ANUL XIH Mr.

12 (153) DECEMIIIE 1979

 J
A·A'I '"
. ~..,

It~"'
~
 magaz COPERTELE NOASTRE
istoric
Revlată ele cultură latorică
Anul XIII • Nr. 12 (153)
decembrie 1979
• •
Redactor tel
<D
CRISTIAN POPI$TEANU
<D Eveniment de uri aşă importanţă tn viaţa
Redactor fel adjunct partidului şi a poporului român , Congr esul al XII-lea
al Partidului Comunist Român, care a reales fn cea
NICOLAE MINEI mal tnaltl!. funcţie ca secretar genetal al partidului
pe tovarăşul Nicolae Cen uşescu, eminent conducător
Colegiul redactiei revoluţionar şi patriot, personalitate proeminenta. a
lumii contemporane, a trasat, prin Jstoricele docu-
DUMITRU ALMA$ mente adoptate, noile etape ale ascensi unii naţiunii
noastre tn fl!.urlrea socieU.ţt i socialiste multilateral
CONSTANTIN ANTIP dezvoltate şi tnaintare a României spre comunism,
pe calea tn ta:rlrli şi tnfloriri i continue a patriei.
ADOLF ARMBRUSTEit Uzine, compoziţie de pictorul I on Gheorghiu ce
evocll noul chip industrial al României socialiste
VIRGIL
. CANDEA (19-28 noiembrie 1979 - zile Istorice, p. 2)
NICOLAE COPOIU (ID(ID Ciroultnd tn tot spaţiul locuit de români,
cartea româneascl!. din evul mediu a constituit un
LUDOVIC DEMINY puternic factor de păstrare ş i afirmare a unităţii
poporului nostru. Imagini din vechi scrieri româneşti:
TITU GEORGESCU portretul lut Neagoe Basarab (dreapta sus), doua.
miniaturi, precum şttn fţtale bogat ornamentate din
DINU C. GIUIESCU paginile unor scrieri dln sec. XV-XVIII, a n ate
tn colecţiile BibliotecU Academiei R .S.R. (Cartea
ŞTEFAN PASCU rom&neasei In spaţiul romAnesc, p. 22)
M. PETRESCU-DIMBOVITA
00 Fl\urirea statului naţional unitar român, prin
unirea Transilvani ei cu patria· la 1 decembrie 1918.
la cap1tul unul tndelungat proces istoric, evocat şi
ŞTEFAN ŞTEFANESCU tn numerele H şi 12/t 978 ale revistei, a inspirat

•
pictorului Dimitri e Gavrilean un vibrant Omagiu
Marii UnJrJ (FJgurllumlnoase ale Marit Uniri, p. 17)
~

19· 23 noiembrie 1979 - zile Istorice: CRISTIAN POPIŞTEANU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2

Partidul Comunist RomAn -marele arbltect al RomAniei socialiste: GHEOR GHE SURPAT 5
Ioan Nădejde - 125 ani de la naştere: VASILE NICULAE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
Figuri luminoase ale Marii Uniri- Vasile Goldlş: GHEORGHE ŞORA, GHEORGHE UNC 17
Un cadet işl aminteşte: THEODORE ANDRICA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
Cartea romlneascl in spaţiul romAnesc - simbol al unităţii: MARIETA ADAM . . . . . . . . 22
Ediţie Corcsi, exemplarul cu numărul 9: ION HĂŞF ĂLEAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1939-1945 -refugiaţi militari polonezi in RomAnia: DUMITRU TUŢU . . . . . . . . . . . . . . . . 26
La Ankara, Istorie Sud· Est european! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
Dave şi stlpinll lor - Tamasldava: VIOREL CĂPITANU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
1789- inainte şi dupl•••• : ADAM SCHAFF, VIRGIL CÂNDEA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
Pe urmele vlklngllor :· V. ILEASĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
Ultimele ore ale oraşului Pompel: ROBERT ETIENNE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
lnşelltoarea linişte dinaintea furtunii. Antanta demareazl: ANDRE MAUROIS . . . . . . . . 49
Moarte1 ţarevlclulul Dimitrie. Asasinat sau accident?: A . A . ZIMIN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . 54
e Clrţl sosite la redacţie ••• 33 e Poşta Magazin istoric ••• 58 e Sumarul sumarelor •.• 60
 CRISTIAN
storia a încredinţat tovarăşului Nicolae
1 Ceau şescu, secretarul general al Partidului
Comunist Român, întîiul preşedinte al
Reţ>ublicii Socialiste R omânia, menirea de
a rosti, la 19 noiembrie 1979 , de la tribuna
celui mai înalt forum comunist al poporului
nostru, acea complexă definire a tabloului
ultimelor trei decenii şi ju mătate din viaţa
multimilenarei n oastre patrii : " In cele trei
decenii şi jumitate care au trecut de la revo-
luţia de eliberare RomAnia a parcurs mai
multe etape Istorice, jalonate de uriaşe pre-
facerl revoluţionare , de mireţe realiziri in
toate domeniile de activitate. Dind dovadi de
inalti abnegaţie şi devotament pentru cauza
socialismului, a inflorlrll patriei, invlngind
greutitl de tot felul, clasa muncitoare, ţirinl­
mea şf Intelectualitatea, intregul nostru popor,
urmind eu incredere partidul, au inliptutt
revoluţia democratici şi revoluţia socialisti,
au desfişurat cu succes opera Istorici de
construcţie socialisti, Jlchldind pentru tot-
deauna exploatarea omului de citre om, con-
solidind noua orinduire şi trecind cu succes
la flurlrea socletiţll socialiste multilateral
dezvoltate in R6mlnla".
,Marile realfzirl .obţinute in anii socfallsmu-
{
lu in dezvoltarea forţei economice a ţirll sint
rodul actlvltiţfl neobosite, ~Une de abnegaţie
a clasei muncitoare, ţirinlmll şi lntelectualf-
tiţll, a tuturor oamenilor muncii firi deose-
bire de naţionalitat e, al eforturilor conside-
rabile, materiale şi umane, ale intregului popor
pentru ridicarea economfco-soclali a patriei.
Nimic nu am primit din afari in mod gratuit,
nimic nu a cizut din cert Stadiul la care am
ajuns este expresia muncii eroice a poporului
nostru, a hotirirff şl increderii cu care toţi
oamenU muncii urmeazi şi inliptufesc neabA-
tut politica partidului, a tirlel şi a forţei so-
cialismului, a capacltiţfl noii orinduiri de a
asigura inţregll naţiuni un inalt nivel de civili-
zaţie materiali şi spfrltuali".
2
POPIŞTEANU
eînvestindu-1, în mod unanim, pe tova-
R r~ul Nicolae Ceauşescu, cu întreaga
adeziune a minţii şi a sufletului, în
funcţia de cea mai tnaltă răspundere
de secretar general al partidului, delegaţi i
la Congres, care exprimau nu doar voinţa
partidului, ci şi a intregului popor, au făcut
operă de legitimitate istorică . Alegtndu-1 din
nou în fruntea partidului pe omul de care se
asociază, în mod indisolubil, excepţionale le
realizări din ţara no astră din perioada cea mai
rodnică în împliniri din întreaga istorie ro-
mânească, inaugurată de Congresul IX al
P.C.R., Congresul XII a subliniat că tovară­
şul Nicolae Ceauşesc u, cel mai iubit fiu al
poporului, întruchipează cele mai alese vir-
tuţi ale naţiunii noastre, fiind un strălucit
conducător şi un eminent revoluţionar, un pa-
triot înflăcărat şi un internaţionalist consec-
vent, un militant de seamă al mişcării munci-
toreşti şi comuniste internaţionale , al luptei
pentru pace şi colaborare intre popoare, o
personalitate de tnalt prestigiu şi autoritate
a vieţii politice contemporane.
Dobîndind semnificaţiile unui profund act
p olitic de înaltă responsabilitate com unistă,
realegerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu tn
fruntea partidului reprezintă, după cum su-
blini ază Rezoluţia Congresului XII al P .C.R.,
"cea mal siguri gara nţie a infiptulrll ferme a
Programului de edificare a socletiţll socialiste
multilateral dezvoltate şi de inaintare a RomA-
niei spre comunism, a rldlcirli patriei noastre
pe trepte tot mai inalte de progres şi clvflfzaţie ,
a intAririi Independenţei şi s uveranltiţll naţio­
nale a ţirll, a afirmiriJ idealurllor nobile de
pace, libertate şi colaborare Internaţionali
ale poporului romAn".
P
rezenţa, tithp de cinci zile, tn sala Con-
gresului - ale cărui lucrări pot fi
echivalate cu o adevărat! şi esenţială
universitate politică - mi-a evidenţiat
din nou multiplele valenţe istorice ale operei
vaste şi de profunzime tnfăptuitâ tn societa-
tea românească contemporană de către cen-
trul ei vital, inima naţiunii noastre socialiste,
Partidul Comunist Român. Acum, tn aceste
prime reflecţii1 , se impune cu necesitate a
releva noua calitate pe care Partidul Comu-
nJst RomAn o dl umanlamuJul romAnesc de
cind tovarlful Nicolae Ceautescu se afli in
fruntea sa. Dtnd o expresie istorică magis-
trală umanismului revoluţionar care străbate
' Revista noastrâ a consacrat documentelor Congre-
sului XII al P.C.R. şl tnsemnâUţit lor tn contextul
Istoriei contemporane articolele : Nicolae <leauteteU:
!1 Ât~p~& 1H4·23 ÂllJUI& U'lt (nr. 9/t979); Nicolae
Ceallfelea.: Eroto clnun de la,te, Jerde fi victorii (nr.
ttlt979); Cristian Poploteanu, Ietorta tmpllnlrllol' noN·
in (DI'. i0{t979); Gheorghe Rădulescu, O r lortoad
ulvenAl'e rnolll$loa..ari (nr. H/t 979); Gheorghe Surpat,
Partidul Comunte& R~m&n - muele arbltee& al RomA·
nlel eoelaU•te (nr. 12/1979).
intreaga construcţie a societăţii socialiste
multilateral dezvoltate. tovarăş u l Nicolae
Ceauşescu spunea tn f~ţa celui de-al XII-lea
Congres: , NoJ facem totul pentru a dezvolta
in om aplrrtuJ de omenie - cum spune poporul
noatru. Reallzlm soclallamul fi comunismul
in eare omul reprezinti figura centrali, pre-
ocuparea prlmordlall. Tot ceea ee intreprin-
dem eate consacrat omului, llbertlţff, buni-
stirii ti fericirii lui".
Este relevantă tn acest sens profesiunea de
credinţă făcută de tovarăşul Nicolae Ceauşescu
Congresului XII: "Asigur partidul fi intregul
nostru popor el voi face totul pentru a
indreptltl aceastl incredere fi pentru a-mi
in4eplln{ misiunea ce mi a-a incredlnţat
de eltre partid, de eltre Congres, de eltre
popor. Ca ti pinl acum, voi actiona
pentru a inflptul socialismul in adevArata
lui lumini, pe baza principiilor umanitare,
socialismul fi comunismul de omeniei Aceasta
eate condiţia esenţlall pentru ca socialismul
al se afirme •rept eea mal umani, auperJoarl
societate din lume. Noi, natlunea n~astrl,
poporul nostru, cind vora.lm 4e om, de ome-
3
nie, vorbim de Om cu O man, pentru ci e om
acela care-şi serveşte patria, care nu o tri-
deazi nlclodatil Voi face totul pentru a rAmine
comunist de omenie, fiu al poporului meu!".
u numai participanţii la Congres, ci
întreaga ţară şi ,prin oaspeţii de p este
hotare, prezenţi la lucrările Congresului,
ca şi prin sutele de corespo nd enţi de presă .
întreaga lume (;1 u luat c unoştinţă de vigoarea
şi robusteţea cu care, într-o epocă saturată de
atît de complexe, profunde şi contradictorii
tendinţe, Partidul Comunist Român îşi elabo-
rează politica de anvergură într-un m od larg
democratic şi de amplă perspectivă . Iată un
singur exemplu din presa mondială: "Al XII-lea
Congres a l Partidului Comunist Român
1-&. reales în mod triumfal in funcţia de secre-
t a r general pe Nicolae Ceauşescu, exprimînd
prin aceasta continuitatea politicii naţionale
de independenţă şi suveranitate pe care acesta
o promovează de 15 ani" - transmite Agen-
ţia F rance Presse, într-un coment ariu inti-
tulat Bilanţ ul Congresului al XII-lea al Parti-
dului Comunist RomAn.
Aşadar, Congresul XII al partidului nos-
tru comunist rămîn e în sem nificaţia sa majoră
nu numai un eveniment istoric în dezvolta-
rea R omâniei pe calea socialismului şi comu-
nismului, ci şi o puternică expresie a anga-
jării active a poporului român în făurirea
unei lumi a egalităţii, a păcii şi dreptăţii.
Găsim în Raportul Comitetului Central
prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în
celelalte documente adoptate în unanimitate
de Congresul XII - ansamblu coerent
şi armonios de directive şi soluţii ştiinţifice
p entru cea mai stringentă problematică a de-
ceniului u rmător, în care România urmea2.ă
să ajungă în stadiul ţărilor cu dezvoltare
medie - o reală dezvoltare creatoare a Pro-
gramului partidului, adoptat acum cinci ani.
Iar linia reali stă şi profund responsabilă în
care Congresul XII a abordat prezentul şi
viitorul societăţii româneşti - a cărei forţă
conducătoare o constituie P .C.R., care a de-
monstrat din nou că se s ituează pc deplin
la altitudinea exigenţelor misiunii sale isto-
rice - este ilu strată elocvent de sarcina de
cea mai mare răspundere anticipativ ştiin­
ţifică ca pînă la viitorul Congres să fie elabo-
rat Programul de dezvoltare a ţării la nivelul
anului 2000 sau 2010. Pornind de la faptul
că tn deceniul următor se vor realiza în linii
mari sarcinile făuririi societăţii socialiste mul-
tilateral dezvoltate, noul Program va urmări
să traseze căile şi direcţiile consolidării tn
continuare a acest eia, ale trecerii treptate la
înfăp tuirea principiilor comuniste de muncă
:;;i de viaţă în ţara n oastră .
P entru noi istor icii - cărora ne revin cu atît
mai stăruitoare şi serioase sarcini, c u cît do-
cumentele ş i lucrări le Co ngres ului a u s ubliniat
imperios n eces ităţi l e înmulţirii analizelor ma -
teria list is torice ş i dialecticc ale fenomenelor
soc i e tăţii român eşti în context universal - de-
vine un criteriu fundamental de apreciere a
is ..o1ie1 cont-.: mpo ra nc fdvt ul c ă, Î fiLr - o peri-
oadă de aproximati v o jumătate de secol de
la revolu ţia de eliberare soci ală şi n aţională ,
~e va produce un uriaş salt în istoria Româ-
4
nici, în des tinele poporului nostru. Prin acest
un a .7 avans is tori c ~c con fi rm ă în fapt superio-
ritatea noii orînduiri sociale care asigură pu-
nerea d eplină in valoare a bogăţiilor naţio­
nale tn folosul întregii societăţi, crearea unei
vieţi libere şi fericite pentru toţi cei ce mun-
cesc, implinirea celor mai nobile idealuri de
d reptate şi echitate socială ale Intregului
nostru popor .
~ocialis mu w şi păcii a abordat Congresul
şi marile p1obleme ale vieţii internaţio­
nale, definind l'oziţia R omâniei socialiste,
cu claritate ş i iniţiativă, în acelaşi mod prin-
cipial propriu Partidului Comunist Român.
Dealtfel, participarea a 162 delegaţii şi
reprezentanţi din 105 ţări a le lumii la lucră­
rile Congresului reprezintă o puternică mani.,
festare a soliaarităţii militante a acestor
partide şi organ i zaţii cu partidul nostru.
Apelul solemn adresat de tovarăşul Nicolae
Ceauşescu tuturor statelor şi popoarelor,
tuturor forţelor progresist e, a ntiimperialiste
de a intari colaborarea şi solidaritatea, de a
acţiona împreună , în mod ferm, ptnă nu
este prea tirziu, pentru oprirea cursei tnarmă­
rilor, exprimă elocvent acţiunea sa neobosită
pe arena mond i ală .
Găsim în orientările stabilite de Congres
substa nţa tnsăşi a politicii externe româneşti.
O spune secretarul general al partidului: "In
spiritul orlentirflor stabfllte de Congres,
Comitetul Central, Guvernul Republicii Socia-
liste RomAnia vor acţiona neabAtut pentru
dezvoltarea relaţiilor cu toate statele soclalfste,
cu ţlrlle in curs de dezvoltare, cu statele ca-
pitaliste dezvoltate, cu toate tiriie lumii, firi
deosebire de orinduire soclafl. Mal mult ca
oricind, vom face totul pentru afirmarea in
relaţiil e Internaţionale a principiilor deplinei
egalltiţl tn drepturi, respectului Independen-
tei ti suveranltiţlf naţionale, neameateculul
in treburile Interne, pentru renunţarea cu
deslvirşlre la politica de forţl sau de amenin-
ţare cu forţa".
• ncerctnd acum o definire metaforică a tn-
semnătlţii Congresului XII In istoria ro-
1 mânească, 1-am putea numi forumul in-
tregului popor, care a tr~at programul
unei noi calităţi a vieţii şi reahtlţii tn Româ-
nia deceniilor viitoare, care a formulat vi-
ziunea unei noi calităţi a vieţii pe planetă .
Şi tn faţa acestei admirabile lecţii de uni-
tate şi democraţie , de spirit analitic şi ştiin­
ţific anticipativ, tn faţa acestei admirabile
lecţii creatoare d t- socialism ştiinţific şi spi-
rit consecv-ent revoluţionar, de demnitate na-
ţion ală şi solidaritate intemaţionalistă, în faţa
acestei minunate lecţii de umanism r evolu-
ţionai şi cu tezanţă oferită. de Congresul XII
al Partidului Comunist R omân, nu putem să
nu ne simţim mtndri de a trăi şi munci w-
tr-una din cele mai dinamice societăţi con-
t emporane, de a trAi şi munci tntr-o ţară
total liberă şi suverană, cum este Republica
Socialistă România. Mtndri de a trăi şi munci
împreună cu toţi fiil acestui pămtnt strămo­
şesc, a cărui d evenire este luminată de
strălucirea luceafărului istoriei româneşti,
NICOLAE CEAUŞESCU .
 PARTIDUL
COMUNIST ROMÂN-

or. GHEORGHE SURPAT

Marea regenerare a socletlţfl romlneştf in evul siu socialist, propulsarea tlrU la noi
altltudinl de creaţie istorici in anll ce vin - direcţie ştiinţific şi sigur proiectat! In documentele
recentului forum al comuniştilor romAni, Congresul XII - detaşeazl cu distinsi striluclrt
rolul Partidului Comunist Romln de suprem promotor şi lumfnator al evoluţiei şi exercftirU
noastre depline ca popor in lumea de azi şi de miine. Chlntesenţi a intregii Istorii revoluţionare
a poporului nostru, din care işl trage obirşla şi puterea, partidul comuniştilor romlnl s-a Identifi-
cat, in totul şi in toate, prin inslşl menirea lui, prin vocaţia lui, cu chemarea acestei Istorii, cu
nlzulnţele naţiunii. Este primul partid politic al acestor meleaguri care şf-a flcut un titlu de cinste ti
de demnitate revoluţionari din lupta pentru ne contenita inaintare a ţirll pe treptele cele mal de sus
ale timpurilor moderne şi contemporane, pentru statornlclrea şi intArirea Independenţei naţionale,
pentru o noul condiţie, de prosperitate şi libertate a fiilor firii. Sub conducerea sa, poporul romAn
â infiptult, in anii socialismului, o operi materiali şi spirituală care se adevereşte drept cea mal
Importanti implinire a evoluţiei sale sociale. Prin rolul de mesager al vrerll şi Intereselor funda·
mentale ale clasei muncitoare, ale intregului popor, partidul este Inima firii, centrul vieţii naţio­
nale. Tiria partidului este tiria naţiunii. In frunte cu partidul comunist, forţa cea mal vie de
proiecţie Istorici, poporul romAn abordeazl cu certitudine perspectivele, avind garanţia izbinzU
pe misura asplraţillor sale de edificare a socialismului multilateral dezvoltat in ţara noastră şi de
inaintare spre comunism. •

Pe firul procesului revoluţion ar unic de
luptă al poporului român, care, de la etapă
la etapă, a cunoscut trepte noi, superioare,
rev oluţi a de eliberare naţională şi socială,
antifascistă şi antiimperiali stă, din august
1944 desemnează inaugurarea noii noastre
istorii. Prin ea s-a deschis calea implinirii idea-
lurilor sociale şi naţionale ale făurarilor istoriei
rom âneşti, a cuceririi depline a independenţei
şi suveranităţii naţio nale , a afirmării Româ-
niei ca ţară liberă şi demnă în lume. Faptul că
în actul revoluţio n ar din august 1944 rolul
decisiv I-au avut masele largi, forţele politice
revoluţionare, muncitoreşti -ţărăneşti, în frunte
cu partidul comunist , a influenţat in adîncime
cursul istoric ulterio r. Sub co nducerea comu-
ni şti lor, marile mi şcări socia le des făşurate de
mase în cadrul amplului proces înnoitor din
perioada 1944-1947 au avut ca ţel primordial
mersul spre transformarea revoluţionară de
structură a societăţii româneşti.
lncă din acei ani, Partidul Com unist Român
s-a preocupat de găsirea şi aplicarea unor
soluţii revoluţiOnare originale, conforme im-
pcrativelor specifice societăţii româneşti in
mersul ei spre socialism . tn această primă
etapă, comuniştii, împreună cu celelalte forţe
revoluţi onare şi democratice, au reunit in
lupta antifasci s tă, d e mocratică, principalele
forţe ale naţiunii - clasa muncitoare, ţără­
nimea, intelectualitatea, păturile mijlocii de
la oraşe şi sate şi chiar unele cercuri ale bur-
gheziei. Era ridicarea pe o no uă treaptă şi in
noi condiţii istorice a orientări i realiste a
P.C.R . de polarizare, în forme caracteristice,
a celor mai largi forţe sociale, în frunte Cll
clasa muncitoare, în scopul abordării datel01
cardinale ale evoluţiei istorice a ţării pe traiec-
toriile progresului. Aceasta a creat posibili-
tatea realizării unor profunde mutaţii politice,
a materializării unui r ·r de reforme economice
şi sociale in interesu poporului. Monarhia şi
partidele burgheze nu şi -au mai putut m en-
ţine rolul de forţă capabilă să orienteze mersul
evenimentelor politice şi social-economice ale
ţării, a cest rol revenind partidului comunist,
forţelor populare, revoluţionare , democratice.
Ca rezultat firesc al acţiunii rev oluţionare
a maselo r, la 6 martie 1945, a fost instaurat
primul guvern revoluţionar- democratic cu un
accentuat caracter muncitoresc-ţărănesc din
istoria României. S-a produs atunci o schim-
bare a însuşi regimului politic, instaurar•a
puteriire voluţio nar-democratice a muncitorilor
şi ţăranilor.
I>upă încheierea victorioasă a războiului
antih1tlerist şi în condiţiile consolidării regi-
mului p opular-democratic, partidul comunist
a fost forţa politică ce a pătruns clarvăzător
datele curs ului istoric al României, înfăţi­
şînd poporului programul de re construcţie
economică a ţării, modul de soluţionare în

5
perspectivă a problemelor economice şi sociale
fundamentale ale societăţii româneşti . Linia
politică de industrializare, de electrificare a
ţării adoptată de Conferinţa Naţională a
p artidului din octombrie 1945, răspu ndea
comandamentelor de stringenţă ale etapei , dar
proiecta, in acelaşi timp, un mare arc de cerc
spre viitor, configurînd pregătirea condiţiilor
materiale necesare trecerii la edificarea socia-
lismului. Conferinţa a elaborat un punct de
vedere original asupra rolului hotărîtor ce re-
venea forţelo r revoluţionare dinăuntru! fie-
cărei ţări in stabilirea opţiunilor de viitor, în
elaborarea de sine-stătătoare a politicii interne
şi externe.
Republica - un vis devenit
realitate
Victoria categorică a forţelor democrate în
alegerile parlamentare din noiembrie 1946
- principala bătălie politică des făş urată după
instaurarea noului re~im de la 6 martie 1945
- , lupta pentru desavirşirea reformelor de-
mocratice in folosul maselor, pentru depă­
şirea marilor greutăţi economice, complexa
activit ate politi co - diplomati că la Conferinţa
de pace de la Paris - toate acestea s-au deta-
sat ca obiective m ajore determinate de evo-
iuţia ascendentă a revoluţiei popular-demo-
cratice în România.
Măsurile anticapitaliste adoptate de noul
Parlament in prima jumătate a anului 1947,
creşterea rolului puterii de stat în dirijarea şi '
controlul vieţii economice au dus la slăbirea
în ansamblu a forţelor reacţionare . Lichidarea
resturilor moşiereşti prin reforma agrară, legi-
ferată de puterea revoluţionar-demo cratică
in martie 1945 şi încheiată pînă l a începutul
anului 1947, victoria forţelor democratice în
alegerile generale din 1946 au dus partidele
burgheze de opozitie in pragul dispariţiei lor
din viaţa politică. încetarea existenţei acestor
organisme politice ale burgheziei, care in peri-
oada 1944-1947 s-au opus înfăptuirii tran-
sformărilor social-economice în favoarea mase-
lor, a înlesnit forţelor muncitoreşti înaintarea
cu şi mai mare repeziciune spre revoluţi a socia-
listă.
Ca urmare a mutaţiilor social-economice şi
politice petrecute spre sfirşitul anului 1947,
fnlăturarea monarhiei - stavilă în calea pro-
gresului social - devenise nu numai necesară,
ci şi posibilă. La 30 decembrie 1947, a fost
proclamată republică populară, moment care
marca preluarea întregii puteri de stat de către
clasa muncitoare, în alianţă cu ţărănimea şi
cu celelalte categorii de oameni ai muncii şi
trecerea la înfăptuirea revoluţiei socialiste în
România.
Instaurarea Republicii a corespuns, practic,
cu asumarea de către clasa muncitoare a mi-
siunii istorice de a conduce naţiunea pe calea
făuririi noii orînduiri sociale. Noua etapă isto-
rică - a revoluţiei şi construcţiei socialiste-
a impus ridicarea pe o treaptă superioară
a unităţii clasei muncitoare şi a detaşamentu­
lui ei de avangardă. Acest obiectiv s-a reali-
zat prin unificarea deplină - organizatorică,
6
politică şi ideologică - a clasei muncitoare, şi
făurirea, în februarie 1948, a partidului unic,
ca rezultat al unificării Partidului Comunist
cu Partidul Social-Democrat, pe baza con-
cepţiei m aterialismului dialectic şi istoric, a
socialismului ştiin ţifi c . Aceasta a asigurat for-
ţelor revol uţionare din România statul major
capabil să co ndu că revoluţia socialistă şi opera
complexă de edificare a socialismului in patria
noastră.
Alegerile generale din acelaşi an au demon-
strat v ibrant adeziu nea m aselor l a programul
de transformări rev oluţionare propus de
pa rtid. În aceste condiţii, la 13 aprilie 1948,
a fost adoptată Constituţia Republicii
Popula re Române, care a consacrat, din punct
de vedere legislativ, instaurarea puterii poli-
tice a oamenilor muncii, in frunte cu clasa
muncitoare, principiile socialiste d~ or gani-
zare a statului şi a statornicit noile organe ale
puterii de stat. Prin prevederile sale, Consti-
tuţia deschidea .perspectiva unor noi prefaceri
social-economice pe drumul progresului social.
Ea reprezenta actul juridic care inscria tre-
cerea în proprietatea statului român, ca un
bun al poporului, a unei părţi însemnate din
av uţia ţării. La 11 iunie 1948, clasa munci-
t oare cu sprijinul celorlalte categorii sociale
a înfăptuit naţionaliza.rea principalelor mij-
loace de prod ucţie, act revoluţionar care avea
să pună temelie trainică viitoarei dezvoltări
socialiste a României, consolidării unităţii
social-p olitice a poporului în jurul partidului.
Tăria partidului- tăria ~naţiunii
Prin linia sa politică, P.C.R. a dat întregu-
lui popor un ţel clar, a organizat şi a diriguit
forţele p oporului spre înfăptuirea societăţii
noi, socialiste. Fiecare victorie a sporit încre-
derea maseloţ în p a rtid, le-a strîns tot mai
puternic în jur ul său . Partidul nostru a ţinut
seam a de adevăru l fundamental al materia·
.U omente semnificative ale revolutiei şi constMLct•ei pe
pdmîntul strdmoşesc: oamenii muncii fşi manitest4
sprijinul pentML guvernul re11oluţionar d~mocrat condus
de dr. Petru Groza
 '
lismului dialectic şi istoric potrivit căruia SO·
cialismul, care exprimă o esenţă comună,
existi şi se exprimă numai tn diversitate, In
multitudinea de manifestări concrete, speci-
fice fiecărei ţări. "Am avut intotdeauna in v.e-
dere - sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu
- de a ţine seama de legităţile generale, de
legităţile dialectice ale dezvoltării societăţii,
dar Intotdeauna am studiat bine condiţiile
concrete din ţara noastră - economice, so-
ciale, naţionale , istorice - inclusiv gradul de
dezvoltare al poporului şi am căutat ca aceste
Iegităţi generale să le aplicăm la condiţiile
din ţara noastră, să găsim pentru problemele
pe care le avem in faţă acele soluţii care co-
respund condiţiilor din România. Noi am
pornit şi pornim de la faptul că nu există un
şablon obligatoriu pentru construcţia socia-
lismului, că fiecare popor ·va aduce intotdea-
una ceva nou şi va construi socialismul potrivit
condiţiilor tn care trăieşte, felului său de a
judeca şi de a gindi şi n'\lmai un asemenea
•
• ţării o etapă superioară, pe multiple planuri,
Capitala trdieşte momentul i$loric al proclamdn i
Republicii Populare Romdne
socialism va fi tmpărtăşit de PQP<>r, va fi trai-
nic şi de neinvins' .
Bazindu-se pe analiza realităţilor nemijlo-
cite ale ţării noastre, partidul a situat indus-
trializarea socialistit a ţării în centrul politicii
.sale economice - singura cale a valorificării
superioare a resurselor naturale, a sporirii
rapide a avuţiei n'aţionale şi ridicării nive-
lului de viaţă al poporului, a intăririi inde-
pendenţei naţionale. Promovind imperativul
dezvolt~rii industriei, partidul nu a contrapus-o
celorlalte componente ale economiei, ci,
dimpotrivă, a conceput-o ca unica modali-
tate a făuririi condiţiilor materiale necesare
avintului tuturor ramurilor economiei, in-
clusiv al agriculturii. Istorica Plenară din 3-5
martie 1949 a trasat programul organizd.rii
W.P..tate a africulturii pe baze socialiste.
ln cursu etapei istorice cuprinse intre
anii J 948-1965, planurile economice au asi-
\
Congresut de fdurire a partidului revolutionar unic
al clasei muncitoare di n Romdnia
gurat crearea bazei tehnico-materiale a socia-
lismului in ţara noastră. Econontia naţională
a înregistrat realizări importante, rod al
muncii pline de abneg:J:e a maselor. S-a in-
făptuit economia soei ·stă unitară, care a
marcat victoria socialismului tn toate sec-
toarele de activitate, abolirea exploatării
omului de către om prin lichidarea pentru
totdeauna a claselor exploatatoare, afirmarea
principiilor socialiste in viaţa socială.
Desfăşurată în condiţii interne şi externe
complexe, de loc uşoare, ampla activitate de
construcţie socialisU: a marcat in istoria
celorlalte epoci ale existenţei poporului nostru.
Tocmai de pe terenul solid al unei istorii de
constantă creaţie şi luptă în numele progresu-
lui şi libertăţii, poporul nostru - în frunte cu
partidul comunist - a găsit făgaşul de certi-
tudine şi eficienţă al devenirii sale socialiste.
Partidul a desfăşurat o intensă activitate
politico-organizatorică pentru generalizarea
şi consolidarea relaţiilor socialiste de produc-
ţie, reuşind săsoluţioneze corespunzător
multiplele probleme ale făuririi noii orinduiri
sociale. Sutele de mii de c omunişti, dînd do-
vadă de înalt devotament pentru cauza socia-
lismului, s-au aflat în posturile cele mai avan-
sate ale luptei pentru construirea noii socie-
tăţi. Cu fiecare nouă treaptă urcată pe drumul
socialismului, s-a cimentat şi mai mult coe-
ziunea poporului in jurul partidului, au cres-
cut şi mai mult prestigiul şi autoritatea sa în
mase. Poporul a văzut tn partidul comunist
singura forţă politică tn stare să asigure inain-
tarea ţării pe calea făuririi unei vieţi libere şi
independente.
Epoca de aur a Istoriei
romine,tl
Triumful socialismului în România, mate-
rializat prin generalizarea relaţiilor de pro- 1
ducţie socialiste în întreaga economie şi jău ­
rirea economiei socialiste uni tare, prin adop-
7
tarea Co n s tituţiei din 1965 şi proclamarea
ţării republi că socialistă, au pus în faţa tu tu-
ror comuniştilor, sarcini noi, complexe, ~ rute
de soluţiona rea, în continuare, a multiplelor
probleme de natură econo mică, socială , poJi-
tică, ideologică,. şi cu ltprală pe :are 1~ Îf!l~l.ică
vasta ope ră de tnfăptutre plettara a prtnctpnlor
socialiste . Partidul a apreciat că, după gene-
ralizarea rel aţiil or de producţie soci~iste . în
toate domeniile de activitate, este Impen os
necesară o perioa<;tă de consoljdare a s~cietălii
socialiste, a bazet sale tekmcq-matenale. In
orientarea eforturilor poporului în această
direcţie, un rol de cea mai mare importanţă
l-a avut Congresul IX al partidului, din iuli.e
1965 mo ment care a inaugurat o nouă pen-
oadă' în dezvoltarea socialistă a ţării, în activi-
tatea partidului, carac terizată prin dinamism
fă ră precedent şi schimbări ca liţa!ive. prof~n­
de în i ntreaga viaţă econom1ca Şl soci~l­
politică. Este perioada î~ care popo~ul . rom.an
a înălţat cea mai grand ioasă creaţie 1stoncă
din întreaga sa existenţă . Impresionantele
succese dobindite in această adevărată epocă
de aur a ţării se leagă intr.i n.s ec de gîndi~ea
şt iinţif1 co - creatoa re, de activitatea practică
desfăşurată în fru ntea. pa.~tidu lui şi a s!at.ului
de marele fiu al naţiUnu noastre sociahste,
tovarăşul Nicolae Ceauşescu , străl.ucit ~on~~­
căto r revoluţionar, înflăcărat patnoţ Şl mth-
tant internaţionalist, l uptător neobosit pentru
înflorirea Ro mâniei socialiste, pentru apă­
rarea dreptului imprescriptibil al popoarelor
la viaţă proprie, de sine-stătătoare, la pros-
peritate, progres şi fericire.
Congresul X al partidului, din august 1969,
dind o în altă preţuire muncii depuse de po-
porul român sub condu~e.~ea P .C. R ., a apre-
ciat că s-au creat cond iţnle necesare pentru
trecerea la o etapă nouă , s uperioară, obiectiv
nect:sar~. în ~rog~~sul Jă~i noast~e - etapa
edifteăru soctetdţu, . soc.taltste. multtl~teral dez-
voltate. Strategia Şl onentănle tactice ale ac-
ţiunii istorice a poporului român î~ această
etapă şi-au ~ăsit o formulare ampla în Pro-
grannd Part."dului Comunist Român de Jău­
rire a societăţii socialiste multilateral dez_vol-
tate ş i înaintare a României spre comunt.sm,
adoptat de Congresul . XI al ~artid';ll~i din
noiembrie 1974. Expnmind vomţa ŞI Intere-
sele î ntregii naţiuni române, Programul P. C. R.
a fost, pe drept cuvînt, denumit ~r~granntl
poporult4i român de .ri?~car~ . a p~tr~e1 pe. cul-
mile luminoase ale ctvihzaţ1e1 socialiste ŞI co-
muniste.
Ceea ce a cucerit poporul româ n în timpul
ascensiunii sale robuste şi eficace din anii so-
cialismului şi, in chip deosebit, în perioad.a
marcată de Congresele IX, X şi . XI ale P.arb-
dului, ilu strează palpabil străluc1ta capa~1tat~
a p artidul ui nostru comunist de a orgamza ŞI
conduce procesul complex de t:dificare a n~ii
orînduiri. Condusă cu înţel epcmne, R omâma
oferă - la sftrşitul acestui a n , cînd a avut
loc cel de-al XII-lea Congres al parti-
dului eveniment de o deosebită semni-
ficaţi~ in viaţa social-politică a ţării no~­
tre - tabloul relevant al unei ţăr~ in~us­
trial-agrare in plin avint, în care graml cifre-
8
-----------------------
lor condensează o istorie glorioasă, făurită de
un popor stăpîn pe avuţia naţio~ală şi pe
roadele creaţiei sale, avînd in partidul comu-
nistilor români călăuzitorul şi deschizătorul
de' noi şi generoase orizonţu ri: Ritm~l mediu
anual a atins la producţia mdustnală cota
înaltă de 12,7 %. venitul naţional. de. 10 %. f.apt
care a făcut ca, în 1979, producţia mdustnală
să fie de 42 ori mai mare decît în 1938, anul de
vîrf al producţiei în România antebelică, iar
cea agricolă să sporeas~ă de aproape 3,~ A
ori, tn raport cu cea obţinută .•n 1950. Vem-
turile reale pe locuitor au spont de peste şase
ori, faţă d e acelaşi an 1950. A fost dezvoltat
puternic şi perfecţionat continuu învăţămîntul
de toate gradele, gratuit şi la~g de~chis ~uturor
tinerilor, indiferent de sex Şl naţ1ona~1tate, a
avut loc ridicarea culturală a intregulut popor,
s-au format cadrele necesare dezvoltării ma-
teriale şi spirituale <1: soc~et~ţii noas.tre. In-
treaga politică a p artidulUI şt statulut, tot ce
se făureşte pe plan materi..al.. şi spiritual. este
consacrat omul ui, dezvoltăn1 sale multilate-
r ale. .
Este elocvent şi plin de mîn~rie pentru D!>l
şi faptul că ţara are o dem.o~raţt~ noul, . de tip
superior, care asigură pa~ciparea .~laset mun-
citoare a tuturor oamemlor muncn, fără deo-
sebire de naţionalitate, la conducerea unită­
ţilor econo mice, a instituţiilor ştiin~if~ce, c~l­
t ural-educative, a unităţilor admm!strativ·
teritoriale, la elaborarea şi la infă.ptuuea po-
liticii interne şi externe a statulUI nostru, la
conducerea intregii societăţi . S-au asi$urat
autoconducerea muncitorească a lntrepnnde-
rilor îmbinarea armonioasă a autonomiei'fie-
c'ărei unităţi cu conducerea unitar~ a Intregii
vieţi economice-sociale. Democr3:ţ1a noastr~
soc1alistă oferă tuturor oamemlor muncu
posibilitatea să-şi spună liber şi nestinghe~t
cuvintul in problemele fundam~ntale. ale ~oh­
ticii interne şi externe .a statulUI, sl-Şl expnme
opinia asupra modulul tn care se gospodăresc
treburile ţării.
Nationalizarea 1mnci palelor mijloace de. p_roductie, iatori.C.
act revolutionar care a stat la temeha tranuc4 a dezvollana
soc1aliste a t4ni
•
 Exercittndu-şi prin puterea exemplului şi
a argumentului ştiinţific rolul conducător
P~dul Co~unist Român î'i împleteşte t ot
ma1 strîns eXIstenţa sa cu exlStenţa societăţii,
munca sa cu munca tuturor colectivelor de
oameni din producţia materi ală şi spirituală.
Dialogul neîntrerupt şi in formele cele m a i
variate cu masele cele m ai largi, angaj at de
partid la scara intregii societăţi, formează
principala metodă de ctrmuire a ţării. Con-
topindu-se cu viaţa şi interesele poporului,
partidul găseşte aici surse inep uizabile de
mspiraţie, învăţăminte şi experie nţă. "Parti-
dul - arată tovarăşul Nicolae Ceauşescu -
se regenerează continuu sub impulsul puter-
nicelor fascicule de energie şi lumină ce se
indreaptA. continuu spre el din rîndul n aţi­
unii noastre socialist e". Uni rea de către p artid
intr-un singur şuvoi , într-o si ng ură voinţă, a
forţei uriaşe a poporului , este factorul deter-
Congresul 1X al partidului a inaugurat o noud perioadd
tn activitatea i ntregii vieti economice şi social- politice a
Rom4niei, perioadd in care poporuL rom4n a tndlţat ~a
mai grandioasd creaţie istoricd din întreaga sa existen!d
minant a t ot ceea ce am realizat, garanţia
tnaintlrii României pe calea civilizaţiei socia-
liste.
tn deplină concordanţă cu politica sa in-
ternă, partidul şi statul nostru se manifestă
ca un factor activ în viaţa internaţio nală,
promovează relaţii la rgi de conlucrare rodni că
cu toate ţările socialiste, cu statele în curs de
dezvoltare, cu cele nealiniate, cu toate ţările
lumii, indiferent de orinduirea socială. la baza
acestora afUndu-se, în mod ferm, principiile
independenţei şi suveranităţi i naţionale, de-
plinei egalităţi în drepturi, neamestecului în
treburile interne şi avantaj ului reciproc, res-
pectării dreptului fiecărui popor de a-şi hotărî
Cle sine-stătător destinele.
Participind activ la viaţa internaţionaJă,
România s-a impus prin spiritul constructiv
fi ~ziţiile principiale susţinute în abordarea
marilor prob1eme ale lumii contemporane, prin
Congre•WI XI al parLtdultâ a adoptat Programul dt
fd t~rire a societatii socialiste multilateral dezvoltate şi
inaintare a Romtlniei spre comtmi.o;m
p reocuparea constantă de a se găsi acestora
soluţii corespunzătoare cu interesele tuturor
popoarelor. Inalta principialitate şi dinamis-
mul politicii externe promovate de partid,
iniţiatiYele şi propunerile judicioase au făcut
să crească la un nivel fără precedent presti~iul
României socialiste în lume, exprimat in înal-
tele aprecieri făcute pe toate meridianele la
adresa politicii externe româneşti.
Va.c.;tuJ şi impunătorul program jalonat de
~ documentele de importanţă istorică ce au fost
adoptate de Congresul XII desemnează
intrarea societăţii româneşti într-o fază nouă,
supenoară a dezvoltării sale, în care vor avea
loc afirmarea cu putere a revoluţiei tehnica-
ştiinţifice în toate domeniile, accelerarea tre-
cerii, pe baza acumulărilor cantitative obţi­
nute in cincinalele precedente, la o nouă
calitate a activităţii economico-::ociale, dez-
voltarea puternică şi modernizarea industriei,
agriculturii, a tuturor ramurilor economice.
ridicarea pe o treaptă şi mai înaltă a gradului
de bunăstare al intregului popor, înflorirea
puternică a ştiinţei, învăţămîntului şi cul-
turii, adîncirea, în continuare, a democraţiei
socialiste, perfecţionarea tuturor raporturi-
lor sociale. Pe baza creşterii rapide, echili-
brate şi eficiente a economiei naţionale, se
va realiza un 1mportant pas înai nte pe dru-
mul apropierii ţării noastre de nivelul eco-
nomic al tărilor
•
dezvoltate.
Ataşat prin tradiţiile sale, priu întreaga
sa fiinţă , cauzei libertăţii şi fericirii naţiunii,
progresului necontenit al ţării , partidul nos-
tru - în jurul căru ia poporul fo r mea1.ă un
tot indestructibil - stă scut şi gcu-ant acestui
curs istoric mereu proaspăt şi ·.riguros al
României contemporane. A·1em astfel sigu-
' ranţa unei vieţi de împliniri istorice ca popor.
ca ţară liberă şi independentă, cu perspective
larg luminate pe drumul constr ucţiei socialiste
şi comuniste.
9

le iu lui mine cu
Născut cu 125 ani tn urmă,
la 18 decembrie 1854, ln Te-
tuei, Ioan Nădejde descin-
c!ea. dintr-o veche familie de
răzeşi din Certieni-Neamţ, a-
testaţi documentar cu mai
bine de două veacuri in urmă.
Intr-o notă cu caracter au-
tobiografic, publicată in 1922,
el scria: "Nădejdeştii se pot
urmări ptnă în veacul al XVII-
lea sub acest nume ... De alt-
fel, Nădejdcştii se coboară
Llin Ivanoş V1teazul din vea-
cul al XIV-lea". Gheorghe
Nădejde, taU.l lui Ioan, era
adnunistratorul moşiei Der-
sca. din Dorohoi, iar mama sa,
tn Imagine: Ioan NâdeJde (în rindul
trei, primul dln stinga) tn mijlo-
cul delegaţllor la Congresul II al
P.S.D.M R. (189,).
lO
Ioan
PATRIA. III
VASILE NICULAE .
doctor in istorie
Elena, era fiica lui Iorgu
Ghica, nepot al domnitoru-
lui Grigore III Ghica1 , asa-
sinat tn 1777 de emisarii
Inaltei Porţi.
După absolvirea şcolii pri-
mare şi apoi a Liceului "La-
urian" din Botoşani, tn 1873
îşi susţine examenul de ba-
calaureat la Iaşi, fiind clasi-
ficat primul, "cu mari laude".
Deosebit de inzestrat pentru
studiu, pasionat pentru do-
menii diverse ale cunoaşterji,
îşi uimeşte examinatorii prin
vastele sale cunoştinţe, tn-
1-1 Magazin istoric, nr. 12/1975; 10
Şi 11/1969.
~--------------------
· ~·•Jsebi
in domeniul limbilor
clasice; citise Il iada şi Odi-
se!:a in limba greacă. Ime-
diat este solicitat de profe-
sodi săi ca suplinitor de lim-
bă greacă la Gimnaziul "Aif'-
xandru cel Bun" din I aşi,
unde, in octombrie 1874, ob-
ţine, prin concurs, şi catedra
de limba franceză; in 1876
devine profesor de limbă ro-
mână la Liceul Naţional din
Iaşi.
La 10 noiembrie 1874 se
căsătoreşte cu Sofia Nădej­
de2, născută Băncilă-Gheor ­
ghiu. sora marelui pictor Oc-
tav Băncilă. După stabilirea
la Iaşi, tinăra familie tşi con-
struieşte o modestă casă în
Sărări e.
Anii de şcoală, de formare
intelectuală, ti permit cele
 Adunarea Deputaţilor, tttllnţa tiin 29 decembrie 1928. Deputatul Emil D. Fa1urc, in tinereţe
membru al mltclrll socialiste: "Nu cer Camerei un bust pentru Ioan NltleJde, ar fi, poate, prea pre-
tenţios tl prea banal. El ti-a rltllcat o amintire In ţara noastrl prin contrlbuţla lui la luminarea po-
porului romlnesc". Intervine Nicolae Iorga, care, cu ani In urml, IJ cunoscuse ti el pe Nitlejde, la
IAfl: "In adevlr, spune marele Istoric, de la dinsul ti un grup de tineri din l&fl, prin revista Contempo-
ranul ... a plecat o mare mlteare de onestitate In ttilnţa tiin cultura romlneaacl••• MI unctic ti eu
cu omaglul.care se aduce unul om care merita o soartl mal buni, comparati eu a acelora c:are I-au
luat-o Inainte". 1. Gb. Duca se asoclazl ti el, "eu emoţlune, la omagiul ce se aduce memorlellullon
Nldejde. In adevlr, Ion Nldejde a fost unul dintre cel mal vechi ti dintre cel mal botlrlfl apirltorl
al chestiunii ţlrlnettl. Afarl de aceasta, el ti-a consacrat Intreaga vlaţl etrcetlrllor Istorice cu un
devotament, eu o dezlnteresare de adevArat apostol".
Puternica Influenti a ideilor lui Ioan Nldejde, prestigiul de care s-a bucurat In timpul vieţii
sale U determlnl pe Ştefan Cleeo-Pop, pretetllntele Adunlrll, si declare: "Domnilor deputaţi, cred
el sint In asentlmentul t1-vot1stre daci, In numele Camerei, mi asociez ti eu omaglulul adus memo-
riei regretatului Ion NldeJde fi, daci mi autorizaţi, vom depune o coroanA pe mormintul lui
(aprobări)". ·
Atunci, ori mal tirziu, numeroase articole omaglale rellefeazl personalitatea marelui dlsplrut.
In Socialismul din 13 lan11arle 1929, Nicolae Deleanu aprecia e• NAdejde a fost "felul necontestat
al mlfclrll socialiste din 1881-1900", al acelei mltclrl elrela "ţara romlneaselll datorette extrem
de mult. Culturallcette ea a dat un reazem - Idealul socialist - Intelectualilor, a indemnat litera-
tara pe o·cale noul, a renovat gazetlrla1••• Polltleette, pentru prima dati ea a chemat la vlaţl clasa
tJrlneaael. Muncitorilor le-a ridicat nivelul moral, Intelectual ti social. In toatl aeeastl operl,
Ioan Nldejde, a avad rolul principal. Dotat eu o culturi extraordinari ti cunoscltor al doctrinei
socialiste•••, militant activ şi dotat eu o fenomenali putere de munci el a dominat timp de doul decenii
mltearea socialisti".

