CAPITOLUL II

FUNCŢII COMPLEXE

1. Corpul numerelor complexe. Construcţia şi reprezentarea

numerelor complexe.

Imposibilitatea rezolvării unor ecuaţii algebrice în corpul numerelor

reale R a condus pe algebriştii italieni în secolul XVI să introducă noi
expresii de forma a + b − 1 , a, b ∈ R, numite numere imaginare. Numerele
"imaginare" apar pentru prima oară în lucrările lui Cardan (sec. XVI).
Denumirea de numere imaginare a fost atribuită datorită faptului că în epoca
respectivă nu s-a putut da o reprezentare intuitivă a acestor numere. În 1763,
Euler întreprinde pentru prima oară un studiu sistematic al acestor numere
introducând şi simbolul " i ". În 1797, Gauss dă interpretarea geometrică a
numerelor complexe, ca puncte ale unui plan.
Fie R2 produsul cartezian al perechilor ordonate (x,y) de numere
reale. Definim pe R2 operaţiile de adunare şi înmulţire prin :
(1) (x,y) + (x',y') = (x+x', y+y') ;
(2) (x,y) (x',y') = (xx'- yy', xy'+x'y).
Prin definiţie, mulţimea numerelor complexe C este mulţimea R2
dotată cu operaţiile de adunare şi înmulţire (R2,+,.); mulţimea C înzestrată
cu cele două operaţii are o structură de corp comutativ. Elementele corpului
C se numesc numere complexe. Fie A mulţimea numerelor complexe de
forma (x, 0), deci A={( x,0), x ∈ R}. A ⊂ C şi A este un subcorp al lui C
deoarece:
(x, 0) + (y, 0) = (x + y, 0) ∈ A, şi (x, 0)(y, 0) = (xy, 0) ∈ A .
Să definim aplicaţia f : R → A prin f(x) = (x, 0), x ∈ R. Această
aplicaţie este o bijecţie şi conservă operaţiile de adunare şi înmulţire :
f(x+y) = f(x) + f(y) şi f(xy)=f(x)f(y) .
Rezultă că f este un izomorfism de corpuri de la R pe A. Acest lucru
permite identificarea mulţimii A cu R. Astfel vom nota numărul complex
(x,0) cu x deci (x, 0) = x. În particular, zeroul (0,0) şi unitatea (1,0) din
corpul numerelor complexe se identifică cu numărul real 0 şi unitatea reală
1. În consecinţă putem scrie (0,0) = 0 şi (1,0) = 1.

34
 Fie B = {(0. y), y ∈ R } ⊂ C. Observăm că B se poate identifica cu
punctele din R2 situate pe axa Oy. Observăm că :
(0, y) + (0,y') = (0, y+y') ∈ B
şi (0,y) (0,y') = (-yy', 0) ∉ B.
Aceasta arată că B nu este un subcorp al corpului numerelor complexe
C. În particular,
(0,1) (0,1) = (-1,0) = -1 .
Vom nota i = (0,1) şi astfel i2 = -1, xi = (0, x), x R. Numărul complex
i se mai numeşte şi unitate imaginară, iar numerele complexe de forma xi
(x∈ R), numere pur imaginare.
Dacă z = (x,y) este un număr complex oarecare, atunci :
z = (x,y) = (x,0) + (0,y) = x + iy,
care reprezintă expresia algebrică a numerelor complexe. În această scriere,
x = Re z şi y = Im z reprezintă respectiv partea reală şi partea imaginară a
numărului complex z.
Prin modulul numărului complex z = x + iy se înţelege numărul
nenegativ definit prin relaţia :
z = x2 + y2 .
Prin conjugatul unui număr complex z = x + iy se înţelege numărul
z = x - iy. În afară de această reprezentare geometrică punctuală mai este
cunoscută şi reprezentarea vectorială a numerelor complexe. Astfel,
numărului complex z = x + iy, i se ataşează vectorul liber ale cărui
componente pe axele de coordonate sunt x şi y . În acest fel se realizează o
bijecţie între corpul C şi mulţimea vectorilor liberi.

Scrierea numerelor complexe sub formă trigonometrică. Operaţii cu

numere complexe.

În calculul cu numere complexe este foarte utilă scrierea acestora sub

formă trigonometrică. Numărul complex z = x + iy se poate scrie sub formă
trigonometrică :

y
(1) z = ρ (cosθ + i sin θ ) unde ρ = z , tgθ = , x = ρ cosθ , y = ρ sin θ .
x
Unghiul făcut de vectorul corespunzător lui z cu sensul pozitiv al
axei Ox se numeşte argument şi se notează : θ = arg z .

35
 y M(x,y)
y z

θ
0 x x

Aceluiaşi număr complex z, z ≠ 0, îi corespund o infinitate de

determinări ale argumentului, care diferă între ele printr-un multiplu de 2π.
Vom numi determinare principală a argumentului lui z, z≠ 0, notată arg z,
acea determinare care verifică inegalităţile :
- π < arg z ≤ π.
Adunarea (respectiv scăderea) numerelor complexe z1 = x1 + iy1 şi
z 2 = x 2 + iy 2 se definesc prin :
(2) z1 ± z 2 = ( x1 ± x 2 ) + i ( y1 ± y 2 ) .
Aceste operaţii au ca semnificaţie geometrică adunarea respectiv
scăderea vectorilor corespunzători :

y
y

z2
z1 z1 + z 2
z1

z2 0
x
0 x

− z2 z1 − z 2

Se observă că z1 − z 2 reprezintă distanţa dintre punctele z1 şi z 2 .

Fie z1 = ρ1 (cos θ1 + i sin θ1 ) şi z 2 = ρ 2 (cos θ 2 + i sin θ 2 ) . Înmulţirea
numerelor complexe z1 şi z 2 se defineşte astfel :

36
 (3) z1 z 2 = ρ1 ρ 2 [cos(θ1 + θ 2 ) + i sin(θ1 + θ 2 )] .
Observăm că z1 z 2 = z1 z 2 şi arg( z1 z 2 ) = arg z1 + arg z 2 .
Dacă z k ∈ C, z k = ρ k (cos θ k + i sin θ k ) , k ∈ {1,2,..., n) atunci :
(4) z1 z 2 ...z n = ρ1 ρ 2 ...ρ n [cos(θ1 + θ 2 + ... + θ n ) + i sin(θ1 + θ 2 + ... + θ n )] .
Dacă z1 = z 2 = ... = z n = z = ρ (cos θ + i sin θ ) atunci :
(5) z n = ρ n (cos nθ + i sin nθ ) .
Dacă luăm pe ρ = 1 se obţine formula lui Moivre :
(6) (cos θ + i sin θ ) n = cos nθ + i sin nθ .
Împărţirea numerelor complexe z1 , z 2 se efectuează după regula :
z1 ρ1
(7) = [cos(θ1 − θ 2 ) + i sin(θ1 − θ 2 )] .
z2 ρ2
z1 z1
Observăm că : z1
= şi arg = arg z1 − arg z 2 .
z2
z2 z2
Rădăcina de ordinul n se defineşte astfel :
(8) n
z = n ρ (cos θ +n2 kπ + i sin θ + n2 kπ ) , k ∈ {0,1,2,..., n − 1}.
Din punct de vedere geometric, cele n rădăcini ale lui z sunt vârfurile
unui poligon regulat cu n laturi înscris în cercul cu centrul în origine şi de
rază n ρ .
O formă importantă de reprezentare a numerelor complexe se
datorează lui Euler. Notând cos θ + i sin θ = e iθ ( formula lui Euler ), numărul
complex z se poate scrie sub forma: z = ρe iθ , ρ = z , θ = arg z numită forma
exponenţială a numerelor complexe.

2. Elemente de topologie în corpul numerelor complexe.Proiecţia

stereografică.

Fie C mulţimea numerelor complexe. Aplicaţia d : CXC → R definită

prin :
(1) d ( z1 , z 2 ) = z1 − z 2 , ∀z1 , z 2 ∈ C ,
se numeşte metrică sau distanţă pe mulţimea C.
În continuare nu vom face deosebire între numărul complex z şi
punctul M(z), imaginea lui geometrică din planul Gauss.
Definiţia 1 . Vom numi disc deschis cu centrul în punctul a ∈C şi de
rază r >0 mulţimea :
(2) ∆(a, r ) = {z ∈ C, z − a <r } .

37
 Prin disc închis cu centrul în a ∈C şi de rază r > 0 vom înţelege
mulţimea :
(3) ∆(a, r ) = {z ∈ C, z − a ≤r } .
Definiţia 2. Numim cerc cu centrul în a şi de rază r >0 mulţimea :
(4) S(a,r) = {z ∈ C, z − a =r } .
Mai jos sunt reprezentate cele trei mulţimi:

y y

* * * * * *z
*z *a * * * a *
* * * * *
* r * * r *
* *

0 x 0 x
∆ ( a, r ) ∆ ( a, r )

* *z

* a *
r
* *

0 x
S ( a, r )

38
 Mulţimea C pe care s-a definit metrica d este un spaţiu metric. Pe
mulţimea C, relativ la distanţa d vom introduce topologia τ d , numită
topologia asociată distanţei d.
Mulţimea de părţi τ d a spaţiului metric (C, d) definită prin :
(5) τ d = {U ∈ Ρ(C ); ∀z ∈ U , ∃r > 0, ∆ ( z, r ) ⊂ U } ,
unde Ρ (C) reprezintă mulţimea tuturor părţilor mulţimii C, este o topologie
pe (C,d), numită topologia asociată distanţei d .

∆( z 0 , r )
z0
r
V
0 x

Definiţia 3. Submulţimea V se numeşte vecinătate a unui punct

z 0 ∈ C dacă există discul ∆( z 0 , r ) ⊂ V ( figura de mai sus).`
Dacă V ⊂ C este o vecinătate a lui z 0 ∈ C , atunci punctul z 0 se numeşte
punct interior lui V. Mulţimea punctelor interioare ale unei mulţimi V se
0
numeşte interiorul lui V şi se notează cu V sau IntV .
Punctul z 0 este un punct de acumulare pentru mulţimea V dacă orice
disc ∆( z 0 , r ) conţine un punct z ≠ z 0 astfel încât : V ∩ (∆( z 0 , r ) \ {z 0 }) ≠ ∅ .
Mulţimea punctelor de acumulare o vom nota cu V' şi o vom numi mulţimea
derivată a lui V.
Dacă z 0 ∈ V şi există ∆( z 0 , r ) astfel încât ∆( z 0 , r ) ∩ V = {z 0 } , atunci
punctul z 0 este un punct izolat al mulţimi V.
___
Închiderea mulţimi V reprezintă mulţimea V = V ∪ V / . O mulţime V
0
este deschisă dacă V= V .
Mulţimea V este închisă dacă V ⊃ V / . Se poate arăta că V este închisă
___
⇔V = V .

