easte~n Europe ... 16 • c. PREDA Thraclan Peoples and
Tribes ... 18 • N. OBIG ORA Ş Mircea the Old (1386-141 8) and Alexandru the KJnd (1400-1432) ... 20 e N.COPOID
February-March 1866: Documents Regardlng the Unlon ... 26 • F. TUCĂ, 1. URSU Chronlclers of tbe War of Inde-
pendence (1877-1878)... 35 • v. CÂNDEA R omanlan-Amerlcan Relatlons In the Course of Hlstory... 40 •
1. 0 . DUCA Unpubllshed Notes on Romanla's entrance into the Flrst World War... 4.7

S OMMAIRE f ll htol rc• rnmu. lurt Bucarest, septembre 1 976: Ledeuxi~meCongr~s lnternatlonaldeThracologle...
2 • R. VULPE Personnalltes marquantes du monde thrace: Burl'blsta, Deceneu et Decebal ... 3 • G. BICBIR La
contin uit~ g~to-dace sous les Romains et apr~ ... 1O• H.l\1. DAN OV La vie quotldlenne chez les Thraces... 11 • T.G.E.
POWii:I·L E Mments d'art oriental trans mis ă l' Occident par l'lntermMlalre des Thraces... 14. • M . GARAAANIN et
1. NESTOR D~buts de civlltsatlon dans le sud-est de l'Europe... 16 • C. PREDA Peuples et t rlbus thraces ... 18 •
N. ORIGORAŞ Mir cea le Vleux (1 386-1418) et Alexandru le Bon ('1400-1432) ... 20 • N. COPOIU F6vrler-mars 1866: 4
Documents concernant l'Unton ... 26 • F . TUCĂ, 1. URSU Cbronlqueurs de la Guerre d'I nd6pendance (1877-1878) ,
... 35 • v. CÂNDEA Relatlons roumano-am6rlcaJnes au cours de l'hlstolre ... 40 • I.G. DUCA Notes tn6dltes
sur l'entr6e de la Ronmanie dans la Preml~re Guerre mondiale ... 4.7

t U. { E Pil~ \Il III : 1f>:t " ' " ll('t.nn n('TOIIIIIII Byxapecr, ceaTaC:Sp& 1976-ro r: BTopon Me)1(]0'11aponJW11 Ol.eaA no <Dpa-
.KonorRn .. . 2 e P . BYJillE Rpynnye cllpaKUncHne mi'JROCTll: BypeC:SnCTa, Jleqeaey R ,IJ;eqe(San ... 3 e r . BIIKIIP
re-ro-cllpalUIBCKOe UOCTORBCTDO BO DPCM.R pRMnRR H nocne RliX ••• 10 e X .l\1. l{AHOB ITOBCeAaeBRall Htli8Bb cllpa.KliA-
~eB .. . i
1 e T .r .E.IIAYEJIJI aneMeRTbl BOCTO'IROr O liCR)'CCTBa, nepeAaRHble 3anaAY qepea cllpa.KliO~ea ... 14 •
M. rAPA))[ABHH, ll. HECTOP 3apOJtWIDI J:(JIBllniiSaqna B IOrO-BOCTO\lBOtt UCTB Eapoobl ... i6 e K . DPEJ.tA <DpaKBA-
C.Klle nneMesa ... 18 • B. I'Plii'OPAIII Mllp'la CTapnmtt (13 86-141 8) n .AJtecHa.BAP JloC§pbltt (H 00-1432) ... 20 •
H . ROllOIO <Deopa.n&-MaPT 1866 r. JlOJ<PfCRTbl BOCCOeAIIHB6RliR ... 26 e fl) . TYIW, 11. YPCY JleTODliCilbl BOAHN aa
BeaaBIICIDIOCTb (1877-1878 rr.) ... 35 e B. KLIBJlSI PyM:bmo-aMepHl<aBC.Klle OTBOmeBnR B Te'leRllll HCTOpll11 ... 40 •
H . r . .l{'YKA Hen8A3RHb16 8aniiC.Kll O BCTyonenllll Ppu,lRllll B nepaylO Mli]>OB)'lO DOAR)' . .. 4 7

