Introducere

Lucrarea “Evaziune fiscală la nivel macro si microeconomic” are rolul de parcurge o temă
de actualitate asta dacă ne raportăm la condițiile actuale din punct de vedere economico
financiar.

În principal acest domeniu este influențat de un val de fenomene conjuncturale care odată
cu trecerea timpului au fost accentuate având la baza procesul de globalizare.

În prezent evaziunea fiscală reprezintă un fenomen ce se află într-o permanentă dezvoltare,

de asemenea acesta se manifesta atât la nivel național cât si în mediul internațional.

Întelegerea și analiza factorilor care determină apariția acestui fenomen și care contribuie
în mod direct la dezvoltarea acestuia, au reprezentat setul de argumente care au stat la baza
alegerii acestei teme pentru prezenta lucrare de cercetare.

Atât sentimentul de inechitate socială cât și constrangerea cauzată de către presiunea

fiscală, au reprezentat factorii motivatori în ceea ce privește alegere acestei teme.

Prezenta lucrarea are la bază două părți. În prima parte am realizat o prezentare detaliată în
ceea ce privește cadrul general teoretic aferent conceptului de evaziune fiscală.

În partea a două am realizat un model econometric de regresie simplă prin intermediul

căruia am dorit sa analizez influența pe care o exercită cele trei variabile indepenente (TVA, taxe
vamale, accize) asupra variabilei dependente care este reprezentată de către PIB.

În concluzie lucrarea Evaziune fiscala la nivel macro si microeconomic” a fost construită

astfel încât cititorul sa poată primi răspunsuri la următoarele întrebări Ce reprezintă conceptul de
evaziune fiscală? Care sunt efectele determinatate de către fenomenul de evaziune fiscală?
respectiv Cine se face vinovat pentru aparția acestui fenomen?
 PARTEA I CONCEPTUL DE EVAZIUNE FISCALĂ

Sinteza literaturii de specialitate

1.1 Relația dintre contabilitate și evaziune fiscală;

În ultimii ani, tot mai mulți specialiști din domeniul “cifrelor”, au denumit rela ția ce s-a
creat între conceptul de evaziune fiscală și disciplina de contabilitate, ca fiind un concept intitulat
“contabilitate creativă”.
În cadrul acestui concept identificăm atât intervențiile făcute asupra raportarilor financiare
cât și intervențiile făcute asupra tranzacțiilor, acestea având rolul privind periclitarea imaginii
asupra situatiilor financiare.
“Contabilitatea creativă și managementul rezultatelor reprezintă eufisme care au rolul de a
face referire la acele tipuri de practici contabile care “deviază” într-o oarecare măsură de la
principalele standarde contabile. De asemenea aceasta se caracterizează prin utilizarea unor noi
instrumente ce au rolul de a determina nivelul veniturile, nivelul datoriilor cât și nivelul
creanțeleor astfel reușind să contribuie la manipularea indirectă a rezultatelor”(Cernusca Lucian,
Politici contabile de intreprindere, pag 32-36, 2006)
În anul 1973, J Argenti a aplicat pentru prima dată, conceptul de “contabilitate creativă”,
în literatura de specialitate, acesta asociind un indicator al crizei cu practicile de contabilitate
creativă.
În anul 1993, conceptul de “contabilitate creativa” este definit de către Nasser ca fiind
“transformarea anumitor rezultate contabile din ceea ce sunt în esentă, în altceva a ce se dorește a
fi, prin utilizarea în beneficiul contabililor”(Nasset K, Creative Financial Accounting).
Literatura de specialitate din Romania, nu și-a concentrate efectiv atenția asupra a cee ace
înseamnă “contabilitate creativă”.
În lucrarea “Bazele contabilității” Niculae Feleaga oferă un set de argumente solide
cu privire privire la conceptul de “contabilitate creativă”, acesta precizează “ În majoritatea
cazurilor conceptul de contabilitate creative se utilizează având ca principal obiectiv descrierea
mecanismului prin intermediul căruia profesioniștii din domeniul financiar își folosesc abilitățile
și cunoștintele accumulate odata cu trecerea anilor în manipularea direct a cifrelor”(Niculae
Feleaga, Bazele contabilității, 2004).
În general, ne focusam atentia asupra relației create între conceptul de contabilitate
creativă și conceptul care face referire la fenomenul de fraudă fiscală. Principala diferență între
cele două concepte, consta în faptul că în cazul fenomenului de fraudă fiscală, nu există absolut
niciun indiciu care sa aiba legatura cu creativitatea, comparativ cu contabilitatea creativă, care
există din totdeauna.
Principala “enigma financiară” care are un rol de bază în ceea ce priveşte consolidarea
bazei privind relația creată între contabilitate și fiscalitate, este aceea dacă contabilitatea prezintă
sau nu, un adevar utilizatorilor de informații financiare.
Cu alte cuvinte, adevărul pe care contabilitatea îl furnizează reprezintă pentru utilizatori,
media dintre asteptări și exigente, la polul opus se află producătorii pentru care adevărul furnizat
de către contabilitate reprezintă media dintre regularitate şi sinceritate.
Pentru sustinerea adevărului din punct de vedere contabil, este necesar utilizarea unui
pachet de tehnici utilizate în cadrul conceptului de “contabilitate creativă” cum ar fi:
a) Tranzacționarea unui activ către o alta firmă împreună cu gestiunea datoriei;
b) Transformarea datoriilor în capitaluri proprii prin intermediul emisiunii de titluri hibride;
c) Operațiuni de “lease-back”
d) Liberul arbitru privind optiunea de a alege dacă în costul mărfii ar putea fi incluse
anumite cheltuieli aferente activităţii de transport a mărfurilor

Conform IAS 2, “costul de achizitie este alcătuit din prețul de cumpărare, taxe de import
și alte taxe (cu exceptia acelora pe care societatea le poate recupera de la autoritățile fiscale),
costuri de manipulare, transport și alte costuri care pot fi atribuite direct achiziției de produse
finite, materiale și servicii.
Cheltuieilile în ceea ce privește achiziția de stocuri vor fi incluse sau nu în costul total de
achiziție, acest lucru depinzând în principal de obiectivul urmărit.
Exemplul 1:
O compania desfăşoră activităţi privind achiziția de mărfuri în condițiile următoare:

 Prețul de achiziţie: 120.000 lei;

 Cheltuieli de transport: 20.000 lei;
 Cheltuieli de manipulare: 10.000 lei;
 Venituri din vânzarea mărfurilor: 500.000 lei;

În situația prezentată, contabilul companiei are două variante, prima este aceea de a
include cheltuielile cu transportul, în costul total de achiziție al mărfurilor conform
reglementărilor prevăzute în standardul IAS 2, ceea ce va duce la obținerea unui rezultat de
350.000 . Cea de a doua varianta, este aceea de a nu include cheltuielile cu transportul în costul
de achiziție, reușind astfel să obțină un rezultat de 370.000, astfel creând iluzia obținerii unui
rezultat mai mare, folosind una dintre tehnicile de contabilitate creativă.