39
 Mulţimea V ⊂ C este o mulţime mărginită dacă există discul ∆(0, r )
astfel încât V ⊂ ∆(0, r ) .
O mulţime mărginită şi închisă se numeşte compactă.
Un punct z 0 ∈ C se numeşte punct frontieră pentru mulţimea A ⊂ C
dacă orice vecinătate V a punctului z 0 conţine puncte atât din mulţimea A
cât şi din complementara sa C(A). Mulţimea punctelor frontieră a mulţimii
A se notează Fr A şi se numeşte frontiera lui A.
Dacă cel puţin unul din numerele x =Re z , y =Im z este infinit, vom
scrie z = ∞ şi vom spune că reprezintă punctul de la infinit al planului
complex.
Definiţia 4. Numim vecinătate a punctului z = ∞ exteriorul unui cerc
cu centrul în origine, adică mulţimea :
(6) V∞ = {z ∈ C , z > r} .
Pentru a obţine imaginea geometrică a punctului z = ∞ al planului
complex vom defini proiecţia stereografică, care stabileşte o corespondenţă
biunivocă între punctele unei sfere şi punctele planului complex al lui Gauss.
Această corespondenţă a fost indicată de B. Riemann.
Să considerăm o sferă S de diametru 1 tangentă în punctul O la planul
euclidian raportat la sistemul de axe rectangulare Oxy în care am reprezentat
numerele complexe . Fie N punctul de pe sfera S diametral opus lui O.
Vom considera spaţiul euclidian tridimensional raportat la sistemul de
axe rectangulare Oξης unde Oξ şi Oη coincid cu Ox respectiv cu Oy, iar axa
Oς se suprapune peste diametrul ON, N (0,0,1).
Fie M un punct oarecare din planul Oxy de afix z = x + iy şi să notăm
cu P = P( ξ ,η , ς ) punctul diferit de N unde dreapta MN taie sfera S :
z

P*

y
O

x M

40
 În acest fel, fiecărui punct M din plan (sau fiecărui număr complex
z ∈ C ) îi va corespunde un punct unic P al sferei S, P ≠ N. Invers, dându-se
un punct P, P∈ S, P ≠ N, dreapta care trece prin N şi P va intersecta planul
Oxy într-un punct unic M.
Vom spune că punctul M este proiecţia stereografică (din N) al
punctului P. Relaţiile dintre coordonatele punctului P( ξ ,η , ς ) şi coordonatele
punctului M(x, y) sunt :
x y x2 + y2
(7) ξ= ;η = ;ς = .
1+ x2 + y2 1+ x2 + y2 1+ x2 + y2
Când z → ∞ , atunci P → N deci proiecţia stereografică a polului nord
N este punctul de la infinit z = ∞ al planului complex ξ = 0 . Mulţimea
numerelor complexe C împreună cu punctul z = ∞ reprezintă închiderea lui
__
C , deci C = C ∪ {∞} .
Definiţia 5. Mulţimea E ⊂ C este convexă, dacă pentru orice
descompunere în două mulţimi disjuncte şi nevide A şi B cel puţin una din
aceste mulţimi are un punct de acumulare în cealaltă mulţime, deci :
A ∪ B = E , A ∩ B = ∅, A ∩ B / ≠ ∅ sau A / ∩ B ≠ ∅ .
Dacă o mulţime este deschisă şi convexă, vom spune că acea mulţime
este un domeniu.
O mulţime deschisă este convexă dacă şi numai dacă oricare două
puncte ale sale pot fi unite printr-o linie poligonală conţinută în acea
mulţime.
Definiţia 6. Un domeniu D ⊂ C este simplu conex,dacă orice curbă
simplă închisă Γ , conţinută în D, delimitează un domeniu mărginit ∆ având
frontiera Γ ,este inclus în D,adică ∆ ⊂ D :

Γ
∆
∆

0 x

41
 Un domeniu care nu este simplu conex vom spune că este multiplu conex.
Prin introducerea unor tăieturi, adică noi frontiere, domeniul poate deveni
simplu conex. Ordinul de conexiune se obţine adăugând o unitate la numărul
minim de tăieturi pentru ca domeniul respectiv să devină simplu conex.
Exemplu. Domeniul D din figura de mai jos este triplu conex :

D ( C3 )

T2
B1 ( C1 ) B2 * A2
( C2 )
T1
A1

Prin tăieturile T1 şi T2 el devine un domeniu simplu conex

având ca frontieră mulţimea :
∩ ∩ ∩ ∩
Γ = (C1 ) ∪ (C 2 ) ∪ (C 3 ) ∪ ( A1 B1 ) ∪ ( B1 A1 ) ∪ ( A2 B2 ) ∪ ( B2 A2 ). .

3. Şiruri şi serii de numere complexe.

A. Şiruri de numere complexe.

Definiţia1. Numim şir de numere complexe aplicaţia

f : N → C , f (n) = x n + iy n , x n ∈ R, y n ∈ R. Vom nota : ( z n ) n∈N sau simplu ( z n ).
*
*

Spunem că şirul ( z n ) este mărginit dacă ∃c ∈ R+ astfel încât :

z n ≤ c, ∀n ∈ N*.
Definiţia 2. (cu vecinătăţi) Spunem că şirul ( z n ) este convergent dacă
există un z ∈ C astfel încât în afara oricărei vecinătăţi V a lui z se află un
număr finit de termeni ai şirului. Notăm lim z n = z sau z n → z , n → ∞ .
n→∞

Definiţia 3. (cu ε ) Spunem că ( z n ) este convergent dacă există un

z ∈ C astfel încât pentru orice ε > 0 există un rang nε ∈ N cu proprietatea că
pentru orice n ∈ N, n ≥ nε să avem :

42
 zn − z < ε .
Geometric definiţia 3 are următoarea interpretare : toţi termenii z n cu
n ≥ nε se află în interiorul cercului cu centrul în z şi de raza ε .
Teorema 1. Un şir z n = x n + iy n este convergent dacă şi numai dacă
( x n ) şi ( y n ) sunt convergente; în plus, lim z n = lim x n + i lim y n .
n→∞ n→∞ n→∞

Demonstraţie. Dacă z n este convergent, atunci ∃z = x + iy ∈ C astfel

încât pentru ∀ε > 0, ∃nε ∈ N astfel încât ∀n ≥ nε să avem z n − z < ε . Dar
x n − x ≤ z n − z < ε şi y n − y ≤ z n − z < ε , de unde urmează că x n şi y n sunt
convergente către x şi respectiv y şi deci z n → x + iy .
Reciproc, dacă x n → x şi y n → y obţinem z n → z .
Definiţia 4. Şirul ( z n ) de numere complexe se numeşte şir Cauchy
(fundamental), dacă pentru orice ε > 0 , există un număr natural n (ε ) astfel
încât pentru orice n > n(ε ) şi orice p ∈ N , să avem :
(1) z n+ p − z n < ε .
Are loc:
Teorema 2. Condiţia necesară şi suficientă ca un şir ( z n ) să fie şir
Cauchy este ca şirurile ( x n ) şi ( y n ) să fie şiruri Cauchy.
Necesitatea condiţiei rezultă din inegalităţile :
xn+ p − xn ≤ z n+ p − z n şi y n + p − y n ≤ z n + p − z n
iar suficienţa din inegalitatea :
z n+ p − z n ≤ xn+ p − xn + y n+ p − y n .

B. Serii de numere complexe.

Prin serie de numere complexe înţelegem suma termenilor unui şir

( wn ) de numere complexe şi se notează :
∞

∑w
n =1
n = w1 + w2 + ... + wn + ... .

∞
Seriei de numere complexe ∑w
n =1
n i se asociază şirul sumelor parţiale
( S n ), definit astfel :
S n = w1 + w2 + ... + wn , n ∈ {1,2,3...} .

43
 Dacă şirul sumelor parţiale ( S n ) este convergent şi are limita S
∞ ∞
spunem că seria ∑ wn este convergentă şi are suma S adică:
n =1
∑w
n =1
n = S . Dacă
∞
şirul ( S n ) este divergent spunem că seria ∑w
n =1
n este divergentă.
O serie de numere complexe poate fi scrisă :
∞ ∞ ∞

∑ wn = ∑ u n + i∑ vn , unde u n , vn ∈ R .
n =1 n =1 n =1

Are loc :
Teorema 1. O serie de numere complexe ∑ wn este convergentă dacă

şi numai dacă ∑u n şi ∑v n sunt convergente.

Demonstraţie. Notăm S n = w1 + w2 + .. + wn , s n = u1 + u 2 + ... + u n şi

τ n = v1 + v 2 + ...v n . Avem S n = s n + iτ n . Dar ∑w n este convergentă dacă şi

numai dacă şirul ( S n ) este convergent ceea ce are loc dacă şi numai dacă
şirurile ( s n ) şi ( τ n ) sunt convergente adică, dacă şi numai dacă seriile ∑u n

şi ∑v n sunt convergente.

Definiţia 1. Seria ∑w n se numeşte absolut convergentă dacă seria

∑w n este convergentă.

Definiţia 2. Dacă seria ∑w n este convergentă iar ∑w n este

divergentă, seria ∑w n se numeşte semi-convergentă.

Observaţie. O serie absolut convergentă este convergentă dar

reciproca nu este în general valabilă .
O serie de numere complexe este absolut convergentă dacă şi numai
dacă atât seria părţilor reale cât şi seria părţilor imaginare sunt absolut
convergente.

44
 Observaţie. Pentru studiul convergenţei absolute a seriilor de numere
complexe se utilizează criteriile de convergenţă pentru serii cu termenii
pozitivi.
Pentru studiul naturii seriilor de numere complexe pot fi utilizate
criteriile de convergenţă pentru seriile de numere reale.

4. Funcţii complexe de o variabilă reală. Limita într-un punct.

Continuitate. Derivata şi diferenţiala. Integrala Riemann. Primitivă.

