B

Finitatea vieții omului este cea care face timpul să fie resursa cea mai importantă pentru noi. În
opinia mea, acceptarea prea multor sarcini pot să îndepărteze individul de activitățile plăcute,
care-l fac să se simtă împlinit și fericit.
În primul rând, pentru a ne simti liberi, trebuie sa ne facem timp pentru activitatile care ne
bucura. Spre exemplu, in textul „Amintiri” de Serban Cioculescu, naratorul se simte coplesit de
munca. El isi doreste sa revada Bucurestiul, locul in care a crescut, sa strabata strazile vechi, sa
isi destepte amintiri din perioada tineretii, insa programul sau istovitor ii anuleaza orice plan de
evadare spre spatiul visat. Aflandu-se la varsta de saptezeci de ani, el isi doreste un program mai
echilibrat, care sa-i permita o impartire mai buna a timpului si este, astfel, neimpacat cu conditia
actuala.
In al doilea rand, sarcinile care nu creează placere trebuie sa fie indepartate sau limitate pe cat de
mult posibil. Avand timp limitat, oamenii trebuie sa incerce sa se bucure de fiecare moment.
Chiar si clipele petrecute la locul de munca trebuie traite intr un mod placut, de aceea este crucial
sa ne placa domeniul in care lucram. Minimizarea activitatilor care nu ne plac conduc la o viata
lipsita de regrete, una in care ne simtim liberi si impliniti.
In concluzie, dimensiunile temporale nu permit întotdeauna îndeplinirea tuturor sarcinilor, de
aceea este esential sa stim sa ne construim un program flexibil, care sa prioritizeze anumite
sarcini.