Tabel 1.1 Exemplu IAS 2

Sursă: Prelucrare proprie a datelor

Analizând exemplul de mai sus, reflectă decizia companiei de a nu include în cadrul
costului de achiziție totalitatea cheltuielilor de transport. Această decizie stă la baza realizării
unui rezultat contabil mult mai mare comparativ cu rezultatul contabil obținut în partea a două,
unde compania decide să includă în costul de achiziție și cheltuielile aferente transportului de
mărfuri.

1.2 Definiția sistemului fiscal

Îndeplinirea întregului set de atribuţii pe care un stat le are, se realizează prin intermediul
sistemului fiscal.
Sistemul fiscal este definit ca fiind “totalitatea taxelor și impozitelor care provenin ațât
de la persoane fizice cât și de persoane juridice. Prin intermediul acestora se alimentează bugetul
public” (Dan Drosu Soguna, Drept Fiscal, 1994).
P. Beltrame și L.Mehl definesc sistemul fiscal ca fiind “ totalitatea impozitelor și taxelor
în cadrul cărora principalele componente se află în stransă legatură dinamică exact ca și
sistemul economic sau aparatul socio-politic”
 Atât mecanismul de satisfacere privind nevoile umane, cât și sistemul privind organizarea
societății umane, sunt direct proportionale cu gradul privind evoluţia şi apariţia sistemelor
fiscale.

Principalele funcții care fac aparțin sistemului fiscal sunt:

a) Funcția privind echitatea fiscală;
b) Funcția privind procesul de finanțare a cheltuielilor publice;
c) Funcția de corecție

Funcția de echitate fiscală reprezintă funcția care are un impact destul de mare asupra cel
entităților, indiferent de sistemul fiscal la care ne referim. Aceasta funcție reprezintă aportul
fiecarei persoane indiferent că vorbim despre o persoană fizică sau că vorbim despre o persoană
juridică la constituirea resurselor publice raportandu ne atât la veniturile pe care le realizează
cât și la statutul sau social.

1.3 Principalele componente ale sistemului fiscal;

Sistemul fiscal din România, creat după revoluție, este structurat pe 3 piloni:

 Mecanismul fiscal – această componentă este formată din totalul instrumentelor și

procedurilor tehnice prin intermediul cărora este realizată misiunea de colectare și
urmărire a taxelor și impozitelor;
 Legislația fiscală – această componentă a sistemului fiscal, are rolul de a constitui și de a
reglementa totalitatea taxelor și impozitelor considerate componentele de bază în
procesul de formare al veniturilor publice ale unui stat.
 Aparatul fiscal - a treia componentă a sistemului fiscal, este alcatuită din totalitatea
organelor specializate, datorită lor, aparatul fiscal este pus “în mișcare”.
 Figura 1.1 Schema circuitului fiscal in Romania

Sursa: Anaf

1.4 Conceptul de evaziune fiscală

În cadrul literaturii de specialitate, conceptul de evaziune fiscală a primit zeci de

interpretări din partea specialiștilor din domeniul fiscal, unul din aceștia definește conceptul de
evaziune ca fiind “sustragerea parțială sau totală de către unii contribuabili indiferent ca ne
referim persoane fizice sau că ne referim la persoane juridice prin diverse modalități, de la plata
obligațiilor față de buget”
După revoluția din anul 1989 foarte mulți juriștii romani au început să își îndrepte atenția
spre a oferi o definiție cât mai clară, conceptului de evaziune fiscală.
De exemplu P.Charpentier si M.C de Brie au definit conceptul de evaziune fiscală ca
reprezentând “arta de a ocolie căderea în aria de atracție al legii fiscale”
Dan Drosu Soguna explică fenomenul de evaziune fiscală ca fiind “ setul de proceduri
legale și ilegale prin intermediul cărora, cei interesați doresc să ocolească parțial sau integral
obligația prinvind achitarea materiei impozabile având la bază temeiul legilor fiscale”(Dan
Drosu Soguna, Drept financiar și fiscal, 1994)
Potrivit acestei legi, conceptul de evaziune fiscală ar putea fi definit ca fiind “Evaziunea
fiscală reprezintă sustragerea direct sau indirectă prin intermediul oricărui mijloc, de la
impunerea totală sau parțialade la plata, taxelor, impozitelor, contributiilor sau a altor sume ce
sunt datorate către bugetul de stat, bugetele locale, bugetului, asigurărilor de stat, sau fondurilor
speciale”(Text de lege, Legea 87 din 18 Octombrie 1994)
În anul 2005, datorită atât a complexitatii fenomenului de evaziune fiscală cât și a
imperfecțiunilor din textul legii referitoare la incadrarea juridica a faptelor care cad sub incidenta
evaziunii fiscale, a fost emisa o lege care să reglementeze conceptul privind combaterea
fenomenului evazionist.
Datorită creșterii gradului privind presiunea fiscală prin intermediul taxelor și impozitelor
în rândul contribuabililor a luat naștere un sentiment de ură fată de sistemul fiscal, care reusește
să îi transmită contribuabilului un sentiment de înșelăciune tot timpul când statul reușeste prin
intermediul taxelor și impozitelor să-i micșoreze veniturile.
Creșterea presiunii fiscale de la an la an, a determinat stimularea ingeniozității
contribuabililor de a crea diverse procedee prin intermediul cărora să “ocolească” legile fiscale.

1.5.Metode de fraudă fiscală

1.5.1 Munca la “negru”

Această expresie descrie munca desfășurată care nu are la baza nicio formă legală, care să
reglementeze modul în care această activitate se poate desfășura.
Acest tip de “muncă” nu este evidențiat din punct de vedere scriptic, cel care desfășoară o
activitate fiind la discreția celui pentru care desfășoară activitatea respectivă.
În anul 2019, Consiliul fiscal a realizat un studiu la nivel național, potrivit căruia
valoarea muncii la negru are o pondere cuprinsă între 17% și 22% din PIB-ul Romaniei. Cu un
procent de 25%, Romania se clasează pe locul 1 la nivelul Uniunii Europene, în ceea ce privește
ponderea cetățenilor ale caror venituri nu sunt declarate în totalitatea autorităților financiare.
Prestarea unui serviciu în afara cadrului legislativ, poate îmbraca mai multe forme, cum ar fi:
  Munca sezonieră;
 Evidențierea parțială a muncii, în documente;
 Stabilerea unei reguli, între angajator și salariat, conform căreia salariatul acceptă
să presteze servicii în beneficiul angajatorului, fară a avea încheiat cu acesta un
contract individual de muncă;
Potrivit unui raport realizat la nivel național, de către Consiliul Fiscal, în anul 2019 s-a
înregistrat un număr de aproximativ 1,5 milioane de cetățeni care prestau servicii “la negru”.
Făcând o clasificare pe sectoarele de activitate, cea mai pondere privind contribuția în ceea
ce privește “munca la negru” a avut o sectorul industrial, acolo unde s-a înregistrat un număr de
aproximativ 600.000 de persoane.
Pe locul secund este sectorul de comerț cu un număr de 400.000 de persoane, iar pe locul 3
regăsim sectorul de transport și comunicații cu un număr de aproximativ 250.000 de persoane.