Fie E ⊂ R .
Definiţia 1. Numim funcţie complexă de variabilă reală , aplicaţia :
(1) f : E ⊂ R → C sau
(2) f(t) = x(t) + i y(t) , t ∈ R unde x(t)= Re f(t) şi y(t) = Im f(t)
.
Rezultă că o funcţie complexă de variabilă reală este determinată de o
pereche ordonată x = x(t) şi y = y(t), t ∈ E de funcţii reale de variabilă reală.
Definiţia 2. Spunem că un număr complex l ∈ C este limita funcţiei
f(t) în punctul t 0 ∈ E' dacă pentru orice ε > 0 există un număr η (ε ) > 0 astfel
încât oricare ar fi t ∈ E , t ≠ t 0 , dacă t − t 0 < η (ε ) atunci f (t ) − l < ε . Se scrie
lim f (t ) = l
t →t 0

Are loc:
Propoziţia 1. lim f (t ) = l ⇔ lim x(t ) = Re l şi lim y (t ) = Im l .
t →t 0 t →t 0 t →t 0

Definiţia 3. Spunem că funcţia complexă f(t) este continuă în punctul

t 0 ∈ E ⊂ R , dacă pentru orice ε > 0 există η (ε ) > 0 astfel încât pentru
t − t 0 < η (ε ), t ∈ E să avem : f (t ) − f (t 0 ) < ε
Dacă t 0 ∈ E ∩ E / , atunci funcţia complexă f(t) este continuă în punctul
t 0 ⇔ lim f (t ) = f (t 0 ) .
t →t 0

Propoziţia 2. Condiţia necesară şi suficientă pentru ca funcţia

complexă f(t) = x(t) + i y(t) să fie continuă în punctul t 0 ∈ E ⊂ R este ca
funcţiile reale x(t)şi y(t) să fie continue în t 0 . t

Fie f : E ⊂ R → C şi t 0 ∈ E ∩ E /
Definiţia 4. Spunem că funcţia complexă f este derivabilă în punctul
t 0 dacă există şi este finită limita :
f (t ) − f (t 0 )
(3) lim .
t →t 0 t − t0

45
 df (t 0 )
Valoarea acestei limite se notează f / (t 0 ) sau şi se numeşte
dt
derivata funcţiei f în punctul t 0 ∈ E .
Propoziţia 3. Condiţia necesară şi suficientă ca o funcţie complexă f
să fie derivabilă într-un punct este ca funcţiile reale x(t) şi y(t) să fie
derivabile în acel punct.
Se poate scrie :
f (t ) − f (t 0 ) x(t ) − x(t 0 ) y (t ) − y (t 0 )
= +i , t ∈ E \ {t 0 } , de unde
t − t0 t − t0 t − t0
trecând la limită când t → t 0 , obţinem egalitatea :
(4) f / (t 0 ) = x / (t 0 ) + iy ′(t 0 ) .
Menţionăm că regulile de derivare pentru funcţiile reale se păstrează
şi în cazul funcţiilor complexe de variabilă reală.
Fie f o funcţie complexă derivabilă pe E ⊂ R .
Prin diferenţiala lui f în punctul t 0 ∈ E vom înţelege numărul
complex:
(5) df (t 0 ) = f / (t 0 ) ⋅ dt , dt = t − t 0 .
Explicitând, relaţia (5) poate fi scrisă şi astfel :
(6) df (t ) = dx(t ) + idy (t ) , unde dx(t ) = x / (t )dt şi dy(t ) = y / (t )dt
Regulile de diferenţiere cunoscute pentru sumă, produs şi cât se
păstrează şi pentru funcţiile complexe.
Definiţia integralei Riemann pentru funcţiile complexe de variabilă
reală este analoagă cu cea dată pentru funcţiile reale.
Fie funcţia complexă f (t ), t ∈ [a, b] ⊂ R.
Să considerăm o diviziune d a lui [a, b] prin punctele:
d : t 0 = a < t1 < t 2 < ... < t k −1 < t k < ... < t n = b .
Notăm δ k = [t k −1 , t k ] , unde k ∈ {1,2,3,..., n} . Prin norma diviziunii d,
notată γ (d ) , se înţelege numărul real :
(7) γ (d ) = max (t k − t k −1 ) .
1≤ k ≤ n

Funcţiei complexe f şi diviziunii d a compactului [a ,b] li se asociază

numărul complex τ d , numit sumă integrală Riemann, având expresia :
n
(8) τ d ( f ) = ∑ f (ξ k )(t k − t k −1 ) unde punctele ξ k ∈ [t k −1 , t k ]
k =1

k ∈ {1,2,3,..., n} se numesc puncte intermediare ale diviziunii d a lui [a, b].

Definiţia 5. Funcţia complexă f(t), t ∈ [a, b] este integrabilă pe [a, b],
dacă există un număr complex I cu proprietatea următoare : pentru orice

46
ε > 0 există un număr η (ε ) > 0 , astfel încât, oricare ar fi diviziunea d cu
υ (d ) < η (ε ) şi oricare ar fi alegerea punctelor intermediare ξ k , să avem :
(9) I −τd ( f ) < ε .
b
Numărul I se notează ∫ f (t )dt şi se numeşte integrala funcţiei f(t) pe
a

intervalul [a, b]. În cazul când integrala există vom scrie :

b
(10) I = ∫ f (t )dt = lim τ d ( f )
υ ( d )→0
a

Propoziţia 4. Funcţia complexă f(t) este integrabilă pe [a, b] dacă şi

numai dacă funcţiile reale x(t) şi y(t) sunt integrabile pe [a, b].Aceasta
rezultă imediat din inegalităţile :
Re I − τ d ( x(t )) 
 ≤ I − τ d ( f ) ≤ Re I − τ d ( x(t )) + Im I − τ d ( y (t )) , deoarece
Im I − τ d ( y (t )) 
τ d ( f ) = τ d ( x(t )) + iτ d ( y (t )) .
Din egalitatea de mai sus, găsim formula :
b b b
(11) ∫ f (t )dt = ∫ x(t )dt + i ∫ y (t )dt .
a a a

Proprietăţile integralei Riemann au loc şi pentru funcţiile complexe.

Definiţia 6. Spunem că funcţia complexă F(t), t∈ [a, b], este primitiva
lui f(t), t ∈ [a, b], dacă F(t) este derivabilă pe [a, b] şi F / (t)=f(t) , t ∈ [a, b].
Dacă o funcţie f are o primitivă F, atunci are o infinitate de primitive,
anume mulţimea: F(t)+C, t ∈ [a, b], C∈ C. Această mulţime a primitivelor lui
f se numeşte integrala nedefinită a funcţiei f care se notează :
(9) ∫ f (t )dt = F (t ) + C .
În particular, dacă funcţia f este continuă pe [a, b], atunci funcţia
t
complexă ∫ f (τ )dτ
a
este primitivă pentru funcţia f pe [a, b] şi F / (t) = f(t),

t∈ [a, b]. Ca şi în cazul funcţiilor reale se arată că :

b
(10) ∫ f (t )dt = F (b) − F (a) = F (t ) ,
b
a
a

care constituie formula Leibniz-Newton pentru integrala definită a unei

funcţii complexe.

5. Funcţii monogene. Derivata unei funcţii complexe. Condiţiile de

monogeneitate a lui Cauchy-Riemann. Proprietăţi.

47
 Definiţia 1. Spunem că funcţia complexă definită în domeniul D ⊂ C
este derivabilă în punctul z 0 ∈ D , dacă există şi este unică:
f ( z) − f ( z0 )
(1) lim .
z → z0 z − z0
Valoarea acestei limite se notează f / ( z 0 ) şi se numeşte derivata
funcţiei f(z) în punctul z 0 ∈ D . O funcţie derivabilă într-un punct se numeşte
monogenă în acel punct. O funcţie monogenă în fiecare punct al domeniului
D se numeşte olomorfă pe domeniul D sau monogenă (monos = unul, genos
= a da naştere) pe domeniul D.
Propoziţia 1. (Condiţiile de monogeneitate a lui Cauchy-Riemann).
Pentru ca funcţia complexă f(z) = u(x,y) + iv(x,y) definită în domeniul D să
fie monogenă în punctul z 0 = x0 + iy 0 ∈ D , este necesar ca funcţiile u şi v să
admită derivate parţiale de ordinul întâi în punctul ( x0 , y 0 ) şi să satisfacă
relaţiile:
∂u ∂v ∂u ∂v
(2) ( x0 , y 0 ) = ( x0 , y 0 ), ( x0 , y 0 ) = − ( x0 , y 0 )
∂x ∂y ∂y ∂x
numite condiţiile de monogeneitate ale lui Cauchy-Riemann.
Demonstraţie. Pentru z = x + iy ∈ D, z ≠ z 0 , putem scrie:
f ( z ) − f ( z 0 ) [u ( x, y ) − u ( x0 , y 0 )] + i[v( x, y ) − v( x0 , y 0 )]
(3) =
z − z0 ( x − x0 ) + i ( y − y 0 )

y z z

y0 z0 z
0 x0 x
Să presupunem că z → z 0 pe un drum paralel cu Ox: x
→ x0 şi y = y0

Din (3) obţinem:

 u ( x, y 0 ) − u ( x 0 , y 0 ) v ( x, y 0 ) − v ( x 0 , y 0 ) 
(4) f / ( z 0 ) = lim  +i .
x → x0
 x − x0 x − x0 
Dar existenţa derivatei f'( z 0 ) implică existenţa limitelor:

48
 u ( x, y 0 ) − u ( x0 , y 0 ) ∂u
(5) lim = ( x0 , y 0 )
x → x0 x − x0 ∂x
şi
v( x, y 0 ) − v( x0 , y 0 ) ∂v
(6) lim = ( x0 , y 0 ) .
x → x0 x − x0 ∂x
Din relaţiile (4), (5) şi (6), obţinem:
∂u ∂v
(7) ( x0 , y 0 ) + i ( x0 , y 0 ) .
f / ( z0 ) =
∂x ∂x
Presupunând că z → z 0 , pe un drum paralel cu axa imaginară Oy, atunci
→ y 0 .
x = x0 şi y 
Din (3) obţinem:
1 u ( x0 , y ) − u ( x0 , y 0 ) v( x0 , y ) − v( x0 , y 0 ) 
(8) f / ( z 0 ) = lim  + 
y → y0 i y − y0 y − y0
 
care implică existenţa limitelor:
u ( x0 , y ) − u ( x0 , y 0 ) ∂u
(9) lim = ( x0 , y 0 )
y → y0 y − y0 ∂y
şi
v( x 0 , y ) − v ( x 0 , y 0 ) ∂v
(10) lim = ( x0 , y 0 ) .
y → y0 y − y0 ∂y
Din (8), (9) şi (10) găsim:
1 ∂u ∂v
(11) f / ( z 0 ) = ⋅ ( x0 , y 0 ) + ( x0 , y 0 ) .
i ∂y ∂y
Comparând relaţiile(7) şi (11) rezultă necesitatea condiţiilor (2) şi
astfel propoziţia este demonstrată.
Propoziţia 2. Fie f(z)=u(x,y)+iv(x,y) olomorfă în domeniul D (se
notează f ∈ H(D). Dacă u şi v admit derivate parţiale de ordinul doi continue
în D atunci funcţiile u(x,y) şi v(x,y) sunt armonice, adică: ∆u = 0, ∆v = 0 ,unde
∂2 ∂2
∆= + , reprezintă operatorul lui Laplace.
∂x 2 ∂y 2

6. Determinarea unei funcţii olomorfe pe un domeniu când se

cunoaşte partea reală sau partea imaginară. Exemplu.