INHAL T ncnuul n lllrhe (;t••u hlt·hl•· • Bukarest, September 1976: Derzwelte lnternatlonale trakologlscbe Kongress
... 2 • R. VULPE Bedeutende PersOnlichkelten der Trakerwelt: Bureblsta, Deceneu und Decebal ... 3 • G. BICBIR
Dle geto-daklsche KontlnulUI.t zur Zeit der ROmer und nachber... 10 • B.M. DANOV Das Alltagsleben bel den Tra-
kern ... i i • T.G.E. POWELL Orlentallsche Kunstgegenst:inde dem Al>endland vermlttels der Traker Uberllefert... 14
• i\1. GARMANIN, 1. NESTOR Die Zlvillsatlonsanl!nge tm SUdosten Europas... 16 • c. PREDA Traklsche
Stâmmc und Gescblechter ... 18 • N. GRI GORAŞ Mircea der Alte (1386-1 418) und Alexander dcr Gute (1400-1432) ...
20 • N. COPOIU F ebruar - Mlrz 1866. Verelnlgungsdokumente ... 26 • F. TUCĂ, 1. URSU Cbronlsten des Unab-
blinglgkeltskrleges (1877-1878) ... 35 • v. CÂNDEA Rum!nlsch-amerikanlsche Bezlehungen entlang der Geschichte ...
40 • I . G. DUCA UnverOtfentllchte Aurzeichnungen Uber den E intritt Rumâniens in den ersten Weltkrleg... 47

SUMARfO c H htorla rumanal Bucarest , setlembre de 1976; segundo Congreso Internaclonal de tracelogia... 2 •
R. YULPE Granctes personalldades del mundo tracio: Bureblsta, Deceneu y Decebal...3 • G. BICHIR La contlnul-
dad geto-dacia en el tlempo de los r omanos y despues de romanos ... 10 • H •.I\I. DANOV La vida dlarla a t r aclos ...
11 • T.G.E. PO\'VELL Elementos del arte oriental transmitldos al Occidento por lntermedlo de Jos traclos ... 14 •
l\1. GARASANIN, 1. NESTOR Comlenzos de clvlllzaci6n en sur-oeste de Europa ... 16 • c. PREDA Llnajes y trlbus
tracios ... 18 • N. GRI GORAŞ Mircea el Vallejo (1386-141 8) y AleJândro el Bueno (1400-1432)... 20 • N. COPOIU
Febrero-marzo de 1866. Documentos de la U nldad ... 26 • F. TUCĂ, 1. URSU Cronlstas de la guerra de lndependencla
(1877-1878)... 35 • v. CÂNDEA Relaciones rumano-amerlcanos alo largo de la blstor la... 40 • 1. G. DUCA Notae
lnedltos concernlente a la entrada de la Rumanla en la primera guerra mundlal. .. 4 7

ABONNEMENTS : REXlM - Sef1VIclul export-lr11J)Ort presă , Bucureşti, Calea

Grlvlţel, nr. f>4.66 , tP .O.B. 2001, telex : 011226

RE D A C T O R I : Gheorghe David, Florentina

zin
istoric
Bucureşti, Intrarea Ministeru-
lui nr. 2, parter - Sectorul 1,
Oficiul poştal nr. 1, Căsuţa
poştal ă 702, tele!on 16 68 72.
Dolghin, Ioan Dragomirescu, Ştefan Sorin
Gorovei, Ioan Lăcustă, Vasile Şimandan , Marian
Ştefan, Ioana Ursu, Domnica Zavoicinschl
SECRETAR RESPONSABIL DE REDACŢIE :
Valeriu Buduru
PREZENTAREA ARTISTICA : Radu Ion Popescu
TEHNOREDACTOR : Anton Tăna se
CORECTURA : Con.stanţa Avram,
Ana-Ma ria Şerbănescu

Apar e lunar, se gABeşte de vinzare la chioşcurile de difuzare a presei. Abonamentele se fac la

oficllle poştale, factorii poştali, dUuzoril din Intreprinderi, lnstltuţU şi de la sate. Preţul
unul număr 5 lei, abonamentul pe 6 luni - 30 Iei, pe un a n - 60 lei.

Tiparul executat la Combinatul poligrafic "Casa Scinteii" - BucureJti

------
1 42 427 '
64
 CD

@)

111