dintîi contacte cu ideile avan- şi al ţii.

sate ale timpului ; il atrage
în mod deosebit concepţia
materia!istă promovată de V a-
sile Conta, considerat de Nă­
dejde drept "unul din cei
mai adînci cugetători ai vea-
cului nostru" . În climatul i-
deologic alimentat de tradi-
ţiile progresiste din gîndirea
românească, strălucit repre-
zentată de generaţia de la
1848, sint r eceptate, se răs ­
pîndesc şi se aplică creator
tdeile socialismului ştiinţific2.
La Iaşi, I . Nădejd e intră,
tncă din 1876, în contact cu·
membrii cercului socialist lo-
cal, al căru i reprezentant de
frunte este Eugen Lupu. De-
venit membru al Clubului
studenţilor ieşeni, înJiinţat în
1875, el ajunge curînd unul
dintre animatorii acestei or-
ganizaţii, aflate sub directa
influenţă a ideilor socialiste.
Colaborează indeaproape c u
fratele său, Gh. Nădejde, şi
el profesor în Iaşi, cu Th. Spe-
ranţia , Al. Bădărău , C. Miile
1 Activitatea ziaristică a lui Nă­
dejde, intinsi pe o perioadă de
cinci decenti, s-a materializat in
mii şl mii de articole, eseuri, stuclii,
:. p:lrute sub semnăLură proprie sau
l•"eu donlme ca: I.N., T. U., Aud ai,
\ udetot, 1. Ctrvovâ, 1. Delescu,
1. Dimitriu, Mordax, Simbad, Ve-
rn , v'edetot , Veritas, Vindex etc.
1 Magazin istoric, nr. 9/1979.
Printre acţi unile deo-
sebite ale clubului amintim
stringerea de .ajutoare mate-
riale p entru ostaşii aflaţi pe
front în timpul războiului in-
dependenţei.
În anii 1878-1880 I. Nă­
dejde devine :figura centrală
a Clubului şi este . ales pre-
şedinte . Se afirmă ca un
bun organizator şi inzestrat
conferenţiar, in ale cărui ex-
puneri îşi fac tot mai mult loc
ideile socialiste. Împreună cu
fr atele său şi cu dr. Nicol a~
Russel, editează, în 1879, ga-
zeta Besarabia, prima pu-
blicaţie soc ialis tă ieşeană, în
paginile căreia sî nt dezbă ­
tute, în spiritul ideilor for-
mulate la Consfătuirea so-
cialistă din februarie 1879 de
la Ploieşti şi Bucureşti şi la
Congresul socialist de la Ia~i
din octombrie 1879 (la care
au participat, între alţii, Eu-
gen Lupu, Ioan, Gheorghe
ş i Sofia Nădejde, dr. N. Rus-
se!, Zamfir Arbore-Ralli , Th.
Speranţia), principiile pro-
gramatice ale viitorului p ar-
tid socialist român, ce urma
s ă grupeze atit muncitori, cit
şi intelectuali. În esenţă, se
preconiza: "Mintuirea p oporu-
lui prin el îns uşi. Emanci-
parea lui eco nomică... Solida-
ritatea pop orului m uncitor
din toată lumea, fără deose-
bire de naţionalitate".
Rodnica ~ctivitatc propa-
gandistică Şl organizatorică
a socialiştilor ieşeni, ca de-
altfel a întregii noastre miş ­
cări socialiste, d in anii ime-
diat următori războiului nea-
tîrnării, începe să alerteze au-
torităţile. După ce, in martiE>
1881, socialiştii din Iaşi î n-
cearcă să. organ izeze o mani-
festare de cinstire a Comu-
nei din Paris, de la proclama-
rea căre i a se tmplineau zece
ani, Parlamentul votează. o
lege prin care pot fi exp ul-
zaţi d in ţară străini i ce nu
deţineau cetăţenia română şi
care "ar compromite siguran-
ţa interioară sau exterioară.
a statului"; printre cei dintii
care suferă rigorile acestei
legi se afl ă dr. N. Russel.
Profesorii Ioan şi Gheorghe
Nădejde şi Theodor Speran-
ţia sînt susp end aţi din i nvă.­
ţămînt; ulterior, ca urm are
a hotărîrii juriului universi-
tar din Iaşi, se dispune înde-
părtarea fraţi lor Nădejde d in
corpul profesoral (doar Gh.
Nădejde va fi reintegrat); tot
atunci, studenţii C. Mille şi
Al. Bădărău sînt eliminaţi
din Universitate. La proces,
folosind argumentele socia-
lismului ştiinţifi c, fraţii Nă­
dejde îşi manifestă încrede-
rea î n t ransformarea revolu-
ţionară a soc i et ăţii: "0 ·revo-
l uţie social ă - declară ei

11
RomAnia adoptă, tn progra mul
lor, principiile d e căpetenie
ale t eorie1 care a izbutit a
aduna Intr-un mănunchi d e
luptători mai p e toţi· socia-
liştii din Europ a şi America
- e vorba de t eoria p riete-
nului meu, răposatul Kar1
Marx".
Deputat al
muncitorilor ••
ţăranilor
Afirmarea clasei muncitoa-
re şi a o rş-ani zaţi ilor sale în
viaţa politică a ţării impune
In cimpul acţiunii politice des-
f~urate de mişcarea socia-
listă şi abordarea domeniu-
lui electoral-parlamentar. Cea
dintti participare1 a socialiş­
tilor tn a legerile pa r lamen-
tare, tn calitat e de r eprezen-
tanţi ai "partidului muncito-
rilor", se produce in cadrul
scrutinului elect oral d in 23-
25 ianuarie 1888, ultimul or-
ganizat de liberali in lunga
lor guvernare din anii 1876-
1888. Iniţiativa aparţine
" partirlei muncit.oriloru din
Ia.,i şi , i ndeosebi, lui 1. NA-
dejde. "După cercetăril e fă­
cut e - aprr.cia ~1 tn<:ă din
au~t 1887 - vedem câ. t rc·-
bule să se amestece şi parti-
da social istă tn alegerile vii-
toare pentru Cameră; stnt
mari şanse de succes tn Cole-
giul a l III-lea şi tn al doilea.
Dar trebuie lucrat".
Scrut inul din ianuarie 1888
march ează prima • zbtndă so-
cialistă pe plan parlament ar
- alegerea lui V.G. Morţun
ca deputat socialist la Cole-
giul II Roman .
Citeva luni mai tirziu, la
alegerile din 12-14 octom-
brie 1888, organizate de ca-
binetul conservator junimist,
aOat· atunci la putere, I. Nă­
dejde candideaz ă la Colcgiile
II şi III Iaşi , ~i într uneşte
majoritatea sufragiilor la a-
cest din urmă colegiu, tnfrin-
gtnd pe candidatul guverna-
mental, Grigore Buicliu . I z-
blnda sa, tmpreu nă cu aceea, re-
lnnoită, a lui V. G. Morţun, la
Roman, demon strează creşterea
influenţei politice a '3ocialişti­
lor tn rindul muncitor ilor şi
ţlranilor . Reuşitel e lor, scrie
sazeta Muncitorul, r cpre-
• Jlaf(ldn fstoric, nr. 2/t 976.
zintă "semnele deşteptării
norodului".
Cariera parlamentară a lui
1. Nădejde, in calitate de de-
putat socialist, este scurtă,
dar deosebit de fructuoasă.
ln perioada noiembrie 1888-
martie 1891, singur, sau îm-
pre u nă cu V. G. Morţun (pînă
in martie 1889, cînd acesta
demi sionează din Parlament
in semn de protest impotriva
inval idării mandatului celui
de-al treilea deputat socia-
list, Lascăr Veniamin, a-
les in ianuarie 1889 de Cole-
giul III Roman), desfăşoară
o i ntensă activitate parla-
mentară, vizînd apărarea in-
tereselor fundamentale ale
ţării -ş i poporului, in general,
ale clasei m uncitoare şi ţără­
nimii, in special.
I.Nădejde susţine iniţiative­
le care vizează tntărirea
capacităţii de apărare a ţării.
Adept, ca intreaga no astră
mişcare socialistă, al siste-
mului militar bazat pe tnar-
marea poporului, el inţelege
că, pînă la ~ nfăptuirea aces-
tui deziderat, România tre-
b uie să dispună de o armată
permanentă şi de fort i fic aţiîle
necesare menţmerii s1.le ca.
stz.t indeper.dent . ,,Eu -sub-
li riază 1eput atul socialist
intr-o interven r.ie 1in iunie
1889 - socotesc că avem ( a-
toria să avem ş i noi armată" .
Cit priveşt e problemele spe-
c ifice clasei muncitoare, ele
formează subiectul unui m are
număr de interpelări şi dis-
cuţii tn Adunarea D eputaţi­
lor. Nădejde cere forului le-
gislativ să ia măsuri de îmbu-
nătăţire a situaţi ei materiale
a lu crătorilor de la Atelierele
Centrale ale Căilor Ferate
(care desfâş uraseră marea gre-
vă din 1888), de la Tipografia
statului, Arsenalul armatei şi
tle la alte intreprinderi in-
dustriale. El se află, in 1890
şi 1891, tn fruntea grupului
de deputaţi care cer legifera-
rea repausului duminical, ini-
ţiind o vastă campanie, tn
Parlament şi tn afara aces-
tuia, in favoarea legii respec-
tive, ce va fi adoptată abia
tn 1897.
Preocuparea mişcării noas-
tre socialiste faţă de proble-
ma agrară , de viaţa şt lupta
ţărănimii, ca şi faptul că de-
butul parlamentar socialist se
realizează tn tmprej urările răs ­
coalei din 1888, fac ca in in-
tervenţiile deputaţilor socia-
lişti , ale lui I. Nădejde, în
special, să-şi găsească loc cu
insistenţă aspecte legate d e
lumea satului românesc. In-
terpelînd, la 15 noiembrie
1889, guvernul conservator-
j unimist in legătură cu repre-
s iunea brutal ă impotriva răs­
cu l aţilor, I. Nădejde face o
caldă pledoarie in favoarea
ţărănimii. Cauza răscoal e i , a-
rată deputatu l socialist, tre-
buie căutată in "exploatarea
neomenoasă a ţăranilor de
către proprietari", pe fondul
unei nedrepte împărţiri a pă­
mîntului, motiv p entru care
"ţăranii au ajuns o materie
de exploatat, cu desăvîrşire
tn mtna proprietarilor mari" .
Nu prin măsuri r epresive se
va stinge situaţia expl ozivă
din satele ţării, ci prin solu-
ţii de esenţă, intre care depu-
tatul socialist enumeră: e-
fectuarea unei anchete par-
lamentare privind răscoala şi
acordarea amnistiei pentru
ţăranii arestaţi, resp ectarea
legilor de către autorităţile
locale ş i , lucrul cel mai im-
portant, să se dea ţăranilor
" pămtnt şi m ijloace de a-l
lucra".
Unul din ctlto.,il
partidului proletar
Deşi con tinuă , ă locuiască
tn Iaş i, activitatea politică
a lui I. Nădejde şi a utoritat ea
sa de conducător socialist se
exercită asupra mişcării mun-
citoreşti din tntreaga ţară.
La tnceputul anului 1890 el
se află P.rintre iniţiatori i trans-
for măni Cercului muncitori-
lor din Bu cureş ti tn Clubul
muncitorilor, organizaţi e care,
prin statutul adoptat la 17
februarie 1890, se angajează
"să statornicească frăţia şi
solidaritatea într e toţi mun-
citorii din ţară, ... să-i orga-
nizeze tntr-un partid aparte
al lor, servind de stmbure
ln jur ul căruia să se grupeze
toate puterile partidului mun-
citorilor". Ctnd. la 25 februa-
rie 1890, apare la Bucur eşti
săptămtnalul Munca, cu rol
de organ central de presă al
mişcării noastre muncitoreşti,
I. Nădejde se află printre
membrii redacţiei, alături de
C. Miile, Al. Ionescu. I. Ca-
tina, P. Muşoiu ; este, de ase-
13
rnenea, membru al Comitetului
Executiv al Clubului.
Scurt timp d-.pâ aceasta,
se lnfiinţeazâ cluburi ale
muncitorilor la Iaşi, Ploieşti,
Galaţi, Craiova, Bacău, Bo-
toşani, Roman, care au publi-
caţii proprii. La Iaşi, sub
conducerea lui 1. Nădejde şi
V. G . Morţun, tn perioada de-
cembrie 1891 -aprilie 1893,
este editată revista teoretică
Critica socialtl, tn t>aginile
că.reia văd lumina tiparului
articole de analiză a realită­
ţilor romA.neşti prin · prisma
socialismului ştiinţific .
In anii 1890-1893 domi-
nanta activităţii mişcării noas-
tre muncitoreşti o constituie
munca de pregătire a congre-
sului socialist naţional care
să statueze direcţiile de acti-
vitate ale partidului p 'Jlitic
proletar. Impreună cu ceilalţi
conducători, 1. Nădejde ia
cuvintul la tntrunirile munci-
toreşti, la manifestaţiile de
1 Mai, scrie numeroase arti-
cole tn care demonstrează
necesitatea realizării acestui
obiectiv de seamă al clasei
noastre muncitoare.
Lucrările Congresului se
desfâşoară la Bucureşti 1 , tn
localul Clubului muncitorilor
d in Piaţa Amzei , In pretenţ:a
a 63 delegaţi a i organizaţi i­
lor mu ncttoreşti d in tntrea~a.
ţară. Nădejde, care p r<ezJ-
dează şedinţa. din prima zi a
Congresului, contribuie la dez-
baterea temeinică. a documen-
telor tnscrise pe ordinea de zi
(programul şt statutul par-
tidului, tn primul rtnd), pro-
nunţîndu-se, tn consens cu
voinţa tuturor delegaţilor, a
Intregii clase muncitoare or-
ganizate, pentru făurirea p ar-
tidului f>olitic proletar, propu-
nind ca acesta să poarte nu-
mele de Partidul Social-Demo-
crat al Muncitorilor din Româ-
nia (P.S.D.M.R.); scopul său
fundamental: "Intemeierea so-
cietăţii socialiste" tn ţara
noastră.
La Incheierea dezbateri-
lor, el este ales membru al
primului Consiliu General al
partidului, calitate tn care
va fi reales şi la următoarele
congrese din 1894, 1895, 1897,
1898. Preluind, ln noiembrie
1894, direcţia cotidianului
Lumea noud, organul oficial de
presă al partidului, el devine,
practic, conducătorul parti-
• noi avem alta. deviză, mai fru-
1
Jlaqa:în utorîc, nr. 'It 973;
-•
12/ t 975.
14
dului, prima personalitate din
cadrul conducerii colective In-
truchipatA. prin Consiliul Ge-
neral.
Noua situaţie impune sta-
bilirea lui Nădejde la Bucu-
reşti. In 1894, o delegaţie
compusă din C. Dobrogea-
nu-Gherea, Al. G . Radovici şi
V.G. Morţun, vine la Iaşi
şi ti determină să se mute
definitiv tn Capital!, unde ia
conducerea partidului şi a zi-
arului său .
Din prima clipA, P .S .D .M.R .
işi asumă misiunea isto-
rică de a conduce lupta r evo-
luţionară a clasei muncitoare
de la oraşe şi sate pentru cu-
cerirea puterii politice, p en-
tru transformarea socialistA a
societăţii româneşti . Parti-
dul concentrează, sub o con-
ducere unitară, toate forţele
muncitoare organizate din ţa­
ră. In anii următori , iau naş­
tere noi organizaţii, cercuri
de propagandă şi de studii
sociale, stnt tndruma.te şi con-
duse mişclrile revendicative
muncitoreşti. Sub conduce-
rea lui I . Nădejde şi a celor-
lalţi membri ai Consiliului
General, partidul se mani-
festă puternic pe arena p :)Ii-
tică. a ţării. El tşi s pune cu-
vin tul faţă de marile prob!e-
ll!e cu care se confr an tă
R ominia, afirmtnd o concep-
ţie proprie, conturată p rin r a -
p ortarea nemijlocită a teoriei
socialismului ştiinţific la rea-
litatea romA.nească de la sftr-
şitul veacului trecut. Ideile
exprimate public de Nădejd e
stnt rodul discuţiilor diri. par-
tid, ele constituindu-se, de
fapt, tn puncte de vedere ale
intregului partid, ale clasei
noastre muncitoare.
In prim-J>lanul preocupă­
rilor polihce ale partidului
şi conducător ilor săi se situ-
ează problemele de istorică.
~nsemnâtate ale apărării in-
dependenţei, suveranităţii ţă­
rii şi fâuririi statului na-
ţional unitar romA.n, proble-
me-cheie attt pentru progre-
sul şi prop!şirea patnei, ctt
şi pentru lntărirea şi dezvol-
tarea luptei clasei muncitoare
tmpotriva exploatării, p en-
tru socialism. Nouă, socialiş­
tilor, scria I. Nădejde, ,.nu
ni se 1:ntriveşte vorba: Ubi
bene, ibt. pat1'i.a, adică «Unde-i
bine, acolo e patria meu;
moasl: Ubi pat"ia, ibi bene,
«Unde e patria, acolo e bine•,
şi dacă nu-i bine Inel, lupta
noastră are de scop tocmai
să aducă binele şi fericirea".
De pe aceste poziţii patrio-
tice, Nădejde şi alţi repre-
zentanţi at partidului se ri-
dică Impotriva politicii ma-
rilor puteri de dominaţie şi
asuprire a altor popoare şi
proclamă, pe baza argumen-
telor şi dreptăţii istorice,
dreptul imprescriptibil şi in-
violabil al naţiunii romA.ne,
al tuturor naţiunilor, la o via-
ţ ă lib eră şi independentă . De
p e aceleaşi poziţii militează
neabâtut pentru unirea în-
tregului popor romA.n tn ca-
drul aceluiaşi stat, proces tn
tnfâptuirea căruia un rol im-
p ortant ti joacă. stdnsele le-
gături între mişcQJ"ea muncito-
reascâ de pe ambele versante
ale Carpaţilor, fapt ce p er.-
mite o dezvoltare unitară a
acesteia, peste hotarele vre-
melnice şi nedrepte.
O altă preocupare maj oră
a socialiştilor este lupta p en-
tru dezvoltarea ţării pe t e-
meliile industriei, ptrghte prin-
cipală a p rogresului şi bază
materială a viit oarei 3ocie-
tăţi socialiste ;JJntemeierea.
1adustriei se impune Ia. noi cu
a ttta seriozitate - scrie
I . Nădej de - · lncît nepăs area
ţn această privi nţă poate a-
d uce cele m ai mari nenoro -
ciri asuprC1 ţării. R omânia nu
p oat e râminea ţară agricolă.. .
Trebuie creată. ln RomA.nia
industria mare" .
Abordarea de cătr e Nă­
dejde ş i alţi militanţi socialişti
(C. Dobrogeanu· Gherea, tndeo-
sebi) a problematicii agrar-
ţârlneşti se realizează pe trei
coordonate majore : analiza
stărilor de lucruri din lumea
satului româ.nesc, pornindu-se
de la constatarea că primatul
marii proprietăţi determină si-
tuaţia materială grea a ţără­
nimii; solidarizarea activă cu
ţărănimea tn timpul ridicâri-
lor sale la luptă; activitatea
de organizare a ţlrânimii pe
principii socialiste. Această ac-
ţiune, Inceput! tn anii 1887 ..
1888, cunoaşte un deosebit
avtnt In perioada 1898-1899,
ctnd se constituie peste 300
cluburi socialiste In Intreaga
ţară•, ca organizaţii tn mediul
rural ale P.S.D .M.R. ln cali-
tate de membru In Comisia
agrară a partidului, Nădejde
 Vldorul României
Activitatea poblteletlel a eoclallstlJlul Ioan NAdeJde a fost url&fl. Lumea noul, Ol'l'&nul P.S.D.M.Jl., a fDbUca&
allnle articole 1emnate de acesta - atit editoriale poll&lce, semnate ea numele real, ch ti articole In dJvene probleme
11oclal-eo1turale, politice tl ttllnţlflce semnate eu pseudonlme. Dintre cele etteva eute de edJtorlale, "f..'fducem
unul, Viitorul României, oare lhutreuA 1tntettc dJmeuhmlle vlllunll All,onalut prlvht4 lltorla Rom el tl a
viitorului el.
N. o.

Se petrece tn zilele noastre un fenomen a cărui
tnsemnătate e urlaşll, pe care noi contemporanii nu l-am
putea preţul, după cum merită, dacă Istoria n-ar fi gata
sll ne vtre mintea tn car., să ne arate ceea ce altfel ne-ar
pllrea tun) lucru bana.
România e pe cale a fi ţara prin care se va tace co-
m erţul tntre : Anglia, Germania Austro-Ungarla şt
Orientul apropiat (Turcia europeank şi asiatică), Egiptul,
Indtlle şt Austra1la, Iar, după ce reţf'aua de căi ferate,
plAnultA şi asigurată prin tractate de Anglia, tntre Indtl
şt China, va fi gata - şi cu aceasta.
Deocamdată, calea feratA pe la Cernavoda-Constanta
e cea mai scurtA pentru dus mll.rfurlle scumpe repede
tntre Indii şi Anglia. Ce va ti, deci, ctnd România va
sllpa canalul care sli lege Dunărea cu Marea Neagrll
paralel cu linia ferată pomenltll mal sus? Ce va fi ctnd
Rinul va ti unit cu Dunărea prin un canal nav !~abil
aşa ca din Anglia să se poata trece prin Europa continen-
talA cu vapoare ptnll la Marea Neagră , mal ales acuma,
dupA ce nu mai e piedica de la Porţile de Fier. Vara pe
apA şi Iarna pe căile ferate, comunicaţia va fi scurti!. şi
netntreruptli tntre marile ţ!lri Industriale din Apus şi
Extremul Orient...
Apoi faptul că România, fiind la mljlocul drumului,
poate exporta prod use industriale spre Extremul Orient
sau mllcar cAtre Orientul Apropiat şi face concurenţA
statelor Industriale din Apus, care stnt mal depllrtate,
de asemenea mArfurile Indiene, care vor urma calea
aceasta mal scurtA vor putea fi tn parte concurate de
mlirfurt româneşti, care vor avea cale mat scurtă de
făcut ptnll către pieţele ApusulUi.
Istoria ne spune el tn RomAnia şi Peninsula Baleanicl.
Transilvania cu oraşele-t comerciale, Germania eu oraşele
hanseatlce ajunseserA la un grad uriaş de dezvoltare
atunci ctnd nu se descoperise tncl drumul la [spre)
Indtt prin Jurul Atrlcei, pe la Capul de Buna SperanţA.
şi ctnd turcii nu tmpiedicau tncă legăturile vechi cu
India şi China. Chiar ţările noastre, tn veacul al cincispre-
zecelea, erau Infloritoare tocmai pentru cll pe acolo se
fllcea comerţul tntre Orient şi Europa apuseană şt nor-
dică.
Sll clteascll numai cineva tractatele comerciale ale
lui Alexandru cel Bun şl Ştefan cel Mare cu Polonia şt
Ungaria şt va putea Inţelege ce InseamnA Il fie tn calea
comerţului. Sll studieze cineva stdluclrea şi boglţla
Braşovului şl a Bl strJţet, a LemberguJul şi a Sucevel pe
acele vremuri şi va pricepe ce ruinl a adus pentru aceste
ţArl descoperirea căli pe la Capul de Buna Speranţl şt
descoperirea Americii.
Un fenomen tot de aceeaşi tnsemnltate ae petrece eu
statornlclrea acestei căi prin Romlnia, calea cea mat
scurtă, şl care e tncoronarea operei tnceputl prin tlterea
istmului de Suez.
Deci un vtttor mare economic şi, prin urmare, şJ
polttlc are Romlnla.

lşi aduce contribuţia la. făuri­
rea acestor clubun, iar atunci
cind guvernul liberal ordonă
dizolvarea lor, el protestează.
cu vehemenţă .
ln acţiunea pentru r eala
democratizare a vieţii poli-
tice a ţării , o direcţie de
seamă a partid ului este lupta
pentru vot universal, reformă
necesară pentru asigurarea ac-
cesului nestingherit al mase-
lor populare la drepturile poli-
tice proclamate de Constituţie .
dar greu de exercitat tn con-
diţiile sistemului de vot cenzi-
tar. In 1895, din iniţiativa
P.S.D.M.R., prin intermediul
organului său de presă Lu-
mea Muti, se constituie Liga
votului universal1 • la care aderă
grupările politice democratice
din jurul ziarelor R omdnul,
Evefnmentul şi VYemea. Sub
auspiciile Ligii, din al cărui
comitet de conducere fac parte
IOCialiştii 1. Nădejde şi C.D.
Anghel, alături de Vintilă
C.A. Rosetti şi Vasile M. Ko-
gllniceanu, se or~anizează, tn
sprijinul votulut universal,
mari Intruniri In numeroase
• JICIIGdn utono, nr. 8/t 973.
oraşe ale ţării ~ şi se string
"mai multe mii de iscălituri
pentru această reformă~' din
partea unor categorii sociale
diverse (muncitori, ţărani, in-
telectuali, funcţionari, stu-
denţi).
La 21 februarie 1899, Lu-
mea n out! insera, sub titlul Re-
tyageYea mea, o scrisoare des-
chisă a lui I. Nădejde, prin care
acesta tşi anunţa hotărt rea de
a se retrage din conducerea
partidului. "Partidul trebuie
să se organizeze din nou -
scria el - şi să-şi hotărască
tactica pe viit or; dar eu
nu mai pot fi omul situa-
ţiei. Trebuie la tmprejurări
noi şi oameni noi; iată
de ce mă retrag şi con-
duc treburile partidului nu-
mai ptn-ce se vor lua toate
măsurile menite a regula si-
tuaţia".
Ce determinase această ati-
tudine din partea celui care
condusese partidul timp de
şase ani şi,
practic, JD.işcarea
socialistă vreme de două dece-
nii? Care erau acele "tmpreju-
rări" ce impuneau acest act
politic, cerind "oameni noi"
la ctrma muncitorimii orga-
nizate?
Răspunsul tl dă, succint,
tnsuşi Nădejde: "In asemenea
vremuri de grea cumpână tre-
buie să fie la cirma partidu-
lui un om care sA. se simtă
tn desăvtrşită tnţelegere attt
cu şefii, cit şi cu soldaţii".
Împrejurările grele asupra cl-
r ora stăruie Nldejde fuseserl
determinate de represiunile·
ordonate de guvernul liberal
Impotriva cluburilor socialiste
de la sate, a militanţilor parti-
dului socialist, care contribui-
seră la tnfiinţarea lor, şi, tn
general, asupra mişclrii socia-
liste, Indeosebi pentru pozi-
ţia acesteia faţă de problema
agrar-ţărlnească. Tocmai a-
tunci, unii conducltori ai
P.S.D.M.R. (V.G. Morţun, I.C.
Atanasiu, (7. Diamandi) se
pronunţau pentru trecerea lor
In Partidul Liberal, tncerctnd
să-1 determine şi pe Nădejde
la o hotlrtre similarA.. Ei

15
considerau el vor putea t nrturi,
din interior, acest partid să
proclame necesitatea votului
universal. Dar t ncă de la
Congresul P .S .D .M.R . din 1897,
Nădejde respinsese o astfel
de idee, r ep'Mctndu-i lui Mor-
ţun: "Dacă vrei să treci la
liberali, plnă ln cinci ani ai
să fii ministru, dar votul uni-
versal n-ai să-1 r ealizezi. Ră­
mti cu mine, Morţun 1 Rămt i
cu m ine să fim iarâşi unghie
şi carne, cum am fost toată
viaţa.! Rămti, Mor~un , să lu-
crăm pentru parbd â!'.
Acum, tn 1899, Nădejde
respin~e din nou trecerea la
liberal1, fapt ce explică d is-
tanţarea sa de ceilalţi condu-
cAtori ai yartidului. E l nu
participă n1ci la Congresul VI
al P .S.D.M.R . din ap rilie 1899,
unde se t ncearcă, zadarnic,
transformarea partidului so-
cialist tntr-o formaţiune poli-
tică de orientare burgheza-
liberală. Est e convins, aşa
cum o decl~ră tn mai multe
rînduri, că ' partidul, cu sau
fără. ctţiva dintre conducători,
va continua să. existe. "Sper
că partidul se va reorganiza
după plecarc:1. mea- de.clară
ei intr-un intexviu acordat
ziarului A dev4t-ul - şi va con-
t inua mai departe lupta Incepu-
~.. Iar lntr-un articol pu-
blicat tn 1901 afirm! că este
tncrecbnţa t că muncitor ii vor
all"ea c.lţi conducători "care
să. ia. stP1gul roş ln mtinile
lor . . şi să organizeze din nou
clasele dezmo ştenite pentru
lupta !mpotriva claselor domi-
natoare".
ln acele tmprejură.ri, criza
de conducere nu a afectat
bazele organizaţiei şi nici te-
meiurile revoluţionare ale lup-
tei sale. La acea dată, pro-
letariatul organizat tşi cău­
ta noi făgaşuri de canalizare
a energiilor sale revoluţionare,
viztnd obiective ce depăşeau
cadrul, devenit strtmt, al lup-
tei parlamentare, pentru vot
universal, a cărei pondere, exa-
gerată faţă de celelalte forme
.şi metode de luptă muncito-
reşti, era susţinută. de o
parte a conducerii partidu-
lui. Sub Indrumarea altor con-
ducători - I .C. Frimu, D . Ma.-
rinescu, Şt Gheorghiu, Gh.
Criatescu, Al. Constantinescu şi
a multor altor a - s-au căutat
t i s-au găsit noi forme orga.-
16
nizat or ice sub care activita- anii ctt a fost tn muncile de
tea partidului s-a desfăşurat răspundere din mişcarea so-
fără. Intrerupere, asigurtnd u-se cialistă. Recunoaşterea ~ste­
existenţa permanentă a unei rită.ţii a fost şi trebute să.
singure forţe politice munci- rămînă tndt-eptat4 spye acea ·
toreşti, ca "vrednic vlăstar al epoc4, t n car e el a avut un
vechii rădăcini socialiste". r ol esenţial tn evoluţia mereu
ascendentă a partidului cla-
sei muncitoare din R omAnia.
Omagiul Ioan Nădej de s-a stins din
viaţă la 29 decembrie 1928,
contemjiOranUor tn casa sa din Bu cureşti, str.
Se tncheia, astfel, o primă Viitorului 97. Trecuse de curtnd
etapă d in viaţa şi activ1t~tea
hotarul a 74 ani. Cariera sa
lui I. Nădejde . Pe dur~ta unui ~litică. era de mult lnche-
I ată, ducea o vi aţă retrasă.,
sfert de veac el reuşise s ă cufu ndat tn lect uri. Moartea
contribuie d in plirf la d ezvol- lui n-a tnsă neobservat!.
tarea mişcării noastre socia- A fost trecut consemnată tn publicis-
liste,· fusese unul d intre cti-
tica de d iverse nuanţe, cei
t orii partidului politic munci- care
toresc, tmbogăţ1se t eoria şi şi scris 1-au cunoscut au r ostit
cuvinte d e apreciere Ja
practica socialistă priR inter - adresa personalită1h sale, iar
pretăr ile creat oare, novatoare
Adunarea Deputaţilor 1-a oma-
pe care le d ăduse, tn consens giat
cu realităţile româneşti, idei- s ăi ca pe unul dintre membrii
marcanţi. Toate aceste
lor socialismului ştiinţific . mărturii s u bli niază rolul sâu
Du\>ă 1899 dominan ta acti- d e fr untaş · socialist timp de
vităţh sale o constituie munca un sfer t de veac. " Ioan Nă­
ştiinţifică, desfăşurată aproa?e dejde - scria A devtlt-ul la 30
t n tot alit at e t n domemul decembrie 1928 - a ocupat
istoriei dreptului românesc. u n loc de frunte l n viaţa _poli-
Cel care, tn 1898, la vtrsta tică a ţării român eşti. Inre-
de 44 ani, !şi sus ţinu se teza gimentat tn vechea m i şcare
de lic-enţă Ia Universitat ea din socialistă., Ioan Nădejde se
Bucureşti, avtnd ca temă Din relevă de la inceput. ln cadrul
dt-eptul vechi rom4n, devine mişcă.di el desfăşoar ă o vie
autor al unor cercetări fu'l- activitate tn presă şi t n tn-
damentaie, matenaliza.te tn stuM trunin publice. Cu vor ba şi
dii ca· Ot-igi'Ma dt-r ptului ron- cu condeiul, el este unul din
suttudinat- rom4n, şi ciclul d e cei mai neosteniţi răspt n ditori
articole plivind evo luţia drep- ai ideilor socialiste".
tului romAnesc publicat tn
Pandectele t-om4ne. Plănuia o Puţine personalităţi din t re-
lucrare monumentală. avtnd cutul nostru, tn timpul vi eţii
ca. temă Originile dreptului sau după t recerea lor tn et er-
rom4n. Desp"e jot-ma ŞJ alc4- nitat e, a u născu t aprecieri attt
Juit-ea lui, pentru care adunA de contradictorii ca Ioan Nă­
un imens material. Nu mai dejde. De la laude, la rezerve
izbuteşte tnsă sâ o scrie. şi contestarea nedreaptă şi
Ca ziarist, colaborează la furibundă . iată cei d oi poli
Voinţa naţional4, organul de tntre care s -au fi xat multă
presă al Partidului Liberal (pe vreme judecăţile tn privinţa
care U şi conduce un t imp), celui care a fost Ioan N ădejd e.
la IzMnda şi la Noua f'evist4 Cu toţii tn să , fă.ră excepţi e , au
rom4n4. Mai aj unge, o sin - recunoscut un adevăr .funda-
gură dată, deputat şi, după mental : Ioan Nădejd e a fost
1918 , ocupA. un timp func- un teoretician socialist , un
ţia de jurisconsult la Inalta conducător de mar e! al miş­
Curte de Cas aţi e, cu rang d e cării muncitoreşt i din RomA-
consilier , dar nici una din aceste nia ultimului pătr ar al vea-
activităţi nu i-au d at lui cului X I X , frunt aş necontes-
NM ejde prestanţa şi autorita- tat al partidului politic pro-
tea pe care le avusese ca mi- letar tn primii ani ai existenţei
litant şi condu căto r socialist. acestuia ; a fost, to to dată, o
El rămt ne, aşadar, printre personalitat e de prim rang
person alităţile de seamă ale is- a vi eţii cultur ale şi ştiinţifice
t oriei noastre, In primul rlnd româneşt i. Ş i, in t oate, a fost
prin ceea ce a tnflptuit tn şi a rămas un mare patriot.
utodc, tu '-ilreptăn& cu recu-
a.. ltiftpl tJMCUI'ilor, şi-at~
v•lrafll..J?t~Mgiu maselor lt.Wgi
•• /()si tltlev4ralii fdu,itori ai