Să presupunem că f(z)=u(x,y)+iv(x,y) este o funcţie monogenă pe un

domeniu D. Funcţiile u(x,y) şi v(x,y) verifică condiţiile lui Cauchy-
Riemann:

49
 ∂ u ∂ v ∂ u ∂ v
= şi =− .
∂ x ∂ y ∂ y ∂ x
Să presupunem că se cunoaşte funcţia u(x,y). Funcţia u(x,y) fiind
partea reală a funcţiei monogene f(z) , este o funcţie armonică în D.
Cunoscând funcţia u(x,y), vom calcula derivatele funcţiei v(x,y):
∂ v ∂ u ∂ v ∂ u
=− , =
∂ x ∂ y ∂ y ∂ x
şi diferenţiala sa:
∂ u ∂ u
dv = − dx + dy .
∂ y ∂ x
În partea dreaptă a egalităţii avem o diferenţială totală exactă, deoarece
∂ ∂ u ∂ ∂ u ∂ 2u ∂ 2u
  = −   u fiind funcţie armonică , + = 0 . Funcţia
∂ x∂ x ∂ y  ∂ y  ∂ x2 ∂ y2
v(x,y) se poate exprima printr-o integrală curbilinie independentă de drum,
∂ u ∂ u
(1) v ( x, y ) = ∫ −∂ dx + dy
AM y ∂ x
A( x0 , y 0 ) fiind un punct fix, iar M(x,y) un punct arbitrar din D. Drumul de la
A la M se parcurge de obicei pe două segmente de dreaptă paralele cu axele
de coordonate (figura), dacă acestea sunt cuprinse în domeniul D.

C ( x0 , y ) M ( x , y)

A( x0 , y 0 ) B ( x, y 0 )

0 x

Calculând integrala pe drumul ABM, se obţine:

x y
∂ u ∂ u
v ( x, y ) = − ∫ (t , y 0 )dt + ∫ ( x, t )dt
x0 ∂ y y0 ∂ x
iar dacă se alege drumul ACM,

50
 y x
∂ u ∂ u
v ( x, y ) = ∫y ∂ x ( x0 , t )dt − x∫ ∂ y (t , y)dt .
0 0

Integrala (1) determină funcţia v(x,y) în afara unei constante aditive,

deci funcţia f(z)=u(x,y)+iv(x,y) va fi determinată în afara unei constante
aditive . Se observă uşor că f(z) astfel determinată este monogenă. Într-
adevăr, deoarece sub semnul de integrală este o diferenţială exactă, avem:
∂ u ∂ u ∂v ∂ u ∂v ∂ u
dv = − dx + dy , de unde rezultă =− , = .
∂ y ∂ x ∂ x ∂ y ∂ y ∂ x
În mod analog se arată că, dată fiind o funcţie v(x,y) armonică în D,
există o funcţie f(z)=u(x,y)+iv(x,y) monogenă pe D. Funcţia u(x,y) este
determinată în afara unei constante aditive prin integrala curbilinie
independentă de drum:
∂ v ∂ v
(2) u ( x, y ) = ∫ dx − dy
AM ∂ y ∂ x
şi cu aceasta f(z) este determinată în afara unei constante aditive .
Exemplu . Se dă v( z , y ) = e x sin y . Să se determine funcţia monogenă
f(z)=u(x,y)+iv(x,y) ştiind că f(0)=1.
Se verifică uşor că v(x,y) este armonică. Din condiţiile de
monogeneitate obţinem:
∂ u ∂ v ∂ u ∂ v
= = e x cos y, =− = −e x sin y .
∂ x ∂ y ∂ y ∂ x
Deci:
du = e x cos y ⋅ dx − e x sin y ⋅ dy
şi
u ( x, y ) = ∫e
x
cos y ⋅ dx − e x sin y ⋅ dy .
AM

Integrând pe drumul ABM din figura de mai sus, obţinem:

x y

u ( x, y ) = ∫ e cos y 0 ⋅dx − ∫ e x sin y ⋅ dy = e x cos y 0 − e xo cos y 0 + e x cos y − e x cos y 0

x

x0 y0

şi deci:
u ( x, y ) = e x cos y + C C - constantă arbitrară
(C = −e cos y 0 ) .
x0

Rezultă că: f ( z ) = e x cos y + C + ie x sin y . Din condiţia f(0)=1 găsim C=0.

Obţinem funcţia monogenă: f ( z ) = e x cos y + ie x sin y

51
sau
f ( z ) = e x (cos y + i sin y ) = e x ⋅ e iy = e x +iy
şi deci:
f ( z) = e z .

7. Interpretarea geometrică a derivatei. Transformarea conformă.

Exemplu.

Fie f(z)=u+iv o funcţie definită în domeniul D. Presupunem că f(z)

este monogenă în punctul z 0 = x0 + iy 0 ∈ D şi f / ( z 0 ) ≠ 0 . Vom nota w=f(z) şi
w0 = f ( z 0 ) . Funcţia f determină transformarea:
(1) u = u(x,y) , v = v(x,y)
între planele (z) şi (w). În planul (z) al variabilei se consideră un arc de
curbă (C) care are o extremitate în M 0 ( z 0 ) (figura).

(Γ) (w)
y (C) (z) v N(w) U
M(z) T

α/ α β/ β

M 0 ( z0 ) N 0 ( w0 )
0 x 0 /
u

Vom nota cu (Γ) imaginea curbei (C) prin transformarea punctuală (1)
între planele complexe (z) şi (w). Deoarece f / ( z 0 ) ≠ 0 , putem scrie:
 / w − w0 w − w0
 f ( z 0 ) = zlim ; f / ( z 0 ) = lim ,
→ z0 z − z z → z0 z − z
 0 0
(2)  sau
 lim arg  w − w 
0
 /
 z → z0  z − z  = arg f ( z 0 ).
  0 

52
 Transformatele punctelor M 0 şi M de pe curba (C) sunt respectiv
punctele N 0 şi N de pe curba (Γ) .
Fie α / şi α unghiurile formate de secanta M 0 M şi tangenta M 0T în
M 0 la curba (C) cu axa Ox.
Imaginile acestora prin transformarea (1) vor fi unghiurile β / şi β ale
secantei N 0 N şi ale tangentei N 0U în N 0 la curba imagine (Γ) din planul (w)
cu axa Ou.
Observăm că:
_______
(3) z − z 0 = N 0 M ⋅ e iα ' , w − w0 = N 0 N ⋅ e iβ '
_______ _______
şi notând cu ∆s arcul de curbă M 0 M pe (C) şi ∆S arcul N 0 N de pe curba
(Γ) , obţinem:
N0M N M/ ∆s ∆S i ( β '−α ')  ∆S i ( β −α )
(4) f / ( z 0 ) = lim = lim  0 ⋅
ei(β −α ')
⋅ ⋅e lim
 z → z0 ∆s ⋅ e
= ,
z → z0 M M
0
z → z0
 ∆S M 0 M ∆s 
M N N M
deoarece lim 0 = 1 şi lim 0 = 1 .
M →M 0
( z→z )
∆s N → N
( z→z )
0 ∆S
0 0

Din relaţiile (2) şi (4) obţinem:

∆S
(5) f / ( z 0 ) = lim
z → z0 ∆s
şi
(6) arg f / ( z 0 ) = β − α .
Am obţinut :
Propoziţia 1. O funcţie monogenă într-un punct z 0 , având derivata
diferită de zero ( f / ( z 0 ) ≠ 0) , transformă elementele de arc din vecinătatea
punctului M 0 ( z 0 ) în elemente de arc proporţionale cu modulul derivatei în
punctul z 0 . Argumentul derivatei funcţiei în z 0 este unghiul cu care trebuie
rotită în sens direct tangenta M 0T pentru a deveni paralelă cu tangenta
N 0U la curba (Γ) . [Se admite că axele de coordonate din planele (z) şi (w)
sunt paralele].
Definiţia 1. Transformarea punctuală (1) între planele (z) şi (w) se
numeşte transformarea conformă dacă păstrează unghiurile.
Propoziţia 2. O funcţie f(z) olomorfă într-un domeniu D având
derivata diferită de zero în D defineşte o transformare conformă.
Demonstraţie. Fie (C1 ), (C 2 ) două curbe din planul (z) ce trec prin
punctul M 0 ( z 0 ), z 0 ∈ D şi f / ( z 0 ) ≠ 0 . Imaginile acestor curbe în planul (w)
vor fi (Γ1 ) şi (Γ2 ) .

