OXIGENOTERAPIA

Definitie OXIGENOTERAPIA= reprezinta administrarea de oxigen pe

cale inhalatorie, in scopul imbunatatirii aerului inspirat cu oxigen in concentratii
diferite putandu-se ajunge pana la 100%.

SCOP:
- terapeutic
 imbogatirea aerului inspirat cu oxigen in scopul combaterii hipoxiei
(oxigenarea redusa a tesuturilor)
 ameliorarea concentratiei de oxigen in sange
 restabilirea nevoilor de oxigen pentru a mentine pragul de saturatie arteriala
in limite fiziologice 95-96%

Trecerea oxigenului de la nivel alveolei pulmonare in sange este

determinata de alterarea urmatorilor factori:
o presiunea partiala a oxigenului in amestecul gazos de respirat ( in
sangele arterial, presiunea oxigenului este 100mm/hg iar in sangele
venos 65-70 mmhg)

o coeficientul se solubilitate al oxigenului

La nivelul tesuturilor O2 este utilizat sub forma dizolvata in

plasma, cantitatea de 0,3 ml oxigen la 100ml sange. Oxigenoterapia

1
 creste aceasta cantitate dizolvata pana la 1,8-2,2ml la 100ml sange la
administrarea O2 sub o atmosfera.

o cantitatea de hemoglobina existenta ( oxihemoglobina este rezervorul

care cedeaza oxigen)

o starea parenchimului pulmonar

o starea peretelui alveolar

TIPURI DE HIPOXIE:

 anemica= reducerea hemoglobinei asigura transport deficitar de oxigen,

ex: anemii, hemoragie acuta
 circulatorie = datorita tulburarilor de circulatie tesuturile nu sunt
aprovizionate cu oxigen
 hipoxica = datorita insuficientei ventilatorii, frecvent postoperator, cauzata
prin depresia data de drogurile anestezice, analgezice, atelectazie pulmonara,
exerezelor (ablatia chirurgicala a unei tumori, organ sau tesut patologic)
 histotoxica = prin blocarea fermentilor respiratori la nivelul celulelor, este
rezultatul intoxicatiilor cu droguri

2
 INDICATII
 hipoxii circulatorii : insuficienta cardiaca, edem pulmonar, infarct miocardic
 hipoxii respiratorii de diverse cauze si grade
 Stari de soc,
 anestezie generala,
 complicatii postoperatorii : hemoragie, tulburari circulatorii, respiratorii
 lauze si nou nascuti cu suferinte in oxigenare

Surse de oxigen:

 statie centrala de oxigen

o amplasat in afara cladirii spitalului, conform normelor normelor
metrologice si constituita din :
o Mai multe tuburi inseriate, oxigenul fiind distribuit prin retea in salile
de operatie, terapie intensiva
o La paturi, distribuirea oxigenului este realizata prin oxigenatoare,
aparate de anestezie, aparate respiratoare (ventilator

 Microstatie = statie improvizata din 2-3 tuburi cuplate in serie

 butelie de oxigen (de 300-10.000 l oxigen comprimat la 150atm.)

o tuburi de oxigen care se gasesc in anestezie terapie intensiva
o pentru a se putea administra, presiunea se regleaza cu
reductorul de presiune (debitmetrul, care indica volumul in

3
 litri de oxigen pe minut) si se modifica cu ajutorul
barbotorului.

a — butelia de oxigen cu : 1 — robinetul bombei ; 2 — reductor de presiune ;

3,4 — manometre ; 5 — robinet de închidere ; 6 — robinet de reglare a
presiunii de ieşire a oxigenului ;
7 — lanţ de fixare ;

b — umidificator (detaliu) cu: 8 — oxigen de la butelie ; 9 — tub spre

bolnav.

Administrarea oxigenului se face cu:

 sonda sau cateter nazal
 ochelari
 masca
 cort de oxigen
4
 balon Ambu sau Ruben

 sonda nazla si cateterul nazal

 Sonda nazala = sonda de cauciuc sau plastic prevazuta cu orificii la

extremitatea pe care o introducem in nara(sonda Nelaton)
 Cateter nazal =
o sonda de cauciuc sau plastic prevazuta cu orificii la extremitatea
pe care o introducem prin nara pana la faringe, schimbandu-se
de la o nara la alta. (sonda Nelaton)
o Se poate introduce si in laringe.
o se introduce pe nară sau prin pipă Guedel

 permite evitarea reinhalarii aerului expirat, dar o parte din oxigen se

pierde prin expiratia pe gura
 deoarece expiratia dureaza dublu cat inspiratia, oxigenul trebuie
administrat intr-un debit triplu fata de cel dorit a fi inspirat
 prin sonda se introduce un debit de 12 l/min
 prin cateter se introduce un debit de 4-8 l/min, determina cresterea
aerului inspirat cu 35-50 %
 poate fi utilizata pe termen lung cu interzicerea la pacientii ce prezinta
afectiuni ale mucoasei nazale
 oxigenul are presiune redusa la 1-2 atmosfere si este obligatoriu trecut
prin umidificatoare sau nebulizatoare, oxigenul va fi umidificat
 neumidificat, oxigenul este iritant pentru mucoasa respiratorie
 in umidificator bulele de oxigen barboteaza in lichid

5
  nebulizatorul creaza picaturi de 1-30µ si umiditate 100%
 sonda se schimba de la o nara la alta.
1.