NICOLAE CEAUŞESCU

17

Om 1 cartii
• p ost , pentru o catedră . de
i ac 1
Vasile Goldi ş s-a n ăscut
îh satul Mocirla (a zi Lunea
Teu z). jud eţul Arad, ~a 12
noiembrie 1862. focă dm fa-
m ilie (tatăl său er a un om
lumina t, legat d e cau za na:
ţ iunii sale) a fost crescut ş ~
educat î n spiritul celor m a1
nobile trad iţii n aţio nale . Tră­
ind tn mediul ţăr ănesc, a cu-
noscut de copil n ecazurile a-
cest ei pături or op site, ce su-
ferea d ubla oprimare socială
şi naţională . Ajungînd la vîr-
sta învăţăturii , a urmat şco a­
la ro mâne ască din Cermei (lo-
calita t e unde slujea ca preot
tatăl său ) , apoi p e cea ger-
mană d in comuna Pana tul-
N ou Ş i şcoal a ro mână dj ~
Arad . In acest oraş a urmat ŞI
cursurile secundare, dove-
d indu-se un elev eminent, cu
aptitudini deosebi~e . pent~u
istorie literatur ă Şl fllozofle .
I n an~l 1881 a absolvit cele
opt clase d e liceu , ca şef de
promoţie, şi s-a tn ~cr.is la .Fa-
cultat ea de liter e Ş l filozofte a
U niversităţii d in Budapest a ,
t recînd apoi, tn a nul 188~,
la facultat ea s imilară a Um-
versităţii d in Viena. In 1884,
s-a r eintor s în capitala U nga-
riei, spre a-şi t ermina. studiil~.
La inch eier ea cursunlor um-
versitar e a obţinut diplom a
de p rofesor in ist orie şi limba
lat ină .
I ncă din a nii de liceu şi
av.oi în cei d e facultate, Va-
sile Goldi ş a păş it in .arena
lup telor p en t ru emanciparea
politică . ŞI cultur~lă 3: r omâ-
nilor d m Tra nstlvama. In
vremea ctt a stud iat la Buda-
pest a s-a aflat î n frun tea ac-
tivităţi i desfăşurat ă ~e " So-
cietatea " Petru MaiOr a vania (P.N .R .), tn c3:dr~l ~ă­
românilor din capitala un-
gară, iar la Viena a activat
i n cadrul socie tăţii studen-
ţeşti R omânia jună" , fiind
membr~ al comisiei literare
a acest eia.
In 1885 şi-a început cari-
er a didactică, t n funcţia d e
can didat d e profesor la liceul
de aplicaţie - Colegiul "E6t -
v6s" - d in Budapesta. După
Actul istoric de la 1 decembrie 1918
a rost salutat tn Intreaga ţara ş i prin
entuz1aste serblirl populare. Iată
citev-a lmagtnt tn p . 11 din diferite
l o calltă ţ t ale Transtlvanlei, In zilele
1 medta l următo are Adunari l de la
Alba l uh a.
18
numai un an a renunţat la
profesor suplinitor la Institu-
tul p edagogic din Caranse-
beş, funcţi e care - ~ oferea po-
sibilitatea s ă acţiOn e ze pen-
tru propăşire a poporului s ău .
In anul 1889 a candidat cu
succes pentru un p ost d e P.ro-
fesor de ist orie, l atină ş i r o-
mână la Gimnaziul român din
Braşov. In puternicul cen-
tru românesc d e sub p oalele
Tîmpei a stat pină tn 1901 ,
s trăduindu-se să îmbunătă­
ţească attt condiţiile d e pre-
dare, cit şi baza ~aterială a
şcolii la care funcţiOna . A r e-
dactat numeroase manuale,
in care a evocat faptele de
vitejie ale poporului român.
P e Ungă munca p e tărtm
pedagogic, Gol~iş . a d esfă­
ş urat o bogată ŞI diversă a c-
tivitate culturală. ln anul
1889 in Tf'ibuna s ibiană, a
publicat '!-In . valo~os studiu
despre Mihai Emmescu ; a
depus strădanii tn cadrul "So:
cietăţii pentru crearea unm
fond d e t eatru r omân", fiind
secretarul acest eia tntre 1895
ş i 1901 şi tot el a editat p~i­
m ele patru anuare ale sociţ­
tăţii. Impreună cu I. Rusu-
Şirianu, a tnfiinţat, tn 1889,
la Orăştie, ziarul Tf'ibu~a p o-
pof'ului {mutat ultenor la
Arad) şi a desfă~u:aţ o bogată
activitate pubhcistlcă. Dem-
nă de r emarcat est e partici-
parea sa tot mai inte n să,
sub o formă sau alta (inclu-
siv ca strălu cit orator) , la
viaţa politică. Intre 1891 şi
1895 a fost secretar al " Ca-
sinei' române" din Braşov,
iar tn perioada procesului
m emorandist• s-a aflat tn frun-
t ea luptelor ·p olitice din acest
oraş Şl din jur. ln 1893 .a de:
venit membru al Part1dulm
Naţional R omân din Transil-
ruia s-a r emarcat pnn tdelle
sale generoase . cu .. privire la
propăşirea naţmnn române.
La 1 septembrie 1901 s-a
mutat la Arad, unde a rămas,
cu unele intermitenţe, pină
la moartea sa, indeplinind
funcţia d e secretar ~onsisto­
rial iar între 1901 Şl · 1905 a
fost şi profesor:..direct or al
liceului de fete. In oraşul de
p e Mureş s-a afirmat tn mod
plenar ca militan~ polit~c al
românilor transllvănem . A
luat poziţie faţă de toate ma-
1 Magazin istoric, nr. 7 şi
riie probleme care frămtnta~
naţiunea română, precom -
ztnd soluţii înaintat e pentru
rezolvarea lor. Astfel, la Con -
ferinţa P .N .R. de la Sib iu
din 1905, Vasile Goldiş s-a
pronunţat pentru orientar ea
partidului spre t actica r e-
zistenţei a ctive in lupta de
eliberare naţională. Susţină.­
t orii punctului său de vedere
1-au ales m embru in con du-
cerea P .N .R . Intre · 1906 şi
1910, a fost d eputat in P ar-
lamentul de la Budap est a ,
desfăşurtnd, tn această cali-
tate, o activitate prestigi-
oasă şi rodnică tn folosul nea-
mului s ău. El s-a pronunţat
cu tări e împotriva diverselor
legi "asupritoare de n aţion a­
lităţi", relevînd " că pădurea
cea verde a n eamului nostru
e atît d e trainică, inctt nici
un topor din lume nu o
poate dobort" . A militat p en-
tru libertatea tuturor popoa-
relor asuprite d e m on arhia
austro-ungară (român, ceh, slo-
vac, strb, croat, muntenegrean ),
subliniind tn cuvîntările r os-
tite tn Parlament n ecesitatea
unei strînse colaborări tn lup-
ta pentru eliberare n aţion al ă .
Preluînd şi dezvoltind idei-
le paşoptiştilor, Vasile Gol-
diş a r elansat ideea că liber-
tatea şi propăşirea se p ot ~b­
ţine prin mobilizare~ propn~ ­
lui p op or la luptă Şl nu pn n
mila " curţilor străine " . Teza
a fost formulată la incepu-
tul anului 1906, tntr-un arti-
col publicat tn gazeta T ri-
buna, tn care se susţin ea că
a .sosit. vremea
,,no1 mtntuirii prin
tnşme .
''
.
P ornind de la expenenţa
trecutului, cărturarul tran -
silvan a văzut in ţărăn imea
română baza socială a lup-
tei pentru "mîntuirea noas-
tră" . La o intrunire a Adun ă­
rii generale a " Fondului de
· teatru" care a a vut loc la
Lipova: in anul 1906, Vasile
Goldiş arăta : "Ţăranul a păs ­
trat intotdeauna neschimbată
limba române ască şi in su-
flet sămînţa viitoar elor in-
noiri". Pentru descătuşarea
energiilor creatoar e ale lu-
mii satelor, luptătorul. p~­
triot a cerut impropnetări ­
r ea ţăranilor, afirmtnd, tn
anul 1907, că pămîntul tre-
buie să aparţjnă celor ce-l
muncesc.
V. Goldiş a sesizat rolul
8/1978. istoric al muncitorului in-
dustrial, care "devine sttlpul
fiinţării noastre", văztnd ln
social-democraţie, tn mişca­
r ea muncitorească, un fac-
tor important tn lupta pen-
tru dreptate socială şi eman-
cipare naţională. Semnifica-
tivă tn acest sens este scri-
soarea trimisă, tn septem-
brie 1908, fruntaşilor socia-
li şti români din Arad, prin
care le propunea colaborarea
tn lupta l?entru cucerirea de
revendicăn in interesul ro-
mânilor. Trei ani mai tirziu,
s-a adresat lui Constantin
Dobrogeanu-Gher ea, certndu-i
permisiunea de a r eproduce
fragmente din Neoiobdgia în
ziarul R omdnul, înfiinţat în
19 11.
Curajul inaltelor
• •
conv1nger1
Lup tător activ p entru
drepturi şi libertăţi larg de-
mocratice, sociale şi politice,
Vasile Goldiş a tmbinat per-
manent această luptă cu
aceea vizind r ealizarea ţeluri ­
lor naţional e, fiind convins
că "problema naţională este
deocamdată cea mai impor -
t ? n+ă. proble mă politi că". Con-
duztile sale \n at.eastă pri ~
vi nţă ercm d int re cele m at a-
vansate., fiind formulate i n
urma unei analize profunde a.
evenimentelor timpului. Fx
presia gindirii sale inaintate
fn problema naţională o con -
stituie ampla prelegere p e care
urma s-o susţi n ă în 1911 t n
faţa membrilor Cercului d e
ştiinţe sociale "Darwin" din
Oradea. Conferinţa a fost a-
nul ată, dar Goldtş a publica-
t-o la Arad, tn anul următor .
ln acest important docu-
ment, militaotul român d e-
clara fără echivoc : "Eu mă
situez pe poziţia materialis-
tă a interpretării istoriei şi
consider că exclusiv pe aceas-
tă bază este posibil ca să se
e\lnoască esenţa problemei
naţionalităţilor şi ca să se
stabilească modalitatea re-
zolvării acestei probleme". Por -
nind de la ideea lui Simion
Blrnuţiu că "libertatea făr ă
naţionalitate înseamnă moar-
te pentru noi", el afirma că
princiJ?iul naţional este tă ­
ria şt garanţia existenţei
unui popor şi pleda pentru
dezvoltarea, pe t oate planu-
rile, a naţionali tăţii române,
pentru emanciparea ei poli-
tică, culturală şi socială .
In ianuarie 1911, din mo-
m entul fondării ziarului R o-
m4nul, Vasile Goldiş a fost
desemna{ ca director al aces-
tei publicaţii. Sub conduce-
rea sa, Rom4nul, organul de
presli. al Partidului Naţional
Român din Transilvania, s-a
afirmat ca o tribună de luptă
pentru realizarea unităţii noas-
tre n aţio n ale . Ideile cuprin-
se în numeroasele articole pu-
blicate tn paginile ziarului in
anii premergător i primului
război mondial devansau eve-
nimentele ce aveau să se p e-
treacă în Europa în anul
1918. Reţinem , spre exempli-
ficare, articolul, State naţio­
nale (Romdnt1l , din 19 oc-
tombrie 1912), in care se su-
bliniazli. că majori tatea sta-
telor n aţionale care a u luat
na.~tcre tn sec. XIX "s-au
format pe ruinele altor state
mari, poliglote" şi că acest
proces va continua pînă cind
vor fi realizate "aspiraţiile
naţion ale ale tuturor popoa-
relor din Europa". Pornind
de la această premisă, Gol-
diş conchidea că solidarita-
t ea tn luptă a românilor din
Transilvania cu fraţii lor d e
pest e Carpaţi reprezenta for-
ţa care va duce la implinirea
dezidera tului lor naţional. In-
tr-un articol ~ublicat tn 19 13,
militantul român afirma : "îm-
prăştiat pr in împărăţii ve-
cine, a bia jumătate d intr-în-
sul avtnd u -şi, în statul său
independent, putinţa liberei
dezvoltări naţionale , neamul
românesc întreg .. . îşi frămîn­
tă sufletul în căutarea i zbă­
virii" .
Linia poli tică promovată
de R om4nul a sttrnit nu o
dată adversitatea guvernan-
ţilor de la Budapesta. Refu-
zul lui Goldiş, în calitate de
director al ziarului, de a sem-
na declaraţia de ufidelitate"
faţă de gu vernul contelui Tis-
za, in urma intrăr ii Româ-
niei tn primul război mondial
şi a trecerii Carpaţilo r de
către armata română, a dus
la susp endarea publicaţi ei.
Acest abuz, adăugat la cele-
lalte măsuri represive îndrep-
tate împotriva r omânilor,
nu l-a intimidat pe luptăto­
rul patriot . Curaj ul, demnita-
tea cu care a răspuns tn r e-
p etate rînduri autorităţilor
d ualiste îşi aveau izvorul in
convingerile sale politice, tn
ataşamentul faţă d e pop orul
..
său. In anii 19 16-1918, în
numeroase rapoarte, redac-
tate de el, tn numele Consis-
toriului din Arad, către gu-
vernul de la Budapesta, Gol-
diş şi-a manifestat protestul
faţă de politica oficială, care
urmărea acum cu şi mai
mare asidui tate deznaţi onaliza­
rea românilor ardeleni. Opo-
ziţia sa faţă de guvernul
opresor, afişată pe un ton
curajos, a menţinut treaz spi-
ritul mişcării naţional e, in
momente în care guvernanţii
duali şti păreau mai stăpîn i
ca oricînd p e s ituaţie .
În cursul lunii septembrie
1918, Vasile Goldiş a schiţat
noul program al luptei na-
ţionale , în fun cţi e de noile
împrejurări . într-un interviu
acordat în acea perioadă u-
nui ziar m aghiar de sttnga
dm Arad, el sesiza, în următorii
t ermeni, no ile condiţii isto-
rice: "Ceea ce este copt pen-
t ru distrugere trebuie să pia-
ră. Imperiul roman a fost cel
mai puternic, totuşi s-a dis-
trus . Şi acum se distrug ...
ţări, imperii şi se crează al-
t ele". In cadrul acestui proces
istoric obiectiv - declara el
- se inscrie şi dreptul poporu-
lui român la autodetermi-
nare, căci "românii nu v or
să stăpînească aţte po~o~re~
da r de acum înamte, m ct e1
nu vor mai toler a să fie domi-
naţi de alţii". E l formula cu
clarviziune cele două momen- •
te legate între ele, care in cu-
rtnd aveau să-şi găsească îm-
plinirea : destrămarea mo-
narhiei: a ustro-ungare şi ob-
ţin ere a autodeterminării de
către popoarele tmpilate, im-
plicit de cel r omân .
Credinţa naţiunii
romane
A.
In toamna anului 19 18, pe
măsura apropierii d ezno dă ­
mîntului victorios al lupt ei
m aSelor populare p entru <le-
săvî rşirea unităţii naţionale ,
activitat ea lui Vasile Goldiş
a atins p arametrii cei m ai
înalţi. El a participat la ~ e ­
dinţa Comitetului Executiv
al P.N .R. de la Oradea, din t
ziua de 12 octombrie 191 8, 4
unde s-a adoptat hotărîrea ••
elaborării declaraţie i de p rin-
t
cipii privind dreptul de auto-
determinare a naţiunii ro- i
mâne din Transilvania. R e-
dactat de el - "omul con-
19
 deiului, stilizatorul impeca-
bil de comunicate, cu getăto­
rul p olitic d e mare talent",
după cum tl aprecia un con-
temporan -, documentul pro-
clama dreptul naţiunii ro-
mâne din Transilvania de a
hotărt singură aşezarea ei
printre naţiunil e libere. Pen-
tru r ealizarea in pr act i că a
declaraţi ei adoptate, intru-
nirea de la Oradea a desem-
nat un comitet de acţiune,
in frunte cu Vasile Go l diş .
însărcinat cu pregătir ea Ma-
rii Adunări a naţiunii r omâne
ce urma să se ţină la All:)a
Iulia.
Pornind de la tnţelegere a
adincă şi justă a rolului ma-
selor populare tn făurirea m a-
rilor act e istorice, Goldiş a
sprijinit iniţiativa socialişti ­
lor români de creare, la 18
octombrie, a Consiliului Na-
ţional Român Central (C.N .
R.C.), "ca unicul for " ce ur-
ma să reprezinte voinţa po-
porului român. Printre cei
~ase reprezentanţi desem-
naţi de către P .N.R. in acest
for , alături de cei şase social-
de mocraţi, s-a aflat şi Vasile
Goldiş . Âpreciind experien-
ţa ş i pasiunea lui de gazetar,
C.N. R .C. i-a tncredinţat sar-
cina de a se ocupa de reedi-
tarea ziarului Rom4nul. Rea-
părut la 26 octombrie 1918,
ziarul a avut un rol de prim
ordin tn mobilizarea mase-
lor p opulare româneşti din
Transilvania la pr egătirea ac-
tului final de unire a aces-
tui străvechi teritoriu r omâ-
n esc eu patria mamă. In arti-
colul S4 ne organizdm !, Va-
sile Goldiş chema intreaga
suflare românească pentru ca,
"unită tn cuget şi in simţiri" ,
să-~i tnzeceasd. forţele pen-
tru culegerea "fructulu i lup-
telor seculare: t otala dezro-
bire şi consolidarea n eamu-
lui românesc" .
Din Imputernicirea C.N.
R .C., Goldiş a r edactat not a
diplomatică trimi să guver-
nului ungar la 27 octombrie
1918, prin care se cerea re-
cunoaşterea deplină a suve-
ranităţii naţionale asupra tu-
turor judeţelor româneşti men-
ţi o nate tn document. A fă­
cut parte, apoi, din delega-
ţia C.N.R.C. care a dus tra-
tative cu cea maghiari · la
Arad, la sftrşitul lunii oct om -
brie şi tnceputul lui noiem:
brie. In cadrul acestor tra-
20
tative, el a declarat că "na-
ţiunea ro mână p retinde cu
tot dreptul ind ep e nde nţa sa
de stat ş i nu admite ca acest
drept să fie intunecat pri n re-
zo lvări provizorice". După ·
eşuarea tratativelor de la
Arad 1, C.N.R .C. a ho tărît
informarea opiniei publice
m ondiale in l egăt ură cu ade-
văratel e cauze care a u dus
la eşuarea trata tivelor . Ast-
fel, la 5 noiembrie 1918 s -a
dat publi c ităţii ayelul Către
p opoarele lumii, a cărui au-
tor a fost t ot Vasile Goldiş;
documentul preciza că n aţ i ­
unea română din Transilva-
nia "este hotărltă a pieri mai
bine, decit a suferi mai de-
parte sclav ia şi attrnarea".
Tot lui Goldiş i-a revenit
şi sarcina de a redacta tex-
tul co nvocăr ii adunării ple-
biscitare, hotărîtă p entru
ziua 'de 18 noiembrie ( 1 de-
cembrie).
In timpul Adunării de la
Alba Iulia a ţi nut o cuvintare
so l e mnă ş i a făc uţ o amplă
expunere pe margmea rezo-
luţiei istorice privind unirea
Transilva niei cu Ţara. Fă- .
cînd o incursiune istorică, în
care a relevat asuprirea na-
ţională ş i soc ială la care au
fost s upuş i r omânii de-a lun-
gul secolelor, el a subliniat
inev itabilitatea dezmembră­
rii monarhiei a ustro-ungare
şi a înfăptuirii unirii tuturor
românilor, ca o expresie a
procesului istoric obiectiv :
"Unirea românilor intr-un
singur s tat este cea mai fi reas-
că pretenţiune a civilizaţiu ­
nii" - a declarat Goldiş tn
cuvintarea sa, invocind, prin-
tre altele, ca argument isto-
ric, continuitatea p op orului
român pe ambele versante ale
Carpaţ ilo r, dreptul său ina-
lienabil asupra teritoriilor
moşte nite de la străbuni. Ex-
perienţa istoriei - a conchis
militantul r omân - a dove-
dit "că numai credinţa tn
noi înşine, în neamul nostru
r omânesc ne p oate mîntui.
Să jurăm credinţă de aici tna -
inte numai naţiunii r omân e".
In spiritul ideilor sale gene-
ral-democratice, Vasile Gol-
diş a p ropus spre adoptare o
serie de r eve ndicări social-
p olitice ale m aselor largi popu-
lare, printre care şi problema
recu n oaş ter ii drepturilor na-
1
M agazin istori c, nr. t 2/1978.
ţionalităţ ilor conlocuitoare.
El ş i-a inch eiat discursul cu
indemnul către p oporul ro-
mân de a duce o mun că paş­
nică, constructivă, prin
care să-ş i cucer ească un loc
demn i ntre p opoarele civili-
zate.
După unire, activitatea
tn spirit progresist a lui Va-
sile Goldiş a continuat cu
aceeaşi vigoar e. In calitate
de şef al resortului Instruc-
ţiunii, Cultelor şi Naţionali­
tăţilor din Consiliul Diri-
gent şi de m embru in Marele
Sfat Naţional, el a apărat
cu fermitate principiile de-
mocratice adoptate la Alba
Iulia. Lupta aceasta a con-
tinuat-o apoi şi ca ministr!l
in guvernul de la Bucureşti,
pronunţîndu-se, prin fapt~
şi prin scris , p entru consoli-
darea, p e fundamentul de-
mocraţiei timpului , a st.atu-
lui naţional român umtar.
Convins că "democraţia est e
singura p::>litică ~? stare .s~
consolideze o ţară , el a mth:
tat p entru aplicarea "unet
alte concepţii sociale, in fol~­
sul tuturor cetăţenilor ţăru,
care să ducă la propăşirea
poporului român.
Vederile sale înaintate 1-au
determinat ca, tn cursul pro-·
cesului din Dealul Spirii, i~­
tentat tn 1922 co nducători ­
lor comunişti, să-şi ridice .gla-
sul in a~ărarea acuzaţllor .
Ideile lUI profund democra-
tice n-au fost p e plac~ţ cer-
curilor politice ale maru bur-
ghezii, care 1-au impins . t~ţ
mai mult la p erifena; .Y•eţn
publice. În aceste condtţu, ac-
tivitatea sa cea mai fecundă
s-a manifestat p e tărîm cul-
tural, in calitatea de preşe­
dinte al Societăţii "Astra",
tntre anii 1923-1932. R ecu-
nosctndu-i meritele, in m ai
1919, Academia Română l-a
ales membru de onoare.
Ginditor şi militant bur-
ghezo-democrat aparţinînd
stingii radicale, Vasile Gol-
diş a s usţinut toată. viaţa inte-
resele vitale ale p op orului r o-
mân. El a făcut parte din ple-
iada fruntaşilor p olitici care
au preluat şi, tn noi condiţii
istorice, au dus mai d eparte
ştafeta revoluţionarilor d e la
1848, aducînd o co ntribuţie
importantă la înfăptuir ea
aspiraţiilor d e dreptate ş i li-
bertate ale p op::>rului nostru
 AMI •

THEODORE ANDRICA

Z iarist american, P ion eer a publicat fotografiile şi numele a

de origine romAni,
niscut 1a Radna
( jud. Arad), Th.
Andrlca a lucrat timp
de 45 ani la ziarul
Cleveland Press. Re-
portaj ele sale, scrise
in urma cilitorlllor
ficute in Romlnla,
l ucoslavla, Un garia
etc., I-au ţinut la curent pe cititorii americani,
din statul Ohio, mulţi dintre el originari din
irlle Sud-Est europene, cu eve nimentele din
locurfle 1or de ltaftlni.
In timpul celu de-al doilea rizbol mondial,
sute fi, respectiv, mii- de soldaţi americani •e
origine romAni, care au luptat Jn cel de-al doi-
lea rizbol mondial impotriva Germaniei hlt-
)erlste, mulţi dintre el jertflndu·tl viaţa pen-
tru cucerirea victoriei de la care se implinesc
la 9 mal 1980 trei decenii fi jumitate.
In prezent, Theodore Andrlca edlteazi
trimestrial American R o manian Review,
in care continui si acorde toati atenţia Isto-
riei fi culturii romlnettl, vlefll cetiţenllor de
origine romlni care trllesc in Statele Unite
ale Americii. Ziaristul american ne-a vizitat
ţara aproape In fiecare an.
Publlcim, 'in continuare, un fragment din
.

a test corespondent special in Europa de Rl si - memoriile sale referitoare la pregltlrea ma-

rlt al ziarului Cleveland Press. A tlpirlt re- relui eveniment de la Alba Iulia din 1 decem-
vltta T he Pioneer, in care au apirut m ulte brie 1918, aplrute in American Romanian
•arlnl referitoa re la cultura ti Istoria romAni- R eview.
lor. Prin stri da nllte redactorului siu, T he Petre GHELMEZ

·L a inceputul lui oc-

tombrie 1918 eram
cadet în armata impe-
ri ală aus triacă , î n cadr ul Re-
gimentului 33 infanterie, al
cărui cartier general se afla
la Arad. Pe vremea aceea
Inel m ai exist a Austro-Un-
garia.
A proxima tiv 80 la sută
din regimentul d in care fă­
ceam pa rte era format d in
sold aţi români, iar aproxima-
tiv 25 la sută dint re ofi ţeri
erau, de asem enea, români,
toţi de p rin imprej urimile
Aradului. Noi , românii, ne tm-
potriveam din toate puterile
prestării serviciului militar ln
cadrul a rmatei habsburgice,
dar nu J?Uteam să Intreprin-
dem nimtc concret, clei aut o-
rităţile aust ro-ungare erau
Inel In m!sură a-şi impune
legile militare.
Batalionul m eu era pregă­
tit pentru a fi trimis p e fron-
tul italian, unde aust riacii
suferiseră mari pierderi. F iind
cadet, mi se spusese că, in
momentul părâs irii Aradului,
voi fi promov a t la gradu l de
locotenent. Din fericire, da-
torită felului î n care s-a des-
Uşurat istoria, eu nu a m mai
fost avansa t locot en ent, iar
batalion ul nu a m ai plecat
pe f ron tul i talian . Situ aţia
armatei h absburgice s-a în-
rău t ăţit ş i mai mult, iar cu-
rtnd d upă aceea a v enit sfir-
şitu l războiul u i cu vict oria
Aliaţilor .
ln 25-27 octombrie, fron-
t urile au clzut . Disciplina
armatei austriace s-a d izol-
vat, a dispăr u t p ur ş i s im-
plu. Soldaţi i ş i oftţerii au in-
ceput să se în to arcă acasă, cu
trenul, călar e , in căruţe sau
pe jos.
La Arad, ofiţ erii r omâ.ni au
cerut comandantului garni-
zoanei, generalul Resch din
armata aus tro-ungară, să
transfere autoritatea militară
căt re ofiţerii r omâ.ni din Re-
gimentul 33 infa nterie, care
acceptau să primească ordi-
ne numa.i din p artea Consi-
l iului Naţ i o n a l R omân Cen -
tral al căru i preşed inte era
Ştefan Cicio-Pop, un repre-
zentant de f runte al P .N .R .
şi deputat i n P a rlamentul de
la Budapest a de 13 ani.
La 1 noiemb r ie 19 18, A-
radul era in fierbere. Sute de
soldaţi şi ofiţeri români, îmbră­
caţi in că î n uniform e austriace,
se îndreptau către casa lui Ci-
cio-Pop p entru a raporta şi
a primi ordine. Sute de stea-
guri ro mân eşti au fos t cu-
sute la iuţeall; sute de m a-
nifest e, care anunţau prelua-
r ea puterii de către C.N .R .C.,
au fost distribuite.
Ofiţerii, cadeţii, aşa cum
eram e u şi soldaţii au depus
jurămtntul de cr edinţă faţă
de Cons iliul Naţio nal Român
Central şi s-au inrolat in Gar-
da naţi onală română, forma-
tă de urgenţă .
La 5 noiembrie 19 18, Şte­
fan Cicio-Pop mi-a semnat
numirea ca organizator al Găr­
zii naţionale române. Ulteri-
or, mi s-a încredinţat misiu-
nea de a păstra ordinea in
trenul electric care mergea
de la Arad la Pincota şi Rad-
na.
Ctnd sute de ţărani şi inte-
lectuali români au inceput
pregătirile in vederea istori-
cei adunări de la Âlba Iulia
din 1918, sarcina m ea a fost
să asigur, prin mobilizarea
tuturor mijloacelor d e tran-
sport, deplasarea delegaţiilor
spre Alba Iulia.
In romlnette de
Natata DUMITRACHE

21
 xpresle nemljlocltl a unltlţil de ori· legii, Ienache Văcârescu, w amatica YomcS-

E glne şi neam, unitatea culturali a po-

porului romAn s-a conturat Inel din
cele mal vechi timpuri, aflrmlndu-se şi
relevindu-se pe multiple planuri. Creaţiile
folclorice cu variante intilnlte in toate ţă­
rile romAne, aceleaşi scrieri laice sau
religioase circulind in Ţara RomAneascl,
Transilvania şi Moldova, schimbul nein-
trerupt de dascăli şi cărturari de-o parte
şi de alta a Carpaţilor atestă nelntrerup-
tele legături spirituale dintre romAni.
Semnificativă mărturie a unitlţll naţio­
nale o constituie şi circulaţia cărţilor ro-
neasc4 (Viena, 1787) :&Cldu Tempea, Grama-
tica romtSneasc4 (Sibiu, 11 97). Pe u n Apostol
(Sibiu, 1851), aflăm -notat "Acest... Apostol
l-am cumpărat eu Iacob Sasa Craiu din Să­
lişte cu 5 fl[orini] a ustriaci. Iarăşi eu, numi-
t u, aceast~ carte o dăruesc sfintei b eseri ci
din satu O.Strovu" (acum, tn jud. Constanţa) .
Tot din tnsemnă.rile prezente pe unele lu-
crlri, aflăm ctt de valoroase (şi la propriu şi la
figura t ) era u cărţile. l n 1689, un exemplar
din I ndreptarea legii era dus la Galaţi pentru a
fi legat, d eoarece "acest izvor plin de bunătă.ţi"
era "risipit". Un manuscris al Ca.zani.ilor
lui Varlaam, mitropolitul Moldovei, era cum-
părat, tn 1719, tn Transilvania "pentru 7
mtrţă [mierţe]l de mălai" , iar tn 1736 un exem-

mAneşti In Intreg spaţiul JOporulul romAn.

Tipărituri Ieşite de sub teascurile tipogra-
------~
fiilor din Iaşi, Neamţ, Tirgovlşte, Bucu-
reşti, Sibiu sau Braşov au fost rlspindlte
in toate colţurile ţării noastre. Circulaţia
lor, trecerea dintr-o ţară in alti ţarl roml-
neasel o putem urmări şi eu ajutorul
insemnlrllor felurite pe care cititorii lor
le-au lăsat pe paginile clrtilor. Reunlte, a- A
ceste insemnlrl constituie, de fapt, un III
mare jurnal colectiv, o Istorie scrisă
de "cei miei", cum o numea Nicolae Iorga.
Ele nu conţin Informaţii majore de Istorie
politică insi aduc intreglrl de amlnunt
care, de regulă, scapi altor Izvoare Istorice. simbol ali
Din Săllfte In Dobro••
O răsptndire deoseb ită tn Ţările române
a cunoscut scrierea lui Dimitrie Cantemir
Divanul sau gîlceava î"ţeleptului. cu lumea (Iaşi,
1698). La scurt timp d upă apariţie, lucrarea a
aj uns tn Tr ansilvania şi tot aici - dovadă
a interesului deosebit pe car e-I sttrnise - a
fost copiată, circulind sub formă de m a nu-
scris. Cea mai vech e copie manu scrisă din
Transilvania a lucrării lui Cantemir este din
1703. Sint cunoscute ptnă acu m şapte copii
ale scrierii tnttlnite tn diferite locuri tra nsil- p lar din Cartea Yom4neasc4 ch tnv4ţ4tuY4 (laşi
vănene : Ocna Sibiului, Cerghidul Mare (Ttrnă­ 1641 ) "o au cu mpărat abrundanii dintre mun·
veni), Haţeg-Hunedoara, tn loca~ităţi din t ele Someşului. .. şi au d at 10 oi cu 8 mieiu.
judeţele Covasna, Braşov şi Bihor .
Dsvanul a fost răsptndit, de asemen ea, tq
Ţara Românească . O Insemnare din 1772
consemnează.: "Această carte iaste a dum nea- Amintirea
lu i şătrar Barbu Rtfoveanu. Lumea şi cu
tnţeleptu ctnd s-au intreb at, lumea şi tnţe­
lui
leptu au rlspunsu, tnsă cumpărată din B ucu-
reşti ".
Mircea cel Bătt1n
O mare ră~ptnd ire tn spaţiu l românesc a Diversele tnsemn ăr i de pe cărţi ajută. la
cunoscut şi I ndyeptat>ea legii. (Ttrgovişte, reconstituirea situaţiei politic'e şi econom ico-
1652). De asemenea, lucrări laice sau biseri- sociale a ţărilor române, confirmind şi comple-
ceşti transilvănene au fost semualat e tn Mol- tthd celelalte izvoare istorice. Stnt intere-
dova şi Ţara Românească . Numeroase tipări­ sa nte tn această privinţă şi o listă - tnt ocm itl
turi româneşti au circulat şi în Dobrogea, at es- de un muntean - a principalilor domni ai
tînd şi pe această cale legăturile netntreruptt'l
Ţării Româneşti, indictnd a nii şi chiar 1u-
dintre romAnii de aici şi fraţii lor din Princi-
pate. Dintre că.rţile care au circulat tn Dobro- • Unitate de mlaurll a volumului, folositi tn trecut
ge;\ tn sec. XVll-XI X amintim !ndyeptarea ln Moldova şi Tranallvanla, egali cu 2U 1.
 nile de domnie, tnceptnd cu legendarul Negru
Vodă, ca şi o insemnare a unut moldovean,
făcută la sfîrşitul sec. XVIII pe un manuscris
aflat acum In Biblioteca Şcheiană din Braşov.
,.Pentru acest pămtnt al ţării Moldovei eu aşa
am aflat că au lăcuit pe aceste locun daţu
. "] ... tf .
[d acu
Domnitorii erau apreciaţ i după faptele
lor, puse In slujba intereselor ţăru . Lui Con -
stantin Brincoveanu, care dona o B Jblt.e dm
1688 Mănăstirii Bistriţa, i se dorea o domnie
lungă tn "ţara mării sale, cu lină pace şt cu
fericită sănătate, cu biruinţă spre toţt vrăJ­
maşii mării sale".
Despre Grigore II Ghica aflăm dmtr-un
Hronograf, păstrat tn Biblioteca Şchetană că .
MARIETA
•
ADAM ,
lnst•tutu l d e •sror,c .. N tc.ol ae lorg
in 1732 .,singur dentru sini îndemnat", după ce
citise cronica ţării, "purcis-au cu toată curte
mării sali" să viziteze vechea cetate de scaun
Suceava şi mănă.stirile din Nordul Moldovei.
Mazilirea lui Alexandru Mavrocordat d in
Moldova era depltnsă de fec10rii de boieri -
după cum notează un anonim tn 1784 - pentru
că ,.domn n-o mai venit aşa mtlostivii şi bun şi
darnicii şi pe toţi feciorii de boeri i-au boeritu
şi era toţi in boerii şi tn chiverniseală. şt de
nu-i miluia cu bani, dar h bucura cu numi
de boeri". Căderea capului lui Constantin
Hangerli, domn care introdusese dări apăsă­
toare pentru popor, ucis de turci apoi in
1799 - botezat tn tnsemnări ,.Hangerlău",
.,Hangeriu", "Angerlău" - nu provoca tnsă.
compasiune, pentru că. acesta mărise şi mai
mult sarcinile fiscale. "Acest domnu, intre
altele- se arăta tntr-o tnsemnare - au scos şi
văcăritul, plătind lăcuitorii şi toată boerimea
şi sftnta mi[tropolie], episcopiile şi toate
mlnăstirile de toată. vita mare şi miel cite
taleri doi şi bani treizeci. Care această dajde
ce fusese şi mai nainte de mulţi ani era opriti"
cu greale legături . Iară acest domnu, nebă­
gînd in seamă legă.turile acestea, încă. ptnă a
nu se strînge ş i a istovi aceşti bani din toată
ţara, in grabă i-au venit această urgie asupră".
Pe un exemplar din Indreptarea legii
există următoarea însemnare făcută In anul
1776 : "Titiluş de hrisoavele Mircii vodă ce s-au
scos de la mănăstirea Brîncoved\ prez(de pe]
Olt după un hrisov. Eu, cel intru Hristos
Dumnezeu bunu credinciosu şi bunu creştinu
şi iubitoriu de Hristos, Ion Mircea, marele voie-
vod şi domnu, cu mila lui Dumnezeu, cu dum-
nezeiască dăruire oblăduitoriu şi domnu şi
stăptnitoriu a tot pămintu U ngrovlahii şi
peste munţi plaiurilor şi încă pînă la Ţar2.
Tătărească şi Amblaşului [Am laşului ] ·şi Fă­
găraşului herţeg ş i domnu Banatului dăspre
apus şi stăptnito r de amîndouă părţile Du-
nării pină Ia marea cea mare şial cetăţii
Dtrstorului stăpinitoriu şi pînă. in hotarele
Odriilui şi tuturor săcuilor span; la leatu
6801 [1292-1293]. Am scris eu, Radu Bălă­
ceanu, sin Constandin Bălăceanu biv vel stol-
nic, leat 1776 noemvrie 10".
Ptnă acum, însemnarea a fost c unoscută
printr-o consemnare intermediară, din ianua-
rie 1781, a unui arhimandrit Sofronie, care
datează tnsă documentul din anul 6850 (1341-
1342). !n forma dată de Sofronie, textul a
fost publicat in vol umul I Seria B , Ţara
Romtinească, a colecţie i Documente pnvind
istoria R omtiniei şi apoi în Documenta Roma-
niae H istorica. Autorii ediţie i au apreciat
mfonnaţ ia " desigur un fals, din cauza pome-
ntni Adnanopolului (Udriu) şi a secuilor intre
s tă.pinirile lui Mircea" , subliniindu-se, tot-
odată, că nici data indicată nu corespunde
domniei lui Mircea cel Bătrtn .
Data indicată de Bălăceanu, in textul re-
produs mat sus, nu corespunde nici ea anilor
de domnie ai lui Mircea (1386-1418). ln
plus trebuie ţinut seama că nici un act intern
sau extern cunoscut pfnă in prezent ca prove-
nind din cancelaria lui Mircea nu precizează
o astfel de extindere a stăpînirii marelui
domn român ca aceea indicată în documentul
menţionat . De asemenea, rezerve faţă. de
autenticitatea informaţiei ridică şi folosirea
numelui de Odriiu pentru Adrianopole, denu-
mire de circ ulaţi e in Ţara Românească in sec.
XVII-XVIII, dar foarte puţin probabilă in
perioada domniei lui Mircea cel Bă.trin.
Dacă in privinţa exactităţii informaţiei
cuprinse în acest document există încă rezerve,
însemnarea merită menţionată pentru că ea
tlustrează. ecoul deosebit pe care domnia şi
personalitatea lui Mircea cel Bătrin le aveau
tn co nştiinţa românilor, la mai bine de 350 ani
de la moartea voievodului.
La leatu 1848
Pe o serie de lu crări rămase din prima ju-
mătate a sec. XIX, intilnim diferite însemnări
referitoare la revoluţiile din 1821 şi 1848.
"Să se ştie de cîndu s-au spart Bucureşti, în luna
lui martii, 2 zile la leat 1821. .. ctndu s-au scu-
lat domnu Tudor asupra boerilor cu război",
nota un contemporan pe un manuscris aflat
23
astăzi la Biblioteca Academiei. Un altul con- număru şaizeci, daru din turci m ai mulţi. .. u.
semna: "Iar după. moartea lui vodă. [Alexandru Ecoul revoluţiei din 1848 este inregistrat
Suţu - n . M.A .] s-au inceput goana asupra şi în Dobrogea. Astfel, pe un exemplar din
boiarilor ţării... începindu-se ră.zmiriţă., co- M ineiul pe iunie (Rimnic, 1780) descoperit
mandir fiind dumnealui sluger Theodor ot în comuna Ostrov cineva nota referitor la
Cerneţi ". Iar un altul surpindea caracterul arestarea Guvern\llui provizoriu de către bo-
antiotoman al revoluţiei lui Tudor Vladimires- ierimea reacţionară şi apoi la eliberarea sa
cu : " .. .Tot la acelaşi leat 1821 de l a martie- sub acţiunea energi că a maselorl ctnd, din
aprilie pînă. la maiu in 15, aceştia fiind domn in rindurile mulţimii au fost şapte morţi şi opt
Ţara Rumânească., adecă. Theodor sluger răniţi. "La anul 1848 iunie 19 s·au intimplat
pre toate uliţile propoveduindu -să. de oblăd ui ­ o mor "m B ucureş t·1. .. " .
tori ai ţării, sfă.tuindu prin pitace pre toţi, pre
mic şi pre mare, ca să-i urmeze lui, care ş-au
aşă.za't şi cetate de a sta împotriva otomă.ni ­
ceşti lor puteri, adecă. a turcilor, gă.tmdu-să.
Pilde filosoleftl
cu tunuri şi cu ş anţuri împrejurul sfintei Cărţi le se bucurau de consideraţie deose-
monastiri Cotroceni , întru care vremi să şi bită. şi din convingerea că. ele erau destinate
lucra cele [Tlai sus gătiri.. . ". unei existenţe indelungate, constituind, în
Numeroase sint însemnările referitoare la timp, o punte intre generaţii. Această. certitu-
revoluţia din 1848, care, pentru mulţi dintre c.ei dine il determina, de fapt, pe posesorul unei
ce consemnau desfăşurarea evenimentelor, era cărţi să. noteze pe marginile ei principalele
menită. să le împlinească speranţele de liber- evenimente atit din viaţa sa cît şi a colec-
tate, dreptate şi egalitate. Un bucureştean scria tivităţii. Odată. încredinţate cărţilor, aceste
pe un L'ttu1'ghier (din 1815): "Leat 1848, iunie
11, pă. la 4 ceasuri şi ci (fert) evropieneşti ,
s-au început plăzmuirea programi şi instituţia
(constituţia] făcîndu [-să) libertate ... ". Un
alt contemporan, din Vă.leni, scria că "şi
la noi fusese constituţiea", iar un anum e
Theofilact nota: "Libertatea au fost în
leatu 1848, începindu-se din luna lui maiu 9
şi au ţinut pînă. la . avgust . 13 1 , cind, 1~
intrarea armil turceşti in cap1tala Bucureşti
au stricat toate lucrările libertăţilor; făcîndu-se
nu mică vărsare de singe la înttia intimpinare a
oştirii otomane şi cu miliţia ţării in casarmă.".
Acelaşi eveniment, lupta din Dealul Spirii,
este consemnat de un bu cureştean pe o
carte de cult tipărită la Buda în 1805 :
"Astăzi, la leatu 1848 septe[m]brie 13, au
intratu turcii în Bucureşti şi s-au impotri-
vitu soldaţii Bucureştilor şi s-au omorîtu la
1 Datele sint eronate; revoluţi a din Tara Româneascll
s-a desfăşurat Intre 9 Iunie ş i f 3 septembrie 1848.

Munca a fost una din marile teme ce au inspirat ilustra-

ţiile pentru vechi tipdrilttri rom4neşti : imaginile (pp . 21,
25) sint reprcduS3 dintr-o lucrare ieşitd de sub teascurile
tiparnitet din Govora in anul 1612
mesaje erau menite să. străbată timpul, scă­
pind de uitare. De aici şi formula care revine
ca un laitmotiv în tpajoritatea însemnărilor:
"să se ştie că. ..." sau "să. se ştie ctnd ... ".
Ltngă. date şi evenimente istorice,înttlnim
o mare varietate de însemnări referitoare la
viaţa cotidiană., tntimplări felurite, fenomene
meteorologice, recolte bune sau proaste,
foamete, secetă., diferite molime etc. Evolu-
ţia r ecoltelor era privită. in mod firesc. tn
legătură. cu evoluţi a condiţiilor meteorologice.
Ninsoarea de la 3 august 1716 tn Moldova,
căldura mare din iarna anului 1759 (.,tn
toate zilele arde pojar, di la noiamvrie pînă. la
martie cald şi pulbere") şi a anului 1778 ("de
im blai pă la Bo botează. [6 ianuarie] cu cămaşa"),
tunete şi curcubeu la 11 ianuarie 1781, iată
numai cîteva dintre extremele capriciilor
vremii aduse la cunoştinţă prin însemnări.
1 Magazin i storic, nr. 6/1975.

24
- . - - - - - - - -- - - - - -- -- - - -- - T
"Cind au tnblat văleatu 1718, fu seacetă
foarte mare, fanttni secară pe multe locuri. Şi
sate la ctmpie pentru apa se pustiiră şi bucate
de primăvară nu fură mai nemic nici de toam-
nă', se menţiona intr-o insemnare din Braşov .
Dar găsim tn aceste texte şi informaţii despre
ani de producţie record, ca 1756 sau 1796,
ctnd "s-au făcut bucate multe şi au fost efti-
şug [ieftinătate] tn toată lumea, ctt nu mai
avea unde le pune, atîta se făcuse de multe".
"Insemnare a şti precum că tn anu de ploi 1804
n-amu pututu sămăna toamna de ploi şi au
sămă.natu in luna lui dechemvrie şi a lui ienua-
ru şi tn faoru (februarie] şi s-au făcut bucate
bune" - nota un trans ilvănean pe o Evan-
gheli~ (Bucureşti, 1682).
Uneori lntUnim şi ap'r ecieri critice la adresa
cîte unei lucrări: "Această carte iaste foarte
ciudată.. .' Şi citind cineva tntr-insa să nu se
smintească, pentru că din neiscusinţa limbii
să află nişte cuvinte foarte proaste", scria în
1827 un anume Nicolae din Transilvania, pe o
Psaltire (Alba Iulia, 1651). Autorul tnsemnării,
nemulţumit de calitatea traducerii, resimţea
de fapt saltul pe care limba română t1 făcuse
tn cele aproape două secole care despărţeau
tipărirea cărţii de tnsemnarea din 1827.
Alţii transcriau proverbe, zicători etc.
Astfel proceda şi transilvăneanul Petru Fodo-
reanu, tn 1793, care, pe o Psaltire (Iaşi, 1743),
mărturisea că "Pildele filosofeşti, bine să 1e
socot~ti" , nottnd mai multe proverbe, prin-
tre care: "Lipsirea minţii cei bune iaste mai
rea decit toate sărăciile", "Mai bine să mori·
tntru slavă dectt să trăieşti întru ocară", "Mai
mult trebuiesc tmpăraţilor sfaturile tnţelep­
ţilor decit tnţelepţilor darurile împăraţilor".
Răzbate din toate aceste tnsemnări răz·
leţe pe tipărituri vechi, care au trecut de la o ge-
neraţie la alta, dintr-o ţară românească tntr-o
altă ţară românească, un puls de viaţă unic,
cărţile româneşti aducînd şi pe această cale
mărturii ale unităţii românilor d in toate pro·
vinciile româneşti.
c •
cu
La 23 septembrie 1975, tn patrimoniul 1\fuzeulul dlo
Fi~lraf a Intrat, prin donaţie, o parte elin co lecţia de carte
' eche romAneascA a unul cunoscut anJmatur nl v i eţii cultu-
rale figiri,ene din perioada lnterbelleA - ' lllerlu Literat.
Crod au fost fntoemlte flfele analitice, unele volume
dlh donaţi e el-au vAdit fnsl o cu totul altă Identitate deci&
cea Iniţial coneerntlati. Astfel, o carte care fusese Inregis-
trati, pe basa a douA fn!lemnArl manuscri se din anul 1911,
,Evangbellar, VAlenl 1708", s·a dovedit a rt nu un evangbe·
iJar oarecare, el tocmai Tetraevanghelul tipArit de Coreel
fi Tudor la 1560·1561, ro cetatea Braşov, cu caractere chirilice,
dar In limba romAnA, la comanda Judelut Hans Bekner.
Literatura de specialitate a făcut cunoscute ptnl fn prezent
ml'l multe exemplare: patru aflate la Biblioteca Academiei
R.S.R., un exemplar la Biblioteca Naţională Ungari din
Budapesta, unul la Biblioteca Unlvenltari din CluJ-Napoca,
un altul la Oradea ,1 un exemplar la 1\lltropolla ortodoxA
din Sibiu, acestora adAug!ndu·ll -se, a cum, exemplarul de
la Flgirat.
Cartea are 80 caiete a ctte 8 file fi 2 caiete a cite e Ilie,
In total 82 caiete, Insumind 2()2 file.
De•& lungul Vl'emurllor, pe filele el, au fott attemnte
lnsemnirl privind apartenenţa, recondlţlonarea tl circulaţia
clrţll. Altfel, pe reversul filei a ,aptea din caietul H, se afli
fntemnarea: " Si se ttle c[·]au cumplrat Jupin Chlţeu Ianlt
aceaeti levangbeJie detpre 7 florlnl ••• '' [-]au dat beeer(e)cl(l)
en log[oJJ (,) cine va lua lirA 'tl[r]e[a) e[a) c[ 1]tltorllor si fie
proclet ti au llelor[,] au tati(,] cine o va. lua din beserlel
-.a eu am a(-]1 blistima[ ... 1J eu pop[a ) Duml[tr]u. Vllen
714.1[,) de la H(rlsto]s 1631". SemnalAm alei veteala de da-
tare fAcuti de autorul fnsemnlrlt, care, pentru convertire&
datei din sistemul "de la facerea lumii" In ua din sl•t~mul
" de la Brlttoe", scade din 7 143 cltra de 6 610, ro loc de 6 608
(plnl la 1 eeptembrle) tau 6 609 (dupA aceasti dati).
Pe reversul filei a tasea din caietul 80, se afli seriile
de mtni trei rinduri de text slavon (amputat prin 'tanţarea
cu prileJul recondlţlonirll eirţll), In care se vorbeete despre
un Petru Ziocln sau Zvolcln ,1 Innoirea cl!111 sale, precum
,1 doui rosemnirl In limba romAni: " Si se '&le [pe) aceastl
cl'arte c[ -)au dat Cblceau [l]anl'u 7 f[lo)rlnţl ,1 f&ptezeel de
bani ... tl lae aminte mal mar[l] logoJulul ci aeeastl [carte1)
el au eumpirat beserlcl[l] JogoJulul [ •.• 1] [.1" ,1, respee&lv
"81 se ttle el pre carte au dat Chtţiu lano, 6 gro'l (b)anl
~beaţi '[·)au elat[ -]o tn ora'ul logoJ tl o au (dat1) beeerlci[IJ
lolfOJulul ••• ti cine o ar lua de In beeea[rlcl) si fie proele&[,)
J))a\car ee omu[,] micar din lriţla lui [••• 1) u( ••• 1) 7119
oc&[ombrle] 6 ( ••• 1]".
La Inceputul cirţll, In romAne,te, eu caractere la&lne ,1
ellre arabe, ee afli Insemnare&: .,Aeeasti sttnti Evanghelie
"[-]au glalt In anul 1911[,) ta ar fi din anul 1708[.] Ioan
Şonerl[u) (,] cantor(,) 80 mal 1911[.)".
Menţiunea eantorulul Ioan Şonerfa. el exemplarul ..... ar
11 din 1708" se poate referi fie la vechimea lnb'lnsecl atri-
buiti de el acestui a, fie la anul In care acesta a Intrat In fondul
de earte al bisericii. 1\f~nţlunea aeeluJa'l ei evangbellarul
" •••s[-}au gl81t tn anul 1911 •• .'' s-ar putea referi la o rit.lelre
•• reaflare a acestuia. Oricum ar fi, la 80 mal 1911, cartea
se ana de aproximativ un eecol In patrimoniul blserlcU dJn
Vllenl, unde Valeriu Literat a găsit-o.
InsemnArile de pe reversul filei a ,asea •tn caietul 80
au fost acoperite, prin lipirea unei foi de con~~oUdare, tn timpul
restaurArii , opera.le ee a avut loe dupA 6 octombrie 1680,
dar roalnte de anul 1634 (1686), etnd este datati lnsemnarea
de pe fila a ,aptea din ealetul 14, aerisi dupi restaurarea
eirţll .
Aceste observaţii ne conduc apre conclu.la el Ioan
{'blţlu a. cumpArat de la Petru Ziocln (Zvolcln) Tetraevan-
ghelul cblar fn timpul reconclltlonlrll cirţll '1 cu Intenţia
de a-1 dona bisericii din LugoJ. Astfel, Insemnare& din UU
(1686) a preotului Dumitru apare ea o recoplere, poate ehlar
la eollcltarea donatorulul, a conţinutului celor doui texte
ee fu seserl, tmpreunl eu cel slav, acoperite de re1taurator.
Nu ttlm nici daci au existat ti nJcl care au fost posibilele
alte popasurl In circulaţia "coreslanuluJ" de la Flglrae,
De cea mal mare InsemnAtate este Insi faptul el Inel un
exemplar al unuia dintre cele mal valoroase monumente ale
limbii ,1 literaturii romAne a fost descoperit tl lntecTat
patrimoniului cultural al poporului romb.
Ion HĂŞFĂLEAN.
Muzeul "Cetate•' flglraş
25
 Invadarea Poloniei, In sep-
1939·1945: tembrie 1939, de cltre trupele
Germaniei hltlerlstet a Indig-
nat profund masele populare
din Romlnla, care t-au soli-
darizat cu lupta poporului din
ţara vecini, clzut vlctlml agre-
• siunii.
1 Legat de poporul romln prin
vechi relaţii de prietenle, ce

