Tradițiile – punte peste timp

Prof. înv. preşc. Mitrea Iulia- Maria

Şcoala Gimnazială “Andrei Mureşanu”
Ploieşti, Prahova

Cel mai important pentru fiecare dintre noi este să ne cunoaştem cât mai bine şi, pornind
de la această cunoaştere, să ne străduim să ne integrăm şi să ne afirmăm cât mai bine în lume.
Ajungând să ne cunoaştem, vom întelege că am ajuns să fim ceea ce suntem, datorită
“moştenirii” noastre.
Când vorbim despre moştenire, inevitabil ne gândim la trecut, la ceea ce provine din
acesta pentru a-şi dovedi importanța in prezent. La nivel personal, observăm influența părinților,
a locului în care trăim, de unde am învățat anumite lucruri şi am avut diferite experiențe. Însa,
moştenirea personală nu ar fi posibilă fără o altă moştenire, şi anume moştenirea culturală, care
cuprinde totul: oamenii, amintirile, tradițiile şi obiceiurile.
Moştenirea culturală reprezintă, de fapt, valorile din trecut, care au depăşit testul timpului
şi pe care generațiile viitoare le consideră demne de a fi păstrate şi conservate, transmise copiilor
lor.
Astăzi ni se pare de la sine înteles, să avem acces la internet, smartphone, calculator etc.,
dar dacă ne întoarcem cu doar puțin timp în urmă, putem oberva diferențe majore, iar cu cât ne
vom întoarce şi mai mult în trecut, cu atât lumea va fi mai diferită. Însăşi timpul părea să curgă
altfel, între zilele lucrătoare şi zilele de sărbătoare, fiecare dintre acestea fiind plină de alte
activități şi de alte obiceiuri. Într-un secol al vitezei, tradițiile au rolul de a ne păstra ancorați în
viața liniştită de odinioară.
Cuvântul “tradiție” provine din latină (tradition = a inmana, a da mai departe) şi
înseamnă transmiterea de-a lungul timpului a unor elemente culturale, oamenii având şi
resimțind datoria de a le transmite mai departe. Ele nu trebuie nicidecum uitate, ci doar păstrate
cu sfințenie şi transmise mai departe viitoarelor generații, pentru că ele sunt temelia poporului
nostru.
Tradiții la botez

Lumânarea de botez reprezintă lumina din sufletul fiecărui prunc botezat şi trebuie să fie
împodobită cu flori de crin, frunze de ferigă şi floricele din floarea miresei. Tradiţia cere, ca naşii
să pregătească pentru ȋnfăşatul pruncului, o pânză albă, necusută şi nefinisată şi să măsoare trei
metri. Dupa ce este adus acasă de la biserica, bebeluşul este pus ȋn pragul casei de naşa, care ȋi
spune mamei, ȋnainte ca aceasta să ȋl ia de jos: “Păgân mi l-ai dat, creştin ţi l-am adus”.
A doua zi dupa săvârşirea botezului are loc scalda. Ȋn timpul scaldei, lumânarea de botez trebuie
să rămână aprinsă, iar la sfârşit aceasta se stinge fie de tavan, fie de tocul uşii. Apa din cădiţă
trebuie sa fie neȋncepută, scoasă la răsăritul soarelui şi să conţină următoarele: flori - pentru ca
bebeluşul să fie frumos; bani- ca să aibă cel mic avere; Apa Sfinţită - pentru ca bebeluşul să fie la
fel de curat ca aceasta; ou - ca să fie la fel de sănătos şi plin ca oul; pietre - ca să fie puternic;
busuioc- ca să miroasă frumos; miere - ca să fie dulce; picătura din lumanarea de botez;
potcoava- pentru ca pruncul să aibă noroc; inel - ca bebelusul să aibă părul creţ; romaniţă şi
mentă- pentru ca bebeluşul să crească uşor şi să fie sănătos tun; floare de mac- pentru a avea un
somn liniştit; pene -ca să fie la fel de uşor ca pana.

Tradiţii de Crăciun şi Anul Nou

Dintre traditiile calendaristice cele mai răspândite şi mai spectaculoase, sunt cele legate
de sărbătoarea Naşterii Domnului şi Anul Nou.

Repertoriul tradiţional al obiceiurilor româneşti desfăşurate cu ocazia Anului Nou, dar şi

a Crăciunului cuprinde: colinde de copii, colinde de ceată (colindele propriu-zise), cântecele de
stea, vicleimul, pluguşorul, sorcova, vasilca, jocuri cu măşti, dansuri, teatru popular şi religios,
etc.

