Echilibrul monetar

Prin echilibrul economic se intelege situatia de stabilitate a ansamblului economic. Echilibrul

trebuie inteles in termeni dinamici, in sensul ca economia ca orice sistem este o miscare
proprie, deci echilibrul ar insemna trecrea de la o situatie economica la alta, dar fara
modificari bruste care sa perturbe activitatea economica. Echilibrul poate fi impartit in
echilibru monetar, echilibrul al pietelor bunurilor de consum si echilibrul fortei de munca.

Echilibrul monetar, ca parte a echilibrului economic general este acea stare in care cererea si oferta
de moneda sunt egale, in care nu exista nici inflatie si nici deflatie.

Principalele caracteristici ale echilibrului monetar sunt:

Masa monetara in circulatie trebuie sa se adapteze la necesitatile efective de bani ale economiei. In
cazul cresterii volumului productiei si circulatiei marfurilor, creste si cererea de moneda. In felul
acesta, politica echilibrului monetar este strans legata de politica de credit.

Echilibrul monetar este, prin natura sa, o tinta ideala. Aceasta insemneaza ca dezechilibrul monetar
apare atunci cand perturbarile in sfera monetara au o anumita intensitate si durata, altfel spus,
cand cresterea preturilor antreneaza noi cresteri de preturi.

Echilibrul monetar nu presupune neaparat preturi neschimbate. Cresterea propriu-zisa efectiva a

preturilor nu genereaza intotdeauna dezechilibrul monetar. Unele cresteri de preturi pot avea loc
independent de factorul monetar. Avem in vedere schimbari de preturi ca urmare a schimbarilor in
productivitatea muncii  sau ca urmare a raportului intre cerere si oferta unor marfuri. Echilibrul
monetar este deci dereglat atunci cand oferta de moneda creste, cu toate ca oferta de marfuri
ramane neschimbata.

Daca ne referim la echilibrul monetar, atunci starea de dezechilibru a acestuia capata forma
inflatiei.