•1n s-au elmentat tn decursul seco-

lelor In lupta Impotriva aau-
prltorUor comuni, poporul polo-
nez cunottea starea de spirit
antlhltlerlstl din Romlnla, sim-
patia de care se bucura Polonia
in rindurile opiniei publice ro-
mlneftl. De aceea, In urma
dramatlcelor evenimente din

•IN CLIPE DE RESTRISTE toamna anului 1939, terito-

riul ţlrll noastre a devenit
unul dintre principatele locuri
de relurfu pentru un mare
• numlr le polonezi ••n rindul
populaţiei civile ti al miii·
tarUor, precum fi pentru pre-
şedintele fi guvernul de atunci
Colonel DUMITRU TUŢU. al Republicii Polone1 •
doctor in Istorie
Liberi pe cuvint )
de onoare
!n pofida presiunilor insis-
t ente ale hitleriştilor, exerci-
tate prin Legaţia germană din
Bucureşti, guvernul româ.n a
deschis graniţa fărl nici o
restricţie tuturor refugiaţilor
polonezi care doreau adăpost
pe _{)ămlntul ospitalier al Româ~
nie1.,. fncă din l>rimele zile ale
ivadârii Polon1ei, tn Româ-
nia s-a organizat un serviciu
de ordine şi ajutor care "să
uşureze intrarea tn ţară a
copiilor, femeilor şi răniţilor".
Cunoscutul istoric polonez
Henryk Batowski8 aprecia că
aceste lnlesniri "au adus un
enorm serviciu Poloniei" .
Din unele documente ale
vremii rezultă că, tn acea
perioadă, au intrat tn Româ.·
nia circa 100 000 persoane.
dintre care 60 000 militari şi
40 000 civili. Numai tn peri-
oada 17~22 septembrie 1939,
au intrat 1 087 ofiţeri şi 14 406
t rupă. Numărul lor a crescut
continuu, la 24 septembrie
a jungtnd la 20 815, iar la
30 septembrie la 23 638. Nu-
mărul mare al refugiaţilor a
d eterminat .guvernul român să
tnfiinţe ze , la 27 septembrie
1939, Comisariatul general pen-
tru evidenţa şi asistenţa refu-
•-a M aoazin istoric, nr.2/f 970, i It 971;
7·8/ t 968, 1Olt 97 4, '11977 ; 7/1974.
giaţilor polonezi. Acest orga-
nism a funcţionat pe ltngl
Ministerul Afacerilor Interne
plnl la 1 ianuarie 1944, ctnd
s-a transformat In Subsecre-
tariat de Stat, fiind desfiinţat
abia tn anul 1945. Guvernul
romAn a continuat sl recu-
noascl Ambasada Poloniei
plnl la 1 noiembrie 1940,
cind interesele acesteia au fost
preluate de Legaţia chilianl
la Bucureşti.
Refugiaţii polonezi s-au
bucurat de ospitalitatea carac-
teristic! poporului romAn, pri-
mind adăpost şi hranl pe tot
timpul şederii lor In RomA-
nia. Cu privire la tratamentul
militarilor polonezi, guvernul
ţlrii noastre a res~ctat atit
prevederile convenţiilor inter-
naţionale la care aderase, ctt
şi normele umanitare ce
decurgeau din prietenia secu-
lar! ce lega cele doul popoare.
Regimul militarilor polonezi
intraţi pe teritoriul nostru a
fost stabilit prin dispoziţii spe-
ciale date de Ministerul Apl-
rlrii Naţionale al RomAntei.
In instrucţiunile nr. 2, din
1 decembrie 1939, de exemplu,
se preciza: "Militarii (ofiţeri
şi trupă) care au flcut J>arte
din armata polonez!, fie ca
ofiţeri activi şi trupl sub
arme, fie ca ofiţeri de rezervă
şi trupă mobilizată, nu sint
consid~raţi ·prizonieri de răz­
boi, ci refugiaţi militari, pe
teritoriul nostru, ai unei ar-
mate beligerante. Ei se găsesc
sub regimul prevăzut de Con-
venţia de la Haga (art. 11},
care dă dreptul statului care
primeşte aceste trupe; sl le
mterneze departe de teatrul
de operaţii; să le păzească In
glmpurile de internare; să le
tnchidă In fortăreţe sau locuri
pentru acest scop; sl lase
liberi pe cuvtnt de onoare pe
ofiţeri, dacă aceştia se anga-
jează să nu pă.rlseascl teri-
toriul flrl autorizaţie".
In conformitate cu aceste
prevederi, instrucţiunile Minis-
terului Aplr~ii N'aţionale ară­
tau că "militarii polonezi vor
fi trataţi cu toatl omenia,
clutlndu-se de către toţi ca
al li se uşureze cit mai mult
posibil starea materială, ctt şi
starea morală In care se află''.
Soldaţii polonezi au fost ca-
zaţi In cazărmi, primind o
Ingrijire atentă şi plină de
bunivoinţă; generalilor şi fa-
miliilor lor li s-au pus la dispo-
ziţie locuinţe corespunzătoare
In diferite localităţi. Mareşa­
lul Eduard Smigly Rydz, . cu
2 ofiţeri şi 3 persoane civile,
s-au stabilit tn comuna Dragos-
lavele, judeţul Muscel; la Clli-
măneştl au fost tncartiruiţi
toţi generalii şi ofiţerii, tmpre-
unl cu membrii familiilor lor;
la Ttrgu Jiu - subofiţerii,
truya şi un număr de 30 ofi-
ţen; militari polonezi au fost
lncartiruiţi, de asemenea, la
Rtmnicu Vtlcea, Turnu Seve-
rin, Slatina, Ttrgovişte, co-
muna Comişani, jud. Dtm-
boviţa, la Blile Herculane. In
noiembrie 1940, militarii re-
fugiaţi au fost grupaţi numai
In localităţile Cllimlneşti şi
Ttrgu J.iu, restul cantonamen-
telor ftind desfiinţate .
Subofiţerii şi soldaţii au
fost tncazarmaţi. Gradele infe-
rioare s-au bucurat de ace-
leaşi drepturi de lntreţinere şi
cazare ca şi ostaşii români.
Sub Indrumarea şi conduce-
rea ofiţerilor români ~i polo-
nezi, In cazlrmi s-au or~ani­
zat zilnic diverse actiVItăţi.
Fiecare cazarml avea ctte un
medic, o infirmerie, precum şi
medicamentele necesare.
Incepind cu data de 18
septembrie 1939, refugiaţii
polonezi (militarii şi funcţio­
narii civifi) aveau dreptul la
alocaţii coresyunzltoare. In
plus, li se as1gura cantitatea
de lemne necesar! pregltirii
hranei, lncălzitului şi altor
nevoi.
Prin aceste alocaţii de hrană
şi lntreţinere, autoritlţile
romAne au clutat să uşureze
situaţia material! a refu-
giaţilor militari polonezi şi
a familiilor lor. Guvernul
român a cheltuit pentru tn-
treţinerea tuturor refugiaţilor
pOlonezi importanta suml de
2 115 614 622lei (cursul mone-
dei din 1939), dintre care pen-
tru militari 405 889 186 lei.
Militarilor, ca dealtfel şi civi-
lilor, li s-au acordat diverse
facilităţi : au fost organizate
şcoli tn limba polonl pentru
copiii de virstA. şcolară (pri-.
mare şi secundare), universi-
tăţile romlneşti au fost des-
chise tinerilor care au dorit
să le urmeze, cheltuielile pen-
tru toate aceste activitlţi fiind
suportate de statul romA.n 1 •
a ln luna decembrie t 939, elevii care
urmau cunurlle llceale au fost gru-
paţi tn oraşele Bucurettl, • Ploiettl,
Tfrgovişte şi Turnu Severin. tn martie
1940, numlrullor era de 252. Pentru
Prin Crucea Roşie r.omânl
s-au colectat mari cantităţi
de alimente, medicamente
şi lmbrlcăminte. fn toamna
anului 1939, refugiaţilor mili-
tari li s-au distribuit prin
Crucea Roşie română impor-
tante cantităţi de tmbrăcă­
minte (paltoane, pulovere, cio-
rapi şi altele).
id z
Autorităţile româ.Ile au faci-
litat pleCa.rea In Franţa şi
Anglia a refugiaţilor militari
polonezi. Mulţi dintre ei capa-
bili să poarte armele au fost
tnrolaţi tn unităţile militare
poloneze, constitUite In cadrul
armatelor acestor state, pentru
a continua lupta impotriva
Germaniei hitleriste. Acestor
polonezi le-au fost asigurate
paşapoarte, mijloace de trans-
port, hranl etc.
Dar pe măsuri. ce unii intrau
ln ţară, alţii părls eau Româ-
nia. Numai in ziua de 3 octom-
brie 1939 s-au imbarcat pe
vaporul grec Patris, ancorat
tn Portul Constanţa, 300 mili-
tari, iar 500 au plecat cu tre-
nul, prin punctul Stamora-
Moraviţa. Ca urmare a acestor
plecări, la 4 octombrie 1939,
In România se mai aflau 21 042
militari.
La Ambasada polonl din
Bucureşti s-au constituit ini-
ţial doul comisii - una con-
dus! de colonelul Zakrzewski,
ataşatul militar polonez, iar
alta de maiorul Jimmo -
care se ocupau cu r ecrutarea
ofiţerilor şi, respectiv, a sol-
daţilor. Ele trimiteau zilnic
grupuri de militari polonezi
spre Franţa şi Anglia. Dru-
mul emigranţilor trecea pnn
Iugoslavia şi Grecia, state
aliate României In cadrul ln-
30 elevi, refugiaţi fărA plrlnţi, s-a
organizat la Turnu Severin un cAmin,
unde au locuit sub supravegherea
profesorilor educatorl. Profesorii po-
lonezi, In numAr de 7 t (tn martie
t 940), erau plltiţi de st atul romAn.
Şcoli primare pentru copiii polonezi
au funcţionat tn Bucureşti, Ploieş ti,
BrAila, Piteşti, Craiova, Turnu ~e­
verin, CllAraşi, Caracal, Ocnele Mari,
tUnd frecventate (tot ln martie t 940)
de 233 copti. Aproape tntreg tinere-
tul de vtrstl şcolari era cuprins tn
formele de lnvlţlmtnt respective.
StudenţU, care frecventau cursurile
facultAţilor româneşti, primeau o
indemnizaţie lunarA de 3 000 lei; de
asemenea. elevU care urmau cursu-
rile liceale In alte loca 1Jtlţl, dectt
acelea unde locuiau părin~U primeau
o Indemnizaţie lunară.
27
ţelegerii Balcanice. Ulterior,
in cadrul Ambasadei polone
au funcţionat şi alte două
misiuni militare. Una a fost
condusă de generalul de avi-
aţie Ujeski, colonelul Sta-
chon , fost comandant al Regi-
m entului 4 aviaţie şi colo-
n elul Skarzinski, fost coman-
dant al Regimentului 1 avi-
aţie, care a organizat plecarea
din R omânia a ofiţerilor, sub-
ofiţerilor, inginerilor ş i m eca-
nicilor aviatori. O a doua mi-
siune s~a ocupat de ofiţerii ,
subofiţerii şi trupadei!lfanterie.
Plecarea masivă a militari-
lor polonezi a alarmat Legaţia
germană din Bucureşti , care,
printr-o notă din 12 oct om-
brie 1939, acuza guvernul
român că: militari i polonezi
puteau s ă circule în voie, deoa-
r ece cantonamentele nu erau
păzite ; că ataşatul militar polo-
nez din Bucureşti, împre ună
~u alţi ofiţeri, se ocupa de
recrutarea militarilor p entru
a-i trimite să se înroleze tn
armata fran ceză care lupta
contra Germaniei; că pe stră­
zile oraşelor Bucureş ti şi
Constanţa ofiţeri şi sol daţ i
polonezi se plimba u zilnic fără
nici un fel de restr icţii , unii
dintre ei purtind uniforma
militară. In aceeaşi zi, L ega-
ţia ge1mană a cerut guver-
nului r omân să r eţină p e toţi
re fugiaţii polonezi în stare de
a purta armele - adică to ţi
bărbaţii între 18 şi 50 ani.
Cabinetul r omân a răspuns
însă că "nu ni se poat e cere
să reţine m pe toţi acei refu-
giaţi p olonezi în stare d e a
purta armele, deoarece Con-
venţia de la Haga din 1907,
care stă la baza măsurilor
luate de guvernul român, nu
prevede d ectt reţinerea mili-
tarilor". Numai la sfîrşitul
lunii mai 1940, tn urma r e:P.e-
tatelor proteste ale l egaţiei
hitleriste, guvernul român a
luat măsuri oficiale de a r efuza
viza de ieşir e din ţară a r efu-
giaţilo r intre 18 şi 40 ani,
dar, la acea dată, numărul
acestora se redusese simţitor
prin plecările m asive anterioare.
La 14 octombrie 1939, tn
România erau înr egistraţi
21 486 militari polonezi (26
generali, 870 ofiţeri superiori,
2 883 ofiţeri inferiori , 17 707
subofiţeri şi soldaţi) .
La cererea cabinetului de
miniştri polonez, format In
emigraţie la Paris, guvernul
28
roman a tnlesnit transportul
spre Franţa a circa 14 000
militari (aviatori şi tehnici-
eni). Intr-un docume nt din
februarie 1941 se arăta, de
pildă, că "în t oamna anului
1939 cea mai mare parte a
militarilor polonezi au plecat
cu co n simţămîn tul tacit al
guvernului r omân de atunci .
Printre militarii polonezi, a
căror plecare din ţară a fost
ajutată de guvernul r omân,
figur ează cei mai buni a viatori
p olonezi care s-au încc.~.drat în
armata engleză" .
Ca urmare a acest or acţiuni ,
la 8 iulie 1940, în R omânia
se mai aflau doar 6 545 mili-
t ari, între care 18 generali,
236 ofiţeri superiori, 963 ofi-
ţeri inferiori, 591 subofiţeri ,
4 737 so ld aţ i .
P entru a veni în întîmpi-
narea cererilor acelora care
doreau să se repatrieze, Cabi-
netul român a intervenit pe
Ungă guvernul hitlerist să le
autorizeze r epatrierea. Iniţial ,
Berlinul a accepta t numai r epa-
trier ea civililor de origine et-
ni că germană , ca ul t erior să
admită şi intoarcerea milita-
rilor de acee(\Ş i origine.
L a 14 aprilie 1940, Legaţia
germ ană informa că guver-
nul din Berlin a admis ca
au,t orizar ea să se extindă şi
asupra sold aţilor polonezi car e
nu era u de origine ger mană.
Astfel că, pînă la 31 m a i 1940,
pe bază d e d eclaraţii scrise,
au fost re patriaţi 447 militari.
La 7 iunte, Legaţia germană
comunica Ministerului Apă­
rării Naţio nale al României
că guvernul Reich ului se de-
clara dispus a repatria "pe
m embrii fostei armate p ':>lo-
neze internaţi in R omânia,
cu excepţia corpului ofiţe­
resc". Mtlitarii p olonezi care
doreau să fie repatri aţi tre-
buia u să d ea declaraţii scrise
p r in care să-şi exprime liber
ş i nesilit dorinţ a d e a se îna-
poia acas ă . Au dat asemenea
declaraţii 3 835 p ersoane, din-
tre care, ptnă la 3 1 iulie 1940,
au fost reratriate t ncă 1 67~.
Apoi, la septembrie 1940,
guvernul german a suspendat
repatrierile.
Intre timp, au co ntinuat
emigrăril e refugiaţilor, astfel
că, la 6 octombne 1940, în
R omân ia, se , mai aflau 18
generali, 1 096 ofi ţeri , 350 sub-
ofiţeri şi 2 84 7 soldaţ i , în
t otal 4 311 mihtari, iar la
20 noiembrie 1940 Tămăseseră
18 generali, 1 075 ofiţeri, 328
subofiţer i şi 2 715 soldaţi , în
t otal 4 136.
Conform înţelegerii dintre
guvernul român ş i cel german ,
la 1 decembrie 1940, au mai
fost repatriaţi încă 2 344 mili-
tari din rîndul celor care făcu­
seră cereri. La 10 decembrie
1940, se m ai afla u în R omâ-
nia Il generali, 1 043 ofiţeri,
111 subofiţeri şi 532 soldaţ i,
în t ot al 1 697 militari. Pl ecă­
rile pest e graniţă cu sprijinul
autorităţil or r omâne au conti-
nuat insă astfel că, la 15
ianuarie 1941, î n România m ai
erau 1 663 militari, care au
fost repatriaţi în luna februa-
rie 1941. După aceas tă dată
in Ro mânia se mai găseau
doar 1 general, fost ministru
adjunct, şi Il ofiţeri bolnavi,
care au primit alocaţie de î ntre-
ţinere p e tot t impul şederii
lor in ţara noastră .
Plin , ne
fi prleteale
So lidaritate~ p oporului ro-
mân cu lupta p op orului p olo-
nez Căzut victimă agresiunii
Germaniei hitlerist e s-a man i-
fes tat sub diverse forme. In
luna decembrie 1939, pe s tră­
zile Constanţei au fost desco-
periţi trei militari polonezi
care fugiseră din lagărul de
prizonieri german, situat la
120 km de Varşovia, în comuna
Gotornic. Autorităţile române
i-au internat tn spitalul din
Galaţi, pentru tratament, de-
oarece erau bolnavi din cauza.
r egi mului la care fuseseră
supuşi in lagăr, precum şi a
gre utăţilor inttmptnate ve dru-
mul parcurs din Pol~ma ptnă
în R omânia. După ieşirea lor
din spital, cei trei militari au
fost trecuţi tn rîndul celor-
l alţi refugiaţi, bucurtndu-se d e
aceleaşi drepturi, de hr ană
şi locu inţă .
In ianuarie 1943, circa 1 000
evrei din t eritoriQ.l polonez
ocupat vrem elnic de G:erma-
nia hitleristă au intrat ln
România. Rămînerea lor acasă
ar fi fost echivalentă cu ex-
terminarea. Autor ităţile ro-
mâne i-au primit ca refu-
giaţi p olonezi, asigurîndu-le
cazare şi hrană ptnă la repa-
tri erea lor.
La t erminarea războiului,
guver nul "polonez a lansat un
(Contint44re în p. 30)
 LA A A.
"
ISTORIE SUD-EST EUROPEANA
400 eereetltorl din 23 ţlrl, 45 tedlnte plenare, in secţii şi mese rotunde, t 500 pagini tlpl-
rlte, peste 500 Intervenţii orale, ata ar arita statistic un bilanţ estlmatlv al lucrlrllor celui •eM
al IV-lea Congres Internaţional de studii Sud-Est europene de la Ankara 1 • Se poate spune el reM
eentut congres a validat, o dati mal mult, la o distanţA de 16 ani,valoarea lniţlatlvel romlnettl
datorltl elreia In t 963 lua fllnţl, tn cadrul proiectului major al U.N.E. s.c. O. "Orient- Occident",
Asociaţia Internaţionali de Studii Sud-Est Europene (A.I.S.S.E.E.). Rezultatele lnvestlgaţlllor
fi aetlvltltll ttllnţlflce In acest domeniu multldlsclpllnar, in care reglslm Istoria politici ti cea
economlct, in care lingvistica se asoelazl eu etnografla, arheologfa cu numlsmatlca, artele plas-
tice eu literatura, au Ilustrat cit de vast este cimpul pe care inainteazA cercetarea in cele tase
tiri balcanice (prezente la congres prin delegaţii reprezentative), ca şi in ţlrl ca U.R.S.S., S.U.A.,
R.F.G., R.D.G., R.S. Ceboslovacl, Franţa, Anglia, Liban, Italia, R.P. Ungarl şf in alte state.

D
intr-o ordine de zi care parcurge prac-
tic tntrea~a istorie, ln succesiunea epo-
cilor, civilizaţiilor şi ortnduirilor din
ţările Sud-Estului european, s-au desprins
noi şi noi argumente prin care poJ,>Oarele
acestei regiuni dau la iveală, tn contmuare,
rădăcini mai vechi sau mai noi ale unor expe-
r:ienţe istorice apreciabile pe plan universal.
Situată la răscrucea a trei continente, leagăn
al multora dintre civilizaţiile pe care le-a
cunoscut omenirea tn tndelungatul ei drum
ascendent, focar de cultură cu iradieri mul-
tiple, regiunea Sud-Estului european s-a dis-
tins Intotdeauna prin contribuţii originale
şi d e sinteză ln genetica istorică.
Soliditatea tradiţiilor de luptă comună, a
legăturilor de colaborare fnterbalcanică, pen-
tru afirmarea idealurilor de libertat e socială.
fi naţională, de independenţă şi progres, s-a
1mpus şi tn concluziile multora dintre comuni-
cările audiate, ca prevaltnd asupra momente-
lor de discontinuitate şi a asperită.ţilor, gene-
rate, de cele mai multe ori, de interese extra-
regionale.
Pornind de la orientările fundamentale ale
istoriografiei contemporane româneşti, care
depune toate eforturile pentru a sluji adevărul
istoric şi tn domeniul studiilor Sud-E st euro-
pene (domeniu tn care ţara noastră. deţine
o notabilă şi recunoscută performanţă şti­
inţifică prin opera multor savanţi români),
delegaţia Academiei de Ştiinţe Sociale şi
Politice, avtnd tn frunte pe acad. Ştefan
Pascu, a tntrunit numeroase aprecieri ale
participanţilor la Congres pentru maniera
1ntensivă tn care a fost prezentă tn toate
secţiile sale de lucru. Pentru a vedea cum
s-a inserat istoriografia românească tn agenda
attt de bogată a Congresului, menţionez doar
temele rapoartelor, corapoartelor, conferin-
ţelor, comunicărilor: Interrelaţiile limbilor Sud-
Est europene (acad. Al. Graur); Flucluaţiile
dmwgraftce şi problemele mîinii de lucru în
14rile din Sud-Estul Europei în secolele XV-
XX (acad. Ştefan Pascu); Asia MietJ şi Bal-
cattii tn primul mileniu t .e.n. (acad. Em.
• a Magazin i storic, nr. 7/t 979.
Condurachi şi Zoe Petre); Luptele popo,-ului
rom4n pentru eliberare naţională !n secolul
al XI X -lea şi influenţa lor asupra evoluţiei
societăţii (general maior dr. Ilie Ceauşescu);
Populaţii Sud-Est europene şi t,-ibut:i în mi-
graţie, faţă de civilizaţia bizantină (secolele
VI -XII) şi Bizanţul şi contribuţia sa la
f ormarea civilizaţiilor balcanice, conferinţă
ţinută tn şed inţa plenară. inaugurată (dr. Răz­
van Theodorescu) ; Bazele culturale: m ?şte­
nirea b iza1dină , apo,-tul otoman, patrJ~o­
niul naţiona l şi legăturile culturale străsne
ale tă1'ilor rom4ne (dr . Virgil Cândea);
Conti1auita.tea statală a societăţii 1'om4neşti
tn veacurile XIV-XVII ca necesitate
istorictl şi drept suveran (conf. univ. Eugen
Stănescu) ; P,.oblema şi refo1'ma agyară
în Principatele Unite Rom4ne în contextul
evoluţiei agYa1'e din Centrul şi Sud-Estul Euro-.
pei (dr. Dan Berindei) ; Viaţa po litică în
Sud-Estul eu1'opean în timpul celui de-al doilea
rtlzboi m ondial (dr. Gh. Zaharia); Curentul
socialist, curent predominant în societatea
rom4nească la sflr.şitul secolului al XIX-lea
(dr. N. Copoiu); Rom4nia, factor de pace şi
securitate în Balcani - 1918-1978 (dr. Cristi3.!1
Popişteanu); Impactul luptei tentt'u unJ-
tatea şi independenţa poporului t'om4n asupra
raporturilor dintre partidele politice - 1877-
1944 (col. dr. Al. Gh. Savu); Cronicile oto-
mane ca izvoare ale istoriei Rom4niei (dr.
Ion Matei) ; R om4nia şi pt'oblema păcii şi
securităţii în Europa în ajunul celui de-al
II-lea rdzboi mondial (dr. Viorica Moisuc);
Economia materiali! şi producţia comercialtl tn
Sud-Estul Europei (prof. dr. Radu Manolescu);
Unele p1'obleme ale turcologiei în studierea
istoriei Sud-Est europene (prof. Mihail Gubo-
glu) ; Problema investiţiilor străine şi naţio­
nale în Rom4nia (prof. dr. Victor Axenciuc);
Problemele păcii şi securităţii în Sud-Estul
Europei în suolul XX (dr. Eliza Campus,
dr. Nicolae Fotino). .
O altă. latură a interesului viu arătat faţă
de realizările istoriografiei româneşti a fost
marele succes de c"re s-au bucurat standu-
rile noastre din Expo ziţia internaţională de

29
'
carte şi reviste ştiinţifice, unde la loc de frunte dr. N. Fotino tn cea d e secret ar adjunct
au fost remarcate operele preşedintelui şi alegtnd pe dr. Virgil Când ea ca reprezen-
Nicolae Ceauşescu. t ant al R omâniei. Se marchează astfel locul
aptul că evenimentul memorabil de la prioritar al ţării noastre tn cooperarea şti­

F 23 August 1944 din România a fost

marcat ca fenomen major al istoriei
universale, incadrat tn contextul său Sud-Est
european, tntr-o .şedinţă plenară de istorie
contem~rană, prezidată de cunoscutul sa-
vant bntanic Richard Clogg, arată, o dată tn
plus, ctt de viu a fost interesul pentru ţara
noastră. Conferinţa prin care s-a reliefat im-
pactul insurecţiei române - moment ce marca
începutul revoluţiei de eliberare socială şi
naţională, antifascistă şi anţiimperi~ist~
tn România - asupra mersulu1 războmlut
antihitlerist tn Europa de Sud-Est a fost
prezentată de . gen~ral maior Ilie Ceauşesc~.
doctor tn istone, Şl de autorul acestor dndur1.
Dacă la deschiderea Congresului, contribu-
ţia României, care militează pentru dezvol-
tarea continuă a cooperării ştiinţifice ln Eu-
ropa de Su~-Est, ~igur:tnd . co~~iţii ~avorabil.e
intensificărn relaţtilor msbţuţulor Şl <;> a~em­
lor de ştiinţă preocupaţi de acbvttatea
A.I.S.S.E.E., a fost relevată in mesajul pre-
şedintelui Republicii Turcia, Fahri K orutiirk, şi
tn alocuţiunea repre~entantul?i U .N.. E . S.C.<;>. ,
L . Miroşnikov, tn fmal Comttetul tnter naţiO ­
nal al A.I.S.S.E.E . a întărit această apreciere,
reconfirmlnd pe acad. Em. Cond~ra?~i tn
funcţia de secretar general al Asoctaţ1e1, pe
inţifică a statelor din Balcani.
Pentru o săptămtnă, aulele modemei Uni-
versităţi Hacettepe şi ale Societăţii turce
d e ist orie d in Ankar a au fost martor ele
identificării noilor p rogrese . ale studiilor
Sud-Est europene, ca şi al tntilnirilor
cu mai vechi şi mai noi cunoştinţe
ale ţării noastre, cum stnt profesor ii B e-
drettin Tuneei, M.Z. K aral, Kalil Inalcik
din Turcia, Vladimir Geor giev, Nikolai To -
dor ov, Christina Miş kova d in Bulgaria, A.
Buda şi I. K adare d in Albania, Pan Zepos
din Grecia, Georges Cast ellan, Marcel Emerit,
Anne Marie Cassoly din Franţa, Radu T .
Flor escu, R aymond McNally, Albert Lord
din S.U.A., Silvia Agemian din Liban, P eter
Nagy din Ungaria, V.N. Vinogradov şi E .P .
Naumov din U .R .S.S.
După cum noi am fost martorii mult or
impresionante străvechi cent re de cultur ă şi
civilizaţie din T urcia, începtnd cu cele din
I st anbul, contin.utnd cu Muzeul hitit şi de
etnografie d in Ankara şi sftrşind cu lăcaşu­
rile istorice unicat d in Anat olia, Konya
ş i Gordion , şi din Cappadochia, Goreme şi
Der enkuiu. f
Cristian POPIŞTEANU

SOLIPARI ÎN CUPE DE
(Urmare din p. 28)
apel către toţi refugiaţii, che-
mtndu-i să se inapoieze tn
v.atrie. Acest apel a fost spri-
Jinit de guvernul condus de
dr. Petru Groza. Primele tran-
sporturi de refugiaţi au plecat
de pe teritoriul statului român
în lunile iunie şi iulie 1945 .
Printre ultimii au părăsit
România studenţii, care au
plecat după terminarea stu-
diilor.
Ospitalitatea şi prietenia cu
care poporul român a primit
şi tratat pe refugiaţii polonezi
au fost apreciate tn mod cuve-
nit de către organele de stat
poloneze. Potrivit unei t ele-
grame a Ambasadei române
de la Varşovia, la 13 septem-
brie 1939, ministrul Afaceri-
lor Străine al Poloniei m ul-
ţumea "pentru p rimirea ce
acordăm refu giaţilor din P olo-
1
nia, în spe·:l~ femeilor ş i
copiilor" . Mai t irziu, m inis-
trul Afacerilor E xterne al gu-
vernului polonez di n emigra-
ţie, cu sediul la Paris, a elo-
g1at "ospitalitatea aşa de largă
şi de omenoasă pe care R omâ-
nia a acor dat-o numeroşilor
refugiaţi polonezi t n acest e
vremuri d e gro zavă restrişte
pentru ei" . Membrii Amba-
sadei polone din Bucureşti ,
care au trăit intens, alături
de conaţiona lii lor refugiaţi,
acele zile dramatice, adresau
guvernului român, la 20 sep-
tembrie 1939, o scrisoare tn
care se arăta : "Ambasada
polonă din R omânia ţine
să mulţume ască guvernului
român pentru desăvîrşita şi
prietenoasa ospitalitate pe care
au primit-o toţi refugiaţii polo-
nezi şi se declară perfect de
acord cu toate măsuril e pe
care le-a luat guvernul român".
Ziarista P aulina Appen-
schlak, refugiată şi ea in
R omânia, scria următoarele :
in ziarul H aboker din ianuarie
1940 : " E ram atît d e disperaţi,
în cît la trecer ea fron t ierei nu
ne venea s ă credem văzîn d
p e ţăranii români, ale căro r
feţe exprimau compătimire , şi
pe so ldaţi i români, care parcă
ar fi vrut să ne aper e ... coşuri
p line cu pîine, mî ncăruri.. . A
fost p rima binecuvtntar e cu
care ne-a primit roditorul
pămînt al R omâniei". R emar-
cind că acest sprijin s-a acordat
î ncă d e la începutul r efugiu-
lui, aceeaşi ziaristă n ota : "Toţi
re fugiaţii au prim it t ratamen t
şi provizii, parte in haine,
parte in bani. Prin gară tre~
ceau trenuri peste trenuri şi,
t n timp de ctteva min ut e,
multe mîini au fost tntinse
către pachetele cu alimente
pregătite d e femeile care lucrau
cu rîndul " .
Manifestările de profundă
umanitate şi solidar1tate a.le
poporului român faţă de în-
cercările prin care trecea
Polonia in acele zile, d e vic-
timele agresiunii naziste, se
inscriu tn tradiţiile indelun-
gate de priet enie, in lupta
celor două popoar e pentru
eliberare socială şi naţională,
constituind, totod at ă , o formă
de r ez iste nţă faţă de i ncen -
diatorii Europei, co tropitoril
fas c işt i.

30
 VIOREL CĂPITANU.
Muzeul judeţean de Jstor1e, Baclu

O expresie a gradului inalt de civili- puternice triburi, davele prezentau ca-

zaţie atins de strAmoşll noştri, geto-dacll, o racteristici asemAnAtoare pollsurllor (oraşe ­
constituie apariţia şi dezvoltarea davelor. lor) antice -cum sint denumite de unii
Importante centre de productie, comer- cArturari al vremii. ContinuAm prezenta-
ciale, politice şi mDitare, sed 1 ale unor rea acestor Importante aşezArl geto-daclce

1ndreptarul geografic al lui
Ptolemeu - sursă
de primă
însemnătate pentru localizarea
asezărilor Daciei antice
marchează existenţa pe valea
Siretului a nu mai puţin de
trei dave 1 . De la Nord la
Sud, aşezarea acestora ar fi
următoarea: Zargidava, Tama-
sidava şi Piroboridava. Coor-
donatele geografice (longitudi-
ne şi latitudine) ale localită­
ţilor indicate de antici stnt
însă relative, ceea ce face ca
identificarea, pe baza acestor
coordonate, a aşezărilor men-
ţio nate să fie greu de făcut.
Nu este de mirare, deci, că
numai în decursul ultimelor de-
cenii şi Tamasidavei i s-au
propus mai multe localizări.
O primă încercare a fost aceea
a istoricului şi geografului aus-
triac Wilhelm Thomaschek, ca-
re, in lucrarea sa Tracii t.oe-
chi, o situa in zona Bîrladu-
1ui. Vasile Pârvan localiza
aceeaşi davă aproape de Bacău
iar Constantin Cihodaru la
Stoeneşti, judeţul Vaslui. In
sfîrşit, în 1963, în urma desco-
peririlor făcute in aşezarea
geto-dacică de la Brad-Negri,
judeţul Bacău, Alexandru
1 Magazin istori c, nr. 6/1975.
Vulpe şi Vasile Ursachi,
de la Muzeul de istorie din
Roman, erau convinşi el au
identificat Tamasidava; Zar-
gidava trebuia căutată - după
părerea lor - mai la Nord,
fn zona cuprinsă între riul Su-
ceava şi Siret.
Cercetările întreprinse, tnce-
ptnd din 1968, de Muzeul de
tstorie din Bacău , în colabo-
rare cu cel din Roman , au
condus la descoperirea, la Ră­
cătău , tn zona Siretului mij-
lociu, a unui "oppidum" (aşe­
zare întărită) pe care l-am
identificat cu Tamasidava.
Aşezarea era situată pe o
terasă înaltă de 170 m , în
apropiere de Siret, deci într-un
loc deosebit de favorabil. Ea
ocupa o poziţie dominantă
în zona marginală vestică a
colinelor Tutovei, fiind încon-
ju rată de văi abrupte, care ti
asigurau o bună apărare natu-
rală. De fapt, pe terasă se
afla numai aşezarea politică şi
militară - acropola - de-
numită sugestiv de localnici
Cetăţuia. Toponimicul a dăi­
nuit pînă în zilele noastre, de-
monstrind durabilitatea vechi-
lor realităţi în conştiinţ a lo-
cuitorilor acestui pămînt . Aşc-
zarea civilă, în care s-au iden-
tificat locuinţe proprii geto-
dacilor din sec. I t.e.n .-1 e.n.,
se afla in apropierea acropolei.
La un kilometru distanţă se
găsea şi necropola, în care
s-au descoperit, de asemenea,
numeroase vestigii.
AJ;>ărată natural de văile
din Jur, acropola era - dato-
rită intervenţiei miinii omului
- aproape inexpugnabilă. In
partea dinspre aşezarea civilă,
geto-dacii, locuitori ai aces-
tei dave, au construit un
şanţ de apărare adînc de 16-
18 m şi o palisadă.
Dava de la Răcătău a avut
parte îndeosebi de evenimente
paşnice , fiind - datorită con-
diţiilor favorabile pe care i le
oferea valea Siretului - un
important centru comercial,
unde venea atît populaţia ge-
to-dacă din întreaga Moldovă,
cit şi negustorii străini , greci
şi apoi r omani, stabiliţi pe
coasta occidentală şi septeu-
trională a Mării Negre. Mate-
rialul arheologic deosebit de
bogat - unelte, cerami că, obi-
ecte de podoabă şi de cult,
fibule - descoperit aici pre-
zintă un interes deosebit pen-
tru cunoaşterea i nte nsităţii

31
 schimburilor comerciale îa si-
nul societăţii geto-dacice. Ce-
ramica de tmport - prezentă
iQ cantităţi mari şi în forme
diferite (multe din piese fiind
de factură superioară - am-
fore, marmite, vase cu două
torţi de tip kantharos ), in-
dică faptul că Tamasidava
juca rolul unei veritabile pie-
ţe , unde negustorii s trăini adu-
ceau mărfuri, care erau apoi
. livrate mai departe în aşeză­
rile mici di n împrejurimi, ro-
lul de intermedtan fund inde-
plinit de autohtoni.
Intensitatea deosebită a co-
merţului practicat la Tama-
sidava este dovedită şi de cele
trei tezau re, cuprinzind mo-
nede romane din erca repu-
blicană, de la 17 i.e.n . şi
din timpul împăraţilor Au-
gustus, Tiberius, Claudius şi
Nero precum şi monede da-
cice, între care un interes
special il pre7 intă monedele de
tip Vîrteju - Bu cureşti, ceea ce
atestă schim burile intense cu
populaţia din Cîmpia mun-
teană .
ln cantităţi deosebit de mari
se găseşte şi ceramica a utoh-
tonă, atit din categoria fină.
lu crată la roată într-o diversi-
tate de forme cît şi di n cea
lucrată manu al, de fac tură
mat pu ţi n elegantă cum ar
il vasul-borcan şi mai ales
ceaşca- opaiţ (căţ uia dacică) .
Un interes cu totul aparte
îl pre zintă fignrinele zoomor-
fe şi antropomorfe, care, foar-
te probab il, aveau o funcţie
m agi că ş i de cult. Astfel, pe un
vas de tip kantharos se întit-
neşte o f1guraţie zoomorfă şi
antropomo rfă. ie şind tn evi-
denţă un cavaler Inarmat cu
o sabie scurtă, agăţată de
centură, iar in mina dreaptă
probabil un stindard. Fiecare
din torţe prezenta dt:;cul solar
flancat de cîte doi lei Un
alt vas de factură au tohtonă
are aplicată o plăc uţă pe care
este reprezentată o dlVinitate
locală, un silen, cu tnfăţi şare
ciudată şi urechi de măgar -
poate protectorul agricultorilor
şi păs to rilor .
Preti oalle t•estiaii arheologice : pldcutd
de ceramicd infdţiş tnd un silen
Alte piese conţin reprezen-
tări de bovine sau de ovine;
de asemenea, pe unele vase
apar drept torţi protome de
capete de raţe sau de oi. S-au
descoperit şi citeva figurine
antropomorfe, flcute dintr-o
pastă densă, de culoare cenu-
şie sau cărămizie, reprezentind
in mod rudimentar figuri de
bărbaţi sau de femei.
ln afară de ceramică a fost
scos la lumină un număr im-
presion a nt c:!e obiecte din bronz
şi fier, dintre care se relevă
brăzdarele de plug. cosoarele,
f urcile, securile, dA.lţile, cuiele,
virfurile de săgeţi şi llncii,
precum şi piese de harnaşa­
ment.
Toate descoperirile ne în-
deamnă să afirmăm că Tama-
sidava constituia nu n um ai un
foarte important cent ru come r-
cial, ci ş i unul - la fel de
însemnat meşte~ugărcsc.
Prezenţa masivă a uneltelor
agricole ne indică f.lptul că
aici a existat o comumtate
s tabilă, în a cărei viaţă eco-
nomică cultivarea pămîntului
avea un rol foa rte importa nt.
Recapitulind rezultatele fur-
nizate de materialele descope-
rite la Răcătău, putem conchi-
de că această dava, a cărei peri-
oadă de maximă înflorire s-a
intins intre sec. Il i .e.n. şi sec.
1 e.n., a constituit unul din-
tre importantele centre econo-
mice ale geto-dacilor din Mol-
dova, o dovadă grăitoare a
civilizaţiei dezvoltate de stră·
moşii noştri in această zonă.

..