1. oxigenare prin cateter nazal

Tehnica:
 administrarea de oxigen se face la indicatia medicului in mod continuu su
discontinuu
 se asigura pregatirea psihica si fizica a pacientului
 se aseaza pacientul corespunzator si daca este posibil si daca diagnosticul
permite asiguram pozitie semisezanda pentru favorizarea expansiunii
pulmonare
 se dezobstrueaza caile aeriene si asigurarea unei ventilatii eficiente
 se masoara lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus

6
 se introduce cateterul in nasofaringe cu miscari blande paralel cu palatal
osos si perpendicular pe buza superioara
 se fixeaza sonda cu leucoplast
 se fixeaza debitul la 4-8 l/minut
 se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor
 se administreaza medicamente cu intermitenta si se supravegheaza debitul.
 Observam si controlam caile aeriene deoarece oxigenoterapia nu poate fi
eficienta deca daca aceste asunt libere
 Anuntam de urgenta medicul daca pacientul este; alert, confuz, somnolent,
dispneic, cianotic, anxios, nu raapunde la stimuli

7
 Ochelari pentru oxigen:

o un mod eficace de administrare a oxigenului

o se recomanda la pacientii agitati si la copii care isi indeparteaza cateterul
chiar daca acesta este fixat cu leucoplast
o este un sistem format din doua sonde de palstic care se introduc in nari
pentru administrarea oxigenului iar ochelarii se fixeaza dupa ureche.

 Masca pentru oxigenoterapie

 Masca simpla=
 Cu inhalarea aerului expirat
8
  nu poate fi utilizata din cauza imposibilitatii eliminarii de
dioxid de carbon ( se poate instala hipercapneea= crestera
gazului)
 Masca cu balon
 Permite o reinhalare partiala a aerului expirat
 Este prevazuta cu orificii pentru eliminarea gazului expirat
in exterior
 Debitul de oxigen este reglat ca in timpul inspiratiei
balonul sa nu se goleasca sub ½ din capacitatea sa.
 Masca fara reinhalarea gazului expirat
 Este prevazuta cu un sistem de valve care dirijeaza fluxul
de gaz ( valva inspiratorie- valva expiratorie)
 Masca realizeaza concentratii de 100% oxigen
 Este greu de suportat de bolnavi datorita hamului de
etansietate

Tehnica:
 se verifica scurgerea oxigenului din sursa
 se pune masca in mana bolnavului pentru a-i usura controlul masti si i se
sustine mana.
 debitul de 10-12 l/minut.
 se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura
 cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua de fixare in jurul
capului

9
 Cortul de oxigen:
 Este format dintr-un adapost dintr-un material plastic de preferinta
transparent, sustinut pe un suport si care cuprinde patul
pacientului, avand dimensiuni variate
 Ultimele modele au refrigerator si o circulatie a aerului mai buna
in timp ce la tipurile vechii, racirea se efectua prin plasare de
gheata
 Circulatia aerului sub cort este deficitara si duce la incalzirea
pacientului
 nu poate depasi o concentratie de 50% a oxigenului
 corturile pot fi pentru fata , cap si umeri
 corturile mici, casetele Burgess sunt folosite pentru prematuri si
copii mici
 copiii vor fi supravegheati permanent, pentru a nu disloca cortul


10
 

Sistem de administrare oxigen

11
 Sonda de intubat

Traheostoma

Balon Ambu sau Ruben

12
Incidente la administrarea oxigenului:
 distensia abdominala prin patrunderea gazului prin esofag in stomac
o creste rapid cu mari dificiultati de eliminare a gazului
o pacientul prezinta disconfort exacerbat, durere
o in acest caz, intoducem urgent tub de gaze si sonda gastrica pentru
golirea stomacului
 emfizem subcutanat prin infiltrarea la baza gatului ,prin fisurarea mucoasei
nazale-
o risc de sufocare
o intrerupem imediat oxigenoterapia
o cautam a elimina partial gazul din tesuturile infiltrate

13
  efecte toxice, pulmonare si nervoase
o administrarea timp de 14-16 ore a 70% oxigen, produce actiune
iritativa la nivelul alveolei : otravirea cu oxigen sau pneumonia de
oxigen
 in administrarile hiperbate ( greutate specifica mai mare decat a mediului
ambiant) pot apare :
o crize convulsive
o agitatie
o sindrom de decompresiune
o embolii gazoase in marea circualtie
 administrarea de oxigen timp indelungat sau prea concentrat duce la
agravarea hipoxemiei pana la coma

Se va sti ca:
 nu se unge cateterul cu substante grase (pericol de explozie si pneumonie)
 bombele de oxigen se fixeaza pe un port butelie, orizontal pentru a evita
loviturile
 oxigenul nu se foloseste fara manometru
 barbotorulsa fie bine fixat deoarece prin rasturnare impinge apa in caile
respiratorii ale bolnavului

Precauţii în utilizarea surselor de oxigen:

 deoarece oxigenul favorizeaza combustia, prezenta sa trebuie atentionata
pacientii si vizitatorii vor fi atentionati asupra pericolului fumatului sau al
unei flacari in preajma sursei de oxigen
 se vor verifica echipamentele electrice din incaperea respective

14
 se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statica
(materiale sintetice) şi a materialelor inflamabile (uleiuri, alcool)
 aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate in partea opusa sursei
de oxigen
 transportul buteliilor cu oxigen se va face pe carucioare, evitandu-se lovirea
lor in timpul transportului
 buteliile cu oxigen vor fi asezate in pozitie verticala, pe un suport si fixate
de perete cu inele metalice, departe de calorifer sau soba
 cunoasterea de catre personalul care manevreaza oxigenul a locului de
amplasare a extinctoarelor si a modului de utilizare a acestora.

15