1.5.2Metoda Roller Coaster

Acest tip de fraudă, reprezintă o operațiune ce are la bază tva-ul. Această metodă este
utilizată în special de către companii care fac parte de pe teriroriul unor ţări membre ale Uniunii
Europene, care desfășoară AIC1 si LIC2.
Principalul obiectiv al companiilor care utilizează acest tip de metodă, este acela de a crea
un “TVA fictiv” având la bază un circuit de facturare. Pentru utilizarea acestei metode este
necesar crearea unui circuit de facturare format din mai multe societăți de tip “taxi”.
Existența mărfurilor în cadrul unui astfel de circuit, nu prezintă nicio relevanță, în situația în
care scopul principal al “participanților” la circuit, nu este acela de a desfășura activități

1
AIC – Achizitii intracomunitare
2
LIC – Livrari intracomunitare
economice, pe baza cărora se distribuie TVA, ci reducerea prețurilor care într-un final va duce la
castigarea a cat mai multe sectoare din piață.
Anual prin vama de la Giurgiu, mii de tiruri pătrund cu legume importate din țări precum
Grecia sau Turcia.
Metoda Roller Coaster funcționează având la bază următorul sistem: în prima parte, o firmă
din Romania care deține un depozit, plasează o comandă de legume și fructe din străinătate, către
o firmă “fantomă”.
Aceasta firmă “fantomă” are rolul de intermediar și este creată cu scopul de a evita plata
taxelor ce se cuvin statului Roman.
În cea de a două parte, firma “fantomă” achiziționează marfa comandată cu 300 de lei
paletul și o vinde către depozit cu prețul de 600 de lei, astfel reușind să înregistreze un profit de
300 de lei.
În momentul în care marfa ajunge in depozit, aceasta este distribuită mai departe către
supermarketuri și tabaragii, tot cu prețul de 300 de lei, firma înregistrând astfel un profit de 0 lei,
ceea ce rezulta că impozitul datorat către statul roman este tot de 0 lei.
Legislația din Romania prevede un termen de 55 de zile, în ceea ce privește “stingerea”
datoriilor privind impozitul pe profit și tva – ul, datorat de o firmă statului Roman. Acest termen
de 55 zile, oferă timp suficient firmei fantome, pentru a vinde tot și a disparea de pe piață.
Potrivit informațiilor publicate în ultimul raport întocmit de către ASF 3, până în prezent
Romania a pierdut doar prin intermediul acestei metode aproximativ 11 miliarde de euro.
Ca o încercarea a autorităților fiscale de a contribui la diminuarea complexității acestui
fenomen, începând cu 01 ianuarie 2007, în România a luat “naștere” un program de schimb de
informații ce poartă numele de VIES , care îi ajută pe utilizatori să obțină informații cu privire la
numerele de TVA ale partenerilor cu care desfașoară afaceri.
1.5.3 Spălarea de bani
Partea financiară care reprezintă “Piatra de temelie” a tutor infracțiunilor financiare este
fenomenul de “spălare de bani”, al cărui obiectiv principal este de a masca proviniența și posesia
activelor monetare obținute în urma desfășurării unor activități infracționale.
Acest proces are la bază următoarele:
1. Plasare activelor monetare in banca.
Deschiderea unui cont bancar la o banca dintr-un oras, si retragerea unor sume de bani de
la sucursalele bancii din cadrul mai multor orase, reprezintă cea mai des utilizată metoda ăe
schimbare a bancnotelor “murdare”.
3
ASF – Autoritatea de Supraveghere Financiara
 2. “Ascunderea urmelor”
A doua etapă în cadrul procesului de “spălare a banilor” este reprezentat de “ascunderea
urmelor banilor”, practic dupa ce posesorul banilor “murdari” a reușit să îi introducă în sistemul
financiar al băncii, acesta desfășoară o serie de transferuri electronice, care îi permite acestuia să
tranzacţioneze active monetare în diferite conturi deschise la bănci de pe tot mapamondul. De
cele mai multe ori utilizatorii acestui procedeu, preferă “paradisurile fiscale”.
3. Plasarea “banilor murdari” în cadrul circuitului economic.
Cea de a treia etapă, a procesului de “spălare a banilor” este plasarea activelor monetare în
cadrul circuitului economic, totodată această etapă reprezintă și momentul de start pentru
“spălătorul de bani” care poate desfășura activități de investiții pe baza fondurilor pe care le are
în posesie.

Figura 1.2 Plasarea “banilor murdari” în cadrul circuitului economic

Sursa: Prelucrare proprie

1.5.4 Plata cash
 “Cu cât o economie se bazeazămai mult pe utilizarea numerarului, cu atât evaziunea
fiscală este mai mare” (Gyorgy Attila), pornind de la această afirmație, putem afirma că deși o
astfel de metodă are la bază un set complet de eforturi suplimentare având în vedere cantitățile
mari de cash, aceasta este una dintre cele mai des utilizate “piste evazioniste” utilizate de cei care
doresc să prejudicieze statul.
Avantajul pentru evazioniști privind utilizarea acestei metode este acela, că nu există un
intermediar precum banca.
Economii puternice ale Uniunii Europene precum Norvegia, Franta, Suedia, Belgia, din
dorința de a diminua efectele fenomenului evazionist, au început demersurile pentru trecerea
treptata de la platile cașh la plățile online.
Conform unui studiu realizat de revista Capital, Norvegia ocupă prima poziție cu o pondere
de 94% din totalul plăților realizându-se online, pe locul secund se află Belgia unde 93% din
totalul plaților se realizează non-cașh.
1.5.5 Conturi bancare
Potrivit bazei legislative fiscale din România, nu există vreo lege care să reglementeze
numărul de conturi bancare care pot fi deschise de către o companie.
Deschiderea unui cont la orice bancă, nu presupune în prezent, o procedură complexă,
acesta putând fi deschis prin simpla depunere a unei cereri, însoțită de documentele care au rolul
de a atesta, legalitatea constituirii societății.
O mare parte din fraudele fiscale, se realizează în mediul “bancar” pe baza documentelor
de tip “legal”, de aceea în anul 2016, mai exact pe data de 01.01.2016 a fost publicată Legea
nr.207/2015, care a reprezentat în mare parte o abrogare a Ordonanței Guvernului nr.92/2003.
În textul legislativ, articolul nr.61 evidențiază obligativitatea băncilor de a furniza
informații organelor fiscale.
“Băncile au obligația de a comunica permanent organelor fiscale lista cu toți titularii
indiferent că vorbim despre persoane fizice, juridice sau orice alte entitati care nu personalitate
juridică ce deschid sau închid conturi, forma juridică pe care aceștia o au și domiciliul sau sediul
acestora. Comunicarea trebuie făcută bilunar, și să facă referire la conturile care au fost deschise
sau închise în perioada anterioară acesteia după care va fi adresată Ministerului Finantelor
Publice (Legea nr.207/2015/ O.G nr.92/2003)”.
HSBC Private Bank reprezintă unul dintre cele mai definitorii exemple privind această
metodă evazionistă. În anul 2015, pe baza unor documente publicate de un fost angajat al bancii
HSBC Private Bank, autoritățile fiscale au avut surpriza de a descoperi faptul că prin intermediul
sistemului bancar, HBC Private Bank a reușit să păstreze ascunsă identitatea a peste 150.00 de
clienți. O mare parte din aceștia fiind traficanți de arme, dictatori, oameni de afaceri, teroriști.
 Datorită sistemului bancar, HSBC Private Bank și-a sprijinit clienții, să ascundă de “ochii
autorităților fiscale” peste 180 de miliarde de dolari.
La scurt timp după publicarea acestui caz, mai exact pe data de 27.05.2015, a fost semnat un
acord privind schimbul de informații între Uniunea Europeana și Elvetia.