-- li
- - - -- - - -
PL
(!)O imagine a vestigiilor oraşului Pompei la 1 900 ani după revărsarea vulcanului Vezuviu
@Pictura murală romană de la Pompei prezintă o mare varietate de subiecte, de la scene
mitologice ptnă la episoade ale vieţii cotidiene. ln imagine : dugheana unui brutar, c u tejgheaua
tncărcată pentru clienţi (Ultimele ore ale oratulul Pompel, p . 45)

(2)@ Ideile filozofilor şi savanţilor progresişti ai v eacului XVIII au avut un rol de seamă 1n
pregătirea ideologică a revoluţiei franceze. Iată cîţiva din aceşti gînditori, aşa cum i· a surp rin:,

pictorul Charles Lemonnier (1743-1824), la o reuniune tn salonul doamnei Geoffrin

--
32
- - - - - - -

' ---- . ...... ~ . ,.
e Maria Cota, Pierre Ou pont - H ISTFUA V.
ATELIERS C~RAMIQUES.
Editura Academiei, Bucureşti, in colaborare
cu Editions du C.N.R.S. şi Diffusion de Boccard
din Paris, 1979, 172 pp., 39 lei: ceramlca descoperiM
pe teritoriul anticei colonii greceşti de la Pontul
Euxin.
e TROPAEUM TRAIANI. CETATEA (Alexan-
dru Barnea, Ion Barnea - coordonator - Ioana
locdan Cldniciu, arhitect Monica Mărgineanu­
Clrstoiu, Gheorghe Papuc).
Editura Academiei, Bucureşti, 1979, 260 pp.,
38 lei.
e Sebutian Morlntx-CONTRIBUŢII ARHEO-
LOGICE LA ISTORIA TRACILOR TIMPURII.
Editura Academiei, Bucureşti, 1978, 216 pp.,
27 lei: epoca bronzului tn spaţiul carpato-balcanic.
e Dan Berlndel - EPOCA UNIRII.
Editura Academiei, Bucureşti, 1979, 274 pp.,
16 lei: slntezd lstoricd consacraM evenimentelor
des(dşurate cu 120 ani tn urmd, care au marcat
o etapd hotdrttoare tn istoria poporului romdn.
e Beatrlce Marinescu, Aurel Ouţu, Şerban
Rldulescu-Zoner - BUCUREŞTIUL ŞI EPOPEEA
INDEPENDENŢEI.
Editura Academiei, Bucureşti, 1978, 198 pp.,
12 lei: viaţa tumultuoasd a Capitalei tn 1877-1878,
reconstituiM pe baza unei bogate documentaţi i de
orhivd, a presei şi memorialisticii epocii (vezi şi
Hapzln Istoric, nr. 1-5/1977).
e ISTORIA LITERATURII ROMÂNE (sub
conducerea ştiinţi(icd a pro(. univ. Zoe Dumitrescu
lufu lenea).
Editura Academiei, Bucureşti , 1979, 325 pp.,
20 lei: studii consacrate cftorva fenomene de seamd
din istoria culturald romdneascd, de M. Anghelescu,
H. Bucur, Zoe Oumltrescu Buşulenga, Paul Cor-
nea, Alexandru Ouţu, N. Manolescu, O. Mlcu,
G. Mlhllll, George Muntean, Al. Săndulescu .
e DOCUMENTE ŞI fNSEMNĂRI ROMÂNEŞTI
DIN SECOLUL AL XV-LEA (text stabilit şi indice
de Gheorghe Chivu, Macdalena Georgescu, Mag-
dalena lonlţl, Alexandru Mare,, Alexandra Roman-
Moraru; introducere de Alexandru Mareş).
Ed itura Academiei, Bucureşti, 1979, 492 pp.,
41 lei .
e Nicolae Constantinescu - VLAOISLAV 1.
Editura Militară, Bucureşti, 1979, 164 pp., 5 lei:
domnia (1364-1377) voievodului gospodar şi apdră­
tor al independenţei Tdrli Romdneşti .
e Constantin N. Vellchl - LA ROUMANIE
ET LE MOUVEMENT R~VOLUTIONNAIRE
BULGARE DE LIB~RATION NATIONALE.
Editura Academiei, Bucureşti, 1979, 232 pp.,
11 lei : sprijinul acordat de Romdnia mişcdrif revo-
luţionare bulgare de eliberare naţionald. tn perioada
1850-1878.
e Atanule Iordache - GOLEŞTII. LOCUL
ŞI ROLUL LOR IN ISTORIA ROMÂNIEI.
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1979 , 436 pp., 20,50 lei : <> veche familie romdneascd
tn slujba intereselor naţionale, a viitorului patriei.
e Constantin M. Boncu, Natalla Boncu -
CONSTANŢA. CONTRIBUŢII LA ISTORICUL
LOCALITĂŢII.
Editura Litera, Bucureşti, 1979,112 pp., 11,50 lei.
e BANATICA, IV.
Reşiţa, 52.4 pp., Anuarul Muzeului de istorie a
judeţului Caraş-Severin.
e RECHERCHES SUR L'HISTOIRE DES IN-
STITUTIONS ET OU DROIT. VOL. 11.
Bu c ureşti, 1978, 204 pp., Buletinul Asociaţiei
romdne de istorie comparaM a instituţiilor şi drep-
tului.
e Nicolae Postolache - ISTORIA SPORTULUI
ROMÂNESC IN DATE.
Editura Junimea, laşi, 1979, 415 pp., 7,75 lei:
breviar de referinţd al tuturor manifestărilor spor-
tive de seamd cu participare romdnească.
e Simion Hlrnea - LOCURI ŞI LEGENDE
VRINCENE.
Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1979, 200 pp.,
6 lei: adevăr istoric şi fabulaţie tn tradiţiile Ţării
Vrancei.
e Cristian Crăclunolu NAVOMODELE.
VECHI NAVE ROMÂNEŞTI.
Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1979, 120 pp.,
22 lei.
e Constantin Oumitrescu - DIN LUNGA
TIMPULUI BĂTAIE.
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978, 280 pp., 11 lei:
anul 1918, tn amintirile unor martori oculari; frag-
mente din lucrare au apărut tn avanpremierd tn
nr. 7-8/1978 ale revistei noastre.
Noul Concurs
Magazin istoric,
Prima serie de intreb~ri
in nr. 2/1980
33
 ADAM SCHAFF

Profesorul Adam Schaff, personalitate de prestigiu Internaţional In domeniul ttllnţelor sociale,

s-a dovedit atras, tn cercetirlle sale, de Investigarea zonelor de IntrepAtrundere ale filozofiei cu
a.tte ştiinţe.
Nlsc:ut la Lvov, ln 1913, el urmeazi cursurile unor Inalte Instituţii de lnvlţlmlnt dlfl Polo--
nia şi Franţa; in 1944 obţine titlul de doctor in filozofie, la Moscova, tn cadrul Academiei de Şti·
inţe a U.R.S.S. In 1967, devine doctor honorls causa al Unlversltiţll din Michigan. Profesor unlver·
altar, a ţinut cursuri de filozofie la Universitatea din Vartovla; din 1972, este profesor onorific al
Universltlţil din VIena. Este, de asemenea, membru al Academiei Polone de Ştiinţe, al Academiei
Bulgare de Ştiinţe, al mal multor Institute, socfetlţl fi asociaţii Internaţionale de filozofie. Intre
1951·1958, a funcţionat ca director al Institutului de şţllnţe sociale al Partidului Muncltoreac Unit
Polonez, Iar in perioada 1956· 1968, ca director al Institutului de filozofie fi soelolo&le al Academiei

ln imagine: Bastflia, citadela mllltarl construit! In secolul XIV, sub domnia \si Carol V, a devenii In
scurt! vreme fncbisoare de stat. Printre prizonieri s-au numlrat personaJe ilustre ca Bassompierre, Fouqdet,
.,Masca de Fier" ( M .i ., nr. 5/1975) , Voltaire (M.i. , nr. 8/1973) etc., otc. La i4 luli.e i 789, masele po"pulare din
Paris au luat cu asalt Bastilia, expresia absoiutismulul monarhie, conferi nd acestui eveniment semnUicaţUJe
unui simbol al revoluţiei. Data de H 1ull o, ziua antverslrli cucerirll Bastiliet, a fost aleasl ca slrbltoare naţio·
nau. a Franţei (M .i ., nr. 7/1972, 6/1973, 7/1979). ·

34
 •e Ştiinţe Polone. In prezent eate prefedlnte, din 1963, al Centrului european de coordonare a
cercetirlf fi documentlrll in ftllnţele sociale din VIena, calitate in care a participat ta lucrlrlle
conferinţei Internaţionale cu tema Ştiinţele sociale şi politica socială, organizati in ţara noastrl~
In luna noiembrie 1978.
Multe din studiile sale1 au ca obiect analiza, de pe poziţii marxlste, a teoriei cunoatterll, pro-
ltlemi fundamentali a gindirii filozofice, in general, a conceptului de adevăr in ttlinţa lstorlel, in
special (Problemele t eoriei marxist e a adevărului, Varsovia, 1951; Caract erul obiectiv al legilor
istorice, Vartovla, 1955; I st orie şi ad e văr , Vartovla, 1970; Paris, 1971; Londra, 1976).
Din ultima lucrare citati- History and Truth- care, afa cum o dovedesc ediţiile succesive
In diferite limbi, se bucuri de o deosebltl apreciere In cele mal largi cercuri ftllnţlflce, prezentlm
In paginile ce urmeazl, sub forml prescurtatl, primul capitol Intitulat: I st orici despre cau zele m arii
revoluţii franceze.
Cercetlrile intreprlnse de profesorul polonez se lntegreazl marelui numlr de lucrlrl Istorice
consacrate, timp de aproape doul secole, revoluţiei franceze. s-au ocupat de ea Istorici fi ginditori
•e cele mal variate origini sociale fi concepţii filozofice. Intelectuali arlstocratl fi burghezi, sau de
origine muncltoreascl ti ţlrlneascl: ldeallfti, materlallftl, teologi, sublectlvltt , pozltivlftl etc. Unii
au vlzut in evenimentele elin 1789, ti anii urmltorl, din Franta, fie o rlscruce in Istoria omenirii,
fie un proces al cirul final previzibil trebuia si punl caplt dominatiei anacronlce a monarhiei ti
aristocraţiei. Alţii au exaltat virtuţile politice fi Idealurile "stirii a tre{a" sau, dlmpotrlvi, au deplina
excesele provocate de nemulţumirea fi vlolenţa maselor pariziene.
lf! aceastl vasti bibliografie flgureazl nume de lluftrl clrturarl fi filozofi, printre care Adolphe
Tblers, Auguste Mlgnet, Jules Mlchelet, Louls Blanc, Edgar Qulnet, Albert Mathlez, Karl Marx fi
frledrlch Engels, acettla urmlrlnd aspectul progresist al evenimentelor sau, alţii care, dlmpotrlvl,
a-au strldult al prezinte revoluţia drept o condamnablll caball a filozofilor "luminilor", a socletl-
ţilor de "gindire liberi" ti a francmasoneriei.
Bibliografia eate sporltl, In ultimii ani, de contribuţii ale unor autori ca R.P. Palmer, Alfred
Coltban ti Jacques Godechot, care nu cred In rolul Istoric al unor evenimente "spontane", fie ele ti
produse ale unor mltclrl de maai, el se strlduleac si caute originile mal indeplrtate sau mal apro-
piate ale acestor evenimente ti site Interpreteze potrivit consecinţelor lor. Acestor Istorici, revoluţia
francezi le apare, deci, drept momentul culminant al unul proces Istoric mal indelungat, care-ti
are rldlclnlle in profundele prefacerl operate in societatea ti conftllnţa europeanl prin raţionali..
mut carteslan, materlallsmul mecanlclst ti cugetarea llumlnlttllor, prin revoluţia Industriali englezi,
prin progresele dreptului natural, bazat pe bunul simţ fi echitate, ti atitea alte fenomene care au
flcut ca vechile, anacronlcele Instituţii aplrate de Ludovic XVI tl arlstocraţla francezi de la sflrtltul
secolului XVIII si devlnl caduce. Autori din aceeatl tcoall (Louls Gottschalk, Frederlck 8. Talita)
Includ in perspectiva cercetlrlllor arfa vasti a Americii, pentru el, in lupta pentru o noul Intocmire
a aocletlţll, Idei revoluţionare blrulserl in viaţa poiltlcl a colonlllor engleze inaintea evenimentelor
..n Parisul anului 1789. Se ttle el Statele Unite incbeluerl o allanţl cu Ludovic XVI, fapt de o
mare semnificaţie pentru pltrunderea Ideilor revoluţiei amerleane in Franţa. Tot el .. au strldult si
•eflneascl dimensiunea Internaţionali a revoluţiei franceze, a Ideilor fi prefacerllor pe care aceasta
le-a promov•t in viaţa politici europeanl, Incluzind blbllo1faflel la care ne refeream, cercetlrlle
•rlvlnd epoca napoleoneanl, pinlla victoria reacţlunll intruchlpatl de Sfinta Allanţl (Austria, Prusia
fi Rusia): Congresul de la VIena din 1815·1818.
Firi indolall el numai Intr-o asemenea perspectlvl, care lntegreazl atudlulul revoluţiei fran-
ceze toate antecedentele .fi consecinţele el, capabile si tngldule perceperea fenomenului la scara
•roporţlllor sale reale, putem avea satisfacţia unei cunoafterllstorlce dt mal exacte.
Propunindu-tl si trateze despre "Istorie ti adevlr", Adam Schaff vldefte o asemenea antblţle.
Lectura paginilor pe care le consacri revoluţiei franceze fmboglţette Informaţia ti indeamnlla re-
flecţie pentru glslrea unor judeclţl corecte care, firi a minimaliza lnsemnltatea urlatl a evenimente-
lor din 1789, experienţa politici, firi precedent, a socletlţll franceze din anii urmltorl, nu va llaa
deoparte contribuţia insemnatl a exponenţilor altor plturl ti categorii sociale decit burghezia (ţlrl­
nlmea, muncitorii, Intelectualii), la Impactul Ideologic fi politic exercitat de revoluţie asupra Istoriei
franţei, Europei fi tntre&ll lumi. In analiza sa, el nu omite nici faptul el sub ghilotina revoluţiei
franceze au clzut atitea victime nevinovate.
Adam SchaH ne loviti la o recqnslderare a revoluţiei franceze pe baza crtteriUor aevere ale
raportului dintre Istorie fl adevlrul pllnţlflc. Analiza, ca tl concluziile sale, deplpsc cadrul faptelor
Istorice, condudndu-ne, pe calea unei argumentlrl riguroase, dtre conceptul filozofic materlallst-
.._.ectlc al adevlrulul absolut fi relativ In nmoaperea Istorici.
Vlr&il CA.NDEA
1
Un volum de Serlerl alete, reprezentativ pentru opera aoclal-polltlel şi tUo&oflcl a lui Adam Schatt, se afli
In pregltire Ja Editura PoUtlcl, tn prestfatoasa coleoţle •••• eoDMmporaae.

35
 "Poetul îşi creează lumea după bunul săt4- plac, o modelează conform propriei sale
viziuni şi, prin urmare, o poate înfăţişa într-o formă perfectă şi finită; istoricul
este stînjenit deoarece, în lumea construită de el, trebuie să-şi găsească loc toate frag-
mentele pe care istor1'a ni le-a păstrat. 1ată de ce, opera lui nu va fi nt'cictnd desă­
vîrşită, 1'ar munca destinată cercetărilor, descoperirilor, culegerii de materiale şi
asamblării lor nu va pu,tea fi considerată niciodată ca încheiată".
Revoluţia franceză
de la 1789 este un
fapt istoric de importanţă mondială. Nici un
istoric nu se tndoieşte de aceasta şi nimeni nu
va omite acest eveniment atunci cind se va
vorbi despre istoria epocii respective. Dar,
anumite deosebiri de opinie se pot ivi, şi se
şi- ivesc de altfel, chiar tn legătură cu unele
dintre cele mai tnsemnate elemente ale aces-
tui fapt istoric.
Deosebirile apar nu numai tn interpreta-
rea faptelor, ci şi tn descrierea şi selectarea
lor, precum şi tn structura procesului urmărit;
adică, in înşiruirea, conform concepţiei isto-
ricului, a acelor evenimente care - ca fapte
parţiale - alcătuiesc tn totalitatea lor ima-
ginea istorică a revoluţiei franceze.
In consecinţă ni se oferă viziuni diferite şi,
uneori, chiar contradictorii, ale unuia şi ace-
luiaşi fapt . De ce?
Incercăm să răspundem acestei tntrebări;
revoluţia franceză este tnsă un subiect. atit de
vast, tncit nu p oate fi preluată ca un tntreg
tn analiza ce o tntreprindem.Ne vom limita,
aşadar, la cauzele ei şi, tn special, la cele de
natură economică; pentru a evita complicaţii
şi dificultăţi inutile, vom lua in considerare
doar opere ale autorilor francezi, incepind, tn
mod firesc, cu autorii care şi-au scris opera tn
acelaşi timp cu evenimentele, sau la scurtă
vreme după desfăşurarea lor. Lectura unor
asemenea· opere confirmă impresia că, tn
ciuda aparenţelor, este mai dificil să se scrie
istorie curentă. Lucrul acesta se datorează
şi faptului , oarecum paradoxal, că accesul
la surse este mai greu tn vremea respectivă
decit mai ttrziu .
Vom tncepe c u adversarii revoluţiei. Unul
dintre cei mai tnverşunaţi a fost abatele Bar-
ruei care şi-a publicat opera, Memoires pour
servir a l' histoire du ] acobinisme, tn 1798.
Este o operă consacrată unei singure idei :
revoluţia a fost rezultatul unei conspiraţii
interne a iacobinilor1 • Printre personajele-
cheie ale acestei conjuraţii se numărau Vol-
taire', d' Alembert3 , Diderot4 şi . .. regele Fre-
deric IJ5.
1
tn sensul de adepţi ranaticl ai democraţiei.
• Francois-Marle Arouet, pseudonim Voltaire (1 694-
t 778), scriitor şi gtndftor fra ncez. ln operele sale, bele-
tristlce, tllozotice, istorice, a Intruchipat strllucit s pi-
ritul ..luminilor".
a Iean le Roud d' Alembert (17t 7-t 783), fil ozof ilu-
minlst şi matematician francez. Principal colaborator
al lul Diderot la redactarea Enciclopediei franceze.
• Denis Diderot ( t 71 3-t 784), scrUtor, tilozor şi esteti-
clan francez. Unul dintre cel mal de seamA ilumlnlş tl,
iniţiator şi redactor principal al Encic.lopediei franceze.
• Frederic II, rege al Prusiei ( t 740-t 786), supranumit
Frederlc cel Mare. A domnit tn s piritul absQiutismului
luminat şi a acordat o deosebit! atenţie organiz1rii
armatei. Voltaire şi alţi savanţi tranr.ezi au rost oas peţ ii
slt, tn reşedinţa denumitA, din simpatie pentru Franţa,
.,Sans-Soucl".
36
]. W. GOETHE
Am putea să clasăm această lucrare printre
operele ilustrind ura oarbă a claselor stăptni­
toare faţă de revoluţie · dacă,
mai ttrziu cu ctteva decenii, un
istoric de prestigiu nu ar fi
reluat tema. Il avem tn vedere
pe Louis Blanc (1811-188~). cu
a sa Histoire de la Rlvolktion
Frat1fasse, ap~rută tn 1874. In volumul II,
capitolul 3, intitulat Les rlvolutiOtlntJif'es
mystiques, Blanc tncearcă să convingA el
revoluţia a fost opera unei conspiraţii pusă
1a cale de o organizaţie secretă .
Lucrarea lui Joseph de Maistre
(1753-1821) poate fi considerat!
ca un supliment la cea a lui
Barruel. Concepţiile sale reli-
gioase explică de ce, tn COtlsitU-
rations sur la France (1796),
el susţine că n-ar exista dectt o singură
cauză a revoluţiei - voinţa divină sau, mai
bine-zis, pedeapsa divină. Acolo unde Barruel
vedea tn activitatea umană conştient! o
conspiraţie, de Maistre afirma nimicnicia
voinţei şi aspiraţiilor omeneşti, tntructt
omul nu este altceva dectt un instrument al
Providenţei şi, ca urmare, acţiunile sale se
deosebesc de intenţiile sale.
Această lucrare, ca şi altele similare, nu
contribuie prea mult la problema care ne in·
teresează. Valoarea lor constă mai degrabă
tn faptul câ oglindesc climatul epocii. Chestiu-
nea se schimbă tnsă ctnd ajungem la mărturi­
ile liberalilor, deşi nici acestea nu pot pretinde
statutul de opere istorice ştiinţifice. Ml voi
mărgini la două figuri caracteristice ale peri-
oadei de la sftrşitul sec. XVIII: Antoine Bar-
nave şi Doamna de Staei .
-:--.::... Antoine Barnave (1761-1793},
un partizan al monarhiei constitu-
ţionale, a jucat un rol important
in perioada de inceput a revolu-
ţiei şi a murit pe eşafod, In
vremea Teroarei, tn 1793. Unul
dintre mai mari oratori ai Adunării
Constituante, Barnave a fost, de asemenea,
un ginditor şi un scriitor. Notele rămase de
la el (printre care 1 ntf'oduclion 4 la Rlvo-
lution Ff'atJfaise} au fost publicate de sora
sa, tn 1843, tn memoria celui dispărut. Bar-
nave s-a afirmat ca un precursor al istori-
cilor Restauraţiei•, consideraţi de Marx drept
pionieri pentru faptul de a fi introdus cate-
goria claselor sociale tn ştiinţă, şi chiar, tntr-o
anumită măsură, drept precursori ai materia-
lismului istoric.
• Restauraţie, perioada cuprinsi tntre 1814, anul res-
taurArii Bourbonllor (Ludovic XVIII şi Carol X) şl
1830, anul cAderii lor.
 Barnave tşi lnce.Pea consideraţiunile cu un
postulat metodologtc extrem de Important-
revoluţia franceză nu trebuie privită izolat,
ci tn contextul evoluţiei sociale a Europei con-
temporane; ea trebuie văzută nu ca produsul
unor acţiuni fortuite, ci ca rezultat al unei nece-
sităţi istorice.
ln capitolul 12 al operei sale, Barnave des-
crie o ierarhie de cauze care au avut drept
efect revoluţia.
Mai tntti, tn intreaga Europă avea loc, pe
atunci, o schimbare in relaţiile dintre clasele
sociale. Dezvoltarea industriei şi comerţului
tmbogăţea, pe de o parte, acea masă a poporu-
lui angajată tn industrie, in vreme ce, pe de
altă parte, ducea la prăbuşirea marilor proprie-
tari funciari, cretnd astfel o apropiere tntre
clasele sociale, tn ce priveşte raportul lor
cu proprietatea. ln al doilea rînd, slăbiciunea
autorităţii regale a constituit şi ea una din
cauze. ln al treilea rtnd, este vorba de politica
dusă faţă de burghezie. Monarhia, tn loc de a
lntări poziţia acestei clase, ceea ce ar fi consti-
tuit singura şansă de a controla criza sistemu-
lui, a tnlăturat-o, lutndu-şi drept aliat aris-
tocraţia lipsită de vigoare. Barnave consideră,
de asemenea, că războiul dus de America Impo-
triva stăpinitorilor ei britanici, război spriji-
nit de Franţa, a influenţat considerabil iz-
bucnirea revoluţiei, contribuind la răspîndirea
ideilor de libertate şi, prin cheltuielile sporite,
a dus la prăbuşirea sistemului financiar fran-
cez provocind, tn consecinţă, o criză economică .
ln ciuda intuiţiei şi a clarviziunii sale istori -
ce, Barnave a apreciat evenimentele numai
din punctul de vedere al burgheziei; el nu a
sesizat nici o altă contradicţie şi nici un alt
conflict social tn afara coliziunii burgheziei cu
aristocraţia şi monarhia. Si, mai ales, el nu a
remarcat importanţa celorlalte componente ale
,_.p<!porului" (adică a stării a treia), şi anume
ţărănimea şi muncitorii industriali . Problema
mizeriei, existentă tn special tn rtndurile ţă­
rănimii, ca una dintre cauzele revoluţiei ,
problemă căreia istoricii de mai tirziu i-au
acordat o attt de mare importanţă, nici nu
a fost luată tn seamă de acest observator,
uneori attt de pătrunzător, al evenimentelor
la care el tnsuş1 a fost martor. Limitele sale
stnt tipice pentru un reprezentant al burgheziei ;
ele 1-au determinat să nu vadă ceea ce depă­
şea interesele acestei clase şi 1-au făcut încă
şi mai orb faţă de ceea ce se opunea acestor
interese.
Nu trebuie insă să absolutizăm
influenţele de clasă atunci ctnd
urmărim modul tn care un is-
toric a tnţeles evenimentele. Un
exemplu U constituie felul tn
care Doamna de Staei (1766-
ica marelui bancher Necker, a pre-
zentat cauzele revoluţiei. Ea a înfăţi­
şat lucrurile cu o excepţională putere de
pătrundere şi prin modul de analiză a socie-
tăţii tmpărţită In clase, poate fi aşezată ală­
turi de istoricii din perioada Restauraţiei .
"Cauzele revoluţiei - spunea ea - trebuie cău­
tate tn nemulţumirea tuturor claselor societă­
ţii din acea vreme - aristocraţia, clerul şi
Intregul popor". Astfel, prin raţionamentul
scriitoarei, apare un nou element: mizeria
tndurată de popor, ca o cauză a exploziei re-
voluţionare şi a gravităţii ei.
Merită să amintim aici două
remarci aparţintnd lui Voltaire şi
Rousseau , ca dovadă r. gindirii
filozofice ce a pregătit marea
răsturnare. La 2 aprilie 1764,
Voltaire scria : "Tot ceea ce văd
în jur împrăştie seminţele unei revoluţii care
va veni în chip inevitabil, deşi eu nu voi
mai avea lăcerea de a-i fi martor".
patru ani mai devreme, tn
1760, 1. 1. Rousseau scria: ,.Ne
de un moment critic
de epoca revoluţiilor. Cred că
te cu neputinţă ca marile mo-
- narhii ale Europei să mai dureze
încă multă vreme".
După anul revoluţionar 1848, apar tn
scrierile istorice franceze unele elemente cali-
tativ noi, odată cu ele incepind şi marea con-
troversă cu privire la cauzele economice ale
revoluţiei, care durează pînă tn ziua de azi.
De o deosebită importanţă au fost două mari
opere consacrate anului 1789, ambele consi-
derate astăzi clasice : prima, acea Histoire de
la Revolution a lui 1ules Michelet ( 1798-
1874)2, în mai multe volume, şi care a început
să apară din 1847, adică in ajunul revolu-
ţiei din 1848, iar cea de-a doua, L' Ancien Re-
gime et la Revolution, elaborată de Alexis de
Tocqueville (1805- 1859), tn jurul anului
1848, dar rămasă neterminată din cauza morţii
autorului.
.J ules Michelet a fost un admira-
' tor înfocat al lui Danton3 , lucru
care reiese limpede din paginile
foarte literarei - tn comparaţie
cu stilul lucrărilor ştiinţifice de
astăzi - 1storii a sa. Este, cu toate
acestea, o operă de erudiţie, bazată pe un
considerabil material documentar.
Michelet a menţionat o serie tntreagă
de cauze ale revoluţiei. A inclus printre ele
ponderea ideologiei, şi mai ales vederile lui
Voltaire şi Rousseau. După toate aparenţele,
Franţa întreagă dorea o revoluţi~, dar se
dădea tnapoi din faţa acţiunii concrete, rege-
neratoare. După cum remarca cu umor Mi-
chelet: "Toată lumea doreşte revoluţia; toa-
tă lumea o doreşte nu pentru sine, ci pentru
ceilalţi. Nobilimea ar indrepta-o bucuroasă
impotriva clerului, clerul împotriva nobili-
mii".
In al doilea rtnd in concepţia lui Michelet,
prăbuşirea financiară a statului, de fapt un
faliment complet provocat de jefuirea v.istie-
riei de către cei puternici, şi cărora regele nu
era tn stare să le reziste, a influenţat izbucnirea
revoluţiei.
1 Jean Jacques Rousseau, gtnditor lluminlst, scriitor
de Umbli francezll, nAscut la Geneva (1712-1778); doc-
trina sa poUttcl a devenlt platforma democrat 1ei radi-
cale iacobine, tn timpul revoluţJeL
• Maga%in istoric, nr. i/1973.
a Oeorges Jacques Danton {t 759-1 794), om soUUc,
avocat şi orator francez. Unul dintre eonducltor revo-
luţiei burgheze din Franta.
37
 !n al treilea rind. arbitrariul autoritlţii
regale şi, mai ales, practica lnllturlrii celor
inoportuni, prin arestlri firi judecatA., In
baza faimoaselor l1tlr1s d1 cach1l (mandate de
arestare] emise fi vlndute ,.in blanco" au avut
o influenţi pohticl negativi asupra opiniei
publice. Şi tocmai din aceastl cauzA. distruge-
rea Bastiliei - Inchisoarea In care oamenii
"displreau" flrl procese (potrivit lui Michelet
existau 30 asemenea Bastilii In Franţa, flrl
a mai vorbi de mlnlstirile care adesea slujeau
ace.lo:aşi scopuri) - a devenit simbolul revo-
luţtet franceze.
In al ~atrulea şi ultimul rlnd, slrlcia a
fost, potrtvit autorului citat, cauza principală
a revoluţi e i. Michelet pune acest factor pe
primul plan, deşi s-a plins de lipsa unor Iz-
voare care s!-i .confirme ipoteza.
u~u ueville1 a formulat o idee
a lui Michelet: prin-
cauzA. a revoluţiei a fost
nu slrlcia, ci dezvoltarea econo-
mici. a ţlrii, precum şi extin-
derea sferei lioertlţilor politice.
Ideea era n aparenţi un paradox lns!, In
contrast cu Michelet, de Tocqueville a fost
In stare al-şi argumenteze cu documente
propria ipotezA..
Antagonismul acesta dintre Michelet şi
de Tocqueville este cu attt mai interesant şi
semnificativ, cu ctt el se repetA. In J>erioadele
urmltQare. Pledoariile In contradtctoriu au
devenit tot mai documentate, In timp ce
problema a rlmas nerezolvatA..
De Tocqueville susţinea el revoluţia a
fost produsul unei evoluţii la scari mondială.
Rezultatul acestei evoluţii a fost prlbuşirea
feudalismului.
AceastA. tendinţA. antifeudall europeanA.,
ridici. Intrebarea : de ce revolutia a izbucnit
tocmai In Franţa? Rlspunsullui de Tocqueville
este el aşa s-a Intimplat nu pentru el In
Franţa lucrurile stlteau mai rlu decit In
alte părţi, ci, dimpotrivA., pentru el stlteau
mai &ine, attt din punct de vedere economic
ctt şi politic, flclnd astfel ca rlmăşiţele feuda-
lismului să apese mai din greu. Intreaga argu-
mentaţie a lui de Toc9.ueville este originală
şi noul - şi nu numai pentru vremea lui.
Unele pagini din opera sa dezvăluie o l,)rofun-
zime de gtndire remarcabilă şi astlzt : "Un
lucru care sttrneşte uimirea de la prima ve-
dere este el revoluţia, al clrei scop propriu-
zis a fost abolirea rămăşiţelor instituţiilor
feudale, nu a izbucnit In acele ţări unde aceste
instituţii erau mai bine păstrate, mai apăsă­
t oare şi mai restrictive pentru libertăţile po-
poarelor, ci acolo unde efectul acestor instituţii
era cel mai puţin simţit; astfel, apăsarea a-
cestor instituţii plrea să fie mai grea exact
acolo unde, de fapt. ea era mai uşoară ... " .
In sec. XVIII. deşi ţăranul francez era
mai liber dectt Inainte, iar situaţia sa econo-
mică era mult mai bună, el rlmlsese izolat
din punct de ved~re social. Pentru seniorul
feudal şi pentru nobil "aceşti oameni nu mai
erau supuşii lor, dar nici nu deveniseră Inel
concetăţenii lor ... Poate, In cazuri individuale
1 Alexta Cl~rel de Tocquevllle (t80S..t859), om polltlc
tl acrUtor. Membru al Academlel Franceze.
38
situaţia era alta-afirmA. de Tocqueville -InsA.,
adaugA. el, eu vorbesc despre clase, clei nu-
mai ele pot prezenta interes pentru istorie".
Acesta este, flrl doar şi poate, un mod de
gindire remarcabil.
Evenimentele legate de Comuna din Paris•
au marcat o noul epocă tn istoria Franţei.
Şi nu numai a Fran,ţei.Era limpede el problema
revoluţiei franceze avea sl fie pusă din nou; de
data aceasta vlzutl din perspectiva faptelor
1 de Comuna din Paris.
Astfel, H. Taine•, In lucrarea sa
In mai multe volume, L1s Ot'i-
g-it~IS d1 la FrafiCI Cot~tlmporait~~
(1875), a reluat ideea slrlciei,
mai ales a celei tndurate de
ţărănime, ca reprezentind o cauzl.
a revo . Aceasta tnsemna el acel vechi
conflict dintre Michelet şi de Tocqueville
avea să continue.
Slrlcia, tnsplimlntltoarea sărăcie a ela..
selor populare; aceasta este imaginea pe care
Taine a zugrlvit-o tn culori vii, folosind me-
morii, declaraţii, corespond.enţl administra-
tivi, qescrieri etc., din ti~pu1 domniilor lui
Ludovtc XIV (1643-1715), Ludovic XV
(1715-1774) şi Ludovic XVI (1774-1793).
Ca şi tn cazul lui Michelet, teoria lui
Taine a Intimpinat opoziţii; de data aceasta,
ele au fost formulate de Jean Jaur~s•, tn
opera sa fundamentală Hisloi"
SOcialisti t:U la Rlvoluti011 Fran·
;ais1 (1901). Jaur~s susţinea el,
de fa~t, cauza revoluţiei a fost nu
slrlcta, ci creşterea forţei stlrii
~ treia, rezultind In primul rind
......... vo economicA. rapidA. şi In al
doilea rind din poziţia burgheziei ca clasA
In căutarea puterii. Alte fenomene cum au
fost, de pildă, deficitul bugetar şi criza finan-
ciarA. au constituit doar prilejul pentru izbuc-
nirea revoluţiei, pe ctnd cauza era mult mai
profundă, şi anume, conflictele dintre clase In
stnul societăţii contemporane. Polemiztnd cu
Taine, pe care 1-a criticat aspru pentru el nu
reuşise să lnţeleagl rolul burgheziei In mişca­
rea revoluţionari. a sec. XVIII, 1aures a
negat ideea el singura cauză a amplificării
sentimentelor revoluţionare din rindurile bur-
gheziei stătea ln Interesul manifestat de
aceastl clasă faţă de operele filozofilor. 1aures
sublinia: "Domnul Taine nici nu bănuieşte
măcar cit de uriaşă a fost dezvoltarea intere-
selor care au impus burgheziei rolul ei revo-
luţionar şi i-au dat forţa necesară să tl joace
ptnl la capăt . El consideră el teoriile filo-
zofice ar putea trezi la viaţl, şi ar putea pune
tn mişcare o tntreagl naţiune ... Dar nu tnţe-
• Primul guvern al dlctaturU proletarlatulul din Istorie.
Instaurat la t 8 martie t 871 de revoluţia proletar! din
Paria, a fost tntrtnt de burghezia francezi contrarevolu-
ţlonarl, sprtJinltl de Prusia. la 28 mai t 871 (vezl
Mag0%in iatoric, nr. 2 3, 4/1971).
a Hlppolyte Taine (ts28-t893), crltlc llteru, filozof sl
lstorlc franeez; a Incercat sl explice attt operele artis-
tice cit şl faptele lstorlce prin tripla tnnuenţl a ruei,
mediului şl tlmpulul.
' 1ean 1aures (t 859-t9U), om politic francez: unul
dintre liderii partidului soclallst, directorul ziarului
l' Humanit4 şi fondatorul Partidului Socialist Unllleat.
A fost uasinat tn aJunul primului rlzbol mondlal
(vezi Magazin utonc, nr. 8/t 9H).
 1
lege viaţa tnslfi; ignori progresul industrial
ti comercial care a transformat burghezia
tntr-o adevArati putere, determinind-o sl
preia cu propriile et mtini conducerea unei so-
cietlţi tn care interesele ei erau attt de im-
plicate şi puteau tnttmpina attt de multe
riscuri. lntr-adevlr, Taine a avut mult de
suferit pentru el nu 1-a citit pe Marx şi pentru
ci. nu a reflectat puţin ~ marginea · pagi·
nilor lui Augustin Thierry '1.
Este caracteristic faptul el J aur~. aplrtnd
tezele cu privire la prosperitatea perioadei pre-
revolutionare, a trecut sub tlcere problema
nivelului de trai al clasei muncitoare, şomajul,
creşterea preţurilor la produsele agricole etc.
!n capitolul intitulat L1 Prolltarial, el s-a
arltat interesat doar de un singur lucru:
si sublinieze ci clasa muncitoare nu era,
fi nici nu putea fi, la vremea aceea, o clasl
md~pendentl, el nu i se conturase conştiinţa
de cfasl, el nu avea Inel o organizare proprie.
]aur~ şi-a urmArit #consecvent ipoteza
iniţtall, fi anume el nu s~lcia, ci dezvolta-
rea economici,· legaţi de dezvoltarea burghe-
ziei, a stat la l?,.aza revoluţiei. Aceastl idee şi-a
~isit adepţi fl continuatori In rindurile celor
mai mulţi dintre istoricii eminenţi ai sec. XX.
!nainte de a trece la. discutarea lor, al ne
oprim puţin la opera lui Frantz Brentano•,
L'A tacim Rl.f'"''. Studiul acesta completeazA.
reflecţiile lu Jaur~. constituind, In acel&Jti
timp, o buni introducere In discutarea man-
lor sinteze de istorie a revoluţiei create un
secol mai ttrziu.
Ideea principali a lui Brentano este ur-
mAtoarea : agricultura s-a dezvoltat conside-
rabil In sec. XVIII, iar situaţia economici a
~inimii muncitoare era destul de buni;
tmaginea slrlciei ei, a,a cum' a fost consem-
nati de unii istorici, era ori o simpli exage-
rare, ori dovada neputinţei lor de a lnteleşe
adevArata naturi istorici a relaţiilor rurale dtn
vremea respectivi. Ce contrast In comparaţie
cu ol>erele Doamnei de Sta61, ale lui Miche1et
şi Htppolyte Taine, ~e deplingeau cu attta
fervoare sl.rlcia ţlranilor l
Brentano şi-a Inceput capitolul consa-
crat satului printr-un abil truc polemic.
Hippolyte Taine, spre a-şi tntl.ri teza despre
slrăcia Franţei prerevoluţionare, Il citase
pe la Bruyere1 care !l descria pe ţăranul a-
celor vremi ca pe un om degradat de mizerie,
trăind tn condiţiile unui animal. Brentano
aşazl acest citat la Inceputul capitolului
menţionat lnsă, imediat dupl, citează pe
alt scriitor din aceeaşi perioadl, Sebastien
Mercier care, descriind o nuntă la ţară, a
zugrăvit o imagine idilicl a vieţii rurale,
asemenea unui pastel. Intenţia acestei jux-
1 Augustin Thierry (t795-1856), latorfc francez. Cea
mal Importanti dintre luerlrfle lui. E•~ cU8pre starea
a treia, este o reconstituire conştlJncloaal bazati pe
numeroase Izvoare, lnclualv documente originale.
• Franh Funk-Brentano (1862-1947), latorlc, mem-
bru al Academiei Franceze (vezi Magazin utortc,
nr. 2./1977).
• 1ean de la Bruy~re (t 645-t 696), scriitor IŞI moralist,
membru al Academiei Franceze. A adlugat unei tradu-
ceri, flcutl dupl opera filozofului grec Teotrast (c.372-
287 J.e.n.), celebrul alu studiu intitulat Caract.rele, fn
ale clrul maxime IŞI portrete descrie, reallst şi Incisiv,
moravurile vremii sale.
tapuneri e lim_l)ede : pentru a formula o ju-
decată neplrtmitoare asupra faptelor, nu
trebuie sl ne llslm influenţaţi de beletristică .
Brentano a respins astfel descrierile li-
terare, apeltnd, In schimb, la mărturiile ce-
lor care trliserl ei lnşişi la ţarl şi llsaserl con-
semnlri despre condiţiile de viaţă de acolo.
Brentano a susţinut el satul se dez-
voltase şi trăia mulţumitor . E adevlrat el
printre sursele citate se află şi unele su-
gerind slrăcia, mai ales In anii ctnd recoltele
au fost compromise, lnsă Brentano le neutra-
lizează Intotdeauna prin mlrturii cu totul
opuse. Un lucru rlmtne neclar: Brentano
constati că, h\ aceastl perioadA., fenomenul
vagabondajului şi banditismului, care deve·
nise o adevlratl plagă !n regiunile rurale, se
manifesta tn proporţii de masă . De unde
veneau aceşti oameni? Care era originea
acestor fapte, dacă respingem ipoteza slrăciei
ca stimul al unor asemenea manifestlri? Care
a fost influenţa m~i ales a anilor 1784 şi 1789,
c!nd recoltele au fost compromise?
tn ciuda acestor rezerve şi semne de In-
trebare, ideea sa fundamentală pare sl se
afirme convingător: cu două decenii Inain-
te de revoluţie, regiunile rurale nu se
aflau tntr-o perioadA. de declin, ci, dim-
potrivă, de dezvoltare. Lucrurile stăteau
astfel, chiar daci tn acelaşi timp se
manifestau unele fenomene economice nega-
tive. Pierre Gaxotte' se raliază
la această opinie şi adaugi un
interesant argument propriu :
descrierile privind slrlcia ţlrani-
. lor s-au bazat pe aparenţele men-
ţinute voit de aceştia, spre a se
apAra !mpotriva sistemului fiscal aplsător.
Dupl aceastl digresiune despre problema
ţlrA.nească In timpul revoluţiei, să ne Intoar-
cem la controversa mai generali, care a fost
continuatA In epoca recenti, de către Mathiez5
şi Lefebvre1 •
Albert Mathiez a fost tn mod evident in-
fluenţat de Jaures . "Revoluţia - susţine el
- nu a izbucnit !ntr-o ţarl epuizată, ci,
dimpotrivă, Intr-o ţarl .lţtfloritoare şi aflată
tn plinl dezvoltare. Mizeria care uneori dă
naştere la tulburlri nu poate fi cauza unor
mari răsturnări sociale. Acestea se nasc In-
totdeauna ca rezultat al dezechilibrului din-
tre clase ... Burghezia controla nu numai fi-
nanţele statului, dar preluase, de asemenea,
tn mtinile sale şi armele ideologice". Scrii-
torii şi filozofii care reprezentau interesele
burgheziei au constituit, cu toate limitele lor,
un moment de progres, tn măsura tn care au
luptat prin scrisul lor pentru a trezi maselor
conştiinţa de clasă. AceastA. concepţie in-
teresantă şi importantă este, tn mod evident,
inspirati de scrierile lui Lenin cu privire
• Pterre Ga,xotte (n. t895), scriitor şi Istoric; membr1J
al Academiei Franceze (veziMaaazin istoric, nr. 9-t0/1978).
• Albert lrlathlez (1874-1932), Istoric francez, autor
al luerlrll Ret~oluţia (f'ancez4, tradual şl tn limba
romlnl; ultima ediţie, Editura Politică, Bucureştl,1976 .
• Georges Lefebvre (1 876-1959), istoric francez, spe-
clallJt tn perioada revoluţiei. Director al colecţiei Annales
hiatoriquta de la Rltx>lution.
39
 la rolul intelectualităţii care aduce conştiinţa
de clasă "din afară" tn mişcarea spontană a
clasei muncitoare.
Astfel, potrivit lui Mathiez, nu sărăcia a
fost cea care a născut revoluţia. Şi nu s-ar
putea spune că această constatare ar fi negată
de deficihll bugetar sau de criza financiară
declanşată de el - şi care, ptnă la urmă, a
dus la convocarea statelor generale şi la iz-
bucnirea primei faze a revoluţiei - revoluţia
nobilimii: ". .. problema financiară domina
toate celelalte chestiuni. Pentru a putea tn-
făphli reforme erau necesari bani, dar, tn
condiţiile unei prosperităţi generale, vistieria
se golea pe zi ce trecea. Ea nu se mai putea um-
ple dectt pe socoteala celor privilegiaţi şi cu
aprobarea Parlamentului, prea puţin In-
clinat să ~acrifice interesele private ale mem-
brilor lui pe altarul bunăstării publice".
Mathiez a vorbit limpede despre criza eco-
nomică şi despre şomajnl creat de ea, refe-
rindu-se, de asemenea, la dezastrul recoltei din
1789 şi la creşterea preţului ptinii, puntnd tn
legătură toate aceste fapte cu izbucnirea
revoluţiei. Totuşi avind un caracter tranzi-
toriu, aceste fenomene nu contrazic ipoteza
generală cu privire la dezvoltarea economică
a ţării şi relativa ei prosperitate.
Georges Lefebvre, tn cartea sa
La Rlvolution FratJfaise, adoptă
o poziţie similară, chiar dacă mai
nuanţată. Cu privire la problema
f ~care ne interesează, Lefebvre
~lşi afirmă opiniile cu hotărtre :
cauza principală a revoluţiei a fost nu sără­
cia, ci lupta de clasă determinată de dezvol-
tarea economică a ţării, care adusese cu sine
creşterea forţelor unei noi clase. Sec. XVIII a
fost un secol al tmbogăţirii tn Europa tn ge-
neral, şi tn Franţa tn special.
Pe de altă parte, situaţia proletariatului
era complet diferită. Lefebvre a delimitat tn
' marcată de criza economică şi de consecinţa
mod clar proletariatul, trattndu-1 separat,
ca grup social lipsit, tn acea perioadă, de
conştiinţă de clasă şi Impotriva căruia se exer-
citau, de asemenea, discriminări economice.
ln anii 1730-1789, salariile au crescut tn
Franţa cu aproximativ 22%. tn timp ce pre-
ţurile s-au ridicat cu 60%. Aceasta insemna o
accentuarea sărăciei, intensificată şi mai mult
de anii de criză a recoltei şi de şomaj. ln orice
caz, tn concepţia lui Lefebvre, pe primul plan
figurează conflictul de clase, prin opoziţia
manifestată faţă de autoritatea regală, de
către nobilime şi burghezie.
Din punctul de vedere al lui Lefebvre,
interesele de clasă au determinat nu numai
burghezia, ci şi nobilimea să se străduiască
să limiteze autoritatea regală şi să priveas-
că cu simpatie aspiraţiile spre libertate,
attt tn domeniul economic, ctt şi tn cel
politic. ln timp ce aceste aspiraţii apropiau
nobilimea de burghezie, opoziţia c.e lei dintti
40
faţă de ideea egalităţii tn drepturi a dat
naştere conflictului dintre ele. Apărtndu­
şi interesele, burghezia trebuia să militeze
pentru egalitatea tn drepturi; ca urmare,
revoluţia, pornită din cauza crizei finan-
ciare de către nobilime, s -a transformat tntr-o
revoluţie burgheză. Prima lucrare a lui
Labrousse, Esquisse du mouvement des prix et
des revenus en France, au XVIII-~me sl~cle
(Schiţă a mişcării preţurilor şi veniturilor
tn Franţa, tn sec. XVIII), a pregătit tere-
nul pentru contrazicerea tezei că Franţa
prerevoluţionară a fost o ţară Infloritoare
din punct de vedere economic. Urm~rind
exagerata creştere a preţurilor tn anii
1785-1789 ~i influenţa acestui factor asut>ra
scăderii mvelului de trai al populaţtei,
autorul tşi argumentează solid concluzia 'fi-
nală. Lucrarea are 690 pagini pline cu ma.
terial faptic ctt se poate de grăitor. Vom
nota doar că Labrousse a ajuns la urml·
toarele cifre: preţurile s-au ridicat cu 63%
tn anii 1726-1789, tn timp ce salariile au
crescut cu mai puţin de 26% .
Care stnt concluziite finale? tn primuldnd,
criza economică acută din 1788-1789, urcarea
preţurilor şi creşterea şomajului au fost cauzele
directe ale izbucnirii . r evoluţiei. Dar care
este legătura dintre aceste fenomene şi even?-
mentele politice? ..
ln viziunea lui Labrousse, politicul a
fost radical redus la economic, iar economicul
apare minat de o cr iză gravă . La aceasta s-au
adăugat diferite circumstanţe : tratatul co-
mercial cu Anglia din 1786, calamităţile na-
turale şi, tn special, dezechilibrul finanţelor
statului, sub povara cheltuielilor războiului
din America.
Ambele teze, tn aparenţă contradictorii, pot
fi considerate ca fiind de fapt teze complemen-
tare; tn vreme ce dezvoltarea economică a
fost caracteristică pentru Intregul sec.
XVIII, perioada dinaintea revoluţiei a fost
ei firească, sărăcia. Astfel, attt cei care indică
dezvoltarea economică şi întărirea poziţiei
de clasă a burgheziei drept cauze ale revolu-
ţiei, cit şi cei care vorbesc de sărăcie, ca fiind
principalul factor, au dreptate. Adevărul is-
toric, tn cazul acesta, este mult mai complex
decit simpla reducţie a cauzelor revoluţiei
fie la sărăcie, fie la prosperitate. Nu este sur-
prinzător, deci, că procesul cunoaşterii depline
a acestor cauze este tncă departe de a fi In-
cheiat; tn desfăşurarea lui, prin ciocnirea ve-
derilor opuse, adevărul istoric se contureazl
ca un intreg, ca o entitate tot mai complex!
şi multilateral alcătuită din adevăruri par-
ţiale şi, tntr-un anumit sens, relative.
Versiunea romlneucl ..
Mircea IVlNESCU
Text aelectat fi note:
Ana-Maria ŞERBlNEStU
 PE
1 V. ILEASĂ.
\ .
l
Multe ţlrl din lume poartl
numele locuitorilor lor de alti-
dati, sau de astlzl. Vlklnglf
au au trllt Intr-o singuri
ţarl, clrela 11-1 fi Imprumutat
aumele lor, fi nici nu au llsat
amintirea unei astfel de ţlrl ;
,oate cu excepţia Normandlel,
care, Indirect, a platrat numele
cucerltorllor el din aecolul IX,
nortmanni aau "oamenii din
Nord", cum erau cunoscuţi,
la epoca carollnglaal, lavada-
torll veniţi din ,lrţfte Seandt-
navlel. Normanzll It i a,uneau
el lntlfl v ikin gi, cuvint care a
stirnit multe controven e llngvl..
tlce. Unii apeclallttl consideri
el ar fi un derivat al vechiului
norveJian vig, care lnseamnl
"bltllle", rluptl.. ; cele mal
multe teorl propun Insi ca
etimologie cuvintul din limbile
danezl ti norveclanl vik, adiel
"foii", "flord". Deci, ,.oameni
a fiordurilor" , daci ne rallem
acestor ultime opinii.
De pe meleagurile lor de ori-
gine, ţlrmurlle crestate ale
Norveglel, Danemarcei şi Suediei, imbarcaţl
In corlbllle lor inclpitoare, puternice, ln-
zestrate cu plnl la 15 perechi de lo-
peţi, dar, In acelaşi timp, uşoare , vlkinglf
strlblteau, visllnd cu schimbul, distanţe de
sute de kilometri, Intr-o singuri zi. De pe
coastele Norveglel şi Danemarcei, ajungeau
pe ţirmurlle Angliei şi Franţei in aproximativ
30 ore.
Se consideri ci epoca vlklngl a inceput
in 793, cind a avut loc Incursiunea soldati cu
jefuirea mlnlstlrll engleze din Llndlsfarne,
fi a durat pinl spre jumitatea sec. XI, anul
t 066 marcind data respingerii ultimei lnvazlf
in Anglia, condusi de regele Norveglel Harald 11
Haardrade, sau ,.cel Aspru".
ExpedlţUie vlklncllor au urmat,
In general, doul direcţii principale:
din Danemarca fi Norvegia au
pornit cltre Vest, Iar din
Suedia spre Est. Nu se ttle
exact ciţl dintre locuitorii
acestor trei ţlrl au foat
vlklngl, dar sigur este el
de acolo au pornit in
lumea largi.
P rova cordbiei de la Ose.
berg. Transporlatd pe uscat,
nava a t osl f olositd ca
sicriu, probabil al reginei
Assa, bunica r egelui nor-
vegian H ar old H aart ager
(872.93 0) şi al slujnicei
ei ( Magazin istoric, nr.
9/1971)
1n p Jl.42-43: detalii dint,.un
portal sculptat in lemn,
tnfdţişind scene din legenda
eroului popul ar Si gur d
Favnesbane ( M uuul Uni·
versitdţii din Oslo )
41

