Sunteți pe pagina 1din 2

Agenda de lectură

Suflete pereche de Ana Onică

Era o dimineață frumoasă de primăvară. Gabriel venise să-și


însoțească prietena sa, Otilia, la școală. Erau 2 adolescenți care se
cunoșteau din copilărie. După ore deseori mergeau în Grădina
Botanică, unde erau singuri, viața li se părea mai frumoasă când erau
împreună. Valea unde se plimbau părea un coș cu albăstrele. În una
din plimbări, Gabriel o îndemnă pe Otilia să meargă după el. Pentru a-
i arăta frumusețele din jur. Ea simțise niște amețeli în tâmplă, făcu
câțiva pași, și o pânză neagră căzuse înaintea ochilor. Ea se îngrozi, în
loc de flori vedea niște umbre caraghioase. Avea o senzație cum că s-
ar afunda într-o beznă. Gabriel o prinse repede de mână, ținând-o
strîns. Fata strângea mâna tânărului de parcă erau conectați la
aceleași vase sangvine, și inimile lor băteau în unison. Zi de zi, Otilia
își pierdea vederea. Era sfârșit de an școlar. Gabriel o ajuta să-și facă
temele , îi citea și opera literare. Pe holurile școlii se auzeau
doar,,Ferește-te’’ ,,Oarbo’’ ,,Chioaro’’, nimeni neștiind ce era cu
Otilia. Toată vara ei se angajase la o terasă, pentru a câștiga o sursă
de venit. Timpul liber îl petreceau departe de ochii lumii. Se
maturizaseră tinerii într-o singură noapte, din cauza problemelor
vieții. Dorind să o ajute, seara confecționa brățări, prima brățară
confecționată i-a dat-o Otiliei, cu toată Dragostea la cei 20 de ani.
Confecționa brățări și le dădea unui bătrân să le vândă, strângea bani
pentru intervenția chirurgicală. Părinții lui erau oameni mari, mama
era om mare, tata deputat în Parlament. Venise timpul, examenului
la limba română. Otilia îl picase, dar l-a susținut repetat. Toți atunci
aflase că Otilia și-a pierdut vederea Însă departe de această
problemă, Gabriel mai avea un plan, de a ajunge în Marea Britanie.
Fusese acceptat la Universitatea ,,Harvard’’ di Com Bridge Anglia..
Părinții Doreau sa il țină departe de Otilia. Dorea să devină medic.
Gabriel devenise ochii Otiliei la figurat și la propriu. Vestea că va
pleca o făcu pe Otilia să muțească. Aceasta îi spuse ,, Dacă eu sunt
ochi tăi, să știi că tu ești inima mea. Gabriel aflase de la doctoral Ion
Stratu, că Otilia pierde vederea de la o tumoare pe creier. Gabriel se
simțea un laș pentru că nu putea să o ajute pe Otilia. Era ca un balon
gata să plesnească. Gândul ca va pleca și o va lăsa pe Otilia, îl
nimicea. În aeroport, Gabriel este anunțat că merge în Germania, la
universitatea Freiburg, și va sta la familia Fischer, la Emma și Lucas, la
gazdă.
Monolog
După ce avorbit cu părinții lui, s-a urcat în avion, acesta a decolat
ducându-l departe de cea mai firavă ființă. Se ruga domnului să-I țină
Otiliei lumânarea vieții aprinsa , așa fumeganda si cu flacara slaba.
Într-un final A ajuns cu bine, s-a cazat la familia care îl aștepta. Astfel
găsind repede limbaj comun cu familia ce ăl aștepta.

S-ar putea să vă placă și