1.6Efectele evaziunii fiscale

1.6.1 Efectele evaziunii fiscale privind modul de formare a veniturilor statului

Evoluția din ultimii ani, privind fenomenul de evaziune fiscală este direct proporțională cu
scăderea veniturilor pe care statul roman le încasează de la contribuabili, aceasta reducere
considerabilă din ultimii ani concretizându-se într-un buget inferior în raport cu gradul nevoilor
financiare, ce au un rol primordial în îndeplinirea obligațiilor ce îi revin statului.
Datorită lipsei “acute” a unui sistem fiscal, construit pe o serie de reguli, clar definite, de
cele mai multe în “fața” fenomenului evazionist, statul este constrâns să ia decizii spontate, ca de
exemplu apariția unor noi impozite, majorarea cotelor de impozitare, etc.
Dan Drosu Soguna afirmă în lucrarea “Evaziunea Fiscală”, “cât de apăsătoare sunt
impozitele sau altfel spus cat de mare este presiunea fiscală ce apasă pe umerii contribuabililor”4.
Un aport considerabil aduce și profesorul Hoana Nicolae care afirmă “ presiunea fiscală
este data în general de rata fiscalității care se poate calcula ca fiind raport între nivelul
încasărilor fiscale de nivel central si cel al colectivitatii locale, inclusiv contributia la asigurarile
sociale de stat, intr – o anumita perioada, de regula un an, si nivelul produsului intern brut, care
a fost realizat în aceeasi perioada, de către o economie nationala”(Hoanta Nicolae, Evaziune
fiscala).
Analiza presiunii fiscale la nivel naţional, se regăseste în graficul de mai jos:

4
Evaziunea fiscala – Dan Drosu Soguna
 Grafic 1.1 Analiza presiunii fiscale

Analiza presiunii fiscale in perioada 2000 - 2014

12

10 10
9
8 8
7
6 6
5
4 4
3
2 2
1
0 0

Sursa: Anaf, Eurostat – prelucrare proprie a datelor

Principalul factor definitoriu în ceea ce privește, baza fluctuației fiscale începând cu anul
2000 și până în anul 2014, este reprezentat de valul de modificări legislative pe parcursul celor
15 ani.
În anul 2000 nivelul presiunii fiscale a înregistrat un nivel de 30,44%, La momentul
înregistrării acestui nivel cota privind impozitul la nivel național, era de aproximativ 26%.
Cinci ani mai târziu nivelul presiunii fiscale a înregistrat un nivel de aproximativ 27,32 puncte
procentuale înregistrând astfel o diminuare de 3,12 puncte procentuale, această diminuare vine
pe fondul modificării cotei pe impozit de profit, de la 25% la 16%.
Apariția unui sistem progresiv de impozitare asupra veniturilor realizate de către
contribuabili, a avut loc in anul 2004, concomitent cu existenta unei grile privind sistemul de
impozitare, cu cote progressive incepand de la 18% pana la 40%. În anul imeadiat următor,
guvernul a decis introducerea unei cote unice de impozitare de 16%.
Analizând graficul de mai sus, se observă că începând cu anul 2007, nivelul presiunii
fiscale asupra contribuabililor a înregistrat o scădere, această scădere vine pe fondul aderării
României la Uniunea Europeana, a cărei scop principal a fost crearea unui echilibru între
reglementarile fiscale din România în raport cu reglementările fiscale din Uniunea Europeană.
În anul 2009, principalii indicatori de ordin fiscal au prezentat o scădere semnificativă
comparativ cu anii precedent datorită reducerii consumulului, și implicit încasare unui impozit
mic din TVA. În primul semestru al anului urmator, guvernul a decis mărirea cotei de TVA cu
cinci puncte procentuale.
Potrivit graficul de mai sus, nivelul maxim înregistrat în ceea ce priveşte gradul presiunii
fiscale a fost înregistrat în anul 200 cu un nivel de 30,44% iar cel mai scazut nivel a fost
inregistrat în anul 2010, când acesta a fost de 26,79%.
Perioada 2010 – 2014, potrivit graficului de mai sus, reprezintă o perioadă în care gradul
presiunii fiscale asupra contribuabililor a înregistrat o serie de valori scăzute, guvernul încercând
prin intermediul adoptarii unor masuri de ordin legislativ, să contribuie la relaxarea
contribuabililor.
Principalele reglementări fiscale adoptate pentru a stimula economia la nivel national, au fost:
 Creşterea plafonului de la 35.000 de euro la 65.000 de euro privind scutirea de TVA;
 Eliminarea cotei de impozitare de 1% în ceea ce privește tranzacționarea titlurilor
detinute pe o perioadă de cel puțin 1 an;
 Apariția facturilor simplificate;
 Opțiunea companiilor înființate, care au un capital social de 25.000 de euro, de a
desfășura activitatea sub forma de microîntreprindere;
 Înființarea ANAF;
 Cota de TVA de 9% aferentă produselor de panificație;