"A furore
normanorum ••• ''
Mlnăstirile izolate, deţinlnd odoare de preţ.
şi lipsite de apărare, au constituit, tntr-o pn-
mă perioadă, o ţintă atractivă pentru raiduri
scurte şi ral>ide efectuate de vikingi, Intre-
prinse indivtdual sau In grupuri mici de vase.
Din re~iunile corespunzind astlzi districtului
norveg1an Hordaland. ei puteau ajunge, dacă.
aveau vtnt bun, pe InsUla Shetland, Intr-o
singurl zi. Pregăbndu-şi aici o bază strate-
gică. s-au Indreptat apoi spre celelalte insule
din Vestul peninsulei: Hebndes, Orkney (Orca-
des). Faeroerne şi Islanda. unde o parte din ei
s-au şi stabilit. Cu tim-
pul, pe la inceputul
sec. IX. vikingii au In-
ceput să. plece tn expe-
diţii, organizaţi tn ade-
Vărate flote de război
şi pregătiţi să ierneze
departe de casă. In
842, jumătate din teri-
toriul Irlandei fusese
cucerit de ei; tnfrlngtnd
rezistenţa locală au In-
temeiat, pentru scurtă
vreme, la Dublin, regatul
,,norve~enilor din toată
BritanJa şi Irlanda.. , ln
frunte cu regele Ivar.
Cam In acelaşi timp
a.u Inceput sl fie ..,con-
trolate·~ coastele de Est
ale Angliei, de unde
oamenii Nordului se
Intorceau la locuinţele
lor cu corăbiile pline de
argint şi mlrfuri. Două
mari expediţii au fost
organizate tn anii 835
şi 850, ctnd zeci de mii
de vikingi au iernat
la gurile Tamisei, aşteptlnd primăvara pentru
a pătrunde pe apele ei şi â prăda Londra.
16 ani mai ttrziu, fiul regelui danez Lodbrok
Ragnar, tn fruntea unei armate, 1-a Invins
pe Edmond Martirul (855-870), devenind
stăptnul părţii de Est a Angliei. Aici vikin-
gii s-au stabilit, tmfreunl cu familiile lor,
formtnd pe pămtntu Angliei un fel de stat
tn stat, tn care au instaurat legile daneze.
Şi-au exţins teritoriile, cucerind Northum-
bria şi o parte din Mercia1, dar cu fiecare an
au tnttmpinat rezistenţa tot mai decisl a
englezilor. In anul 878, regele Wessexului,
Alfred cel Mare (871-899), a obţinut o victo-
rie impa:ttantă. Impotriva lor, la Edington.
Prin Pacea de la Widmore, 1-a obligat pe regele
danez Guthrum să•( recunoască suzeranita-
tea, delimittndu-i totodată teritoriile {regatul
Danelaw) la o parte din Mercia şi Estul An-
gliei. Odată aşezaţi, vikingii s-au contopit
1
ln sec. V-VI avusese loc constituirea celor opt regate
anglo-saxone: Keot Sussex, Wessex, Essex Bernlcla,
Deira, Mercla el Anglia de Est; to 605, Bernlcfa şl Deira
s-nu contoplt formfod Northumbrla.
42
cu poJ?ulaţia locall, apuctndu-se de agricul-
turA. Şl privind cu rezervl, mai ttrziu chiar
cu ostilitate, "vizitele" rudelor lor din Iutlanda
şi din arhipelagul danez.
Luptele interne, care au urmat dezmem-
brlrh imperiului lui Carol cel Mare, au favo-
rizat incursiunile tot mai insistente ale vikin-
gilor tn regiunea Bretaniei. In anul 841, po-
menesc cronicile franceze, vikingii au inva-
dat oraşul Rouen " .. .masacrlnd sau luind
prizonieri, clluglri şi locuitori, jefuind toate
mănlstirile şi localităţile de pe Sena şi adu-
nind mult argint". Patru ani mai ttrziu,
ei au atacat Parisul, apoi or~ele Toulouse,
Bordeaux, Nantes şi OrMans. In 885 au reve-
nit la Paris, cu o flotă de 700 vase, dar, timp
de peste un an, oraşul
s-a aplrat eroic. Ne-
voiţi să ducă tratative,
vikingii au acceptat să
plece In schimbul unor
mari sume de bani şi
a fromisiunii lui Carol
ce Gros de a-i lăsa să
prade Burgundia.
Din Franţa şi Anglia,
vikingii s-au Indreptat
spre coastele Spaniei
Şl Marocului, traverstnd
apoi Mediterana şi cău­
ttnd noi locuri de pradă.
Prin atacuri surprinză­
toare vikingul danez
Hastings jefuieşte tn
două rtnduri oraşul ita-
lian Luna, tntorctndu-se
acasă cu pradă bogată .
Incursiunile şi atacu-
rile vikingilor au Ingro-
zit tntr-atlta Europa
Occidentală, tnctt cuvin-
tele "A furore norma-
norum libera nos Do-
mine" (De furia vikin-
gilor scapă-ne pe noi,
Doamne) erau frecvent invocate.
In secolul următor, ei cerceteazl alte ori-
zonturi, mai ales ca navigatori şi comerci-
anţi. Dar tn jurul anului 1000, regele Dane-
marcei Sveil I adunl din toate ţările Nordului
un mare număr de vikingi şi porneşte către
Anglia, ale clrei teritorii, cu excepţia Dane-
lawului, le pradl tn Intregime. Pentru a-i
determina sl se tntoarcă la casele lor, englezii
le plltesc sume importante tn argint. Nu
trece lnsl mult timp şi navete lor amenintă­
toare tnce? din nou sl dea tircoale ţlrmuri or
Albionulu1. Ajuns la capltul rlbdlrii şi vrtnd
să le dea o lecţie, regele Angliei, Ethelred II
(968-1 O16), se hotlrăşte, să omoare pe toţi
danezii care locuiau In afara Danelawului.
Hotlrlrea 1-a costat 16 000 lire sterline, strtnse
prin instituirea danegeldului, un fel de impo-
zit general; el a fost nevoit să plătească această
sumă regelui danez care, venit tn .ajutorul
compatrioţilor săi, 1-a tnvins tn bătălia de la
Essex (991). lncurajaţi de acest succes, vi-
kingii tşi reiau acţiunile şi obţin, in anul 1007,
alte 36 000 lire aterline1 peste cinei ani greu-
tatea argintului celor 4ts 000 lire sterline, pUL-
tite ca tribut daneiiJor, ridictndu-ae la
20 000 kg. In anul tots. Sven I cucereşte
Anglia fi ocupi. Londra, sabia vikingl attrnlnd
asupra acestei ţlri plnlln anul 1066.
Primele generaţii de locuitori ai Islandei
bl.nuiau el, după cum povestise navigatorul
Gunnbjorn. la Vest de insula lor ae glsesc
alte plmtnturi. Nu trecuse nici un secol dupl
colonizarea Islandei ctnd temerarul Edk ~el
Roşu•, originar din Norvegia. condamnat la
exil pentru certurile şi bătăile cu vecinii săi.
J)lrbeşte Islanda, eu nl-
<lejdea el va descoperi
meleagurile văzute de
Gunnbjom, şi el. even-
tual, se va putea sta-
bili acolo. El ajunge~
Intr-adevăr. pe coasta
de Est a Groenlandei.
unde rimtne trei ani.
timp In care exploreaz~
insula In lung şi In lat.
Intors fn Islanda, el
povesteşte despre ţara
denumit~ In mod im-
pcopriu Groentanda (Pl-
mlnt lnverDt}. pentru
a-i atrage fi pe alţii
al vinl şi să locnia.scl.
de fa~, pe Insula. ghe-
ţarliiUJ etern. tmpceun~
eu el. In vara anului
986, din Y.Ortmile islan-
dez:e BreJdafiord şi Bor-
gafiord pleacl o mi~
flotill~ In frunte cu Erik
cel RofU, dar numai 14
corlbii reuşesc sl ajungă
pe coastele GroenJandei.
Astfel, a Inceput coloni-
zarea celei mai mari
insule din lume, locuită, ptnl la venirea is-
landezilor, numai de eschimoşi.
Legendele păstrate In tradiţia groenlan-
dezl spun el fiul lui Erik cel Roşu, pe nume
Leii Eriksson, navigind, In jurul anului 1000,
din Norvegia spre Groenlanda, a rătăcit
drumul, corabia sa ajungtnd, după zile şi
nopţi de călătorie, pe ţărmurile unor pă.mtn­
turi cultivate cu griu şi viţă de vie (Vinland),
precum şi In alte două ţări, Ţara Pietrelor
Plate (Helhieland) şi Ţara Pădurilor (Mark-
land), situate probabil In Insula Newlound-
land ~i Peninsula Labrador. Cu toate că ptnă.
astăz1 nu există o dovadă. sigură a descoperi-
rii Americii de către vikingi, pe teritoriul
nord-american neexisttnd nici un fel de urme lă.­
sate de ei, nu este exclus ca vasele lor netntrecu-
te să fi rezistat furtunitor din Oceanul Atlantic.
Dacă. vikingii nu au fo.st tn stare să.-şi men-
ţină poziţiile tn Lume~ Noul, au rezistat, tn
schimb, tn friguroasa Groenlandă., dezvol-
ttnd, secole de-a rtndul, un comerţ hlfloritor
cu mărfurile cerute pe pieţele europene :
1 Magazin istoric, nr. 2/1979.
ltnl. de calitate nelntrecutl, fildeş de morsă.,
frtnghii de piele şi alte produse ce luau drumul
Europei, de unde se primeau In schimb, mai
ales, produse agricole.
Porniţi !n direcţia Sud-Est, vikingii, In mare
majoritate originari din Suedia, au navigat
spre coastele Europei şi Africii de Nord,
pltrunztnd, pe marile fluvii ale Rusiei, plnl
faC spica şi Marea Neagră, iar de acolo şi mai
departe, sf.re Constantinopol ~i Răsăritul
Mediterane . Ei au stabilit relaţii comerciale
cu oraşele ruseşti de pe Volga şi Nipru, cu
Bizantul şi lumea arabă., cu Nordul Germa-
niei ş Franţei. Cum renumele lor de piraţi
şi rlzboinici făcuse -ocolul lumii, aceşti cucen-
tori plecau deseori In călătoriile de afaceri
lmbră.caţi In costumele
specifice locurilor şi
ttrgurilor pe care le vi-
zitau, pentru a nu pro-
voca panică prin pre-
zenţa lor. Cu timpul,
Europa a Inceput să. ti
considere parteneri de
afaceri onorabili, aştep­
ttndu-i fără. nici o tea-
mă şi mergtnd tn ţările
lor, unde tncepuseră să
se dezvolte mari centre
comerciale.
Co11terclanţl ti
••rlcultorl
Oraşul suedez Birka,
situat la 18 km Vest de
actualul Stockholm, a
fost, poate, cea mai im-
portantă aglomeraţie
urbană. din lumea vi-
kingă . El ajunsese la un
grad Inalt de organizare
politică fiind condus,
după principiile unei
democraţii primitive, de o adunare a lo-
cuitorilor numită. Ting. Comercianţi ger-
mani şi franci din Frizia., de pe ţărmurile
Mării Nordului, aduceau aici sare, vinuri, vase
din lut ars, pahare şi ptlnii de sticlă., precum
şi giuvaericale şi obiecte de ltnl vopsite. ln
necropola cuprinztnd 1100 morminte, desco-
perită la Birka, s-au gă.sit şi fragmente de
mătase din China, adusă tn oraşul viking
peste pustiul Kara-Kum, purtată de că.mile
ptnă. la Volga, apoi transportată. pe fluviile
ruseşti şi pe apele Mă.rii Baltice.
Aşezată la ră.sptntie de drumuri, tn mijlocul
Mării Baltice, Insula Gotland a fost un alt
mare centru comercial. Dar1 spre deosebire
de Birka, a cărei importanţă economică. s-a
stins pe la jumă.tatea sec. X, Gotlandul a
continuat legăturile comerciale cu lumea ara-
bă., cu oraşele germane şi engleze ptnă tn
sec. XI. Intensitatea acestor legături este do-
vedită de faptul că, din cea. 200 000 monede
de argint, găsite tn toată Scandinavia, aproa-
43
 pe ju mătate, ad ică 40 000 arabe, 38 000 ger-
mane şi 2 1 000 anglo-saxone, au fost d esco-
perite pe aceastâ insu lă .
Un alt oraş viking - Hedebey - aşezat
tn Golful Sli d in Sudul Iutlandei, a jucat,
timp de douâ secole ş i jumâtate, u n r ol i mpor-
tant ca piaţâ d e schimb tntre regatul franci-
lor şi Peninsula Scand inavâ. E l a avut, d e
asemenea, un rol militar şi politic deosebit,
poziţia sa strategică la capâtul . estic al celei
mai tnguste porţiuni a Iutlandei t ntârind
şi mai mult linia for ti ficată din Sudul Dane-
marcei, numită Danevirke. De la Hedebey
la H ollingst adt, ad ică t ntre ţârmurile Măr ii
Baltice şi ale Mârii Nordului, era o d ist anţ ă
d e numai 68 km de uscat. Faptul că mâr-
furile puteau fi transportate cu uşurinţâ p e
acest drum scurt a sporit i mportanţa comer-
cialâ a oraşului H edebey .
In sec. IX s -a dezvoltat, tn Norvegia, or a -
şul Kaupang. Descoperirile arheologice făcu te
aici, tn urma săpăturilor tncel?ute i n 1956, au
arătat că acest oraş, s ituat la mtrarea dinspre
Nord tn F iordul Oslo, a fost cel mai impor tant
centru economic norvegian d in perioada vi-
kingă . Can tităţile de oase de animale ş i d e
peşti atestă Indelet nicirile locuitorilor aşez â­
rii - d e agricultor i ş i pescar i. Zgura, frag-
mente de piese d in fier, rămăşiţe d e bron z
şi arg:int, pe alocur i chiar de aur, dovedesc
că v1kingii ajunseseră la un t nalt nivel de
prelucrare a m etalelor.
Yi!cingii a u parc~rs cu e~:pediţiile lor răz­
bomice sau comerc1ale spaţu cuprinzind pa-
tru continente; dar cea mai mare parte a
populaţiei scand inave din acele vremuri er a
format â d in ţărani sau, cu m scriu toate ist o-
riile nordice, din fer mieri. In poemul R igs-
thula stnt enumer at e ca o cupaţii ale lor acelea
de tmbltnzitori şi crescâtor i de vite, luc ră­
t ori ai pămtntului, construct ori d e case din
lemn şi şuri pentru nutreţ, iscusiţi meşteri
de care. Descoperirea, de către arheologi, a
localităţii Lindholm HOje, din Danemar ca,
care a suferit gr ava calamitate a furtunii de
nisip d e la Inceput ul sec. XI, confirm ă, p r in
uneltele găs ite (seceri, coase scurte, greble,
tmblăcii etc.), ocupaţiile de agricultori ale
nordicilor .
Multe din uneltele de lucru ale ţăranilor
vik~ngi erau făcute de ei tnşişi, tn gospodării
găs mdu-se ciocane, cleşti, nicovale şi alte
unelte, cu ajut orul cârora confecţionau,' sau
r eparau, obiectele de uz casnic. D ar meş ­
teşugul cel mai preţuit era acela al const ruirii
corăbiilor. Săpâturile de la Oseber g1 , Gok-
st adt şi Tune, d in Norvegia, au scos la supra -
faţâ rămăşiţele unor astfel de nave şi , o dată
cu ele, multe bogăţii care au adus, peste
veacur i, mesajul vieţ ii şi obiceiurilor vikinge.
L egendele vikinge, cuprinse tn vechile po-
vest iri din literatura scandinavă, cunoscu-
t el.e saga, t ransmise d in generaţie in generaţie
pnn viu grai sau p rin scrisul greu d e d esci-
f~at al runelor , au adăugat pagini noi şi p re-
ţ iOase cu noaşterii bogâţi ei spirituale a aces-
t or î ndrăz neţi navi~atori. Urmaşii lor au
creat o no uă civil i zaţ1e, care ti situează ast âzi
printre popoarele cele mai avansate din lume.
1
Magazin istoric, nr. 9/ t 97t.
•
SI
•
Dtnd crezare unei vechi legende pdstrate tn tra-
diţia locald , Muzeul Naţional al Danemarcei (Dan-
mark Nationalmuseum) a trim is, trei veri la rtnd,
o echipd de scu funddtori pentru a face cercetdri
submarine In Fiordul Roskilde. Povestea spunea cd,
tn secolul XVI, un vas fusese sabordat de-a curme-
ziş ul canalului pentru a tmpiedica pdtrunderea duş­
.manilor, pe calea mdrii, tn oraşul Roskilde. Tn
evul mediu, acesta fusese un important centru co-
mercial, tot aici existtnd un palat regal şi o
catedrald.
Datoritd cercetdrilor arheologice subacvatice, ou
fost descoperite nu una, ci cinci cordbii, toate dottnd
din epoca vikingd. Dupd mai mult de noud secole de
stat sub apd , lemnul din care fuseserd construite
vasele era tn mare parte putred şi, pe alocuri, dis·
trus . Navete n-ou fos t ridicate la suprafaţd, cum se
procedeazd tn mod ob işn u i t, ci, spre a se evita orice
nou ă degradare , tn jurul lor a fost construit un dir:
din incinta respectivd , apa a fost pompatd tn ofard.
Astfel, chiar pe locul unde au fost gdsite, peste
50 000 fragmente au fost ambalate tn saci de pios·
tic şi trimise Muzeului Naţional pentru a fi recon-
diţionate.
Restaurarea celor cinci vase a durat mult şi s-o
desfdşurat cu mari dificu ltdţi . Fiecare bucatd din
scheldria de lemn a fost ţinutd ctteva luni de zile
tntr-o soluţie conservantd. Tntre timp, pe ţdrrnul
Fiordului Roskilde a fost construit un muzeu din
beton şi sticld , beneficiind de un sistem ultramodem
de climatizare. Din 1969, navele restaurate ou
expuse aici . Tn cele mai multe dintre ele, puteau
tmba rcaţi 50-60 rdzboinici; dupd cum
specia liştii , aceste nave fuseserd destinate
ţiilor spre Anglia.
Printre ele se afld şi un mic vas de comerţ, core
păstrat attt de bine tnctt se mai vdd urmele c
turilor de topor , din vremea ctnd a fost rn11ntu1
Este tipul de vas folosit de primii colonizator/
insulelor Nord-atlantice , pentru a-şi t
bunurile şi animalele domestice.

44
f
 ROBERT ETIENNE

Publicistica Istorici francezi s-a tmboclţlt re-
lativ recent cu o noul revlstl destinati marelui
pu•uc: L'histoire. In vremea din urml,
metodolocla muzel fuo cunoatte o conslde-
ra•nl ImprospAtare, constati fondatorii el,
Intr-unul din primele numere. Noile cuceriri
ale cercetltorllor nu parvln cititorului lafc".
Plecind de la aceste ;remfse, L'histoire,
revlatl lunarl ·edltatl de Editura Seull, Ince-
pind dfn mal 1978 (In peste 100 pagfnl) fi
ajunsi la al 17-lea numlr, are doul ambiţii
mlrturlslte: 1) si prezinte ultimul stadiu
atins de cercetarea Istorici In franţa ti In
lume; 2) al publice articole vii, bine scrise, cu
o bocatl lconocrafle, care al Indemne la lec-
turi.
Cimpul tematic al revistei este Iare ti va.:
rlat. Olslm In ea articole despre Carol Teme-
rarul, Ioana d' Arc fi Napoleon, despre Ame-
rl.c a precolumblanl fi China dlnaatlel Mlng,
despre cladlatorl ti Wllbelm Cucerltorul,
despre popularea Paclflculul fi tnmormlntl-
rlle In neolitic, despre crimele hitlerismului fi
hecatombele celor doul rlzboale tn4»ndlale,
precum fi alte rubrici de o extreml varietate.
Din numlrul 14 al revistei L'histoire, ofe-
rim cititorilor nottrl un artlcol 1 semnat de
Robert Etlenne, profesor universitar de Isto-
rie romani la Bordeaux, autorul unei clrU
care a cunoscut un mare succes de lfbrlrfe
In franţa: Viaţa cotidiană la Pompei, apl-
rutl In 1966, tradusi fi In romlne'fie, In 1970.
Pompel, .In urml cu nouAsprezece secole.
24 august, anul 79, ora 1O dimineaţa. Spre
croaza miilor de spectatori, care se aDI In
tribunele •mflteatrulul, Vezuvlul Incepe si
erupl. Cu un zgomot lnspllmlntltor, dopul de
lavl care astupi hornul vulcanului sare in aer
fi pietre de o mlrlme rlemalvlzutl cad lingi
crater. Ufl mic orat de provincie va Incepe al
plarl. In clipa urmltoare, ţitnette sub inalti
presiune magma bogati in gaze. Ea prolec-
teazl la mii de metri inllţlme buclţl de lâvl
care se transformi In pietre ponces, · cu porii
mari fi cad grlmadl in jurul muntelui. Vin-
tul le Impinge spre Sud-Est, cltre oraf. In
curind, Pompelul va fi complet acoperit. Dupl
pietrele ponce, urmeazl o ploaie de cenuJI
nlslpoasl, proveniti din roclle smulse pereţi­
lor hornulul. In contact cu jeturfle de vapori
de apl, o parte din aceastl cenufl se aglome-
reazA. Intre ora 10.15 fi ora 3, drama se
consumi in Intregime. La Pompel dispare
orice urml de viaţl.

tn CYiptoportid', tn cămări aş­ tat legat cu un lanţ tn atrium.

Cenu,a ti •az•
asfixiante
Este uşor de imaginat pa-
nica spectatorilor din amfi-
teatru şi a tuturor locuitori-
lor tn tot acest timp. Ei se
adlpostesc ln pivniţe sub bolţi,
1 Subtitlurile aparţin redacţiei
Magazin iatoric.
• Roci vulcanlce de culoare cenu·
tle aau albă, poroase şi U!$()are.
tepttnd sftrşitul coşmarului.
Cei care fug trebuie să-şi cro-
iască drum printre lapili.
Multi mor asfixiaţi de ema-
naţiile sulfuroase ce tnsoţesc
ploaia de cenuşă .
Agonia animalelor este la
fel de dramatică ca aceea a
oamenilor. !n casa lui Veso-
nius Primus, ctinele a fost ui-
' Pentru t ermenii latineşti,
glosarul anexat.
Prin deschiderea compluviu-
mului, zgura se prelinge !nl-
untru. Attt ctt ti tngăduie
lanţul, animalul tncearcă sl
se caţăre pe grămada - din
ce tn ce mai mare. - de cenuşă.
Sftrşit de efort, cade pe spate,
se tncordează apoi tntr-o ul-
timă zvtcnire şi moare. tn
acelaşi timp, tntr-o altă casă,
are loc o dramă oribilă: cti-
vezi
nele !şi sfîşie stăptnul.

45
 In casa Faunului, proprie-
tarii unei alte locuinţe nu se
pot hotări să-şi părăsească bu-
nurile. Stăpîna casei îşi adună
în mare grabă bijuteriile cele
mai de pret şi se pregăteşte
să fugă. Inspăimtntată de
ploaia de cenuşă, se r ein-
t oarce în tablinum . Scurt timp
după aceea însă acoperişul
cade şi o îngroapă pe neferi-
cită, împreun ă cu comorile ei.
Ceilalţi locatari pier ş1 ei
asfixiaţi în ascunzătorile lor.
Cei care locuiesc în casa lui
Pansa au grijă să împachet eze
operele de artă p e care do-
resc să 1 e ia cu ei. Ajunşi în
grăd ină, n-au încotro şi le
aruncă într-un vas de aramă
care se găsea acolo. P roprie-
tarii reu şesc, to tuşi, să se
salveze. Patru chiriaşi lnsă se
baricadează în casă şi mor as-
fixiaţi.
A. Cassius Libanus reuşeşte
să fu gă, dar soţia sa, care a
tnttrziat să îşi caute bijuteri-
ile, însoţită d e trei femei de
cond iţie mo destă, moare tn
stradă, lîngă b anii, oglinda şi
giuvaerurile sale. Toţi locui-
t orii d in acest cartier occiden-
tal au avut una şi aceeaşi
intenţie: să fugă spre H ercu-
laneum. Nebunie curată, p en-
tru că norul de cenuşă impins
de vînt ii ajunge din urmă şi
t orentul noroios . acoperă şi
acest oraş. N umeroşi locuitori
ai Pompeiului sînt su rprinşi
de eru pţie, tn timp ce iau p arte
la un banchet funebru . Cîţiva
se refugiază in mausolee, cre-
zindu-se la adăpos t , ca, de
exemplu, femeia cu copilul,
care au fost găsiţi aici zdrobiţi
sub coloane.
Vila lui Diomede are o ga-
lerie interioară luminată. in-
spre grădină . Aici se păstrează,
de obicei, amforele cu vin.
Proprietarul, crezind că bol-
ţile criptoporticului oferă un
adăpost sigur, !şi aduce aici
familia şi cei patrusprezece
servitori. Soţia, cu gltul şi
Incheieturile de la mtini ln-
clrcate de bijuterii, cu un
copil Jn braţe, este Jnsoţitl
de fiul şi de fiica sa, lmpodo-
bitl şi ea cu bijuterii de aur.
Capul familiei are prevederea
sl depoziteze Jn criptopor-
tic pline, fructe şi tot felul
de alte provizii, pentru a pu-
tea astfel rezista ptnl la In·
cetarea potopului d& cenuşA.
46
Atrium cu rte pătrată, centru princi pal al casei romane
Comitlum loc de adunare pentru a legeri
Compluvlum o rificiu în mijlocul acoperişului atriumulu i, permi-
ţînd strîngerea apei de ploaie
Crlptoportlc: portic (galerie mărg i nită de o colonadă) subteran
Exedru con strucţie semicirculară sau rectangulară care se deschidea
sp re un po rtic
Lapllf mici pietre vu lcanice
Palestri loc publ ic, unde se prac.tica g imnast ica
Tablinum camera de primit -oaspeţ i in casa ro m a n ă
Bagă intr-un sac din . pînză Moare din cauza gazelor no-
zece piese de aur şi optzeci cive. Din mîinile crispate de
şi opt de argint. Şi, cu cheia agonie ti scapă o pungă din
tn mină, se tndreaptă, împre- piele tn care se află to ată a ve-
ună cu un sclav, spre ieşire. rea sa: două piese din aur,
N-ajung tn să departe ; chiar nouăzeci din argint şi trei-
in prag, stăpîn şi sclav se pră­ sprezece din bronz.
buşesc fără vi aţă, pe stratul Mai norocos, P . Cornelius
de cenuşă . Nici cei refugiaţi Tages trimite să i se aducă
în .criptopor tic nu au o s~artă statuia Efebului din grădină,
mai bună . Sînt sufocaţi de o tnfăşoară tn ctrpe _şi fuge
cenu-şă şi asfixiaţi de gazele cu . ea. In schimb, tn cas a pre-
n ocive. O tînără fată încearcă otului Amandus, nouă din
zadarnic să-şi ascundă capul membrii familiei nu reuşesc
sub tunică. să ajungă nici ptnă tn stradă
Puţin mai departe, in Vila şi mor chiar tn vestibul. In
Misterelor (un edificiu deco- casa lui Paquius Proculus,
rat cu celebre picturi) s-au şapte copii, care se adăpos­
tesc tn exedru, stnt tngropaţi
descoperit unsprezece corpuri:
la primul etaj, trei femei care, de vii sub dărtmăturile pri-
prăbuşindu -se odată cu partea mului etaj.
superioară a casei, au fost
strivite sub dărimături. Cei
şase meşteri care executau
lucrările de restaurare a vi-
O vktlma Ilustri:
lei, adăp_ostindu-se la subsol,
au munt ac()lo. O tînără a
Pllnlu cel Băb1n
murit chiar ltngă uşa vilei. Nici clădirile publice sau
Portarul s-a ascuns într-o că­ religioase nu se dovedesc a
mară îngustă, lnchisă ermetic, fi un adăpost mai sigur dectt
·şi a pierit tnăuntru. casele particulare. Strtnşi tn
jurul mesei pe care se afli
In casa cunoscută sub nu-
mele de casa lui Meandru, lo- pline, vin, păsări, ouă şi peşte,
catarii se Jngrămădesc Jn ta- preoţii măntncl. !ngroz1ţi de
blinum. Doi bătr1ni şi doi erupţie, Jncredinţează tezau-
adulţi se prăbuşesc Ungă in- rul templului unuia dintre ei.
trare. Văztnd că la.Pilii au li dau In grijă sacul In care au
atins In atrium o Jnălţime de tngrl.mădit banii de aur, sta•
2,50 m, sclavii de la etaj se tuetele, cupele. Oricit se gri·
hotlrlsc si fugi.. Unul din- beşte tnsl nenorocitul nu a·
tre ei, ţintnd o lanternA de junge mai departe de colţul
atrlzii Abundenţei. Se prl·
bronz ln mlni, mer$.e Jn capul
şirului, urmat de cellalţi noul.. bu,eşte şi conţinutul sacului
Nu reuşesc declt sl coboare se Jmpd,tie pe jos. Doi din·
sce.ra de lemn. Mor Intre tre tnsoţ1torii sl{ atnt striviţi
scari. ti uşi.. Doul. femei, Jn cldere de o bucati din co-
care, dimpotrivA, preferi. sl lonada forumului ·triun~~ular.
se adlposteucl la primul etaj, Ceilalţi mor asfixiaţi nd o
scari, Jn spatele bucltlrie!.
sint Jngropate sub acoperitul Un altul, tncerclnd l i gisead
care cedeazA. !n locuinţa din o ietire, sparge cu toporul doi
spa~ele casei, aupraveghetorul ·pereţi. Se prl.bu,ette ln faţa
sclavilor coboarA tn clmlruţa celui de-al treilea. Cuarma
sa şi se ascunde sub perne. gladiatorilor ae transformi
pentru ocupanţii ei tntr-o cap-
cană a morţii. Doi dintre gla-
d~tori, puşi tn lanţuri t!l
acel moment, pier fără ca m-
meni să se preocupe de soarta
lor. Şaizeci şi trei de persoane
mor tn diferitele camere ale
cazărmii tn care s-au adăpos­
tit. Printre ele, o nobilă din
Pompei, purtînd nişte biju-
terii superbe - colier de sma-
ralde, cercei, brăţări - venită
să-şi exerime probabil admi-
raţia faţă de unul dintre eroii
din arenă.
In palest1'4. cei pe care por-
ticul nu t -C:L zdrobit tn cădere
se prăbuşesc tn cenuşa fier-
binte care acoperă curtea: un
chirurg purtlndu-şi trusa şi
un atlet tlnăr, cu flaconul cu
ulei. Cei care s-au refugiat tn
camerele de serviciu îşi gă­
sesc moartea pe loc.
Nici cei care tncearcă să fugă
spre porţile meridionale nu
reuşesc să scape. Ctţiva din-
tre ei stnt striviţi, chiar în
forum, de coloanele care se
prăbuşesc. Pe uliţa Schelete-
lor s-au găsit şapte corpuri.
Printre ele şi al unei femei tn-
sărcinate. Inttrziind pentru
a-şi aduna bijuteriile, argintă­
ria şi banii şi ca să-şi tncuie
casa cu cheia, n-a ajuns mai
departe şi s-a prăbuşit tn
cenuşă pe uliţă . Nu departe
de ea s-au găsit corpurile unei
femei şi al unei fete de patru-
sprezece ani. In anul 1962,
ltngă poarta Nuceria, s-au des-
coperit treisprezece morţi.
Trei familii care se adăposti­
seră tn aceeaşi casă. La un
moment dat, cei treisprezece
tncercaseră să iasă. In faţii
mergea un sclav, purttnd pe
umăr un sac cu provizii pen-
tru drum. El a c~zut dobortt
attt de greutatea sacului, ctt
şi de forţa cu care sufla vtn-
tul. In spatele lui, doi blieţi
ţintndu-se de mtnl, urmaţi de
membrii uneia din cele trei
familii: mama, tatll şi o fe-
tiţA. Femeia a clzut tn ge-
nunchi. Ca sA se fereascA de
vaporii ucigltori, ţinea la gurl
o bucatA. de stofl. Blrbatul tn
vtrstl, care !ncheia şirul, a
alunecat. S-a tncordat dis-
perat, sprijinindu-se tn braţe,
a Incercat sA se ridice şi al
vinl tn ajutorul alor sli, spre
care ti-a Indreptat ultima pri-
•
vsre.
Pliniu cel Ttnlr (care avea pe
atunci 17 ani) descrie panica lo-
cuitorilor din Misenum, aflat
la ctţiva kilometri de locul ca- proprietarilor din Hercula-
tastrofei. La 25 august, a neum, amiralul nu reuşeşte
doua zi după erupţie, ei tşi la 24 august, orele 16, să se
părăsesc casele, pe pereţii că­ apropie de mal, tntr-atlt este
rora au apărut crăpături. Fug de puternic torentul noroios
pe drumuri care li se s~rpă sub care tnneacă complet oraşul.
picioare, tn timp ce norii le La ora aceea, Pompei este
ascund privirii oraşul Capri deja tngropat sub un strat gros
şi Capul Misenum. Soarele nu de cenuşă. Lui Pliniu cel Bătrîn
se mai vede. Fugarii cred că nu-i mai rămtne decit să
se apropie sfîrşitul lumii. In se refugieze la Stabies, la
curtnd însă vîntul împrăştie prietenul său Pomponianus.
norul de cen uşă şi se face din Noaptea, ploaia de cenuşă se
nou lumină . Pliniu cel Ttnăr tnteţeşte, mişcările seismice se
se poate retntoarce la Mise- repetă. In dimineaţa zilei de
num, acoperit ca de zăpadă, 25 august, Pliniu părăseşte
cu un strat gros de cenuşă.
Nu păţesc nimic nici el, nici tn fu gă vila lui Pomponianus,
mama sa, nici prietenii lor. care ameninţă să se prăbuşeas­
că . Ca să se apere de ploaia
Dar unchiul său, Pliniu cel
Bătrln, amiralul flotei din Mi-
de pietre ponce, Pliniu şi prie-
senum, moare asfixiat. Ple- tenii săi tşi pun pe cap perne,
cat cu un vas rapid in ajutorul pe care le fixează cu feşe.
Tn centrul actualului oraş italian Torre Annunziata (vechiul Oplon-
tis), a fost recent descoperiM o ,.vi/la" asemdndtoare cu cele din Pom-
pei , Cele doud oraşe se aflau la micd distanţd unul de celdlalt .
Tn acea zi funestd a anului 79. ctnd erupţia Vezuviului a distrus
numeroase aşezdri şi a tngropat multe vieţi omeneşti, clddirea era
nelocuitd de către stdptnii ei. Au fost gdsite numai doud corpuri, pro-
babil ale munc~torilor sau ale unor servitori. Vi/la aparţinea Popeei-Sa-
bina, faimoasa soţie a tmpdratului Nero . O inscripţie de pe o am(ord,
.. Secunda Popeea", tntdreşte aceastd ipotezd. Popeea trimitea vasul
lui Secundus, şi cine altul ar fi putut trimite un dar, dacd nu proprie-
tarul? De asemenea, pe unul dintre pereţi se a(ld o inscripţie : .. Traconus
mnesteis Beril/os" (Traconus, aminteşte-ţi de Beriltos ); or b.eril/os era
un libert al lui Nero.
Clddirea dispunea de fhcdperi mai numeroase şi mai mari decll
ale locuinţelor romane obişnuite. E.ra o locuinţd bogatd, somptuoasd tn
care palpita o viaţd (ericitd, lipsitd de griji, plind de pldc~~i, tn care se
discutau politicd, comerţ, filozofie, se (dceau tranzacţii. Marea sa
piscind, grddin ile interioare, serviciile igienice impecabile. micile
tncdperi pictate stnt o vie mdrturie a unei existenţe senine, tntrerupte
brusc .
Ce ştim despre oraşul Oplontis? Nici unul din scriitorii antici nu
aminteşte despre aceastd localitate. Şi totuşi, Oplontls a existat. Unica
mdrturie a ex istenţei sale este Tabu/a Peutingeriana. Pictatd pe perga-
ment tn cinci culori , tn sec. XI, aceasta este copia unei hdrţi din se~. III,
core traseazd drumurile romane de pe coastele Britanie/ tn India şi din
Africa ptnd la Roma. Ea a fost descoper/td tn sec. XV de clJrtu-
rarul german Conrod Peutlnger, de unde a luat ş i numele. Origl·
nolul roman a fost desenat, fdrd tndo lallJ, dupd Imensa hortd a
tntregllluml, executaM tn plotrd, care exista dupd ctt se pare tn Piaţa
Forumului. Pe Tabu/a PeutlngerlanlJ, numele Oplontis este foarte vizibil
şi oraşul poate fi localizat pe teritoriul actualului Torre Annunzlata.
VIItorul poate ne va aduce mal multe dovezi tn sprijinul existenţei
acestui oraş, despre core ptnd acum nu se ştia nimic şi core a dlsplJrut
odatlJ cu Pompe/, tn cataclismul din 79.
Nicolae N. RlDULESCU
47

Nu pot insă ieşi tn larg pentru
că marea este furioasă. Mor
asfixiaţi pe mal, din cauza
fumului Şl a vaporilor d e sulf.
Pliniu cel Bătrtn este un
mort ilustru 1• Dar ctte dis-
pariţii anonime, ctte destine
sfărtmate, pe care secolele
1e-au ingropat tn uitare, tn
această regiune care · şi-a păs­
trat attta timp secretele .. ~
Abia tn 1763, datorită unei
inscripţii care s-a descoperit,
CIVITA (cetatea) şi-a redo-
bindit identitatea şi a rede-
venit Pompei. Ce ştim noi
tnsă astăzi despre acest oraş
tngropat şi despre locuitorii lui?
Cutremunal de
pitmlnt din 62
Recunoaştemvatra satului
primitiv al oscilor (veche
populaţie din Italia Centrală),
sat de pescari şi de agricultori,
după dispoziţia dezordonată
a reţelei de drumuri, pe care
nici grecii, nici etruscii, nici
romanii nu au reuşit să o co-
recteze. Despre dominaţia
greacă, tntr-o primă perioadă,
tntre 760 şi 740 te.n ., ne vor-
beşte templul doric, aflat pe
o terasă din apropierea căilor
de acces spre port. De la 524
la 474 t.e.n ., negustorilor greci
le urmează ocupanţii etrusci.
Pompei este introdus tn or-
bita oraşului maritim Cumae,
etruscii căuttnd tn provincia
Campania o ieşire spre Marea
Tireniană. Dominaţia lor nu
durează d ectt cincizeci de
ani şi, tntre 474 şi 424 t. e.n .,
Pompeiul este din nou gre-
cesc. Grecii sînt cei care ri-
dică un zid, grupuri de case
( insulae), lungi şi tnguste,
care se tnscriu Jntr-un romb.
Perioada samnită care ur-
mează marchează profund
Pompeiul. Sarqniţii, ţlrani pri-
mitivi din Abruzzi şi din Ca-
labria, cuceresc fără milă pă­
mtnturile fertile din Campania.
O ramură a lor se stabileşte
Jn ctmpia bogată (campus),
de la care li s-a tras Şl nu-
mele: campani. Aceştia ocupă
şi oraşul Pomri şi astfel nu
tnttrzie să fac cunoştinţă cu
1 Calus Pllnlus Secundus (PJinlu
cel Ba.trln) a scris un tratat despre
oratorle (Studioaus) şl o lucrare tn
opt clrţl despre InCertitudinile lim-
bajului, dar cea mal importanta. operl
a sa este Istoria naturalc:l, concepută
ca o enclclopedle, o adevllrată sinteză
a cuno,ttnţelor epocu. tn 79, Pllniu
cel Bltrlp avea 55 ani
48
Roma cea puternică, care că­
uta ieşir.e Ia mare spre Sud.
La sfîrşitul sec. IV t.e.n.,
Pompei este vasal Romei, dar
tşi păstrează tncă fizionomia
samnită. El rămtne un oraş
de trafic comercial şi militar.
Un oraş deschis influenţelor
romane şi greceşti.
În martie 90 t.e.n ., toată
Campania se revoltă impotriva
Romei. tn iunie, generalul ro-
man Sylla • asediază oraşul.
Vara ti bombardează zidurile
cu ghi ulele mari de piatră, pe
care este scris numele său .
Pompeiul nu mai are decit o
singură soluţie: să se predea.
Aceste evenimente a u loc in
perioada cuprinsă tntre vara
şi toamna anului 89 te.n .
De acum Pompeiul samnit,
Pompeiul războinic încetează
să mai existe. Rămîne numai
Pompeiul roman, Pompeiul
paşnic .
Oraşul cunoaşte o viaţă cal-
mă, de bunăstare, într-o Cam-
panie pe care Sylla o coloni-
zează, tncepînd din 80 t.e.n.,
cu soldaţii săi credincioşi. El
rămîne fidel trecutului său.
Păstrează, c,hiar cind nu mai
foloseşte la nimic, zidul de
protecţie ce-l înconjură. Creş­
terea numărulu i populaţiei
determină o ac ută criză de
locui nţe. Patricienii tncep
să-şi ridice case, caract erizate
printr-o arhitectură de avan-
gardă. Nevoia de aer şi de
lumină, preferinţa pentru viaţa
in mijlocul naturii se regă­
sesc la pături tot mai largi ale
populaţiei. Pompeienii :profită
de binefacerile civilizaţiei ro-
mane : construiesc temple, ter-
me, t eatre, amfiteatre, pales-
tre.
La 5 februarie 62 e.n.,
Pompeiul este epicentrul unui
mare cutremur. Febrila acti-
vitate de construcţi e este în-
treruptă brusc. Arcuri de
triumf, t emple şi porţi sînt
distruse. Nimic nu-1 descura-
jează tnsă p e locuitori. Se-
neca consacră cartea VI din
Queastiones naturales tocmai
unui astfel de cataclism, cu
dorinţa de a linişti spiritele,
deoarece multă vreme tncă
Pompeiul nu est e decît ruine.
Totuşi, pompeienii se apu că,
plini de curaj , să retnvie ce-
tatea. Dar ritmul reconstruc-
ţiei se desfăşoară lent. Unele
prăvălii nu incep să fie repa-
rate decît în 73 sau chiar Jn
)
75. În 79 există incă case in
care reP.araţiile abia au în-
ceput. În perioada aceasta,
locuitorii bogaţi se retrag în
casele lor de la ţară. Restul
populaţiei trebuie să trăiască
în locuinţe improvizate, din
lemn, sau provizoriu amena-
jate în casele sinistrate, întă­
rite cu stilpi din lemn. Lo-
cuinţele acestea servesc de
a~ăpost şi ţăranilor veniţi tn
număr mare, pentru a parti-
cipa la lucrările de reconstruc-
ţie . Se acordă din ce tn ce mai
multă importanţă vieţii co-
merciale, iar mîna de lucru a
meşteşugarilor şi a lucrători­
lor este foarte preţuită. În
acelaşi timp, sporeşte numărul
păturii nevoiaşe a locuitorilor
din Pompei.
Toate acestea sînt date im-
portante pentru cel care vrea
să cunoască Pompeiul, aşa
cum era el cind a fost acoperit
de lavă; · în anul 79: un oraş
tn plină reconstrucţie. Nici
un monument civil sau reli-
gios din forum nu fusese ter-
minat; piaţa centrală era ne-
pavată, postamentele pe care
trebuiau să se ridice statuile
personalităţilor de sea nă işi
aşteptau plăcile de marmură.
Capttoliul .în ruină, bazilica
cu colonada căzută, curia
abandonată, comitiumul gol,
edificiile neterminate. Acesta
era spectacolul dezolant pe
care locuitorii Pompeiului il
aveau tn faţa ochilor zi de zi.
Spectacol identic cu cel pe
care il contemplăm noi astăzi :
ruina impunătoare a unui an-
samblu arhitectural, care tntre
anii 62 şi 79 nu fusese Jncă ri-
dicat in întregime. Aprovizio-
narea cu apă a oraşului nu
era nici ea bine organizată.
Restabilirea economiei după
cutremurul din 62 era lentă
şi limita mijloacele financi-
are destinate reconstrucţiei.
De fapt, tn 79, Pompeiul
era tn primul rtnd un oraş dis-
trus, tn reconstrucţie. Un
oraş părăsit de o bună parte
din aristocraţia sa tradiţio­
nală şi invadat de o mulţime
de oameni sărmani care lu-
crau, de multe ori tn condiţii
dificile, pe un imens şantier.
Un oraş ca toate celelalte din
Campania.
In romlnette de
Ana-Mihaela MINOIU
 Inceput de veac XX. In principalele capitale
europene se deallşoarl o asidui activitate
diplomatici. Dupl o tentativA nereuşftl de
allanţl cu Germania, oamenii politici britanici
iti indreaptA privirile spre Franţa 1 • Di scuţiile
sint de duratl, Interesele divergente ale celor
doul mari puteri fiind greu de impAcat. Dupl
trei ani, in aprilie 1904, ca urmare a semnArii
acordului anglo-francez, se pune baza unul
nou bloc Imperialist, Antanta Cordlall, pe
lingi cel mal vechi - Tripla AliantA -
constituit din Germania, Austro-Ungarla şi
Italia (mal 1882). Dar mal bine sl-1 llslm, in
continuare, pe scriitorul Andri Maurols, sl
evoce crearea noii coaliţii a marilor puteri şi
ciocnirile dintre cele doul blocuri polltico-
mflltare rlvale, care vor duce in final la declan-
şarea primei conflagraţii mondiale.