53
 Curbele imagine (Γ1 ) , (Γ2 ) trec prin punctul N 0 ( w0 ), w0 = f ( z 0 ) (figura).

y (z) v U2 (w)
T2 T1 U1
/
ω (C 2 ) ω (Γ2 )

(C1 ) (Γ1 )
α2 α1 β2 β1

M 0 (z0 ) N 0 ( w0 )

0 x 0 u
Fie α 1 , α 2 unghiurile pe care le formează tangentele M 0T1 şi M 0T2 în
punctul M 0 la curbele (C1 ) şi (C 2 ) cu axa Ox şi β1 , β 2 unghiurile pe care le
formează tangentele imagine N 0U 1 , N 0U 2 în punctul N 0 la curbele (Γ1 ) , (Γ2 )
cu axa Ou. Unghiurile ω = α 2 − α 1 şi ω / = β 2 − β 1 reprezintă unghiurile sub
care se taie respectiv perechile de curbe (C1 , C 2 ) şi (Γ1 , Γ2 ) . Obţinem:
(7) arg f / ( z 0 ) = β 2 − α 2 = β1 − α 1 de unde:
(8) ω ′ = β 2 − β1 = α 2 − α 1 = ω ,
sau ω = ω ′ ,deci curbele (C1 ) şi (C 2 ) se taie sub acelaşi unghi ca şi curbele
imagine (Γ1 ) şi (Γ2 ) . Cu aceasta propoziţia este demonstrată.
Exemplu. Considerăm funcţia w = f ( z ) = z 2 , z ∈ C . Deoarece f / ( z ) ≠ 0 ,
dacă z ≠ 0 , rezultă că f(z) realizează o transformare conformă în tot planul
complex cu excepţia originii. Observăm că u ( x, y ) = x 2 − y 2 , v( x, y ) = 2 xy , şi că
f este olomorfă în C ( f / ( z ) = 2 z ) . Imaginile dreptelor x = 1 şi y = 1 din planul
(z) vor fi parabolele: (Γ1 ) u = 1 − y 2 , v = 2 y, y ∈ R şi ( Γ2 ) u = x 2 − 1, v = 2 x, x ∈ R :
(Γ1 ) v ω / = 90 0 (Γ2 )
y
(C1 ) N 0 (0,2)
x=1

u
ω = 90 0
(-1,0) 0 '
(1,0)
y=1 (C 2 )
0 M 0 (1,1) x (0,-2)

54
 Imaginea dreptei x = 1 (C1 ) este parabola (Γ1 ) având ecuaţia
v = −4(u − 1) , iar imaginea dreptei y = 1 (C 2 ) este parabola (Γ2 ) de ecuaţie
2

v 2 = 4(u + 1) . Aceste două parabole sunt ortogonale şi trec prin N 0 (0,2) din
planul (w), imaginea punctului M 0 (1,1) din planul (z). Observăm că se
păstrează unghiurile prin transformarea conformă f ( z ) = z 2 (ω = ω ′ = 90 0 ).

8. Integrala curbilinie în planul complex. Exemplu.

Definiţie. Principiul de calcul. Proprietăţi.
_____
Fie AB un arc de curbă în planul complex (z) definit parametric prin
ecuaţiile:
(1) x = x(t), y = y(t), t ∈ [ a , b] .
Vom presupune că funcţiile x(t) şi y(t) sunt continue împreună cu
derivatele de ordinul întâi pe [a,b] :
y

* B( z n ) = M n
D M2 * *
M1 Pk Mk
*
A( z 0 ) = M 0
0 x

Să considerăm o diviziune (d) a intervalului [a,b] prin punctele de

diviziune
(2) a = t 0 < t1 < t 2 < ... < t k −1 < t k ... < t n = b
_____
Deoarece ecuaţia în complex a arcului de curbă AB este
_____
z = x(t ) + iy (t ), t ∈ [a, b] diviziunea (d) induce pe arcul AB o diviziune (d') prin
punctele de diviziune:
A = M 0 ( z 0 ), M 1 ( z1 ),..., M k −1 ( z k −1 ),..., M n ( z n ) = B ,

55
unde z k = z (t k ), k ∈ {0,1,2,...n} . Norma diviziunii (d) a intervalului [a,b] este
numărul v(d ) = max(t k − t k −1 ) . În fiecare subinterval [t k −1 , t k ] alegem un punct
1≤ k ≤ n

arbitrar υ k . Acestui punct îi corespunde prin z = z(t), t ∈ [a, b] , pe arcul

___________
M k −1 M k un punct intermediar Pk (α k ) , corespunzător numărului complex
α k = z (υ k )
_____
Arcului AB şi corespunzător diviziunii (d) a intervalului [a,b] îi
asociem cu ajutorul funcţiei f(z) numărul complex
n
(2) σ d ( f ) = ∑ f (a k )( z k − z k −1 ) .
k =1
_____
Definiţia 1. Funcţia f(z), z ∈ D este integrabilă pe arcul AB ⊂ D , dacă
există un număr complex I cu proprietatea că, pentru orice ε > 0 , există un
număr η (ε ) > 0 astfel încât, oricare ar fi diviziunea d cu v(d ) < η (ε ) şi
oricare ar fi alegerea punctelor intermediare υ k , să avem:
(3) σd( f )− I <ε .
În acest caz vom scrie:
I = lim σ d ( f ) =
v ( d )→0 ∫ f ( z)dz
____
AB

şi vom spune că I este integrala curbilinie pe arcul C a funcţiei f(z).

Propoziţia 1. Dacă funcţia complexă f(z)=u(x,y)+iv(x,y), z ∈ D , este
continuă pe arcul de curbă , AB neted pe porţiuni, atunci integrala
curbilinie a funcţiei f(z) pe arcul AB există şi are expresia:
(4) ∫ f ( z )dz = ∫ u ( x, y)dx − v( x, y)dy + i ∫ v( x, y)dx + u ( x, y)dy. .
_____ __
___
AB
AB AB

Demonstraţie. Notăm z k = x k + iy k = x(t k ) + iy (t k ) şi

a k = ξ k + iη k = x(υ k ) + iy (υ k ), k ∈ {1,2,..., n} . Deoarece:
f (α k ) = u (ξ k ,η k ) + iv(ξ k ,η k ), z k − z k −1 = ( x k − x k −1 ) + i ( y k − y k −1 )
obţinem pentru suma σ d ( f ) expresia:
(5) σ d ( f ) = σ d/ ( f ) + iσ d// ( f ) ,
unde:
n
σ d / ( f ) = ∑ [u (ξ k ,η k ) ⋅ ( x k − x k −1 ) − v(ξ k ,η k ) ⋅ ( y k − y k −1 )] .
k =1

şi
n
σ d // ( f ) = ∑ [v(ξ k ,η k ) ⋅ ( x k − xk −1 ) + u (ξ k ,η k ) ⋅ ( y k − y k −1 )] .
k =1

56
 Ţinând seama de definiţia integralei curbilinii şi de faptul că funcţiile
_____
u(x,y) şi v(x,y) sunt continue pe AB iar x(t), y(t) au derivate continue cu
excepţia unui număr finit de puncte, rezultă:
b

v ( d ) →0
/
d {
lim σ ( f ) = ∫ u ( x, y )dx − v( x, y )dy = ∫ u[ x(t ), y (t )]x / (t ) − v[ x(t ), y (t )] y / (t ) dt , }
AB a

şi
b

∫ v( x, y)dx + u( x, y )dy =∫ {v[ x(t ), y(t )]x (t ) + u[ x(t ), y(t )] y (t )}dt .

// / /
lim σ ( f ) =
d
v ( d ) →0
_____ a
AB

Proprietăţi ale integralei curbilinii :

1. ∫ f ( z )dz = − ∫ f ( z )dz; ;
_____ _____
AB BA

2. ∫ [αf ( z ) + βg ( z )]dz = α ∫ f ( z )dz + β ∫ g ( z )dz,α , β ∈ C ; _____

AB AB
AB
_____
3. ∫
_____
f ( z )dz = ∫
_____
f ( z )dz + ∫
_____
f ( z )dz , C ∈ AB ;
AB AC CB

_____
4. ∫ f ( z )dz ≤ M ⋅ L , unde M = sup f ( z ) şi L este lungimea arcului AB .
_____
_____
AB z∈ AB

Observaţie. Integralele curbilinii pe contururi închise luate în sens

direct se notează ∫ .
Exemplu. Să se calculeze integrala:
dz
I=∫
C
z−a
unde (C) este un cerc cu centrul în punctul a şi de rază r (figura) care este
parcurs în sens direct:

M(z)
r θ
a

(C)
0 x

57
Punând z = a + re iθ ,θ ∈ [0,2π ] , obţinem:
1 1
= e −iθ , dz = ire iθ dθ
z−a r
şi
2π 2π
1 − iθ iθ
I= ∫0 r e ire dθ = i ∫0 dθ = 2πi
9. Teorema lui Cauchy.

Pentru a defini integrala curbilinie a unei funcţii f(z) pe o curbă (C)

am presupus că f(z) este continuă pe (C) fără alte ipoteze referitoare la
existenţa sau comportarea funcţiei în puncte care nu aparţin curbei (C). În
cele ce urmează vom presupune că f(z) este olomorfă într-un domeniu D şi
că (C) este conţinută în D. Integralele curbilinii au proprietăţi care depind de
ordinul de conexiune al domeniului. Vom considera mai întâi cazul
domeniului simplu conex.
Teorema lui Cauchy. Dacă f(z) este olomorfă într-un domeniu simplu
conex D, atunci:
(1) ∫ f ( z )dz = 0
C

oricare ar fi curba închisă C conţinută în D.

Demonstraţie. Vom presupune în plus că f / ( z ) este continuă pe D
(deşi această ipoteză nu este necesară, fapt dovedit de E.Goursat).
Fie z = x + iy, f ( z ) = u ( x, y ) + iv( x, y ) ; avem:
(2) ∫ f ( z)dz = ∫ udx − vdy + i ∫ vdx + udy .
C C C

Să presupunem că (C) este o curbă simplă şi să notăm cu ∆ domeniul care

are frontiera ( C )(∆ ⊂ D) (figura) :
y

∆ (C)

0 x

58
 Integralelor din membrul drept al relaţiei (2) li se poate aplica formula
lui Green:
 ∂Q ∂P 
∫ P( x, y)dx + Q( x, y )dy = ∫∫  ∂x − ∂y dxdy
C ∆

∂Q ∂P
în ipoteza că şi sunt continue pe ∆ . Continuitatea lui f / ( z )
∂x ∂y
∂u ∂u ∂v ∂v
implică continuitatea derivatelor , , , şi aplicând formula lui
∂x ∂y ∂x ∂y
Green obţinem:
 ∂v ∂u 
∫ udx − vdy = ∫∫  − ∂x − ∂y dxdy
C ∆

(3) şi
 ∂u ∂v 
∫ vdx + udy = ∫∫  ∂x − ∂y dxdy .
C ∆

Dar f(z) este olomorfă în D. Deoarece ∆ ⊂ D , în toate punctele

domeniului ∆ sunt satisfăcute condiţiile de monogeneitate Cauchy-
∂u ∂v ∂u ∂v
Riemann: = şi = − ; deci cele două integrale din (3) sunt nule şi
∂x ∂y ∂y ∂x
pe baza relaţiei (2) găsim ∫ f ( z )dz = 0 şi teorema este demonstrată.
C

Teorema lui Cauchy poate fi extinsă şi în cazul când domeniul este

multiplu conex. Astfel, fie f(z) o funcţie olomorfă în domeniul ∆ dublu
conex delimitat de curbele închise (C1 ) şi (C 2 ) conform figurii:

D
∆ B A•
•
(C 2 )

x
0 (C1 )

59
 _____ ____
Efectuând tăietura AB , obţinem domeniul simplu conex D = ∆ \ { AB} ,
_____ _____
având ca frontieră curba Γ = (C1 ) ∪ (C 2 ) ∪ ( AB ) ∪ ( BA ) , unde (C1 ) este parcurs
în sens direct iar (C 2 ) în sens invers. Aplicând teorema lui Cauchy pentru
domeniul simplu conex D delimitat de curba (Γ) , obţinem:
(4) ∫ f ( z )dz = ∫ f ( z)dz + ∫ f ( z)dz + ∫ f ( z )dz + ∫ f ( z )dz = 0 .
_____ _____
C C1+ C 2−
AB BA

Cum ∫ f ( z )dz + ∫ f ( z)dz = 0 şi ∫ f ( z)dz = − ∫ f ( z )dz

AB BA C 2− C 2+

formula (4) ne dă:

(5) ∫ f ( z)dz = ∫ f ( z )dz .
C1− C 2+

Prin C , C , am notat faptul că (C1 ) şi (C 2 ) se parcurg în sens direct.