1.6.2 Fluctuația veniturilor publice având la bază gradul de fiscalitate

În ultimii 15 ani, foarte mulți analiști economici, au încercat pornind de la rata
fiscalității, prin intermediul mai multor studii, să descopere care este nivelul optim al fiscalității,
pe care un contribuabil îl poate accepta.
Pe baza studiilor realizate, s-a încercat crearea unei “zone de confort” unde nivelul
privind suportabilitatea contribuabililor și nivelul resurselor financiare publice să se intersecteze,
totodată s-a ajuns la concluzia că metodele adoptate de guvern în ultimii ani, cum ar fi
introducerea unor noi categorii de impozite sau majorarea cotelor de impozitare nu au dus la
creșterea veniturilor încasate din taxe și impozite.
De cele mai multe ori, creșterea nivelului de impozitare poate duce la crearea unui “revers
economic” care se traduce prin diminuarea accelerată a gradului de suportabilitate al
contribuabilului față de presiunea fiscală, trezindu-i astfel acestuia un sentiment de “evadare” de
sub sarcina fiscală la care este supus.
Pentru validarea ideilor prezentate mai sus, se va utiliza drept model “Curba lui Laffer”5.
5
Arthur Betz Laffer – Economist american, cunoscut pentru conceptul “Curba Laffer”.
 Grafic 1.2 Curba lui Laffer

Sursa: www.capital.ro

Conform graficului de mai sus, linia orizontală (T) reprezintă cotele de impozitare propuse
de stat, în timp ce linia verticală (R) reprezintă nivelul veniturilor pe care statul le colectează de
la contribuabili.
Curba lui Laffer, reprezintă răspunsul fundamental pentru două întrebari care stau la baza
unei economii de piață și anume, care este suma de bani pe care statul o poate colecta din taxele
și impozitele datorate de contribuabili, respectiv care este nivelul optim de taxare care ar avea ca
și efect diminuarea sumelor colectate din taxe și impozite de către stat.
Potrivit unui studiu intitulat “Fiscal Pressure Nowadays” realizat de Standford University,
la un nivel de impozitare de 70%, apare vârful curbei.
Profesorii de economie, Davis si Christina Romer au afirmat câțiva ani mai târziu, ca
nivelul optim de impozitare se înregistrează la 33%.

Pe baza graficului prezentat mai sus, se pot observa două zone ale economiei:
  Zona A6 care poate fi definită prin intermediul creșterii respectiv diminuării nivelului
presiunii fiscale fiind urmată de creșterea respectiv diminuarea veniturilor fiscale;
 Zona B7 care poate fi definită prin intermediul creșterii respectiv diminuării nivelului
presiunii fiscale, fiind urmată de diminuarea respectiv majorarea veniturilor fiscale;

1.6.3 Efectele de ordin economic

Într-o economie liberă, contribuabilii de “bună credință” prin intermediul taxelor și
impozitelor datorate, “varsă” periodic sume mari de bani către bugetul de stat, participând astfel
la “umplerea” golului bugetar creat de cei care aplică diferite metode de evaziune fiscala pentru a
“ocoli” legea.
În aceste condiții, agenților economici cinstiți, le va fi foarte greu să își desfășoare
activitatea pe viitor datorită veniturilor mici pe care le generează, acest lucru ducând într-un final
la diminuarea considerabilă a veniturilor încasate de stat din taxe și impozite.
În ultimii ani, statul a aplicat diverse strategii în încercarea rapidă de a “umple” golurile
bugetare create de către evazioniști, una dintre cele mai aplicate strategii fiind creșterea cotelor
de impozitare, care de cele mai multe a dus la crearea unui mecanism de diminuare a propriilor
venituri pe termen lung.
La prima vedere, o decizie privind diminuarea cotei de TVA, ar duce la stimularea
contribuabililor de a consuma mai mult, însă în proiectul de lege propus de guvern prin
intermediul unei astfel de decizii nu s-ar reuși creșterea încrederii consumatorului, datorită
reducerii nesemnificative, ceea ce înseamnă că nu este suficient pentru determinarea
consumatorilor de a consuma în cantități mai mari.
Fenomenul evazionist produce efecte chiar și asupra celor care utilizează metode de
fraudare a statului. Utilizarea a diferitelor procedee de fraudare a statului conduce la diminuarea
nivelului de bani datorați bugetului de stat și prin urmare creșterea veniturilor rămase
disponibile, venituri care vor trebui ascunse de autoritățile fiscale.
Conform unui studiu realizat de INS 8 aproximativ 65% din veniturile nedeclarate sunt
plasate în “economia subterană”. Evoluția evaziunii fiscale este direct proporțională cu
dezvoltarea “economiei subterane”.
1.6.4 Efectele de ordin politic
Anul 1990, a reprezentat primul an în care România a devenit un stat democratic, unde
toate companiile de ordin politic, au avut la bază un principiu primordial într-o democrație, și
anume lupta împotriva corupției.
6
Zona A – zona normala;
7
Zona B – zona anormala;
8
INS – Institutul National de Statistica
 Într-o țară democratică, fenomenul de evaziune fiscală reprezintă un factor generator
permanent de inechitate socială, ceea ce conduce la apariția îndoielii populației în puterile
statului.
Această îndoială a populației are la bază inechitatea economică, care se traduce în condiții
inegale de piată pentru agenții economici.
Acest val de nemulțumiri ce s-a format în ultimii ani, prezintă o semnificație considerabilă în
raport cu gradul de dezvoltare al sistemului politic.

1.6.4 Efectele de ordin social

Legea nr.500/2002 care face referinţă la finanțele publice menționează “bugetul de stat
reprezintă un mecanism prin care se realizeaza distribuirea resurselor și dirijarea activității
economice”.
Unul dintre rolurile bugetului de stat, este acela de a asigura prin intermediul subvențiilor
și al facilitaților fiscale realizarea obiectivelor sociale și cele de ordin economic.
Prin intermediul facilităților fiscale, guvernul are în vedere atât stimularea anumitor
categorii de activități economice cât și acordarea unor avantaje diferitelor categorii sociale.
Fenomenul de evaziune fiscală exercită o influență negativă asupra bugetului de stat prin
intermediul acțiunilor de acordare a unor subvenții sau facilități fiscale.
Pe masură ce fenomenul de evaziune fiscală evoluează în fiecare zi, nivelul bugetului de
stat prezintă o diminuare considerabilă.
În concluzie, statul nu își poate desfășura în mod normal activitatea privind susținerea
agenților economici prin diferite forme, având un buget redus.
Pe de alta parte, principalele categorii sociale dependente de facilitățile fiscale și de
subvenții, prezintă riscul de a nu beneficia de acestea, ceea ce se poate traduce în încetarea
desfășurării activității economice, care într-un final se concretizează în diminuarea veniturilor
fiscale încasate de stat.