ANDRE MAUROIS,
membru al Academiei Franceze

Dinspre partea fanceză,
Chamberlain avea să tnttlnească
un partener <ilispus întru totul
să-i urmeze avansurile. Del-
casset era un om politic de o
1 Maoaztn istoric, nr. 11/1979.
• T~opblle Delcass~ (1852-t 923), om
politic fran cez, ocupă primul post
mlnlsterlal In 1893. tn tunle i 898
devine ministrul Afacerilor Externe,
portotollu pe care-i menţine, succesiv,
In şase cabinete - ptna. tn tunle 1905.
Unul dintre creatorii Antantel Cor-
diale.
factură cu totul aparte. Incă
de ctnd intrase In guvern, el
se consacrase Afacerilor Ex-
terne, ColoniilOl şi Marinei.
Urmărind cu tenacitate·o ope-
ră pe care o considera de im-
portanţă capitală [alianţa cu
Marea Brjtanie] el i-a dedicat
Intreaga sa activitate.
Delcasse tşi fixase două o-
biective: cîştigarea de aliaţi
şi extinderea Imperiului fran-
cez In Africa. Ajutat de Bar-
rerea, Delcasse a stabilit, in
1900, relaţii mai strînse cu
Italia. lnceptnd din 1898,
ba chiar şi In cursul incidentu-
'Camllle Barrere (1851-1940), In-
tre 1897 şl 1924 ambasadorul Franţei
la Roma.

49
lui de la Fashoda1 , pe ministrul
de Externe 1-a preocupat posi-
bilitatea unei înţelegeri franco-
engleze. Pentru a o pregăti
a trimis la Londra pe unul
dintre cei mai buni diplomaţi :
dl. Paul Cambon1 .
Seria misiunilor, încredinţate
acestuia de către Delcass~. a
inceput prin prezentarea, la
tndepărtaţi de englezi din Egipt,
1
co l onlaliştti ·rrancezi Incearca sll-şl ia
revanşa tn bazinul Nilului superior.
Expediţia căpitanului 1ean Baptiste
Marchand, plectnd din Congo francez
(iulie t 896 ), atinge Nilul tn toamna
lui 1898, ocupind Fashoda cu t 09 sol-
dati şi 8 ofiţeri. Scurt timp dupll
aceea pe Nil apare un prim eşalon
englez format din 3 200 oameni,
comandaţi de generalul lord H erbert
Kitcbener. Sub o astfel de presiune,
evacuarea tortului şi pierderea pozi-
ţiei pe Nilul su perior de către fran-
cezi a rost Jnevitabllll.
s Paul Cambon ( t 843-t 924), diplo-
mat de carieră, ambasadorul Franţei
tn Anglia tntre 1898 şi 1920.
ln p. 49 : preşf(lintele Laubet U primeş·
te la Paria pe Eduard V II (mai 1903)
Wilhelm 11 la bordul nal)ei " Rege~
Albert" (martie 1904)
Londra, lordului Salisbury, a
unui proiect de delimitare a
zonelor de influenţă engleze
şi franceze in Africa Centrală.
Tratativele tn această pro-
blemă s-au tncheiat r epede şi
cu un succes deplin. Df. Cam-
bon a sugerat ideea că şi
alte numeroase probleme liti-
gioase ar putea fi rezolvate
tn acelaşi spirit amical. Lor-
dul Salisbury a clătinat din
cap surtztnd : "Dl. Delcasse şi
actualul dv. guvern îmi in-
spiră cea mai deplină încre-
dere; dar, in ctteva luni, gu-
vernul nostru va fi probabil
răsturnat iar cel ce va veni
va proceda in vers dectt noi.
Nu, trebuie să mai aşteptăm
puţin" . La Palatul Buckin-
gham, cu prilejul dineului din
8 februarie (1902), Cambon a
fost aşezat ltngă rege, care
i-a sfus: "Lansdowne (mi-
nistru de Externe care i-a
succedat lordului Salisbury]
mi-a arătat proiectul dumnea-
voastră; este excelent, tre-
buie să pers everaţi in această
direcţie . Am vorbit despre
asta şi cu prinţul de Walles.
Puteţi să discutaţi proiectul şi
cu el".
Era tn·perioada in care, nego-
cierile cu Germania eşuînd
definitiv, anumiţi oameni poli-
tici englezi, in special Chamber-
lain, înşelat tn aşteptările sale
de Biilow, intenţi onau să tra-
teze cu Franţa. La 28 februa-
rie 1902, baronul Eckardstein,
insArcinatul cu afaceri al Ger-
maniei, a observat că, după
dineu, la Marlborough House,
Chamberlain şi Cambon s-au
Indreptat către o masă de
biliard. Urmărindu-i, diplo-
matul german şi-a notat că
aceştia au avut o vie discuţie
timp de 28 minute. "Fireşte
el nu mi-am putut da seama
de conţinutul conversaţiei dar
am Inregistrat cuvintele Maroc
şi Egipt. De tndată ce ambasa-
dorul Frantei s-a desplrţit
de Chamber ain, m-am dus si
vorbesc cu el. S-a pltns de
atitudinea presei germane faţA.
de el : dVJ.-am sAturat ptnl
peste cap de un asemenea
tratadient ... Nu mai poate fi
vorba de o cooperare tntre
Anglia ti Germania•" . Pe
ctnd Eckardstein ae pregAtea
si plece, regele i-a spus : "Fran-
ţa ne solicitA mai mult dectt
orictnd· si ne tnţelegem cu ea.
va. fi, probabil, mai bine, pen-
tru a pune capAt diferendelor, tJl
1
ajungem la această lnţelegere ...
Anglia nu doreşte dectt pacea,
stabilitatea şi posibilitatea de
a trăi tn rel~ţii prieteneşti cu
toate celelalte ţări". Eduard
i-a oferit lui Eckardstein o
havană. groasă şi un whisky
and soda; părea a fi intr-o
di ;p~ziţie excelentă. Eckard-
stein şi-a băut paharul şi şi-a
fumat ţigara in silă , dîndu-şi
seama de ironia cu care era
tratat. Chiar tn ace eaşi seară,
Chamberlain, reintors acasă,
îi relata fiului să u Austin,
frecindu-şi miinile: "Cred că
Eutem incepe negocierile cu
Franţa . Am vorbit cu Cam-
bon despre Maroc. Ochii ti
străluceau şi nu mi-am ima-
ginat că francezii acordă aces-
tei chestiuni o asemenea im-
p :>rtanţă . Vom putea, proba-
bil, să lichidăm ipoteca egi~­
teană, in schimbul Marocului '.
Fără să o şti e , raţionamen­
t ele sale coincideau fn. această
privinţă cu cele ale lui Delcasse.
Dar nici unul din cei doi oa-
meni de stat n-ar fi putut, tn
împrejurările respective, să ob-
ţină adeziunea colegilor săi
din guvern, şi cu atit mai puţin
a opiniei ~ublice din ţările
lor. Una dm nenorociriie ce
bîntuiau Europa in a~ele vre-
muri era imaginea falsă pe
care marile naţiuni şi le fQr-
maseră, unele despre celelalte.
Anglia, suryrinsă. de bătălia
dintre part1dele politice sttr-
nită de afacerea Dreyfus3 tn
Franţa, nu avea tncredeie nici
tn stabilitatea politică şi nici
tn puterea acesteia. Franţa,
tncă tnfierbtntată de afacerea
Fashoda, nu credea tn buna-
credinţă a Angliei. Şi, mai ales,
guvernul său nu voia ca, tn
schimbul unei prietenii nesi-
gure, si primejduiască alianţa
cu Rusia. Anglia şi Rusia,
de o jumătate de secol, se
observau cu o suspiciune reci-
procă .
De aceea, tn ciuda viei do-
rinţe care-1 anima pe Delcus6,
şi mai ales pe Cambon, de a
urni din loc negocierile, aces-
tea, iniţiate de mai multe ori
tn cursul anului 1902, ajun-
geau de fiecare dati si ae tm-
potmoleascl. O alti cauzl a
1mpasului era atitudinea di-
plomaţilor francezi din Maroc,
• Procea celebru Intentat ottterulul
francez Altred Dreytua· la attrtltul
aec. XIX. Aou&&t '' condamnat pen-
tru aptonaJ (t884). a toat fl'&ţlat
(1888) '' reabtutat· (1·906). Prooeaul
a divizat Franţa tn doul tabere.
 care vedeau In fiecare act
ostil al sultanului o dovadă. a
perfidiei guvernului englez.
Realitatea era că., dimpotrivă.,
Nicolson, ministrul englez In
Maroc, nu contenea (faptul
se poate constata citindu-i co-
respondenţa) să-i sugereze sul-
tanului un acord cu francezii.
Iritat de neghio bia colegilor
săi din Maroc, Cambon dorea
un acord cu englezii tn chestiu-
nile · marocane. "ln această.
problemă - susţinea el faţă. de
lordul Lansdowne - trebuie
să discutăm ctt se poate de
temeinic, să. ne spunem şi
unii şi ceilalţi pretenţiile, să.
ne punem de acord asupra in-
tenţiilor noastre ; altfel, vom
fi la discreţia oricărui inci-
dent care s-ar ivi"
Eduard VII
farmeci 1P arlsul
ln cursul sărbătorilor din
iarna 1902-1903 tratativele
s-au Intrerupt. De altfel. ln-
suşi Delcass~ Incepuse să. ter-
giverseze lucruriletntructt acor-
dul franco-spaniol tn problema
marocană. nu era inel perfectat.
In acest timp, prin eforturile
unor oameni ca Sir Thomas
Barclay, opinia publică. din
Anglia şi Franţa se arăta fa-
vorabilă. unei apropieri ; dar na-
ţionaliştii francezi manifestau,
în continuare, o ostilitate vio-
lentă. faţă. de Marea Britanie.
La 2 februade, 1903, Times a
fost primul ziar care a anunţat
că. Delcass~ a propus un proiect
de reglementare a tuturor li-
tigiilor dintre cele două. ţă.ri
privind Africa de Nord, pre-
cizind lnsă. că ministrului fran-
cez nu i se dăduse Inci nici un
răspuns. In martie acelaşi ~n.
re~ele Eduard a luat personal
imţiativa unui demers, des-
tinat a recuceri masele popu-
lare franceze.
Iată ce-i scria In acest sens
Cambon lui Delca~ la 25
martie 1903: "Tocmai acum
lordul Lansdowne m-a infor-
mat ci regele line foarte mult
si-1 lnt!lneasc pe preşedintele
Republicii franceze. L-am In-
trebat pe secretarul de Stat
pentru Afacerile Externe da-
el crede el regele se va
limita la o simpli vizitl aau
va accepta cu plAcere, din
partea pretedintelui, o in-
vitaţie la un dejun aau la
un dineu? Lordul Lanadowne
mi-a rlspuns el-i este utor
să.afle ce anume va fi mai agrea-
bil suveranului său şi că mă.
va informa confidenţial. A
adăugat ci, după aprecierea
lui, preferinţele regelui vor
Inclina pentru un dejun in-
tim la Elys~e, tmpreună cu
preşedintele Consiliului de mi-
niştri ti cu dumneavoastră. ... " .
Regele a cerut să fie primit
"pe ctt de oficial este cu pu-
tinţă.". lndrăzneţ proiect, pen-
tru că. era greu de prevAzut
ce primire ti va face Parisul.
Eduard a sosit In capitala
Prefedin~~ Franţei fi rt~le Annliei,
Franţei la 1 mai 1903. Domnul
Loubet1 i-a ie,it In Intimpinare
la Gara B01s de Boulogne.
In acea zi, prima pagini a
cotidianului (naţionalist) Pa-
t,it, portretul regelui Angliei
api.rea Incadrat de cele ale
lui Marchand 1, Kriiger•, Ioana
d'Arc' ti conetabilul Riche-
mont'. La trecerea trlsurii tn
1
Emlle Lou)tet (t838·1t29), om
politic francezt pretecUntele Republl·
cii Intre il99·t 808.
• Eate vorba de clpltanul Mar-
cband care cucertte Jl'uboda.
• Paul KrUrer (t 826-t 904), Pretedln·
tele RepubllcU Tranavaal, oare ti-a
aplrat cu arma fn mfnl ţara Intre
t 898·i 902 Impotriva enrteallor.
•Ioana d'Arc etut-uao, erolnl
rranceal a rlabolulul anrlo-trancea
de tOO anl Cf887-t468) .
• Conetabllul Rlcbemont (1398-
t 468), unul din cel mal valorotl re-
nerafl al lui Carol VII a oondua lup-
tele Impotriva enrleatlor tn Rlabolul
de too anl.
care se afla regele, mulţimea,
batjocoritoare, striga : "Trăiască
burii 1 Trăiască Rusia 1Td.iască
Marchand 1" , spre marea In-
curcă. tură. a lui Delcasse, a
cărui caleaşcă. urma imediat
după echipajul oficial. Unul
din tnsoţitorii lui Eduard ·VII
i s-a adresat suveranului : "Fran-
cezii mi ne iubesc" . Monarhul,
cu obişnuitul său bun-simţ, răs­
punse: "De ce ne-ar iubi?"
El afişa o mină bine dispusă,
saluttnd in dreapta şi tn stin-
ga. Repartizaţi tn trăsuri ală-
la balul de la Palatu l B~h ingham
turi de membrii suitei en-
gleze, demnitarii francezi se
străduiau s ă le abată atenţia,
discutind verzi şi usca te şi
semnaltndu-le britanicilor salu-
turile şi batistele fluturtnde,
putine la număr d e altfel.
Seara, Eduard a asistat, la
Th6atre-Fran9ais, la reprezen-
taţia cu piesa Cel4lalt p eYicol
scrisA de Maurice Donnay•.
La sosire, tn faţa teatrului,
din mulţime s-au auzit fluie-
rAturi. Domnului Crozier, di-
rectorul protocolului francez,
care a doua zi s-a interesat cu
oarecare sfialA asupra impresii-
lor din scara precedentA., r egele
i-a spus : "Mi se pare cA. am auzit
ctteva fluierituri.. . Dar nu .. .
N -am auzit nimic ... N -am auzit
• MaurJco Donnay (t869-t946), dra...
matura francez.
' nimic". In sală, publicul apăs­
trat o atitudine glacială. ln
cursul ~auzei, regele şi-a pă­
răsit loJa ş i s-a plimbat prin
foaier. Bonomia sa i-a obligat,
treptat, pe spectatori să ad-
mită că lipsa lor de curtoazie
era jenantă. A doua zi seara,
după trecerea trupelor tn revis-
tă la Vincennes şi participarea
la cursele de la Longchamps, re-
gele a participat la un spec-
tacol de operă . U n funcţio­
nar intrepid a plasat, ln
sală , printre oficialităţi , pe
prietenii personali ai r egelui;
acesta, din loja sa, i-a obser-
vat şi i-a arătat domnului
Loubet. Spectacolul a fost stră­
lucitor, iar primirea publi-
cului mai caldă . A treia zi,
la dineul de la Elys~e. ctnd s-a
toastat, suveranul a spus: "Am
cunoscut Parisul Incepind din
copilărie; am revenit aici de
nenumărate ori, admirind In-
totdeauna frumus eţea acestui
oraş unic şi inteligenţa locui-
torilor săi". Apoi a vorbit des-
pre prietenia dintre cele două
ţări şi despre dorinţa lui de
dezvoltare a acestei amiciţii.
Toastul, improvizat, rostit de
rege cu căldură , a fost, fi-
reşte, reprodus de toate zia-
rele, dovedindu-se de mare
efect.
In ziua plecării, mulţimea
nu mai striga "Trăiască burii 1"
ci "Trăiască regele 1" iar privi-
t orii luau cu asalt scaunele
şi băncile oferite in schimbul
unei taxe de anumiţi negustori,
pentru a vedea mai bine pe
"suveranul tuturor englezi-
.,
I or ... .
Cu preşedintele Loubet r e-
gele a purtat o convorbire
P'Dlitică, dtndu-i dreptate asu-
pra rolului Franţei in Maroc;
apoi, a vorbit fără conside-
raţi e, despre "ilustrul său ne-
pot" [kaiserul Wilhelm]. Mar-
chizul de Soveral, un prieten
portughez al suveranului, i-a
comunicat preşed intelui, fără
tndoială Indeplinind o misiune
regală : "Dacă dv. domnule pre-
şedinte , aţi dori-o, aţi putea
Inlesni apropierea a două mari
imperii : Marea Britanie şi Ru-
sia .. :·. Loubet se temea lnsă
ca nu cumva să- i neliniştească ·
pe ruşi. A răspuns că soarta nu
trebuie forţată, şi că, de altfel,
r egele Eduard şi Impăratul
Nicolae erau, ei tnşişi, sufi-
cient de aviz aţi tn aeeastă
chestiune pentru a aştepta
·momentul propice.
52
Curînd, dl. Loubet a fost
invitat, la rtndul său, sl facă
o vizită In Anglia. Iată ce ti
scria tn legătură cu aceasta
Cambon lui Delcass~: "Reve-
nind la Londra am găsit ora-
şul foarte entuziasmat de cl-
lătoria J?C care o va Intre•
prinde atei preşedintele. Lor-
dul-primar, Ungă care am
stat la un banchet, mi-a vor-
bit tot timpul despre această
vizită . Trebuie să vă inform~
că, atunci cind lordul-primar
primeşte un şef de stat, uzanţele
cer ca demnitarul englez să
fie innobilat. Vă tnchipuiţi ctt
ţine la aceasta".
Pentru a conferi voiajului
un caracter politic, s-a hotă­
rit ca Delcass~ să-1 lnsoţească
pe preşedinte, iar una din
dimineţi să fie rezervată con-
vorbirilor dintre miniştrii de
Externe ai celor două ţări.
"Veţi avea două ore Intregi
pentru a discuta Intre patru
ochi, tl lnştiinţa Cambon p e
Delcass~; gindesc că vă va
ajunge ... Seara, la Ambasadă.
consider ca, la masă, dv.
s ă. luaţi loc Intre lordul Lans-
downe şi . domnul Chamber-
lain; aceasta deoarece la ora
actual~, Chamberlain lnseam-
nă guvernul Angliei. Mai ştim
că, sătul de germani, doreşte
să treacă de partea noastră .
In aceste lmprejurări, cu care
p 1ate nu o sl ne mai Intilnim
niciodată, protocolul trebuie
sacrificat In favoarea politicii".
Regele a cerut ca domnul
Loubet sl fie Intrebat dacl
binevoi e şte, măcar o singuri
dată , să poarte ~antaloni
scurţi şi ciorapi lungt, pentru
C'a suveranul să-i poată con-
feri Ordinul J artiereil. Pre-
şedintele a răspuns el este
prea bătrln pentru a adopta
o asemenea ţinută, rug1ndu-l
pe suveran sl-1 ierte dacl
declină, In acelaşi timp. atit
pantalonii scurţi ctt şi "J artie-
ra".
Eduard s-a . ocupat perso-
nal, aşa cum li plăcea si o
facă, de toate amănuntele re-
cepţiei. Populaţia englezi a
'făcut oaspeţilor o primire de
o amabilitate atit de exube-
rantă lnctt cei lncrezători In
legenda impasibilităţii engleze
au rlmas t otal surpnnşi. "D~i
ne aflam la Londra. enşlezti
se comportau ca oamenit din
1 Ordin cavalereac Instituit tn tUS
sau tsn de regele Eduard III. 111111-
na ace~tul ordin se poartl pe aenun-
chlul attnr.
"Sudul Franţei", avea sl spu-
nl mai tirziu unul dintre
vizitatori, Falli~res 1 • Pe pinze
mari. lntinse de-a curmezişul
străzilor, se putea citi: Wel-
come to Mr. Loubetl (Bun
venit d-lui Loubetl), cite o-
dată chiar. pentru a exprima
un plus de simpatie, textele
erau scrise In francezi. Aşa
s-a făcut el, prin. cunoaşterea
aproximativi a limbii fran-
ceze, urarea "Long live the
President 1". ( Viaţllungl pre-
~dintelui 1 ) a dewnit... "Trl-
Jascllungul pre,edinte 1". Mul-
ţimii i-a pllcut chipul bltnd
al d-lui Loubet. Se puteau
au1.i oamenii din popor spt.·
nlnd: "He's a dear old man,
a decent bloke... Just a
nice little man in a silk hat"1 •
La dineul oferit In Pala-
tul Bucltinl(ham s-a vorbit des-
pre legăturile de prietenie exis-
tente Intre cele doul ţl.ri.
Dupl care, re~ele, 1-a Intre-
bat pe preşedmte dacl do-
reşte să deschidl, ImpreunA
cu regina, balul, Maiestatea
Sa ti ducesa de Connaught
alcAtuind perechea de vizavi.
Vldit lnsplimlntat. dl. Lou-
bet a Intrebat dacl nu putea
fi Inlocuit In acest dans de
ambasadorul slu. Ata s-a fi-
cut el regina a dansat cu dl.
Cambon. In timpul cadrilu-
lui, dl. Combarieu, secretar
general la Preşedinţia Repu-
blicii, vorbea prin gesturi cu
lordul Roberta•, care nu cu-
noştea nici un cuvint francez,
iar preşedintele Loubet tl fe·
licita pe lordul Rosebery pen-
tru cartea sa c,.omw~ll, pe
care n-o citise. Antanta Cor-
diall lncepea si se profileze.
Z.narlle
sint
Conform programului pus la
punct de Cambon, la 7 iunie
1903. ora 9.30, lordul Lans-
downe 1-a primit pe Del-
cass6. Trebuie observat el.
din clipa tn care cei doi minit-
• Armand Falll~rea (UU·ttat), •
politic francez, Pretedlntele JteJIU)ll-
cU (tt08-t9t3).
• Un bltrtnel cumteeade. un ID-
dlvld reapectabll... Un omuleţ • ·
patle. care DO&rtl Joben .
• Lord Fredertck Slelah Jtobel1l
(t832-ttU). feldm&ref&) -"a: a
comandat trupele enrleae ,.potrtn
burtlor.
 tri s-au decis să rezolve di-
sensiunile dintre ţările lor, ei
şi-au dat seama că aceste
, litigii erau neinsemnate tn
raport cu avantajele care ar
fi rezultat din incheierea unui
acord. Delcass~ a trecut fără
ezitare de la gtlcevile netn-
. ,semnate la problemele esen-
-ţiale, printre care aceea a
Marocului. Franţa nu dorea
să facă din această ţară o
colonie şi nici nu intenţiona să
se debaraseze de sultan; dim-
potrivă, aprecia că este mult
mai practic pentru ea să-1
păstreze, decit să instaleze
acolo o administraţie fran-
ceză. Lordul Lansdowne s-a
declarat dispus ca Anglia, tn
schimbul unor avantaje obţi­
nute in Egipt, să incredin-
ţeze francezilor pacificare~
Marocului . Aceasta cu condi-
ţia respectării a trei clauze :
1) să fie consultată şi Spania;
' 2) porturile marocane să ră­
mtnă deschise pentru comerţul
internaţional ; 3) TangeruP să
devină zonă internaţională.
Spre marea surpriză a lor-
dului Lansdowne, căruia ti
era greu ..să creadă că Franţa
ar putea acorda Marocului
aceeaşi importanţă pe care el
tnsuşi o acorda Egiptului, Del-
cass~ a răspuns că era pe
deplin de acord cu rezolvarea
de ansamblu a problemelor
africane şi că Egiptul făcea
parte dintr-o asemenea regle-
mentare. El a adăugat că
totul va fi destul de uşor de
rezolvat dacă se va trata,
concomitent, chestiunea maro-
cană cu cea egipteană . Marile
tratative fuseseră declanşate ...
Succesul tnttlnirii franco-en-
gleze i-a displăcut tmpăratului
Wilhelm. Cu ocazia regatelor
de la Kiel1 , kaiserul s-a intil-
nit cu ataşatul naval francez,
pe care 1-a pus tn gardă tn
1 tn acea epocă, aveau loc tratati-
ve Intre Franta şi Spania cu privire
la concillerea intereselor Imperialiste.
ale celor doul state In Maroc, tra-
tative lncbelate printr-un acord sem-
nat In Iunie 1904. In n olembrie i 91 2
a rost Incheiat un nou acord care pre-
vedea lmpArţlrea Maroculul In douA
protectorate, francez şi spaniol, şi o
zonAlnternaflonaiA - portul Tanger.
• Competiţ e nautl că internaţionalAi
traditionalA, organizati In portu
aerman Kiel.
privinţa diplomaţiei en,gleze.
Intre timp, negocierile franca-
engleze tnaintau destul de greu.
Renunţarea Angliei la influ-
enţa ei in Maroc nu li se părea
francezilor o compensaţie sufi-
cientă. Căci dacă englezii ur-
mau să aibă mtnă liberă tn
Egipt, francezii, pentru a fi in
aceeaşi situaţie tn Maroc, tre-
buiau să obţină consimţămin­
tul Spaniei şi al altor ţări
europene.
Poate că aceste dificultăţi
1-ar fi impiedicat pe lordul
Lansdowne să continue tra-
tativele. Ministrul englez era
tnsă incitat de lordul Cro-
mer, r eprezentantul Angliei in
Egipt. Acesta rămăsese uimit
şi inctntat să descopere că,
tn cele din urmă, francezii
erau gata să renunţe la Egipt.
De aceea, Cromer aprecia că
trebuia să se profite de o
asemenea situaţie, despre care
gtndea că n-ar putea să dureze
prea mult. ln tot cursul iernii
1903, Cromer l-a cicălit pe
lordul Lansdowne, să conti-
nue tratativele. Cromer a im-
pins dorinţa de reconciliere
pînă acolo tnctt a schimbat
numele localităţii Fashoda, h'-
K odok3. Cind, in cele din
urmă, in aprilie 1904, acordul
a fost semnat, Cromer a re-
marcat, pe bună dreptate:
"Originea adevărată a Antan-
tei Cordiale se găseşte in re-
zolvarea situaţiei specifice din
Egipt".
Convenţia din 1904 n-a
fost decit un acord colonial
dar el a constituit un model
perfect de rezolvare a liti-
giilor, întructt. a· satisfăcut
ambele părţi . Fiecare guvern
a făcut concesii; dar fiecare
era tn. măsură să le justifice
tn faţa Parla~entului ţării
sale, să scoată tn evidenţă
avantajele dobindite. Carac-
teristica esenţială a acordului'
consta tn recunoaşterea de
către englezi a drepturilor spe-
ciaie franceze in Maroc şi de
către francezi a celor engleze
In Egipt . El era completat cu
• Numele Fashoda amintea guver-
nanţUor fran cezi eşecul suferit In
aceastA localitate In 1898, cind tru-
pele franceze trebulserA sA se retragA
din faţa englezilor de pe Nilul supe-
rior.
o convenţie secretă, menită
să fixeze limitele zonei de
influenţă frapceză tn Maroc,
tn ipoteza tnţelegerii dintre
Franţa şi Spania. Cele două:
guverne - englez şi francez -
tşi yromiteau, reciproc, spri.-
jinu diplomatic pentru pune-
rea tn aplicare a convenţiei.
ln Camera Comunelor, înţele­
gerea a fost foarte bine pri-
mită, chiar şi pe băncii&
opoziţiei. Lordul Cromer nota
că zilele semnării tratatului
au fost cele mai fericite din
viaţa sa. ln Camera deputa-
ţilor din Franţa lnsă Del-
cass~ a fost destul de aspru
criticat. Despre el s-a spus că
schimbă drepturi ctştigate pe
speranţe: "Noi nu stntem încă
In Maroc, tn timp ce englezii
sint tn Egipt. afirmau Des-
chanel şi R~n~ Millet; Intre
altele, noi n-avem Inel asen-
timentul Germaniei" .
In romlnette ••
Serclu STANCIU
Centrul de cercetdri istorice
creot recent rn Franţa este rezul-
tatul reunirli Centrului de cercetare
o istoriei economice şi social-cultu-
rale cu Laboratorul de demogro fie
isto;icd şi cu echipa de studiere o
sistemelor şco/ore din Fronţo con-
temporond .
Noua instituţie. o edrei activitate
este coordonotd de Centrul Naţional
de Cercetare Ştiinţificd (C.N.R.S.)
- core atribuie anual uno. dintre
cele moi tnolte distincţii ştiinţifice
franceze, Medalia de aur - şi de
Şcoala de Tnolte Studii tn Ştiinţe So-
ciale (E .H.E.S.S.), se of/6 sub con-
ducerea lui joseph Goy şi tşi orien-
teozd activitatea tn cinci direcţii:
antropologie istorică, istorie şi
arheologie medievală, demogr.afie
istorică, istorie economică, isto-
rie. socială şi culturală.
Programele de cercetdri ocoperd
toate perioadele istorice, de la
antichitate lo epoca contemporond.
 In anul 1584, la moartea ~ţarulul rus lvan IV
cel Groaznic, tronul a revenit fiului alu,
Feodor lvanovlcl, ultimul reprezentant al
dlnastlel Rlurlk. Ţarina Maria Nagol, vlduva
ţarulul defunct, cu fiul lor, ţarevlclul Dimi-
trie fi cu toatl Curtea sa, a fost mutati de
la Moscova In oratul Ugllcl. Era hotArirea
Statului boierilor din Capltall care, de fapt,
o ~xllau pe ţarini, punind-o sub o supraveghere
severi.
Fire bolnlvlcloasl ti slab la minte, ţarul
Feodor lvanovlcl, pe atunci tn virstl de 27
ani, se temea de posibilele Intrigi ţesute de
familia mamei sale, in favoarea prlnţulul moş­
tenitor Dimitrie, care, in 1584, avea numai
doi ani. Se pare el in aceastl lzgonlre din Mos-
cova a familiei tarlnel se ascundea mina ce-
lui care ţinea, de fapt, frinele Imperiului lui
Feodor, a marelui boier BorJs Godunov. In-
teligent, cultivat, ambl1ioa, ahtiat dupl pu-
tere, fin politician fi f cind parte din antu-
rajul ţarulul ca frate al sotiei acestuia -
ţarina Irina - Godunov conducea, din um-
bri, toate treburile statului. Dealtfel, la nu-
mal o luni dupl moartea ţarulul Feodor .
54
(Ianuarie 1598), Borls Godunov se urca pe
tronul R-usiei, pe care avea al o ctrmulascl
timp de fapte ani, pinl la 13 aprilie 1605,
cind se stingea fulgerAtor din vlaţl.
La citva timp dupl sosirea sa la Uglfcf,
printul mottenltor Dimitrie a dlsplrut In mod
trag c. Asasinat sau accident?
Pe baza Izvoarelor documentare existente,
a cercetArilor intreprlnse In epoci, a Jubll-
clstlcll timpului, a mArturiilor strllne fi a
cercetlrllor intreprlnse tn secolele ce au ur-
mat, speclallttll sovietici au incercat, al re-
constituie In lumina adevlrulul Istoric, acest
moment ce a Inspirat pe A.S. Putkln in drama
Boris Godunov fi pe compozitorul M.P.
Musorgskl, creatorul operei omonime, al clrel
libret are la bazl drama pufklnlanl.
latl o relatare a faptelor, preluati sintetic
din revista Voprost istorii, nr. 9/ 1978 fi re-
prezentind ultimele rezultate ale Istoriografiei
sovietice cu privire la cele doul versiuni cu-
noscute in literatura Istorici despre moartea
fiului lui lvan cel Groaznic.
Titlul şi subtitlurile aparţin redacţiei noastre.
F.D.