1
+ +
2

În cazul unui domeniu ∆ multiplu conex delimitat de curbele (C1 ) ,

(C 2 ) ,…, (C n ) unde (C1 ) , (C 2 ) ,…, (C n ) sunt exterioare între ele şi interioare
unei curbe (C), C ⊂ ∆ (figura) avem: dacă f(z) este olomorfă în domeniul ∆ ,
în mod analog, prin practicarea unor tăieturi între C şi curbele (C1 ) ,
(C 2 ) ,…, (C n ) obţinem formula lui Cauchy pentru domenii multiple conexe:

(C1 )
(C 2 )
(C n )
(c3)

(C k )
∆
0 (C) x

n
(6) ∫ f ( z )dz = ∑ ∫ f ( z )dz
C k =1 C k

(curbele (C1 ) , (C 2 ) ,…, (C n ) sunt parcurse în sens direct).

60
 10. Formula integrală a lui Cauchy.

Fie f(z) o funcţie olomorfă într-un domeniu simplu conex D şi C o

curbă simplă închisă conţinută în D. Notăm cu ∆ domeniul mărginit care are
frontiera C (figura) (∆ ⊂ D)

D (C)
γ
∆ a r
*z

0 x

Teorema 1. Dacă se dau valorile funcţiei f(z) pe curba (C), atunci

funcţia este complet determinată în ∆ , şi anume:
1 f ( z)
(1) f (a) = ∫
2πi C z − a
dz .

Demonstraţie. Fie ( γ ) un cerc cu centrul în punctul a şi de rază r,

f (z)
interior lui (C) (figura). Funcţia este olomorfă în domeniul dublu
z−a
conex ∆ delimitat de curba (C) şi cercul ( γ ). Conform teoremei lui Cauchy
pentru domeniile dublu conexe, avem:
f ( z) f ( z) f ( z ) − f (a) f (a)
(2) ∫ z − a dz = ∫γ z − a dz = ∫γ dz + ∫ dz
C
z−a γ
z−a
f (z)
Observăm că ∫γ z − a = 2πi .
Funcţia f(z) fiind monogenă în punctul a, este continuă în acest punct şi
astfel putem scrie evaluarea
(3) f ( z ) − f (a) < ε pentru z − a < η (ε ) , z ∈ D .
Considerând r < η (ε ) , pentru z ∈ (γ ) avem z − a < η (ε ) şi pe baza proprietăţii
modulului integralei , putem scrie:
f ( z ) − f (a) f ( z ) − f (a) ε
∫γ z−a
dz ≤ ∫
γ z−a
dz ≤ ∫ ds = 2πε
rγ

61
unde ds = dz reprezintă elementul diferenţial de curbă pe arcul ( γ ). Cum
f ( z ) − f (a)
ε > 0 este arbitrar, făcând ε → 0 obţinem: ∫γ dz = 0 .
z−a
Ţinând seama de relaţiile (2) şi de cele de mai sus, obţinem formula (1)
numită formula integrală a lui Cauchy.
Formula integrală a lui Cauchy poate fi scrisă şi pentru un domeniu
multiplu conex. Astfel, în baza formulei lui Cauchy pentru domenii multiplu
conexe, dacă a este un punct din domeniul de olomorfie al funcţiei f(z),
avem formula integrală a lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe:
1 f ( z) 1 n f ( z)
(4) f (a) = ∫
2πi C z − a
dz − ∑ ∫
2πi k =1 C K z − a
dz .

Are loc şi:

Teorema 2. Fie f(z) o funcţie olomorfă în domeniul simplu conex D,
delimitat de curba închisă (C) netedă pe porţiuni. Atunci funcţia f(z) este
indefinit derivabilă în D şi:
n! f ( z)
(5) f ( n ) (a) = ∫ dz
2πi C ( z − a) n +1
unde a este un punct oarecare situat în interiorul lui (C). Formula (5) se
obţine uşor prin inducţie, derivând în raport cu a, sub semnul integralei
1 f ( z)
egalitatea: f (a) = dz . Aceasta justifică faptul că o funcţie
2πi C∫ z − a
olomorfă este indefinit derivabilă şi f ( k ) ( z ) este olomorfă k ∈ {1,2,....} .

11. Serii de puteri. Teorema lui Abel.

Dezvoltări în serie Taylor

Fie şirul de funcţii ( f n ( z )), z ∈ D, D ⊂ C . Spunem că şirul de funcţii

considerat este convergent în punctul z 0 ∈ D dacă şirul de numere complexe
( f n ( z 0 )) este convergent.
Definiţia 1. Şirul de funcţii ( f n ( z )), z ∈ D este uniform convergent pe
mulţimea A ⊂ D către funcţia f ( z ), z ∈ A , , dacă pentru orice număr ε > 0
există un număr natural n0 (ε ) astfel încât pentru n > n0 (ε ) să avem:
f n ( z ) − f ( z ) < ε , ∀z ∈ A .

62
 ∞
Fie seria de funcţii ∑f
n =1
n ( z ) . Spunem că seria este convergentă în z 0 ∈ D ,
∞
dacă seria ∑f
n =1
n ( z 0 ) . este convergentă. Mulţimea punctelor de convergenţă

ale seriei le numim mulţimea de convergenţă.

∞
Definiţia 2. Seria de funcţii ∑f
n =1
n ( z ) este uniform convergentă pe

mulţimea A ⊂ D şi are suma funcţia S ( z ), z ∈ A , dacă şirul sumelor parţiale

∞
( S n ( z )) al seriei ∑f 1
n (z ) , unde:

S n ( z ) = f1 ( z ) + f 2 ( z ) + ... + f n ( z ), z ∈ D

converge uniform pe mulţimea A către S(z).

Are loc:
∞ ∞
Propoziţia 1. Fie ∑ n =1
f n ( z ), z ∈ D , o serie de funcţii şi ∑u
n=0
n , un > 0 , o

serie convergentă. Dacă pentru orice z ∈ A ⊂ D , şi ∀n ∈ N , f n ( z ) ≤ u n ,atunci

∞
seria de funcţii ∑f
n =1
n ( z ) , este uniform convergentă pe mulţimea A ⊂ D .
∞
Dacă f n ( z ) = c n z n , sau c n ( z − a ) n , obţinem seriile de puteri: ∑c
n =1
n z n , sau
∞

∑c
n =1
n ( z − a ) n , c n şi a ∈ C .

Are loc:
∞
Teorema lui Abel. Pentru orice serie de puteri ∑c
n =1
n z n există un număr
R ≥ 0 numit rază de convergenţă, căruia îi corespunde în planul complex
cercul ΙzΙ=R numit cerc de convergenţă, având următoarele
proprietăţi:
1. În interiorul cercului de convergenţă z < R seria de puteri este
absolut convergentă;
2. În exteriorul cercului de convergenţă z > R seria este divergentă;
3. În orice disc interior cercului de convergenţă z ≤ r < R seria este
uniform convergentă.
Ca şi în cazul seriilor de puteri reale, raza de convergenţă se
determină conform teoremei Cauchy - Hadamard

63
 1 ___
R=
ω
,ω = lim n cn
n →∞

(1) sau
1 ___ c
lim cn .
n +1
R= ,ω =
ω
n →∞

Dezvoltări în serie Taylor.

Fie f(z) o funcţie olomorfă într-un domeniu D şi a un punct interior lui
D. Considerăm un cerc (C) cu centrul în punctul a şi de rază r situat în
domeniul de olomorfie (figura)

D r u
z a
ρ

C
x
0
Vom nota cu z un punct interior cercului (C) şi , şi cu u un punct oarecare de
pe (C), u − a = r . Conform formulei lui Cauchy putem scrie:
1 f (u )
2πi C∫ u − z
(2) f ( z) = du .Observăm că :

1  z−a 1 
n n +1
1 1 1  z−a  z−a
(3) = ⋅ = 1 + + ... +   +  
u − z u − a 1 − u − a u − a  u − a
z−a
 u − a   u − a  1 − uz −−aa 
Înlocuind relaţia (3) în (2), vom obţine:
(4)
1 f (u ) z−a f (u ) ( z − a) n f (u )
2πi C∫ u − a 2πi C∫ (u − a) 2 ∫ (u − a)
f ( z) = du + du + ... + n +1
du + Rn
2πi C

unde
( z − a ) n +1 f (u )du
(5) Rn = ∫ n +1
.
2πi C (u − a ) [(u − a ) − ( z − a)]

64
 Ţinând seama de expresia derivatelor unei funcţii olomorfe,
n! f (u )du
f ( n ) (a) = ∫ egalitatea (4) devine:
2πi C (u − a) n +1
f / (a) f ( n ) (a)
(6) f ( z ) = f (a) + ( z − a ) + ... + ( z − a ) n + Rn .
1! n!
Notând M = sup f ( z ) , obţinem pentru termenul complementar Rn :
z∈C
n +1 n +1
z−a f (u ) d u M ρ 1
Rn ≤
2π ∫ u−a
C
n +1
⋅ r−ρ
≤  
2π  r 
⋅
r − ρ C∫
⋅ du

n +1
Mr ρ ρ
adică Rn ≤ ⋅  . Cum < 1 rezultă lim R n = 0 şi din (6) obţinem:
r−ρ r r n→∞
∞
f ( n ) (a)
(7) f ( z) = ∑ ( z − a) n
n =0 n!
care reprezintă dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei olomorfe f(z) .
12. Seria lui Laurent. Puncte singulare.
Fie f(z) o funcţie olomorfă într-o coroană circulară D = {r2 ≤ z − a ≤ r1 } :
y (γ 1 )
D r1
*u
*z a
r2
(γ 2 )
0 *v x

Vom nota cu γ 1 şi γ 2 cercurile ce delimitează coroana circulară D.