1.7 Cauzele evaziunii fiscale

1.7.1 Presiunea fiscală

 În condțiiile în care nivelul presiunii fiscale este unul relativ mare, există posibilitatea
alegerii contribuabilului de a încerca să se sustragă de la sarcina fiscală, fie 100% ceea ce se
traduce în economie subterană, sau doar o parte, ceea ce se traduce în evaziune fiscala.
Pragul “cantitativ” de la care un contribuabil poate lua decizia de a se sustrage de la
“sarcina fiscală”, este foarte greu de stabilit. Acest prag are la bază o serie de elemente precum
aspecte psihologice, culturale, calitative, sectorul de activitate, etc.
O abordare din punct de vedere calitativ se poate face pe baza modelului “Curba lui
Laffer”, model prezentat într-un subcapitol anterior.
Presiunea fiscală se definește ca raport între veniturile fiscale și PIB:

1.7.2 Toleranța administrației fiscale

Comportamentul contribuabilului evazionist este determinat și de gradul de sancționare a
faptelor sale din țara unde desfășoară activități evazioniste.
Acest tip de compotament nu este dependent de rata de impozitare, ceea ce înseamnă că un
contribuabil poate aplica metode evazioniste chiar dacă nivelul presiunii fiscale este unul scazut.
Slăbiciunea autorităților fiscale, reprezintă una dintre principalele cauze în ceea ce privește
evaziunea fiscală.
Pentru validarea ideilor menționate în randurile de mai sus, am creat studiul de caz următor.
Daca probabilitatea autoritaților fiscale de a realiza un control în perioada următoare, este
notată cu α iar capacitatea inspectorilor fiscali de a identifica o faptă de evaziune fiscală, este
notată cu β.
O probabilitate de ¥ pentru ca în cazul unei descoperiri a unei fapte de evaziune fiscală,
inspectorul fiscal să anunțe organele de control. O probabilitate de µ ca instanța de judecată să îl
condamne pe cel care a săvârșit fapta de evaziune fiscală.
Luând în calcul, informațiile prezentate mai sus, probabilitatea ca un contribuabil să
săvârșească o faptă de evaziune fiscala are la bază următoarea ecuatie: x = 1 – α * β * µ * ¥.
Analizând această ecuație se poate observa că între cele 4 variabile(α, β, µ, ¥) si x există o
relație invers proporțională, practic cu cât cele 4 valori sunt mai mici cu atât șansele ca un
contribuabil să comită o faptă de evaziune fiscală sunt mai mari.9
1.7.3 Contagiunea

9
Comportamentul Uman , Editura All, Bucuresti, 1997
 Contagiunea reprezintă atât unul dintre cei mai importanți factori generatori de evaziune
fiscală, cât și unul dintre cei mai puternici factori din punct de vedere statistic.
Acest factor are la bază un mecanism în care un contribuabil bun platnic, observă că ceilalți
contribuabili din jurul său apelează la diverse metode de evitare a taxelor fără să fie trași la
răspundere de către autoritațile fiscale.
În aceste condiții contribuabilul bun platnic, va încerca să adopte comportamentul celor din
jurul sau, sperând că și în cazul lui, autoritățile fiscale nu vor avea nimic de obiectat.
Mecanismul imitației sau contagiunii, este un mecanism tot mai des întâlnit pe piață, în
condițiile în care contribuabilii se analizează reciproc în cadrul procesului privind concurența
economică dintre aceștia, și astfel se “îmbolnăvesc” unii pe altii.
1.7.4 Facilitațile fiscale
Hazardaul moral reprezintă unul dintre factorii care generează o modificare de
comportament, care are la bază existența unei asigurări sau promisiuni. În situația fenomenului
de evaziune fiscală, conceptul de “hazard moral” apare atunci când guvernul crează o serie de
facilități fiscale.
Principalul obiectiv al facilitaților fiscale este acela de a reduce presiunea fiscală, însă de
cele mai multe ori contribuabilii dezvoltă un “comportament nociv” care se traduce prin
așteptarea unor noi facilități fiscale, ceea ce poate deveni sinonim cu evaziunea fiscală “legală”.
Crearea unor facilități fiscale și acordarea acestora reprezintă o metodă de prejudiciere a
statului la nivel de interese financiare, deoarece deși prin intermediul acestor facilități fiscale,
nivelul evaziunii fiscale se reduce, nivelul bugetului de stat este prejudiciat.

1.7.8 Mecanismul contabil privind depistarea evaziunii fiscale și a fraudei

Din punct de vedere cronologic și logic, informația contabilă reprezintă prima categorie de
informație care ar putea contine semnale sau indicii cu privire la comiterea unor fapte de
evaziune fiscală.
De subliniat faptul că informația nu are rolul de a exhiba, ea doar cuprinde anumiți indici,
probabilitatea descoperii a unor fapte de evaziune fiscală, pe baza indiciilor depinde de
competență și abilitatea organului de control.
Pe baza acestui context, se poate evidenția faptul că informația contabilă nu are un rol activ
în ceea ce privește identificarea faptelor de evaziune fiscală.
 Opacitatea funciară 10 la nivelul evaziunii fiscale este cea de care depinde atât succesul
companiilor în comiterea faptelor de evaziune fiscală, cât și insuccesul controalelor fiscale în
identificarea evaziunii fiscale.
Figura 1.3 Mecanismul de identificare a evaziunii fiscale

Sursa: Revista Capital

Prin urmare, sistemul prin intermediul căruia informația contabilă își exercita dreptul de
cuantificare și identificare a evaziunii fiscale, se desfașoară având la bază patru “paliere”.
 Primul palier: este cel al comparării obligației bugetare efective cu obligația
bugetară care rezultă din normative, care au rolul de a reglementa obligația
bugetară în cauză.
 Al doilea palier: este cel al comparării informației contabile din momentul “T” cu
informația contabilă înregistrată la momentul “T-1”.
 Al treilea palier: este cel al corelării informației contabile “I” cu informația
contabilă “j”
 Al patrulea palier: este cel al comparării informației de ordin contabil “I” al
organizației “K”, înregistrate la momentul “t”, cu același tip de informație
 înregistrată în cadrul organizației “q”.

10
Aceasta opacitate este cea care genereaza multitudinea de modele de alertare timpurie sau alte proceduri de
control intern sau extern care sa faca “vizibila” informatia de evaziune fiscala continuta in informatia contabila
generica.
Partea a II-a Studiu de caz privind influența variabilelor independente (TVA;
Accize; Taxe Vamale) asupra produsului intern brut la nivel național și
contribuții proprii;

2.1 Prezentarea variabilei dependente;

Produsul Intern Brut reprezintă principalul indicator macroeconomic. Acesta are

principalul rol de a reflecta suma valorii de piață compusă din valoarea tuturor serviciilor și
mărfurilor destinate consumului final.