"La data de 15 a acelei
luni [mai 1591, A. Z. ] s-a
tnttmplat o foarte mare ne-
norocire: ttnărul prinţ de nu-
mai opt ani, fiul fostului tm-
părat şi fratele tmpăratului
actual, a fost asasinat cu
cruzime şi trădare ; i s-a tă­
iat gttul tn prezenţa scumpei
lui mame, tmpărăteasa; s-au
mai tnttmplat tncă multe
fapte, la fel de neobişnuite,
pe care eu nu tndrăznesc să
le descriu, nu attt pentru că
ar fi obositor, ctt pentru că
este neplăcut şi periculos.
După aceea s-au produs răz­
meriţe şi nelegiUiri". Astfel
scria un anume J er6me Gor-
sey, călător englez aflat tn
Capitala ţarilor, lordului Barly
la 10 iunie 159!, deci la nici
o lună de la moartea ţare­
viciului Dimitrie. Dar să ve-
dem ce "fapte neobişnuite"
au avut loc tn acea primăvară
la Curtea ţarinei Maria.
15 mai 1591 . Oraşul U glici,
de pe domeniile coroanei, s-a
cutremurat sub dangătul clo-
potului de alarmă: la Curtea
princiară se zbătea tntre viaţă
şi moarte fratele mezin al
ţarului Feodor, prinJul Di-
mitrie. De la bun nceput,
gura lumii a decretat că ţa­
reviciul a fost asasinat şi a
stabilit că făptaşii ar fi fost
fiul şi . nepotul diaculuil Mi-
hail Biteagovski, - ce fu-
sese trimis de la Moscova -
dt şi fiul doicii ţareviciului,
Osip Volohov. tn curtnd, au
inceput cercetările, tntreprinse
sub conducerea boierului
V. I. Şuţski. Comisia de
cercetare a Intocmit actul pri-
1 ln evul mediu, scriitor la cancela-
rla ţarulul şi slujbaş al vistieriei; sub-
altern al marelui logotlt.
Scena m<>rtii
ţare viciului
Dimitrie,
aşa
cum apare
pe o icoana
din sec. XV 11
vitor la evenimentele din 15
mai, 1-a tnaintat ţarului Feo-
dor la 2 iunie şi, tn aceeaşi
zi, 1-a prezentat Sfintului Si-
nod. ln acest document se
afirmă că, tn joaca sa cu alţi
copii, ţareviciul, tn momentul
unei crize de epilepsie, s-a
străpuns cu un cuţit. Din dis-
poziţia guvernului, membrii
familiei Nagoi, acuzaţi că nu
1-au supravegheat pe . copil,
au fost trimişi tn temniţe.
Maria a fost călugărită la o
mănăstire . Sute de locuitori
ai oraşului , care participaseră
la răzmeriţa ce urmase acci-
dentului, au fost deportaţi
tn Siberia.
Ce spun martorii 1
Pe la mijlocul deceniului
şase al secolului nostru, in
literatura istorică a inceput
să răzbată tot mai insistent
55
 ideea implicării lui Boris Go-
dunov tn asasinarea ţarevi­
ciului. Unul dintre presupuşii
asasini, Mihail Biteagovski şi
intreaga sa familie erau cu-
noscuţi ca oamenii de casă ai
cumnatului ţarului. In legă­
tură cu circumstanţele morţii
lui Dimitrie, comisia condusă
de Ş uiski a pus la baza cer-
cetări lor depoziţiile martori-
lor . Est e vorba, in primul rind,
de relat area Vasilisei Volo-
h ova, doica ţareviciului, ctt
ş i d e scurtele mărturii ale
doicii Orina Tucikova, ale
p ost elnicesei Maria Kolobova
şi ale celor patru copii care se
jucau cu Dimitrie in momen-
t ul mo rţii lui.
Volohov a a povestit că Di-
mitrie era b olnav de epilep-
sie ; avusese crize şi ma1 ina-
inte, iar p enultima - la in-
ceputul lui aprilie. La 12 mai,
el s-a î mbolnăvit şi, deîndată
ce s-a făcut mai bine, mama
lui i-a p ermis, in ziua de 15
mai, d upă-amiază, să se plimbe
in curtea din spatele Palatu-
lui, sub supravegherea celor
do u ă doici şi a postelnice-
sei ; acolo, Dimitrie s-a jucat
cu copiii. Martora a adăugat
că , imediat ce ţareviciul s-a
injunghiat cu cuţitul , ţarina
Ma ria "a v enit in goana mare
în curte" şi a inceput să o lo-
veasc ă cu un lemn tn cap.
Potrivit d epoziţiei unui mem-
bru a l fa miliei Nagoi, ţarina a
fugit spre curte numai atunci
ctnd acolo oamenii au inceput
să strige. Cuprinsă de dispe-
r a re, ea "a spus că fiul Vo-
Johovei, Osip, cu feciorul şi
cu n ep otul diacului Mihail
Biteagovski, 1-au injunghiat
p e ţ areviciul Dimitrie" .
Clop otele au inceput să bată .
In curtea Palatului au venit
in fu gă " mulţi oameni de pe
do meniu", printre care şi Mi-
h ail Biteagovski, care s-a luat
la ceartă cu slugile. Ţarina
a d at dispoziţie s ă fie uci şi
Biteagovski cu fiul şi nepotul
său . E a "spunea celor adu-
naţi : <<ăşt ia sint asasinii ţa­
r eviciului >>". Osip, fiul Vasi-
lisei, se afla în acel mome nt
"la el acasă" . Dar, d e cum a
a uzit "gălăgie... mar e", a şi
fugit la Mihail Biteagovski.
• Aici 1-au î nhăţat oamenii ad-
ministra ţ iei şi 1-au adus îm-
pre ună cu mama şi cu suro-
rile lui, în faţa ţarinei, care
1-a numit ş i pe el asasin al ţa­
r eviciului. Osip a fost ucis pe
loc. Aceast a est e v ersiunea fap-
56
telor expusă de Volohova. In
cursul cercetărilor, relatarea
s-a repetat cu completări şi
schimbări, nesemnificative
pentru tnţelegerea esenţială a
evenimentelor de la 15 mai.
Copiii care se j ucaseră cu
ţareviciul, interogaţi de co-
misie, s-au limitat la un scurt
răspuns colectiv : "ţareviciul
se juca cu un cuţitaş, tmpreună
cu ei, in. curtea din spatele
Palatului ; ctnd l-a cuprins
criza de epilepsie, s-a prăbu­
şit peste . cuţit" . Răspunzînd
la o intrebare, ei au mărtu ­
risit că in acel moment, in
afară de ei, mai erau cu ţare­
viciul doica Orina Tucikova
şi postelniceasa Maria Ko-
lobova. Ei nu au pomenit-o
pe V asilisa, spunind că erau
"doară ei, patru oameni, cu
doica şi cu postelniceasa" .
Dar dacă băieţh au uitat să o
amintească pe Vasilisa, tot
atit de bine ar fi putut uita
ei şi de prezenţa altor persoane.
Laconice sint şi relatările
doicii Orina şi ale postelni-
cesei Maria. Ele amintesc nu-
mai faptul că ţareviciul avea
"un cuţit in mină şi cu el s-a
fn junghiat". Doica a mai adă­
ugat că ţareviciul a murit in
braţele ei şi s-a căinat că ea
"nu 1-a ferit" . Mai tirziu,
după hotărîrea Sfintului Si-
nod, doica şi bărbatul ei au
fost chemaţi , din motive ne-
cunoscute, la Moscova, iar
pe drum au fost păziţi ca să
nu fugă .
Depoziţiile celor două doici
nu sint defel convingătoare .
Vasilisa nu era interesată tn
stabilirea adevărului. Fiul ei
fusese ucis, ca unul dintre pre-
SU)?UŞii asasini. Dealtfel şi toţi
ce1lalţi aflaţi in curtea inte-
rioară la 15 mai erau amenin-
ţaţi cu pedepse grave, dacă
s-ar fi stabilit că asasinatul
s-a comis sub ochii lor şi nu
au intreprins nimic pentru a-1
salva pe băiat . Relatările mar-
torilor oculari pot fi deci puse
sub semnul îndoielii.
"Fiece om trebuie
si ·moară''
In ceea ce priveşte cerce-
tările făcute de comisia amin-
tită, surprinzător este şi fap-
tul că din dosarul intocmit
lipsesc aproape total mărturii
ale unor persoane care să
ateste şi să demonstreze ver-
siunea răspîndită imediat după
moartea lui Dimitrie, şi anu-
me că el a fost ucis. Ciudat
este şi că printre piesele cer-
cetărilor respective nu se află
şi relatarea ţarinei Maria, deşi
fusese prezentă la interogarea
doicii şi a postelnicesei. După
părerea unor autori, o aşe;
menea lacună se explică foartţ
simplu: ţarina a fost inter:~­
gată la Moscova de către ţa$
şi boieri, patriarh şi Sinod ·
comisia de cercetare, condusi
de boierul Şuiski , nu avea
dreptul să o facă . Dealtfel,
despre şedinţa din 2 iunie a
Sfintului Sinod, şedinţă in
care s-au tras concluziile cu
privire la cercetări , aflăm tot
din materialele cercetărilor;
or, in ele, nu se spune nimic
despre audierea ţarinei . Pe
Ungă aceasta, mitropolitul
Ghelasie Krutiţki a anunţat
tn şedinţa respectivă că tn
,.ziua ctnd a plecat din Uglici
spre Moscova" a fost chemat
de ţarina MariCl.. care 1-a ru-
gat să dea "jalba ei ţarului".
Această jalbă lipseşte din ma-
terialele cercet:lrilor.
Intre piesele strtnse de an-
chetatori, nu se află nici măr­
turiile multor altor persoane,
care ar fi putut lămuri eve-
nimentele de la 15 mai şi
ar fi putut fundamenta ver-
siunea asasinării lui Dimitrie.
După ce a murit ţareviciul,
primul care a tras clopotul de
alarmă a fost paznicul de la
Catedrala Spasski. El ar fi
putut relata ce a văzut tn
curtea interioară, tncă Ina-
inte de a fi ajuns acolo Maria.
Dar depoziţia lui nu există.
In legătură. cu moartea
prinţului Dimitrie, cercetările
nu menţionează nicăieri numele
lui Bons Godunov, deşi, fără
tndoială, printre adepţii ver-
siunii asasinării ţareviciului,
ar fi putut exista persoane
care să facă o legătură directi
Intre evenimentele tragice de
la Uglici şi cumnatul ţarulai.
Boierul Şuiski nu s-a putut
hotărt să-1 menţioneze pe a-
totputemicul conducător nici
chiar sub forma
contingenţei lui cu
tul. In totalitatea ei,
nenţa celor chemaţi de
misie spre a da mărturie
fost incontestabil
oasă : toţi făceau parte
administraţia locală, erau
mt>ni de la Curte sau
Cei care au lndrăznit să
seze ideea unui asasinat
fost deportaţi tn Siberia,
porunca lui Boris GoduncJti
 La vremea respectivA, a
devenit oficială versiunea
"autotnjunghierii" ţareviciu­
lui. In instrucţiunile date lui
R .M. Durov, care 1-a primit
IJlHprimăvara anului 1592, pe
·un trimis lituanian, Pavel Volk,
se J( menţionează: "Şi de va
Incepe a Intreba despre prin-
ţul Dimitrie ugliceanul, din
ce pricină s-a săvtrşit, să i
se spună : fJ>rinţul Dimitrie
Săvtrşitu -s-a din voia Dom-
nului. Că bolnav a fost de
boală neagră, aşa i-a fost
scris, că de prunc a avut
acea boală, şi doară fiece om
trebuie sA moară•"·
In vara anului 1606, deci
la 15 ani de la consumarea tn-
tlmplării, la Mănăstirea Tro-
iţo-Sergheevo s-a alcătuit Po-
veslir•a desfwe r4zbu11are, o
lucrare publicisticl, In care
se s~une că Boris Godunov a
trinus In oraşul Uglici pe Mi-
hail Biteagovski pentru a-1
o mort pe ţarevici. Noul le-
topiseJ, din 1630, cuprinde
şi el o serie de infonna~ii su-
plimentare despre everumen-
tele din anul 1591. Se rela-
tead astfel el Mihail Bitea-
govski a comis omorul ln-
ţelegtndu-se cu doica Volo-
hova. La Inceput, Osip Vo-
lohov, fiul ei, r-a · tăiat pe ţa­
revici cu cuţitul la gtt, dar
nu i-a atins laringele. Văz.tnd
aceasta, doica a Inceput să
ţipe, acoperindu-} pe ţarevici
cu trupul său, dar Biteagov-
ski şi vărul său au snopit-o
tn bătaie . Tot ei 1-au omortt
şi pe ţarevici. Imediat i s-a
trimis ţarului un gonaş cu
yeste despre cele lnttmplate.
"Boris tnsă a poruncit să se
scrie cum că Dimitrie, cuprins
de boală, singur s-a Injun-
ghiat, din nebăgarea de seamă
a familiei Nagoi".
O collllsle de
•nchetil cump8111tă t
Să apelăm acum la con-
textul istoric al evenimentelor
de la 15 mai şi să vedem ce
poate aduce el tn sprijinul elu-
cidării cazului. ln primul rtnd,
să ne referim la componenţa
comisiei de cercetare. In anul
1584, boierul V.I . Şuiski, con-
ducătorul ei, fusese şeful Des-
părţămtntului juridic al Mos-
covei, apoi guvernator general
al Smolenskului. Mai tirziu,
familia Şuiski căzlnd tn diz-
graţie, el a fost lnlăturat din
această funcţie şi deportat in
Galiţia. După care inf{)rmaţi­
ile despre V.I. Şuiski dispar,
ptnă tn momentul numirii lui
In comisia de cercetare. Unii
autori pretind că, tntors din
deportare cu puţin timp ina-
inte de evenimentele din
1591, el era gata de orice
măsluire pentru a-şi reface,
măcar in parte, fo·s ta situaţie.
Despre strlnsele legături ale
celui de-al doilea membru al
comisiei, curteanul A.P. Kl eş­
nin, cu Godunov, s-a scris
mult. ln listele de ranguri
el apare pentru prima oară in
noiembrie 1585, iar in anii
următori se numără printre
}?ersoanele apropiate de ţar .
fn vara anului 1591, a parti-
cipat, sub conducerea lJJi Bo-
ris Godunov, la apărare(\ Mos-
covei de tătari. Al treilea
membru al comisiei de cer-
cetare era zelosul diac, Eli-
zarii Vtluzghin, şi el - · ca şi
ceila)ţi doi - persoană sus-
pusă. Inel tn anul 1581,
era diac al Dumei şi participa
la tratativele cu solii străini;
tn 158.'i-1584 conducea Des-
plrţămintul domeniilor; ade-
seori ţinea locul lui Petelin,
ca al patrulea diac, Ugliciul
numărtndu-se printre oraşele
conduse de patru dieci. După
cum se vede, componenţa Co-
misiei de cercetare nu era
deloc neutră, ci tntru totul
favorabilă lui Boris Godunov.
S-a afirmat, de multă vre-
me, că asasinarea lui Dimitrie
ti convenea de minune lui
Godunov. Intr-adevăr, ptnă
tn anul 1592, ctnd i s-a năs ­
cut o fetiţă, ţarul Feodor nu
avea moştenitor la tron. ln
eventualitatea morţii lui, ţar
ar fi devenit Dimitrie, iar
conducătoare a ţării - mama
lui. De aceea s-ar părea că
Boris ar fi putut dori moartea
lui Dimitrie, ceea ce ar fi
deschis calea spre tron Iri-
nei, soţia lui Feodor şi sora
lui. Deci, tn perspectivă lui
Godunov tnsuşi.
La 24 mai 1591, ctnd la
U glici mai lucra tncl Comisia
de cercetare, la Moscova au
avut loc mari incendii. A ars
tot Oraşul Alb - cartierele
Zaneglinenie, Arbat, Nikitski
şi Petrovka. Englezul Gorsey
afirmă că ar fi ars 12 mii de
case. S-au rlsptndit zvonuri
că Godunov ar fi dat foc Mos-
covei, că el şi-ar fi trimis oa-
menii, dtndu-le poruncă să
dea foc multor case frumoase
din oraş, pentru a distrage
atenţia oamenilor de la eve-
nimentul petrecut. Prin aceas-
ta, el a reu şit "capăt să pună
tulbud.rilor stîrnite de moartea
ţareviciului". In anul 1592,
tn timpul tratativelor cu solii
lituanieni, la Curte s-au dat
îndrumări ca astfel de zvonuri,
despre "incendiatori". să fie
categoric negate. Pentru a
potoli spiritele, Godunov a
mers şi mai departe, punîn-
du-şi in joc generozitatea. A
poruncit ca din vistieria ţa­
rului să li se plătească bani
celor ce au suferit de pe urma
incendiil_?r pentru a-şi înălţa
case no1.
După cum se vede, docu-
mentele ce s-au păstrat nu
ne permit să stabilim cu exac-
titate ce anume s-a petrecut
tn curtea Palatului din U glici,
1~ 15 mai 1591 . Analiza cerce-
tărilor făcute in 1591 , a publi-
cisticii şi a mărturiilor lăsate
de ruşi şi de străini, cit şi
studierea circumstanţelor is-
torice în care s-a produs eve-
nimentul, il indrituiesc pe cer-
cetător să incline spre ver-
siunea asasinatului. Căci Bo-
ris Godunov avea metode pro-
prii de a-şi incheia socotelile
cu duşmanii lui politici. Işi
trimitea adversarii interni
mai tntti ln deportare, după
care iscoadele sale ii omorau.
Cînd, tn decembrie 1584, diz-
graţia 1-a ajuns pe influentul
vistiernic N.I. Golovin, el a
fost trimis la Arzamas unde,
mai tlrziu, cu ajutorul unei
unelte a lui Bons, "şi-a dat
obştescul sfirşit" . In anul
1587, au fost exilaţi prinţii
Şuiski: Andrei Şuisk i a fost
ucis de un oarecare Mai matov,
la 8 mai 15~9. iar I . I. Şuiski a
murit sufocat "în foc şi fum",
la 16 noiembrie acelaşi an, de
către supraveghetorul său,
prinţul I. S. Turenin. In anul
1600, au fost deportaţi Roma-
~ovii.; la scurt timp, in tmpre-
JUrăn neclare, au murit Ale-
xandru, Mihail şi Vasili Nikitici
[Romanov]. Deportarea lui Di-
mitrie la Uglici şi moartea lui
corespund deci intru totul li-
niei generale de eliminare a
adversarilor, practicată de
Boris Godunov.
Traducere de
Valentfna P OPOVICI
57
 1n prag de nou an 1980, adreslm tuturor cititoril01'
călduros La mulţi anii şi uraret~ de noi p importante succese tn viaţă şi activitate.
Adresăm, totodată, urări de multtl slnltate, fericire şi noi s•~ecese colabora-
torilor noş!ri cei mai aprop_iali, colectivul de oameni ai muncii din cadrul Com-
binatului poligrafic "Casa Scînteii", ·prin ale că,-or s~t'ăduinJe t'evista noast,-ă
vede lumina Upar1tlui, precum şi colegilor din biblioteci şi muxee, pentru deosebita
lor solicitudine şi coope,-are.
SECTIA LI OII
!n completareaCronlcU Marii Uniri (nr.l1, 11/1111),
I OAN FLORIN TUINEA, din comuna CrlmpoaJa,
Jud . Olt, evoc4 unele momente din activitatea secţ(ei Olt
a Ligii Cultura«-. Ea a fost prima seeţle provlnclall a
Ligii, printre membrii el numlrfndu-ae personalltlţl
culturale şi politice locale, tntre care şi Ing. Constantin
Davldescu, cel care a proiectat podul metalle de peste
Olt (nr. 12/ 1g76).
Stcţla Olt a organizat numeroue Intruniri de soli-
daritate- eu lupta traţUor din Transilvania. De un mare
Interes s-au bucurat conferinţele lui Barbu Delavran-
eea. tn timpul procesului mem orandlştllor, alitlnenll au
trimis preşedintelui Partidului National din Ardeal
dr. Ioan Raţlu, o scrisoare de fncurajare ou sute de
semnAturi. De retinut dimenalunlle scrlaoril: & m lun-
gime şi 0,40 m llţlme.
O VREME MAl DREAPTA
tn toamna anului 1940 mi glseam concentrat eu
R egimentul 72 lnfanterle dln Plofeştl tn apropierea ora-
şului Dorobol, ne acrie pro(. IOAN M. MINCULESCU,
din Bucureşti.
Inttmplltor, am aflat de la un alt coleg el proteaonaJ
Nicolae Iorga a fost lndeplrtat dln rtndurile profesorilor
Untversltlţli din Bueure.~tJ. llxfodu-1-se domlcWul obU-
gator la Vllenll de Munte. Imi preglteam doctoratul cu
marele savant. Print~un camarad, l-am trimis o seri-
soare prin care tml exprimam nemulţumirea taţl de
acea mAsuri samavolnlel, la care mi-a rlapuns urml-
toart>!e, cu o luni Inainte de tragicul alu sftrtlt, 27 nolem-
1
s;-~ L-. ~r;e__ /
~.f. _:.~ c--- ·. ţ· ..•... v-;;, -1
G.'
o - -- . t.
~,....
" /; f ..._,_ ,.., ".
?. ,~ } !.. .
u... ,..._ c..--.a.
.--· ~ţi.~ !'s1-~·L t.---
~1::=- _t:; l-·~ ,4- -= .Je • Pmaionarul MARIN I. DUMITRESCU, din PlteştJ,
o ~~ ~r .::::.q~~.
brie t 940. Dincolo de amll.rl.clunea acestor rfndurt, pnn
care marele savant lşl exprima Indignarea pentru ne-
dreapta măsurii rll.zbate Increderea sa In dreapta Jude-
catll. a vremuri or vUtoare.
Scumpe tiner~ prieten. Etti singurul c4ruw i .-a p4rul
c4 plecarea mea silit4 d4 la Univeraitatl, tHnd ugonit ca
58
şi
colaboratorilor noştri un
un ..,cntor netrebnic, ar Cnaemna o pierdere p~ntru lnv4-
t4mtnt. Efti eingurul car. mi-ai acn.. ... Ce se tace la Uni·
vereitate dup4 mine pn"fN pe cei ce tfnt de acum aoolo.
Nu pot tace o ale,.r. Intre oameni care au lucrat fdtif
aau aacuna contra m.ea -' Pf caN-i 11a oalndi moral o
1lrtme mat dreapt4 In a c4rri 1lenire cred. Primeşte te
rog, r4maaul bun â 14 mine.
N. Iorga. 16 octombrie 1140.
AVIATORUL NONAGENAR
Elnul IONEL DROC, din elasa a X-a a Liceului
.,_~heoJ'Ibe Lazlrj cUn Slblu, ne acrie pe marginea notei
rnma aoUe (nf'. 7/1111 ), care noca primul zbor efectuat
la fl-14 fterilmbrie 1111 â aviatorul Vaatle Niculetcu pe
ruta Bac4u-I~BlcU. Despre acest zbor am amintit şi
eu tn articolul Marea unire, publicat In revista liceului
noatru (nr. t8-t9/t978). Aceasti revlsti a to~t trtmlsi
tov. aviator Vutle Nleulescu, care are 90 ani şi locuieşte
In Rldluţt, " care, lotM) acrlaoare mlrturfsea: Am aouc
eu maNie noroc a a realiza acel ace iaton_cJ care de la
tnceput pCn4 la atf,.,U a Intrecut Coat. C1ftlp14rile.
PE SCURT
T. RUDEANU, tUn Bueureeti, m trimile o tooccz"'
a b4t4lfft cmtiotomc&M â "_ Cimpul .PUnti, deaf4turat4
acum cfnc( wacuri (11 oclombrie 1411) d6 con te leag4
numeZ. luf Pa.Nl ChfneiU (nr. 1/1116) unul din renu-
mfţU erof af luplef cznHofornane dfn TT"an'Uuanw fi Banal
tn a doua jum4tale a aee. X V.
ION DIN ŞERBU, din comuna Macrtna, Jud.
B uzlu : 1) La fnerebarea 6, ama 1, puteau li indicaţi
oricare czlli autori ttrdini care au tcrla ct.pn rom4ni fi au
/Olt amfnlili fn nr. ll/1118; B) In~ 8, wna 1.
nu ae n/tlrt(J fi la Ale%anclru ~~ Bun. ~ ,.aceafa"
(nr. 11/1178, p . 16) nu a intsrvenU tJa ,.disputele penlru.
lron" otomane c( contemporanul B4u Mircea ~~ B4trtn,
cel core de fapt, conttituia tubiedul Intregului articol fi la
eaN H
derulat
,...,.,.." fi determlnantul demonstratlv core o-ca
FIRUL ABONAMENTULUI
ne umnala neprimirea abonczm~ntului la .Maga7.in tstortc
pelunaapnHe 1111. Ca fÎ tn czltAJC<UUriaimilare, am trczn-
mtu ..Uarea tnttuutiei fn ~~. respecliu Directiltf Po,tei
fi Dif\Wlrif Presei. Intr-o nou4 BC1isoare, corespondentul
notlru fileflean u comunic4: La Intervenţia dv. s-a
cerceta şi mt a-a dat revista, fUnd asigurat el s-eu luat
mlsurt ca al nu mai am astfel de nepllceri.
Am relnnodat flruJ abonamentului şl sper ca necazul
Il nu ae mai repete.
Sperdm fi neri r
INV.lT.lTORUL EROU
O luccfntcl J)f'tunt<IN a eroului NfJCUlai Stoleriu (1811·
1111) cdiUt In primul rclzboi mondial, tau ION
KARTOLEA, din satul Ştlrblţ, oomuna Udeştl, Jud.
Suceava: A fost lnvlţltor In comuna Bala, de llnal
FIIUcenl, desflşurtnd o activitate de cultura-
susţinutll
Unre, apreciati de Nicolae I orga şi
Mihail Sadoveanu.
A tntemelat şi condus o gazeta. pentru slltenl, Vestitorul
satelor. A cAzut la iZ septembrie 1916, tn luptele de pe
platoul Rusca-Ptetrosul-C!Umanl, tnfruntlnd inamicul.
VENEŢIA 1500
ImaQinea de mat jos a Veneţiei de la sec. XV
stfrşitul
ll~H trimite IULIA FRANCISC, din Timişoara, cu men-
tiumaa: ln acest oraş, tn urml cu mal bine de 500 anl,
trtmlşH marelui voievod romAn Stefan cel Mare (nr.
1/1919) afirmau fn faţa Senatuluf Republlclt, hotlrtrea
viteazului domnitor de a asigura şl plstra, printr-o eroic!
lupti şl lscusttll. acţiune polltlcll, neatirnarea ţA.rU sale,
:Moldova.
DONAŢIE PETRARCA
Tot despre Veneţia ne scrie şi prof. PAMFIL
GEORGIAN, din comuna Gura TeghlJ, Jud. Buzl!.u, care
tace un scurt istoric al Bibliotecii San Marco, tntemeiatd
tn a douajumc'ltate a sec. X IV, ctnd Petrarca (1 304-1374)
f(-a donat colecţia de manuacrise şi cdrţi orafului de pe
lagune: Francesco Petrarca doreşte sl lase prin testa-
ment cArtile pe care le are şl pe cele ce le-ar mal putea
avea fn vfJtor... cu condiţia si!. nu fie vtndute, nici tnstriU-
nate şl nlct risipite şl ca si!. J se afecteze un local ferlt de
ape şi incendiu, ca aceastl blbUotecl si!. se plistreze... tn
amintirea donatorulul... pentru mulţumlrea oamenllor
studioşi, care vor putea s-o frecventeze cu pll!.cere şl
cu folos.
Aceast4 colecţie a constituit nucleul bibliotecii San
M arco. Intre scrierile donate de Petrarca s-au at lat optrele
lui Homer şi. Sotocle, o traducere latind a Illadel şi a
Odlseel, un exemplar din Ouintilian şi cea mai mare parte
a cdrţilor lui Cicero, pentru a cdror transcriere, Petrarca
fşi dedicase mulţi ani.
Nicolae MINEI
CE R ERI ŞI OFERTE
ANA GRUMĂZESCU, Aleea Strldulnţel, nr. 2,
bl. D4, ac. 4, ap. 123, Bucureşti, solicit4: nr. 8/1919.
NICOLAE TOMOIOAGĂ, Aleea AJbae, bJ. t9, ap. 76,
CluJ-Napoca, oterd: nr. ~-9/1961; 1, 6, 9-11/1968 ;
4-8/ 1989; 1/19:tl; 6/1971.
GH. MARICA, comuna GoleştJ, Jud. Do)J, solicitd:
nr. 6/1976.
TtRĂ IRINA{ Şos. Mihai Bravu, nr. UO-t46, bl. V.3,
ap. tt, Bucureşt, oterd: nr. 4-8, 10-12/1911; 4-1 B/
191B; 4/1918; 8-9/1916; 9/1918; 10-12/197'1; 1-8/1978.
NICOLAE VĂCEANU, str. CazlrmU, nr. 72, Bucu-
reşti,
oter4 colecţia comptet4.
ANTON V. DODE, str. SteJarului, nr. 7, corn .
Modelu, Jud. Ialomlţa, oter4: nr. B-8/1987; B/ 1912; 8-lB/
1913; 10 1918; 1-8/1976; 1-6, 1, 11/1971 ; 4-1/1918.
SUTER ADRIANA, str. Salcfmllor, nr. t t, et. II,
Bucureşti, solicitd nr. B/1919.
TRAIAN MUNTEANU, str. Cernel, nr. 20, bl. Rt,
se. C, ap. 20, Iaşi, solicit4: nr. 1-4/1987; 8, 1/ 1988 ;
6/ 1970; oterd: nr. 6/1988; 1, 9/1189; 1, 2, 8/1910;
&-~/1911; 12/ 1978.
VASI LE OŢELEA, str. Soveja, nr. U, bJ. V. 2, ee. A,
ap. 24, Constan ţa, oterd colecţia complet4.
ANCUŢA CONSTANTIN, str. Brazda lui Novac, bl.
A-11, se. S, ap. 8, Craiova, soltcitd: nr. B/1919.
NESTOR IOANĂTI, str. Munteniei, nr. 10, Sibiu,
o(erd colecţia 1968, 1971-1978.
DUMITRU 1. CHIFIRIUC, str. lrl. Kogllnlceanu,
nr. 43, Oradea, aolicitd: nr. 1-B/1987; ofer4: nr. 2, 4, 9/
1968; 9/1916; 9/1918.
VASILE TABACU, str. Iacobenl, nr. 37, Bucureş ti,
solicitd: nr. 4-1 /1918.
59
 ISTORIA ROMANIEI
'
CONTEMPORANĂ
Nr. Pag.
.
Nicolae Ceauşescu: 19'8-1979. Istorie nouă
tn satul românesc
Nicolae · ceauşescu: Comuniştii români s-au aflat
- 3(144) 2- 3
tn primele rtnduri 8(149) 2-7
Nicolae Ceauşescu: Inalta responsal:Hlitate
revoluţionară · a Partidului Comunist Român
Nicolae Ceauşescu: Eroic drum de lupte, Jertfe
- 9(1 50) 2-4
şi victorii
Ceauşescu: Scritti scelti 1978
-
-Longo L.
1 1(152)
9(150)
2-5
4-5
Tovarăşei Elena Ceauşescu stima şt preţuirea
Intregii ţâri - Popeseu·Pu~url 1, 1(142) 2-3
1918. Un cadet tşl aminteşte - Andl'lea Tb. 12(153) 21
I storie tn cărţile Biblioteci 1 Centrale a
Ministerului Apllrllri i Naţionale -Andone 1\1. 2(143) 31- 32,48
Doi generali tşi amintesc -AntJp c. 8(149) 31-32
New York, august 1938- tiner etul contra fas-
cismului -Bablcl 1. 6(147) 46-47
Pentru ţara tn care fiecare se simte acasă - BrestoJu H.
{ - Boboeeseu V. 8(149) 43
Centrul italo-român de studii istorice -CAndea V. 10(151) 41
Memoriile unul diplomat (Berlin 1930, Roma
:1937)
1 mai 1939: o glorioasă pagină de istorie -
- Constantlnldl N.
Copolu N.
5(146)
{ 6(147)
34-86
{ 87-40

Dr. Dimitrie Gerota

Fapta R omâniei un act de Justiţi e
t -Buduru V.
-Acad, FAgirAeanu J.
-Ursu I.
- Oafeneo Or.
- Glureseu C.C.
4(145)
4(:1 45)
8(149)
1(142)
2-9,25
33- 35
47-49
52-56
Pe firul amintirilor - Oirbea T. 8(149)
lnttlniri cu generalul Slnltescu 36-39
1879-1979. 1 Mal tn România , -laeoe 1. 5(146) 2- 9
Guvernul fantomA. dtn laboratorul lui Him- -lgnat P. 8(149)
mler 54-55
Centenarul relaţiilor diplomatice româno-
bulgare -Dieseu C. 11 (152) 38-84
P.C.R. tn fruntea luptei antifasclste a po- - lonlţA Gb. 1. 10(151)
porului român 14-17
CorespondenţA. diplomaticA. Bucureşti-Bruxelles. -~llnel N. 9(150) 34- 38
Garda de fier tn solda Germaniei naziste { 10(151) { 56-69
Muncitorii şi ţăranii tn uniformA. militară tt(t52) 59-62
tmpotriva Diktatului de la Viena -1\foeanu V. 8(149) H -17
O zi bine definitA. tn Istoria războiului (do- -Mutat M.
cumente germane d espre 23 August 1944) { -Arlmla V. 8(149) 50-52
P entru eliberarea f~aţilor - Nfeolae c. 10(151) 18-21
Pagini din istoria Uniunii Tineretului
Corn unist, tnfii nţatli tn 19 22 şi reorgani-
zaU tn 1939, sub directa conducere a emi-
nentului revoluţionar Nicolae Ceau şescu - Peteuleseu c.
{ - ~tatlcheseu O. i 0(150 4-13
Cu cei de acasă - Pintean T. 6(147) 48
1938-1940. Academia Română condamnA.
nazismul - Popeseu-Gogan P. 8(149) 20-22
Omagiu tn istorie - Popltteanu C. 1(142) f
Istoria tmplinirilor noastre - Poplet.eanu c. 1 O(t 51) 2-3
19-23 noiembrie 1979. Zile istorice pentru Is-
toria viitoare a ţării - Popteteanu c. 12(153) 2-4
La Ankara, istorie Sud-Est europeanA. - Popieteanu c. 12(153) 29-30
La Roumanie-Romania - Popovlel v. H(152} 18
Proiectele diplomaţiei hi tleriste vizează
R omânia -Potra G. G. 4(145) 36- U
1936. N. Titulescu tn sprijinul republl canilor
spanioli -Potra G.G. 1 0(151) 42-46
O glorioasă aniversare revoluţionară - Ridulescu Gh. 11(152) 6-H
Spovedanti (1940-1941) -Llvlu Rebreanu 5(146) U - 47
{ 6(147)
File de jurnal (1 938-1 940)
La a 60-a aniversare
unitar român
a statului naţional
- Rosetti R. R.

-Rubertl A.
7(148)
{ 8(149)
1(142)
tU-45
56-61
23-30
48
Scorni ceşti - o strllveche vatrl de culturi - Spiliţelu 1. 1 O(t 51) 22-26
1929. Minerii pe baricadele luptei revoluţi onare - Stlneseu 1\I. C. 7(148) 17-20
Partidul Comunist RomAn - marele arhitect
al României socialiste -Surpat Gb. 12(153) 6-9
Patria comună, România - Şlmandan V.
- GyOrgy F.
{ -Dovan V.
- Zlkell G. 8(149) 40-U,63

60
 Nr. Pag.
Şeful Marelui Stat MaJor rezisti presiuni-
lor Wehrmachtului - $teflea 1. 8(149) 32-36
Ultimele rtndurl ale sublocotenentulu l Oprea - Tlnleeeou L.
{ - Tlnleeeeu V. 8(149) 56-58
Pagin l antlfasetste din manuale şcolare
româneşti - Tlnlaeeeu V. 8(149) 18-19
UmAr la umllr - comunişti romAni, ma-
ghiari şi strbl -Trainic A. 8(149) 44-46
1939-19U: refugiaţi miHtarl polonezi tn
RomAnia -Tutu D. 12(153) 26-28
Marşul revoluţionar al maselor populare din
RomAnia -'futul Gh. 9(150) 6-8,54
Sufletul m eu de nedezminţită romAne! - Vlelreaeu E. tt (152) 42-44
Nicolae Iorga - martor şt cronicar al tim-
pului slu - Valota Cavalottl B. 4(145) 29- 32
Intreaga ţarl la arme -Zaharia Gh. 7(148) 2-5
Voinţa unanimă a poporului - Zahârta Gh. 8(149) 8-13,17
Muncitorii din RomAnia solidari cu Republica
Ungară a Sfaturilor
Forumul mondial de ştllnţe Istorice de la
- . 3(144) 11-14
Bucureşti
Colocviul Internaţional .,Propaganda tn - 5(!46) 22-23
timpul celu l de-al dotlea rlzbol mondial"
Ecourile l nsurecţlei din august 1944 tn lume
Un nou for ştllnţUtc de cercetare: Institutul
-- 7(148)
8(149)
31
59-63
de tracologle
Institutul de tracologle la tnceput de drum
MArturii ale trecutului glorios de lupti a
-- 10(15!)
1 1(152)
27
17-18
Partidului Comunist RomAn; case care
au găzduit activităţi revoluţi onare
- 11(152) 12-13

MODERNA
E mblema lumii noi - Blserea FI. 1(142) 49
Formarea unul domnitor (Al. I . Cuza) - Boban«o G. 1. 1(142) 12-15
Iacob Mureşanu tn faţa autorităţilor habs-
burgice -Bodea c. 11(152) 21-24
Savantul şi diplomatul britanic Sir Austen
Layard despre dreptul romAnUor la Inde-
pendenţi -Buduru V. 1(142) 19-20
Momente din mişcarea socialisti. 1900-
1914 (lnsemnlrl Inedite) -BuJor Gb. l\1. 11(152) 14-16,24
Costache Conachl - Cernatonl Al. 2(143) 18-22
Sociallşttl romAni - o prezenţi european!
activă -Copolu N. 9(t 5"0) 9-15
Alexandru Ioan Cuza şi afirmarea demnl-
tlţi i naţi onale - Crletea Gb. 1(142) t 6-t8
Ion Ghlca şt secolul slu - Dumltreeeu Buşulenga z. 7(1 48) 34-38
Trei gazete pentru toţi romAnii -Dutu Al. 9(150) 16-20
Bllcescu - sol al colaborlrll tntre popoare - Fryer B. c. 6(14 7) 7-10
Carol Farcaş şt Internaţtonala I - Geor«eaou J. 6(147) 26-28
Bălcescu - profesor tn oştire şt propagandi st
al revoluţiei - Georreaeu-Buzlu Gh. 6(147) 4-6
Emma ş t 1. B. Mawr - o tamllle britanic!
prieteni a RomAntei -Hope T.J. H(152) 35-37
Ultima modl... acum un secol -Ioan L. 9(150) 32
Buzlul tn vech 1 hărţi · -Ioneaeu Gb. D. 10(151) 60-61
Un prieten al poporului romAn: lan Urban
Iarntk - loneaou-Nişeov T. 6(147) 31-32
o piatrl de hotar - Jeaaup jr. J. E. 5(146) 19- 21
O reali tate a Imperiului otoman: autonomia
romAneascA · - Karpat K. B. 3(144) 30-32
Transllvlnenl tn RAzboiul de Independenţl -Laaeu V. 5(1 46) 17-18
Alecu Russo -Lieuatl 1. 3(144) 38-41
Ioan Nldejde - Nleulae V. 12(153) 10-16
Un monument al Ubertlţll -Niator 1. 9(150) 33
Vasile Alecsandri tn sprijinul ostaşilor Inde-
pendenţei -Plltlnea P. 5(146) 21
"A facerea Strousberg" - 81lveeeu V. 2(143) 58-62
{ - Mar«eaou C. 3(144) 49-51,61
14(145) { 58-61
5(146) 54-56
Vasile Goldiş -$ora Gh.
{ -Unc Gh. 1 2(153) 17-20
In zilele Unirii de la 1859 - Ştefan 1. M. 1(14 2) 8-tt ,20
{ 2(143) { 2-6
3(144) 8-10
Unirea - naţiunea a flcut-o! -$tefan M.
. { -Lleuatl 1. 1 (1 42) 4-7
Bălcescu rlmtne un contemporan -Stefan M.
{ -Lieuatl 1. 6(147) 2- 3
Stefan Gbeorghi u -Tudoran G. 2(143) 10-tt
Prima Jertfl -Tutu D. 5(146) 19
'Rcaterina· Varga · - Ueraln C. 2(1 43) 46-48
Unde a fost Ingropat Nicolae Bllcescu? -Unu 1. 3(144) 24-28
Completări la o biografle: Carol DavUa - 1(142) 50-5 1

61
 Nr. Pag.

MEDIE
O alianţâ româno-strbă tn secolul XIV -Anulehl 8. H(t52) 56-58
Cartea româneascâ tn spaţiul românesc -Adam M. 12(153) 22-25
" Prinsoareamunţllor" , strâvecbi obicei Juridic
al românilor -Birdatu P. 5(t46) 3t- 32
Iulie-august i 660: cele 46 zlle memorabl1e
ale cetăţii Oradea -Borcea L. 2(t43) 7-9
i595. Câlugăreni, Ttrgovi şte, Glurgtu: un
oştean otoman consemneazll -Fenetan C. 4(t45) 2t-25
Generalul elveţian Charles-'F.mmanuel de
Warnery despre români -Fiorea P. 6(t47) 33
Vechi izvoare ale istoriei patriei - Glltek E. 4(t45) tS-20
Un nou exemplar din Tetraevangheliarul
lui Coresi - Hlffi.Jean 1. t2(t53) 25
Curtea domneascll de la Suceava; vulturul
bizantin ş i o Iocutnţll suceveanâ din
sec. XV -Matei D.M. 1(142) 21-27
TTn document inedit scris de Constantin
Brtncoveanu - Catastihu.l ju.rna.l din
1 709-i 7i4 - Mircea 1. R. 7(148) 29-3t
Ştefan şi izbinda sa: Moldova independentll. - Papaeostea ş. 7(t48) 6-t4
$teran cel Mare şi Transilvania -Paseu Şt. 7(148) t5-t6
Carte pre limba românească - Pleurarlu M. 6(t47) H-13
Tri colorul tn i 808 '1 -Proea M. 1 O(t 5t) 61
.1\Ceiaşi domnitori tn Moldova şi Tara
Românească - Rezaehevlel C. 4(145) t0-13
O copie inedită a u topisetului Cantacu-
zinesc? - Stlneluleseu AI. 1(142) 56
Momente de istorie româneascll tn literatura
europeanâ a sec. XV-XVI -Şerban c. 5(146) 13-16
Mlbai Viteazul unHtcat or de ţară - Şteflneseu Şt. 3(144) 4-7
Tfn llrul voievod şi nedreapta poreclll.
(Papurll. vodli.) -Tudoran P. 9(i 50) 55-56
Voiev~i români sub semnul marelui ideal -Vlad M.D. 6(14 7) 14-17
Dintotdeauna pe aceste meleaguri -Vuia R. 7(148) 25-28

VECHE
Labirintul subteran de la Limanu - Boroneanţ V. 5(146) 10-12,61
Tamasidava - Clpllanu V. 12(153) 31-32
Gura Dobrogei tntre legendll. şi istorie , -Ce~lu T. 5(146) i2
Rădăcini strll.vecb 1 - Chlteaeu L. 7(148) 21-24,32
Sarmizegetusa Regia, puternic centru al
m etalurgiel dace - Ferenezl Şt. 6(t47) 24-25
Evoluţia stilistică a monedei dacice -DJeseu G. 4(t45) 26-27
Iluminişti germani despre daci -Munteanu N. G. 6(t47) 21-23
Bogdan Petriceicu-Hasdeu şi Istoria Dacie! -Nestor 1. 3(144) 20-23
Sl\rbll.toarea Anului nou Jn tradiţia populari -Pop M. 1(142) 28-32
Vitalitatea poporului român - SlhJeanu V.
{ -Banu Gb. 10(151) 28-32
Arrian despre geto-daci - Sut-eveanu Al. 4(t45) 14-17
.
Dave .ş i stăpfnli lor. Petrodava; Popeşti -Vulpe . A. 9(150)
{ t 1(152)
24- 27
{ 19-20
Portrete inedite ale regilor şi cll.peteniflor
geto-daGe: Cbarnabon, Rex bistrianorum,
Dromicbete, Moskon, Zalmodegikos, Rbe- i(t42) 33- 34
maxos,. Oroles, Rubobostes, Burebista,
Deceneu, Coson, Thlamarcus, Dicomes,
- { 2(143)
11(152)
{ 33- 34
32
Co tiso, Rboles, Dapyx, Zyraxes, Comosl-
cus, ScoriJo, Duras-Diurpaneus, Decebal,
fn vi ziunea unor arU ş ti amatori din vremea
noastră

ISTORIE UNIVERSALĂ
CONTEMPORANĂ
-------------------
N icaragua 1 909~ 19 34: Generalul munci-
tor refuz~ sll. se predea -Bute C. 9(t50) 28-St
Nume de cod: " Potnt-blank" - Cave Brown A. f(t42) { 43-4 8
2(143) 52-57
Al IV-lea Congres int ernaţional de studii
Sud-Est europene -Fotlno N. 7(148) 83
,.Incidentul Strasbourg" -Funk A.L. 11(152) 27-28
1945. Eisenbower contramandeazll retra-
gerea - De Gaulle Ch. 10(151) 53-55
Amintirile unu l pilot de vtnătoare - KoJedub 1. N. 5(1 46) 48-50
Pictorul A. Kollmann - Kollmann Fr. t (14 2.) 42
1939.' .Poloni a cere aJutor - Lukaslewlez J. 9(t50) 40-43
Smolnti tn mllrE>ata noapte - Lunaeearskl A. ti (t 52.) 38-41
Pagini din Rezistenta iugoslavll. -Paver M. 11(1 52) 29-32
Alarmll. tn Atlantic - PeiUard L. 5(146) 5t-53,6 1
Pagini din lupta Rezi stenţei franceze -Plneau C. 3(144) 15-1 9
35 ant de la eliberarea Albaniei {-PiaiArl N.
- Ballvora S. 11(152) . 45-47
Ku-Klux-Klanul tn acţiune -Rlee A.S. 6(t47) 60-61

62
 ____ __
Nr. Pag.
...;:;.....

100 secunde pentru Franz Kutschera - Saleokl J. A. 7(H8) 48-51

Războiul tablourilor - Seydewltz M. ,r R. 1(142) {57-61
{ 2(143) 35-40
3(144) 3 4-37
1urnalul unui corespondent american tn
cel de-al treilea Reich - Shlrer W. 5(U6) {37-40
6(147) 34-36
{ 7(t48) 52.-55
11(152.) 2.5-2.6
RAspuns la scrisorile unui tovarăş de -Th&lmann E.
tnchlsoare { - Hoebmuth N. t0(15t) 49-52.
Povestea stelelor Kremlinului - Topolln M. A. 4(145) 42.-43
Averttsmentele vin de la Berlin - Vanwelkenbuysen J. 9(150) 44-48
Bulgaria - anul XXXV -Vaallev K. 9(150) 2.1-23
Alaln Decaux ocupă fotoliul nr. 9 -D.M. 6(147) 54-55

MODERNA
Spaima roşie - Allen Fr. L. 6(147) 56-59
· Kunta Ktnte nu a fost singur -Baeehl G. 9(150) 57-61
Pari s 1789. Imposibilul compromis - Bertaud J. P. 7(U8) U-&7
Baricada Eureka -Budura A. 3(1U) 45-48
Bernardino Rivadavia (Argentina) -Dolghln F. 4(145) 51-54
Glosarul Revol uţiei franceze -Dolghln F. 7(148) 39-44
Povestea Insulei Elba - Kollmann Fr. t 0(1 5t) 47-48,52
Texei 1673 - KOIIIDJkl N. 4(145) U-47
lnşellitoarea lini şte dinaintea furtunii
(Antanta Cordt ală şi rolul ei inter-
naţional) -Maurols A. ti(t52) 51-55
{ 1 2(153) 4~
Revoluţia industrială tn Anglia -Phlllp A.
{ -Phlllp L. 9(150) 49-51,5-i
Mareşalul Davout tnvinglitorul de Ia
Auerstaedt , - Re lch el D. 3(1U) 5 2-58
t789: Inainte şi după.... - ScbaU A. 12(153) 34-40
Talleyrand tn sluJba Casei Habsburgilor? 9(150) 5!-.54
Bătălia de la Sanyuanli (China 1 841) 10(151) 38-U
Vlctoriad e la Isandhlwana (Africa de Sud,
1879) - fl(U2) U-50

MEDIE
Famllla Medici guvernează Florenţa -Aima' D. 2(U3) 23-30
Dispariţia normanzilor din Groenlanda -Anohln G. 2(U3) 41-45
Viaţa cotidiană la Constantinopol - Hurmusladle G. D. 5(1U) 25-30
Pe urmele vikingllor -neaei v. 12(153) 41-U
Kairouan un străvechi centru de cultură
arabă - Kollmann Fr. 3(1U) 42.-U
Necunoscuta ţară a monarhului Ioan -Ley W.
{ -De Camp 8. 4(1U) 48-50
Riga Arthur a murit? - Loomle R. 8. 4(145) 55-57,61
Cine a .,botezat" Ameri ca - Padron Fr. M. 3(1U) 59-61
Gloria ş 1 pieirea unu 1 conchistador - Pa4ron Fr. M. 5(U6) 57-61
Viaţa cotidiană tn Imperiul Carolingian -Rieb' P. I(IU) 35-40
Cetatea Ys - Sehrel.er o. •• a. 3(1U) 33,44
Viaţa şi moartea tn imperiul aztec - 81moai·A. .at H. 6(U7) -l9-53
1aponia tntre şogun şt tmpărat - Suakl M. 2(U3) -l9-51
Moartea ţarevlciului Dimitrie - Zlmla A..• .A. 12(153) 54-67

VECHE
Taina unul mormint celebru (Vergina,
Grecia) - Andronle01 M. 2(1U) 12-17,22
China. O strlveche civilizaţie -A.Drhel P. 10(151) 34-37
O regiune bogată tn istorie (Vergina,
Grecia) -Banu 1. 2(143) 16-17
Ultimele ore ale oraşu lui Pompei - Etlenne R. 12(153) 4~48
Colecţia numismatlcă Roger Peyretitte -Dieseu o. 10(151) 61
Tancurlle vif ale antichităţii - Şofman A. 8. 6(147) 29-30,55
•

INTERVIURILE NOASTRE
Colonel Daniel Reichel, directorul Bibliotecii
militare federale din Berna: .,Legături
cordiale Intre istoricii elveţieni şi românt•• - Şlmandan v. 3(144) 53
Prof. Mart Thomson: I storicii americani
se pregătesc pentru Congresul de la
Bucureşti - Unu 1.
{ - Dumltraehe N. 4(145) 28
Acad. Ştefan Pascu: Bucureşti 1980 - al
XV-lea Congres internaţional de ştiinţe
istorice - Unu 1. 6(147) 18-20,5 "
 C.POPI~TEA.NU
November 19-23, 1979- Days of Decision for Our Country'a
Future Hlstory • GH. SURPAT The Roman lan Communist Party - the Great Archltect of Socialist Roma-
nia • V. NICULAE Work of an Outstanding Encyclopaedist - the Socialist Activist Ioan NAdejde • QIL 'ORA.
GH. UNC"VasiJe Goldie, a Fighter tor the Union of Transylvania wtth Romania • TH. A..NDBICA lfemoira: Tbe
Preparati o o ot the Alba Iulia A.ssembly (December 1, 191 81 • M. .ADAM Old Romanian Prlnttng on the Na-
tional Unfty • 1. RlşFĂLEA..N 1560-1561: A New Copy of the Coresi's BJble • D. TUŢU 1939-1944: Roma-
nia Hosts the Polfsh lfilltary Retugees • Notes of a Participant to the IV-th International Congreu for
South-East European Studlea • v. Cl.PITANU Dacian Citadela: Tamasidava
••. ' • • l

C .POPI~TEANU 19-23 novembre 1979 - journ6es d~clsives pour l'hlatolre

tuture du pays • GIL SURPAT Le Parti Communlste Roumatn -le grand arehiteete de la RoumanJe aoelallete •
V. NIOULAE L'Oeuvre d'un tlluatre encyclop~diste - le mllttant socialiste Ioan NAdejde • GH. ~ORA., GIL UNC
Vasile Goldte, un eombattant pour la r~unlon de la Transylvanie l la Roumanie • TH. A..NDRICA Souvell.lrtrSur
1
les pr~paratfons pour l'A88embMe d'Alba Iulia (1 d6cembre 1918) • M• .ADAM VJeux textes roumalns d'Jmprt_
merle: .~n taveur de l'unlt6 natlQJl&le • 1. HĂ.~FĂLEAN 1560-1561: un nou vei exemplaJre du T6trdvan'gtle de
Coresl • D. TU'fU 1939-19U: La Roumanie abrlte les m111taires polonals rMug16s • Note& d'un partJcJpant au
IV-e Congres international d'6tudes sud-est europ6ennes • v. O.l.PITANU Cit6s daciques: Tamasldava

' R. UOUHIUTSIH'F 19-23 B011<Sp11 1979- pemaJO~e ,J:tiDl AM <SJAY-1

BCTOPIIB: CTp&BY e r. C»IIAT P}MYBCI<aR ROMMTBBC'I'II'IeCJ<aR IIapTBR- BeJIBRBA apXBieKTOP COU&mlcta'le-
CI<OA PYKYBBB • B. HHK'FJXAE Tsop'leeTBO au&MeBBToro SBQJn<nonen•e.Ta, COQBaJIBCTB'IeeJ<oro neJI'I'eml Hoa.aa
Hanemne • r. mOPA, r. ~HK Bacane ronniiDI, Oopen sa Boccoenneu&e Tp&BcBm.BaBHJJ c Ppo.nmeA •
T. AII~IIKA. BOCDOMBB8JDIII o DOJtrOTOBKe AccaxOJieR B AJIOa lOJIHJJ (1 neHa0pR 1918) e M. AJ{AM ,I{peaa::ae
PYKYHCKRe necraTBYe npo•aseneiiBII • nonnepR<KJ Ba.QBouan~tuoro eroructsa • u.xam4>3JlJIH 1560-1561: uoawt
ctKSewxmRp TeTP&aBa.JiremiB Ropeca • ~. TmY f939-19U: PyMyBBR npRBBMaeT nom.CJaa BoeBJINX <SeJRe~oB
e 3aiiBCKR Y'laCTIIBJCa Ba IV•YA Me)I(JUllaponuwA C'l.e8~ IIO _,ro-BOCTOqm,o~ esponeACRBII Jipo<SJJeM&M e
B. K3DHTAHl' ~paHaAcue KpenOCTB: T&MaCRJtaBa

c. POPI~TEANU t 9-23 November 1979-entseheldende Tage ftlr

dle Zuk11nttJge
Geschlchte des Vaterlandes • GH. 8URPAT Die Rumlnisehe Kommunlstlsche Partel - der gro88e Architekt des
soztallstlschen Rumlnlens • v. NICULAE Das Werk elnes 1Uustern Enzyklopldikers - der sozlallst Ioan Nldejde •
GH. ŞORA, GH. UNO VasUe Goldlş, eln Klmpter ftlr dle Verelnigung Tra88ylvanlens mit Rumlnlen • TH. A..NDBICA.
Erlnnerungen an dle Vorbereltung der Versammlung von Alba Iulia (1. Dezember t918) • M• .ADAM Alte rumlnt·
sche Druckeneugni88e zur Unterst11tzung der natlonalen Elnheft el. H.l~FĂ.LE.AN t560-1561: efo neuea Exem-
plar aus dem Tetraevangellar des Coresf • D. 'I'UŢU t 939-t 944: Rumlnien emptlngt dle polnfsehen mJUtlrleehen
FIQchtllnge • Notlzen efnes TeUnehmers am IV. Internationalen Kongre88 ftlr S11d-Osteuroplleehe Studten
• V. CĂPITANU Dakieehe Burgen: TamasJdava
. ." ......
c. POPI~TEANU f 9-23
de novlembre de t 979 - dlas decistvos por la historJa del
futuro de la patria • QH. SUB.PA.T El Partido Comunista Rumano - el gran arqulteeto de Romania socialista •
V. NICULAE La obra de un gran enciclopedista - el mllltante socialista Ioan NAdeJde • GIL ~ORA. GH. UNC
Vasile Goldie, un luchador por la unl6n de TransUvanla con la RumanJa • TH. A..NDBICA Reeuerdoe sobre la
preparaci6n de la Alamblea de Alba Iulia (1 dediclembre de t918) • M. ADAM Viejos lmpresoa rumanos en el
ayudo de la unidad naeional • 1. Rl~FĂ.LEAN 1560-1561: un nuevo exemplarJo de TetraevangellarJo de Co~l •
D. TUŢU t 939-t9U: RumanJa reci ba a los refugiados militare& polaeos • Apuntes de un participante en
el IV Congreso internacional de estudlos survoeste europeos • V. CĂ.PITANU Fortalezaa daelas: Tamuldava

ABONNEMENT5: llEXfM- Depatamen~ export4mport presă, BuCUfeŞti, sttoda

13 Decembrie, nr. 3, P.0.8. 136-137, telex : 11226

RE D ACT O R I : Gheorghe David, Florentina

Dolghin, Ioan Dragomirescu, Ioan Lăcu.stl,
Ioana Ursu-.Năstăşel, Ana-Maria Şerbăneseu,
Marian Ştefan
SECRIETAR RESPONSABIL DE REDAC'fi•E :
Bucureşti, Intrarea Ministe- Valeriu Buduru
rului, nr. 2, parter - Secto- PREZEN'DAREA ARTIS'IUCA: Radu Ion Pq: eacu
rul 1, Oficiul poştal nr. 1, TEHNORlEDADrOR : Anton Tănase
Căsuţa poştală 1-702, Cod COR.EX:YrURA : Georgeta Apreotesei·,
70 100, telefon 16 68 72. Constanţa .A!vrarn

Apare Jnnar, H •isette

de YIDure Ia chloteurfle de cUfugre a presei. Abonameutele H fac Ia
oocwe poftale, faetorU pof1aiJ. dltuzorll cl1D Intreprinderi, ln.stltuţil fl de la sate. Pre~
UDul aumtr - 5 lei. abonameDtal pe 1 luni - SO lei, pe UD an - 50 lei.

npcwul exec:utlalt 6a Combinatlul pollgmfic "Casa Sc:i.nteioi. - EkrCUJeşti

~---:
1 UU7 1
•