Ne propunem să găsim pentru funcţia f(z) o reprezentare sub formă de serie
după puterile lui z-a. Dezvoltarea găsită se va numi dezvoltarea funcţiei f(z)
în serie Laurent în coroana circulară D. Aceasta ne va conduce la o
generalizare a seriilor de puteri, ajungându-se la serii bilaterale, cu ocazia
cărora se va introduce şi noţiunea de reziduu.
Fie z un punct interior coroanei D. Atunci conform formulei integrale
a lui Cauchy pentru domeniile dublu conexe, pentru valoarea funcţiei f(z)
avem expresia:
1 f (v)dv 1 f (u )du
(1) f ( z) = ∫ − ∫ .
2πi γ 1 v − z 2πi γ 2 u − z

65
 Punctul z fiind interior cercului (γ 1 ) , procedând ca şi în cazul seriei
Taylor, prima integrală din (1) se poate scrie sub forma unei serii Taylor:
n
1 f (v)dv ∞
(2) = ∑ cn ( z − a)
2πi γ∫1 v − z n =0

unde:

1 f (v)dv
(3) cn = ∫ , n ∈ {0,1,2,...} .
2πi γ 1 (v − a) n +1

A doua integrală din (1) se poate scrie sub forma

1 f (u )du 1 f (u )du 1 f (u )  u − a 1 
1 + z −a + ... + ( z −a ) + ( z −a ) ⋅
u −a n u − a n +1
− ∫
2πi γ 2 u − z
= ∫ = ∫
2πi γ 2 ( z − a) − (u − a ) 2πi γ 2 z − a 
du
1 − uz −−aa 

Notând cu u un punct oarecare de pe cercul ( γ 2 ) şi ρ = z − a , avem

z−a = ρ < 1 .
u −a r 2

Deci:
1 f (u )du n +1 1 1
(4) ∫ =∑ unde
2πi γ∫2
− k
⋅ f (u )(u − a) k −1 du + Rn
2πi γ 2 u − z k =1 ( z − a )

1
(5) Rn = ∫ f (u )( u − a n +1
z −a
) ⋅ z −1 a du .
2πi γ2

Aplicând proprietatea modulului integralei în complex şi notând

M = sup f ( z ) ,obţinem:
z∈γ 2
n +1
r  r2
Rn ≤ M ⋅  2  .
ρ  ρ − r2

Deoarece r2 < 1 , rezultă lim Rn = 0 şi astfel relaţia (4) devine:

ρ n →∞

1 f (u )du ∞
= ∑ c − n ( z − a) − n , unde
2πi γ∫2 z − u n =1

1
(6) .
2πi γ∫2
c−n = f (u )(u − a ) n −1 du

Înlocuind expresiile (2) şi (6) în (1), obţinem pentru funcţia f(z) în coroana

66
circulară D următoarea dezvoltare:
∞ −1 ∞
(7) f ( z) = ∑c
n = −∞
n ( z − a) n = ∑c
n = −∞
n ( z − a) n + ∑ c n ( z − a ) n
n =0
,
unde
1
(8)
2πi ∫γ
cn = f (u )(u − a ) n du , n ∈ Z ,

iar ( γ ) este un cerc oarecare cu centrul în punctul a şi de rază r (r2 < r < r1 ) .
−1 ∞
Seriile ∑ cn ( z − a) n , ∑ cn ( z − a) n se numesc respectiv partea principală şi
n = −∞ n =0

partea tayloriană a seriei Laurent.

Puncte singulare.
Definiţia 1. Fie f(z) o funcţie definită în domeniul D şi a un punct
aparţinând domeniului D. Spunem că punctul a ∈ D este un punct ordinar al
funcţiei f(z), dacă există o vecinătate V a punctului a inclusă în D , unde f(z)
se poate dezvolta în serie Taylor, deci putem scrie:
∞
(9) f ( z) = ∑ cn ( z − a) n , z ∈ V ⊂ D .
n =0

Un punct care nu este punct ordinar pentru funcţia f(z) se numeşte punct
singular.
Un punct a∈ D este un zero multiplu de ordinul m al funcţiei f(z), dacă există
un cerc cu centrul în punctul a inclus în D astfel încât:
(10) f ( z ) = ( z − a) m [c m + cm +1 ( z − a ) + ...], c m ≠ 0 .
Propoziţia 1. Zerourile unei funcţii olomorfe într-un domeniu sunt
puncte izolate.
Definiţia 2. Un punct a ∈ D este un pol al funcţiei f(z), dacă există un
cerc cu centrul în punctul a, inclus în domeniul D, în care funcţia f(z) poate
fi scrisă sub forma unei serii Laurent cu un număr finit de puteri negative a
lui z-a, adică:

c −m c−1 ∞
(11) f ( z) =
( z − a) m
+ ... + + ∑ cn ( z − a) n .
z − a n=0
Numărul m reprezintă ordinul polului z = a al funcţiei f(z).
Un punct singular care nu este pol pentru o funcţie se numeşte un
punct singular esenţial.
Observăm că dacă a este un punct singular izolat pentru funcţia f(z),
atunci există coroana circulară ∆={0<Ιz- aΙ ≤ r } în care f(z) are o dezvoltare
în serie Laurent cu o infinitate de termeni cu puteri negative ale lui z-a. Deci,
în acest caz putem scrie seria Laurent:

67
 ∞
f ( z) = ∑c
n = −∞
n ( z − a) n

partea principală a seriei Laurent având un număr infint de termeni.

O funcţie f(z) care într-un domeniu D nu are decât puncte ordinare sau
poli se numeşte funcţie meromorfă în D.
Propoziţia 2. Dacă f(z) este o funcţie raţională ireductibilă f ( z ) = QP (( zz )) ,
atunci zerourile de ordinul m a lui Q(z) sunt poli de ordinul m pentru funcţia
f(z).

13. Reziduu. Teorema reziduurilor. Exemplu.

Fie z = a un pol sau un punct singular esenţial izolat al funcţiei f(z). În

coroana circulară ε < z − a < R , cu ε > 0 , arbitrar de mic, funcţia f(z) este
olomorfă. Fie Γ , un cerc cu centrul în a şi de rază ρ , conţinut în această
coroană circulară, ε < ρ < R , (figura)

ρ a
ε

(Γ)
(C)

O curbă închisă simplă (C) conţinută în coroana circulară poate

înconjura sau nu punctul a. În primul caz, C este echivalentă cu Γ şi avem:
∫ f ( z)dz = ∫ f ( z )dz .
C Γ

În al doilea caz, integrala pe C este nulă.

Definiţie. Prin reziduul funcţiei f(z) relativ la polul sau punctul
singular esenţial izolat z = a, notat rez f(a) înţelegem:
1
(1) f ( z )dz .
2πi ∫Γ
rezf (a ) =

Reziduul unei funcţii f(z) relativ la a se poate obţine întotdeauna din

dezvoltarea în seria Laurent în jurul punctului a. Obţinem :

68
 (2) rezf (a ) = c−1
1
unde c −1 este coeficientul lui din dezvoltarea în serie Laurent a
z−a
funcţiei f(z) în jurul punctului a.

Metode de calcul a reziduului unei funcţii.

Fie a un pol al funcţiei f(z) şi p ordinul său de multiplicitate. Atunci funcţia

ϕ ( z ) = ( z − a ) p f ( z ) are în z = a un punct ordinar şi ϕ (a) ≠ 0 . Ţinând seama de
aceasta, (1) devine:
1 ϕ ( z)
rezf (a) = ∫
2πi Γ ( z − a ) p
dz

sau, ţinând seama de modul de calcul a derivatelor:

1
rezf (a) = ϕ ( p −1) (a ), p > 1 .
( p − 1)!

Înlocuind pe ϕ ( z ) cu expresia sa, obţinem următoarele formule de calcul a

reziduului:
1) dacă z = a este un pol multiplu de ordinul p al funcţiei f(z)
atunci:
1
(3) rezf (a) = [( z − a ) p ⋅ f ( z )](z p=−a1) ;
( p − 1)!
2) dacă z = a este un pol simplu,

(4) rezf (a) = [( z − a ) f ( z )] z =a .

g (z)
Dacă f ( z ) = şi dacă f(z) are pe a un pol simplu atunci h(a) = 0. În acest
h( z )
caz:
g (a)
(5) rezf (a ) = .
h / (a)

Teorema reziduurilor. Exemplu.

Fie f(z) o funcţie olomorfă într-un domeniu D şi C o curbă închisă, simplă

conţinută în D. Să notăm cu ∆ domeniul mărginit care are frontiera C.

69
 Dacă ∆ ⊂ D , adică dacă în ∆ nu există singularităţi ale funcţiei f(z), în
virtutea teoremei lui Cauchy ∫ f ( z )dz = 0 .
C

Să presupunem acum că în ∆ se află un număr finit de singularităţi ale

funcţiei f(z), poli sau puncte singulare esenţiale a1 , a 2 ,..., a n (figura).

D
(Γk )
ak
( Γn ) ∆ ( Γ2 ) C
an a1 ( Γ1 ) a 2

O x

Aceste singularităţi sunt evident izolate.