Descrierea variabilelor economice;

În cadrul modelului econometric am analizat relația de dependență dintre variabila

dependentă PIB și cele trei variabile independente Accize, TVA, Taxe vamale. Informațiile
financiare sunt pe 14 ani:

Grafic 2.1: Evoluţia PIB

 Sursă: Prelucrare proprie a datelor

2.2 Prezentarea variabilelor independente;

 Accizele – Acestea fac parte din categoria impozitelor indirecte aplicate consumului.
Acest impozit se aplică asupra produselor care au o cerere inelastica mare și constantă.
 TVA - Acesta face parte din categoria impozitelor indirecte. Acest impozit este suportat
de către consumatorul final al bunului sau al serviciului. Încasarea acestui tip de impozit
se face în cascadă. Fiecare agent economic participând astfel la ciclul economic.
 Taxele vamale – Aceste taxe sunt încasate de către organele vamale.

2.3 Prezentarea variabilei dependente;

Tabel 2.1 Prezentarea variabilelor;

 Sursă: INSS

Pentru realizarea modelului econometric privind relația de dependență între variabila

PIB și cele trei variabile independente(TVA, Accize, Taxe Vamale) au fost preluate date
financiare de pe următoarele platforme: INSS, Ziarul Financiar, Word Bank, etc.

2.4 Descrierea variabilelor din punct de vedere statistic;

2.4.1 Descrierea variabilei dependente PIB;

Figura 2.1 Output PIB
 Sursă: Prelucrarea proprie a datelor in e-views

Interpretare output:

Potrivit figurii de mai sus coeficientul de boltire ce poartă denumirea de Kurtosis ne arată
faptul că în cazul variabilei dependente PIB întâlnim o distribuție platikurtica din punct de
vedere statistic.

De asemenea aceasta distribuție se caracterizeaza printr o serie de valori ce sunt

dispersate in jurul mediei.

Totodata probabilitatea valorilor (Probability = 0,43) este mai mică comparativ cu

probabilitatea valorilor în cazul unei distribuții normale.

Potrivit figurii de mai sus coeficientul de asimetrie care poartă denumirea de Skewness (-
0,44) prezintă o distribuție ce este înclinată spre dreapta, înregistrând astfel mai multe valori
extreme pe partea stangă.

De asemenea conform output ului de mai sus probabilitatea asociată indicatorului statistic
Jarque Bera este de 1,64 > 0,05 nu se poate respinge ipoteza H0.
 Prin urmare putem concluziona că rezidurile rămase provin dintr-o distribuție normală,
astfel nu există suficiente motive pentru a putea respinge ipoteza nulă.

2.4.2 Descrierea variabilei dependente TVA;

Figura 2.2 Output TVA

Sursă: Prelucrarea proprie a datelor in e-views

Interpretare output:

Potrivit figurii de mai sus coeficientul de boltire ce poartă denumirea de Kurtosis ne

arată faptul că în cazul variabilei dependente PIB întâlnim o distribuție platikurtică din punct de
vedere statistic.

De asemenea această distribuție se caracterizează printr o serie de valori ce sunt dispersate

în jurul mediei.

Totodată probabilitatea valorilor (Probability = 0,47) este mai mică comparativ cu

probabilitatea valorilor în cazul unei distribuții normale.
 Potrivit figurii de mai sus coeficientul de asimetrie care poartă denumirea de Skewness (-
0,37) prezintă o distribuție ce este inclinată spre dreapta, înregistrând astfel mai multe valori
extreme pe partea stangă.

De asemenea conform output ului de mai sus probabilitatea asociata indicatorului statistic
Jarque Bera este de 1,50 > 0,05 nu se poate respinge ipoteza H0.

Prin urmare putem concluziona că rezidurile rămase provin dintr-o distribuție normală,
astfel nu există suficiente motive pentru a putea respinge ipoteza nula.

2.4.3 Descrierea variabilei dependente accize;

Figura 2.3 Output accize;

Sursă: Prelucrarea proprie a datelor in e-views

Interpretare output:

Potrivit figurii de mai sus coeficientul de boltire ce poartă denumirea de Kurtosis ne arată
faptul că în cazul variabilei dependente PIB întâlnim o distribuție platikurtică din punct de
vedere statistic.
 De asemenea această distribuție se caracterizează printr o serie de valori ce sunt dispersate
în jurul mediei.

Totodata probabilitatea valoriloril (Probability = 0,68) este mai mica comparativ cu

probabilitatea valorilor in cazul unei distributii normale.

Potrivit figurii de mai sus coeficientul de asimetrie care poarte denumirea de Skewness (-
0,47) prezinta o distributie ce este inclinata spre dreapta, inregistrand astfel mai multe valori
extreme pe partea stanga. De asemenea conform output ului de mai sus probabilitatea asociată
indicatorului statistic Jarque Bera este de 0,77 > 0,05 nu se poate respinge ipoteza H0.

Prin urmare putem concluziona că rezidurile ramase provin dintr-o distribuție normală,
astfel nu există suficiente motive pentru a putea respinge ipoteza nulă.

2.4.3 Descrierea variabilei dependente taxe Vamale;

Figura 2.4 Output taxe vamale;

Sursă: Prelucrarea proprie a datelor in e-views

Interpretare output:

Potrivit figurii de mai sus coeficientul de boltire ce poartă denumirea de Kurtosis ne arată
faptul ca în cazul variabilei dependente PIB întâlnim o distribuție platikurtică din punct de
vedere statistic.

De asemenea această distribuție se caracterizează printr o serie de valori ce sunt dispersate

în jurul mediei.
 Totodata probabilitatea valoriloril (Probability = 0,70) este mai mică comparativ cu
probabilitatea valorilor în cazul unei distribuții normale.

Potrivit figurii de mai sus coeficientul de asimetrie care poartă denumirea de Skewness (-
0,4735) prezintă o distribuție ce este inclinată spre dreapta, înregistrând astfel mai multe valori
extreme pe partea stangă.

De asemenea conform output ului de mai sus probabilitatea asociată indicatorului statistic
Jarque Bera este de 0,699 > 0,05 nu se poate respinge ipoteza H0. Prin urmare putem
concluziona că rezidurile rămase provin dintr-o distribuție normală, astfel nu există suficiente
motive pentru a putea respinge ipoteza nulă.

2.5 Diagrama “norului” de puncte;

Figura 2.4 Diagrama norului de puncte pentru TVA

Sursă: Prelucrarea proprie a datelor in e-views

Potrivit output ului de mai sus, se poate observa că între variabila independentă TVA și
variabila dependentă PIB există o dependentă liniară directă.

Prin urmare cu cât nivelul variabilei independente PIB este mai mare cu atât nivelul
variabilei dependente TVA este mai mare.

Totodata dreapta trasată în output ul de mai sus reprezinta dreapta de regresie care are
rolul de a descrie legătura liniară dintre cele două variabile ale modelului econometric.
Prin urmare modelul econometric poate fi prelucrat astfel:

Variabilele (a;b) reprezintă parametrii modelului de regresie;

ε reprezintă totalitatea influențelor exercitate asupra PIB ului de către alte variabile
independente care nu sunt menționate în cadrul modelului econometric.