Pluguşorul a păstrat scenariul ritualic al unei invocări magice cu substrat agrar. El e

întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei, dar plugul adevărat, tras de
boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai uşor de purtat, sau de buhaiul care imită
mugetul boilor.

Capra se alcătuieşte dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se
înveleşte cu hârtie roşie. Peste această hârtie se pune o altă hârtie neagră, mărunt tăiată şi
încreţită în forma părului. În loc de aceasta se poate lipi şi o piele subţire cu păr pe ea. În dreptul
ochilor se fac în lemn doua scobituri unde se pun două boabe de fasole mari, albe, cu pete negre,
peste care se lipeşte hârtia neagră cu încreţituri sau pielea cu păr. În loc de urechi, capra are două
găvane de lingură. Pe ceafă are patru corniţe, frumos împodobite cu hârtie colorată, pe care se
află înşirate şiraguri de mărgele. Capra evocă un singur animal, al cărui nume variază de la o
regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau turcă în Moldova şi Ardeal, borita (de la bour) în
Transilvania de sud. În Muntenia şi Oltenia, capra e denumită „brezaia“ (din cauza înfăţişării
pestriţe a măştii).

Sorcova - Copiii poartă o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată

dintr-un băţ în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Numele de sorcovă vine de la
cuvântul bulgar surov (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un
arbore. Înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite persoane, sorcova joacă întrucâtva
rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare şi tinereţe celui vizat.
Textul urării, care aminteşte de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mişcării sorcovei.
 De la Crăciun şi până la Bobotează copiii umblă cu steaua, un obicei vechi ce se
întâlneşte la toate popoarele creştine. Acest obicei vrea să amintească steaua care a vestit
naşterea lui Iisus şi i-a călăuzit pe cei trei magi.

Traditii de Paste

Tradiția „udatului” spune că, în a doua zi de Paște, fetele trebuie stropite, pentru a le
merge bine și a fi frumoase tot anul. În semn de recompensă pentru feciorii „udători”, fetele
trebuie să îi cinstească cu băutură şi daruri, iar celor mai mici li se ofereau ouă roșii și bănuți.

„Eu sunt micul grădinar / Cu sticluța-n buzunar /Și-am venit la dumneavoastră / Să ud

floarea din fereastră”

Așa își începeau udatul fetelor, tinerii din Ardeal, care mergeau la casele fetelor în a doua
zi de Paști, pentru a le stropi, inițial cu apă din fântână, iar mai apoi cu apă de colonie sau
parfum. Obiceiul „udatului” este preluat în Ardeal de la comunitatea maghiară, dar se practică și
în Banat sau în Bucovina.

Alte tradiţii şi obiceiuri

Masleniţa este sărbătoarea prin care rușii lipoveni celebrează Soarele și venirea
primăverii. Denumită și Săptămâna Brânzei sau Săptămâna Albă, Maslenița are loc în ultima
săptămână de dinaintea intrării în Postul Paştelui. Masleniţa adună laolaltă fetele şi femeile,
îmbrăcate în costume tradiţionale, care ţin în mână câte o batistă (kasinka) şi merg pe străzi, într-
un dans ritual, cântând cântece specifice acestui obicei, asemeni colindelor româneşti.
Marţişorul se sărbătoreşte pe 1 martie şi simbolizează funia anului, ce adună cele 365 de
zile calendaristice. Culorile alb şi roşu simbolizează cele două anotimpuri opuse, iarna şi vara (ȋn
trecut primăvara şi toamna erau considerate anotimpuri de tranziţie). Ȋn trecut mărţişorul era
format din şnurul alb- roşu şi un bănuţ de aur sau argint. Ȋn zilele noastre şnurul tradiţional este
ataşat diverselor figurine simbolice.
Paparuda este cea mai cunoscută practică de invocare a ploilor ȋn anotimpurile
secetoase. Cântecul ritualic este o invocaţie pentru un personaj mitic care are puterea de a
descuia ploile, pentru ca pământul să rodească.
Drăgaica se sărbătoreşte pe 24 iunie, la solstiţiul de vară şi vizează prosperitatea şi
protecţia culturilor de cereale. Dintr-un grup de cinci fete, este aleasă una – Drăgaica. Aceasta
este ȋmbrăcată ȋn spice de grâu şi poartă un văl alb pe care se prind flori de sânziene, iar ȋn mână
ţine o coasă.
Poporul roman este un mix bogat de identităţi culturale, fiecare zonă identificându-se prin
tradiţii şi obiceiuri specifice. Acestea oferă generaţiilor tinere o perspectivă asupra vieţii pe care
o trăiau ȋnaintaşii lor, ȋn anumite momente ale vieţii: botez, nuntă, anumite sărbători de peste an
(Paşte, Crăciun, Mărţişor etc.).