2.6 Metoda celor mai mici patrate (TVA – PIB);

2.6.1 Generare output;

Figura 2.5 Model regresie TVA - PIB

Sursă: Prelucrarea proprie a datelor in e-views

2.6.2 Interpretare output;

Potrivit output ului de mai sus generat prin intermediul utilizării programului statistic
Eview-s, coeficientul R-squared a înregistrat o valoare de 0,9681.

R-squared reprezintă coeficientul de determinație prin intermediul căruia putem analiza

dependența pe care o exercită variabila independentă TVA asupra variabilei dependente PIB.
Astfel variabila dependentă PIB este influențată în proporție de 96,82 % de către variabila
independentă TVA.

Totodata validitatea modelului econometric este dată de către valorile testelor F-statisc si
Prob F-statistic.

Având în vedere faptul că valoarea înregistrată de F statistic calculat (364, 66) și Prob F-
statistic este 0, putem concluziona faptul că modelul econometric ajustează foarte bine datele
statistice alese și de asemenea poate fi utilizat pentru a analiza dependența dintre variabile.

2.7 Diagrama norului de puncte Accize și PIB;

Figura 2.6 Diagrama norului de puncte Accize - PIB

Sursă: Prelucrarea proprie a datelor in e-views

Potrivit output ului de mai sus, se poate observa ca între variabila independentă accize și
variabila dependentă PIB există o dependență liniară directă.

Prin urmare cu cât nivelul variabilei independente PIB este mai mare cu atât nivelul
variabilei dependente TVA este mai mare.

Totodata dreapta trasată în output ul de mai sus reprezintă dreapta de regresie care are
rolul de a descrie legatură liniară dintre cele doua variable ale modelului econometric.
Prin urmare modelul econometric poate fi prelucrat astfel:

2.8 Metoda celor mai mici patrate (Acciza – PIB);

2.8.1 Generare output;

Figura 2.7 Metoda celor mai mici patrate Acciza - PIB

Sursă: Prelucrarea proprie a datelor in e-views

2.8.2 Interpretare output;

Potrivit output ului de mai sus generat prin intermediul utilizării programului statistic
Eview-s, coeficientul R-squared a înregistrat o valoare de 0,9144.

R-squared reprezintă coeficientul de determinație prin intermediul căruia putem analiza

dependența pe care o exercită variabila independentă TVA asupra variabilei dependente PIB.
Astfel variabila dependentă PIB este influențată în proporție de 91,44 % de către variabila
independentă TVA.
 Totodata validitatea modelului econometric este dată de către valorile testelor F-statisc și
Prob F-statistic.

Avand în vedere faptul că valoarea înregistrată de F statistic calculat (128, 2697) și Prob
F- statistic este 0, putem concluziona faptul că modelul econometric ajustează foarte bine datele
statistice alese și de asemenea poate fi utilizat pentru a analiza dependența dintre variabile.

2.9 Model de regresie multifactorial;

2.9.1 Generare output;

Figura 2.8 Model de regresie multifactorial;

Sursă: Prelucrarea proprie a datelor in e-views

2.9.2 Estimarea paramatrilor modelului de regresie multifactorial;

Ecuatia regresiei:

estimat
PIB =α + β1 * TVAi + β2 * Taxe vamalei + β3 * Accizăi +εi ; I € 1,N

PIB
estimat
=14142,33 + 106,1309 * Accizai – 17,42499 * Taxe vamale i + 8,405742 *TVA i + ε1 ; I €
1,N
2.9.3.Interpretare parametrii;
Între nivelul variabilei independente TVA și nivelul variabilei dependente TVA există o
relație directă.

Prin urmare PIB ul se va modifica cu aproximativ 8,4017 unități monetare atunci cand
nivelul variabilei independente TVA va crește cu o unitate monetară;

Între nivelul variabilei independente Acciza și nivelul variabilei dependente TVA există o
relație directă.

Prin urmare PIB ul se va modifica cu aproximativ 105,13 unități monetare atunci când
nivelul variabilei independente TVA va crește cu o unitate monetară;

Între nivelul variabilei independente taxe vamale și nivelul variabilei dependente TVA
există o relație directă.

Prin urmare PIB ul se va modifica cu aproximativ 17,42 unități monetare atunci când
nivelul variabilei independente TVA va crește cu o unitate monetară;

2.9.4.Detectarea multicoliniarității având la bază coeficienții de corelație;

Figura 2.9 Multicoliniaritatea coeficienţilor de corelaţie

 Sursă: Prelucrarea proprie a datelor in e-views

Potrivit output ului de mai sus variabila independentă Taxe Vamale influențează variabila
dependentă PIB în proporție de 95,62%.

În timp ce celelalte variabile independente influențează PIB ul în proporție de 98% în

cazul TVA -ului și 10.26% în cazul taxelor vamale.

Am realizat două teste statistice și anume testul Breusch – Godfrey respectiv testul
White pentru a demonstra heterosdasticitatea valorilor alese.

Testul White:
 Figura 2.10 Testul white

Sursă: Prelucrarea proprie a datelor in e-views

Conform output lui de mai sus generat prin intermediul utilizării programului statistic
Eviews se poate observa că atât valoarea lui Prob. Chi-Square(0,22) cât și valoarea lui Prob (9,4)
= 0,1967 este mai mare decât 0,05, astfel acceptam ipoteza H0.

Totodată prin intermediul testului white am demonstrat faptul că erorile aleatoare sunt
homoscedastice.

Testul Breusch – Godfrey:

Figura 2.11 Testul Breusch-Godfrey

 Sursă: Prelucrarea proprie a datelor in e-views

Conform output lui de mai se poate observa faptul că atât prob. Chi-square = 0.96 cat
si Obs*R-squared = 0.06 au o valoare mai mare decat 0,05, astfel ipoteza nulă se poate respinge.
Totodată erorile aleatoare nu pot fi autocorelate.

Concluzii
 În concluzie din punct de vedere statistic toți parametrii utilizați în cadrul modelului
econometric sunt semnificativi, ceea ce înseamnă că modelul este 100% valid.

Pentru modelul de regresie multifactorial s-a obținut un R-square în valoare de 0,989,

ceea ce înseamnă că cele 3 variabile independente(tva, accize și taxe vamale) influențează în
proporție de aproximativ 98% variabila dependentă PIB.

Totodată prin intermediul testului Breusch – Godfrey s-a demonstrat faptul că toate
erorile aleatoare nu sunt autocorelate. Prin intermediul testului Whise am putut afirma faptul că
erorile nu sunt homoscedastice.

Făcând un rezumat al tuturor ideilor menționate în cadrul acestei secțiuni, putem

concluziona faptul că prin intermediul acestui model econometric, am demostrat că la nivelul
unei economii impozitul indirect reprezintă un “motor” care alimentează permanent bugetul
public.