Pentru fiecare punct ak vom considera un cerc Γk cu
centrul în ak şi cu raza ρ k suficient de mică, astfel ca în interiorul lui să nu
mai existe o altă singularitate a funcţiei f( z ) diferită de ak .
Dacă ρ1 , ρ 2 ,..., ρ n sunt suficient de mici, cercurile Γ1 , Γ2 ,..., Γn nu au
puncte comune şi sunt conţinute în ∆ . Aplicând teorema lui Cauchy pentru
domenii multiplu conexe,
∫ f ( z)dz = ∫ f ( z )dz + ∫ f ( z )dz + ... + ∫ f ( z )dz .
C Γ1 Γ2 Γn

Ţinând seama că ∫ f ( z)dz = 2πirez f (a k ), k ∈ {1,2,..., n} , obţinem o teoremă

Γ k

importantă prin aplicaţiile sale:

Teorema reziduurilor (Cauchy). Dacă în interiorul domeniului

mărginit de curba C funcţia f ( z ) are un număr finit de singularităţi,
a1 , a 2 ,..., a n , poli sau puncte singulare esenţiale, atunci:
n
(6) ∫ f ( z )dz = 2πi ∑ rez f (a k ) .
C k =1

70
Observăm că în fond teorema reziduurilor este o traducere convenabilă a
teoremei lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe folosind noţiunea de
reziduu. Utilitatea sa constă în faptul că pentru calculul reziduurilor avem
mijloace relativ simple.
Exemplu. Să se calculeze integrala:
1 + sin πz x2 y2
I=∫ dz unde C este elipsa + = 1.
C
1+ z 4 9
În interiorul domeniului mărginit de (C) sunt două singularităţi ale
1 + sin πz
funcţiei f ( z ) = , şi anume z = −1 pol simplu şi z = 0 punct singular
1+ z
esenţial izolat. Folosind teorema reziduurilor avem:
I = 2πi[rezf (−1) + rezf (0)] .
Observăm că:
rezf (−1) = [( z + 1) f ( z )] z = −1 = (1 + sin πz ) z =−1 = 1 .
Pentru a calcula reziduul relativ la punctul singular esenţial z = 0 , vom
dezvolta pe f(z) în serie Laurent în jurul acestui punct:
1
f ( z) =
1+ z
( 3
)
(1 + sin πz ) = (1 − z + z 2 − z 3 + ...) ⋅ 1 + 11! ⋅ πz − 31! ⋅ πz 3 + ...

valabilă pentru 0 < z < 1 . Din produsul celor două serii reţinem numai
coeficientul lui 1z :
π3 π5
rezf (0) = c −1 = π − + − ... = sin π = 0 .
3! 5!
Rezultă I = 2πi .
Reziduul unei funcţii relativ la punctul de la infinit.
Să presupunem că punctul de la infinit z = ∞ este un pol sau punct
1
singular esenţial al funcţiei f ( z ) . Notând cu z = rezultă că u = 0 este un
u
pol; în vecinătatea originii putem scrie seria Laurent:
1 c c
f   = ... + −mm + ... + −1 + c0 + c1u + c 2 u 2 + ...
u u u
adică
c1 c 2
(7) f ( z ) = ...c − m + ... + c −1 z + c0 +
+ + ...
z z2
valabilă în coroana circulară ∆ = {R ≤ z < ∞}.
Prin definiţie coeficientul c1 din (7) se numeşte reziduul funcţiei f ( z )
relativ la punctul de la ∞ :
c1 = rez[ f ( z )] z =+∞ .

71
 Notând cu (C) o curbă închisă ce conţine originea şi parcursă în sens
indirect, obţinem ţinând seama de noţiunea de reziduu
1
2πi C∫
(8) rez[ f ( z )] z =∞ = f ( z )dz .

Din (6) şi (8) deducem uşor egalitatea:

∞
(9) ∑ rezf (a
k =1
k ) + rez[ f ( z )] z =∞ = 0 .

14. Aplicaţii ale teoremei reziduurilor.

Teorema semireziduurilor. Exemple.

În cele ce urmează vom da câteva clase de integrale ce pot fi calculate

folosind teorema reziduurilor.
În cazul când integrala care trebuie calculată nu este o integrală pe o
curbă închisă, arcul de curbă pe care se integrează trebuie completat printr-
un alt arc de curbă convenabil ales. De obicei această completare se face
prin arce de cerc sau drepte.
Integralele care apar se calculează folosind următoarea

Lemă (Jordan)

1. Dacă lim ( z − a) f ( z) = 0 şi (C) este un arc de cerc de pe cercul

z →a

z − a = R , astfel încât α ≤ arg( z − a ) ≤ β , atunci

lim ∫ f ( z )dz = 0 .
R →0 C

2. Dacă
lim (z − a ) f ( z) = 0 atunci
R→∞

lim ∫ f ( z)dz = 0 .
R →∞ C

I. Calculul integralelor de forma:

+∞
P( x) P( x)
∫ Q( x)dx unde este ireductibilă.
−∞
Q( x)

Pentru ca integrala să existe şi să fie convergentă vom presupune că

polinomul Q(x) are numai rădăcini complexe şi că gradul polinomului Q(x)
este mai mare decât gradul lui P(x) cu cel puţin două unităţi. Considerăm

72
 P( z )
funcţia complexă f ( z ) = unde rădăcinile z1 , z 2, ,..., z n ale polinomului
Q( z )
Q( x) situate în planul complex deasupra axei reale, vor fi poli pentru funcţia
f(z). Ducem un semicerc (Γ) de rază R şi cu centrul în origine, situat
deasupra axei reale (figura) care cuprinde toţi polii funcţiei f ( z ) :

(Γ )
z2
* zn R
* z2
* z1
x
-R 0 R

Notăm cu (C ) = (Γ) ∪ [− R, R] parcursă în sens direct. Aplicând teorema

reziduurilor obţinem:
+R n
P( z ) P ( x)
(1) ∫Γ Q( z ) −∫R Q( x)
dz + dx = 2πi ∑
k =1
rezf ( z ) z = z K

P( z )
Deoarece lim z ⋅ f ( z ) = 0 avem lim ∫ dz = 0 . Cu acestea, trecând la
z →∞ R →∞ Γ Q ( z )

limită când R → ∞ în (1) obţinem:

∞
P( x) n
(2) ∫−∞Q( x) dx = 2πi ∑
k =1
rezf ( z ) z = zk ,
unde membrul drept reprezintă suma reziduurilor funcţiei P(z)/Q(z) relativ la
polii situaţi deasupra axei reale.
2π
II. Calculul integralelor de forma: ∫ R(sin θ , cosθ )dθ unde R este
0

raţională. Dacă se face schimbarea de variabilă z = e iθ , când θ parcurge

intervalul [0,2π ] , z descrie cercul z = 1 o dată şi numai o dată, în sens direct.

73
 Folosim formulele lui Euler:
1 1 1 1
 z − , cosθ =  z +  .
sin θ =
2i  z 2 z
1
Din relaţia dz = ie iθ dθ rezultă dθ = dz .Integrala devine: I = ∫ R ( z )dz
1
iz z =1

după care aplicăm teorema reziduurilor pentru calculul integralei pe z = 1 .

π
dθ
Exemplu. Să se calculeze: I = ∫ .
0
5 + 4 sin θ
Cu substituţia z = e iθ , integrala devine:
1 dz dz
I= ∫ ⋅ ;I = ∫ 2
,
z =1
5 + ( z − z ) iz
2
i
1
z =1 2 z + 5iz − 2

i
Funcţia de sub semnul integrală are polii simplii z1 = − , z 2 = −2i , dintre care
2
numai primul este interiorul cercului z = 1 . Reziduul relativ la acest punct
1 2π
este: rezf ( z ) z =− =
1 , şi deci I = .
3i 3i 3
Teorema semireziduurilor .Exemplu.
Fie (C) o curbă închisă netedă pe porţiuni ce cuprinde în interior un
număr finit de puncte singulare izolate z1 , z 2 ,..., z n ale funcţiei f(z) :

D
* zn
* z2 Q β B
α A z 0 (Γ)
* z1 P
(C)
0 x

Dacă pe curba (C) se află punctul z 0 , pol al funcţiei f(z) şi în z 0 curba

(C) are tangentă unică, atunci:
n
(3) ∫ f ( z )dz = 2πi ∑ rez f ( z k ) + πi ⋅ rez[ f ( z )] z = z0
C k =1

74
 Demonstraţie. Fie (Γ) un cerc cu centrul în punctul z 0 şi de rază R.
Conform teoremei reziduurilor putem scrie relaţiile:
n
(4) ∫ f ( z )dz + ∫ f ( z )dz = 2πi ∑ rezf ( z k ) z = zk
____ ______ k =1
C \ QP PAQ
n n

∫ f ( z )dz + ∫ f ( z )dz = 2πi ∑ rezf ( z k ) z = zk + 2πi ∑ rezf ( z k ) z = z0

____ ______ k =1 k =1
C \ QP PBQ

c −1
f ( z) = + c0 + c1 ( z − z 0 ) + ... + c n ( z − z 0 ) n + ...
z − z0
Observăm că:
 
(5) lim  ∫ f ( z )dz + ∫ f ( z ) dz  = 0 ( lim ∫ f ( z )dz = −c −1π , ∫ f ( z )dz = c −1π ) .
R → 0  PAQ 
 PBQ R → 0 PAQ PBQ

Pentru R → 0 integralele din seria Tayloriană sunt nule.

Adunând relaţiile (4) şi trecând la limită ( R → 0 ), în baza relaţiei (5)
obţinem formula (3).
Observaţie. În general, teorema semireziduurilor, poate fi scrisă sub forma:
p m

∫ f ( z )dz = 2πi ∑ rez f ( z ) z = zK + πi ∑ rezf ( z ) z=a j

C k =1 j =1
_____ _____
unde z k , k = 1, p şi α j , j = 1, m reprezintă respectiv punctele singulare din
interiorul lui (C) şi de pe curba (C) ale funcţiei f(z).
dz
Exemplu. Să se calculeze integrala: I = ∫
z =1
z ( z − 1)
Funcţia are polii simplii z = 0 şi z = 1 Cercul (Γ) de ecuaţie z = 1
trece prin polul z = 1.
y

0
1 x

Aplicând teorema semireziduurilor, obţinem:

I = 2πi ⋅ rezf ( z ) z =0 + πi ⋅ rezf ( z ) z =1

75
Avem: rezf ( z ) z =0 = lim zf ( z ) = −1 şi rezf ( z ) z =1 = lim[( z − 1) f ( z )] = 1 .
z →0 z →1

Deci: I = −πi.

15. Funcţii elementare.

a) Funcţia radical: f ( z ) = z .
θ
Fie z = ρ ⋅ e i ; obţinem pentru f(z) două valori:
2

θ θ
i i
(1) f1 ( z ) = ρ ⋅ e , f 2 ( z ) = − ρ ⋅ e .
2 2

Deci funcţia radical este o funcţie multiformă. Funcţiile f1 şi f 2 se

numesc ramurile funcţiei f(z).
Fie M 0 ( z 0 ) şi M ( z ) două puncte din planul complex (w) (figura) având
respectiv argumentele θ 0 şi θ .
________
Dacă punctul z descrie arcul M 0 M fără să înconjoare originea, atunci
argumentul lui variază de la θ 0 la θ , iar valorile funcţiilor şi în punctul M(z)
vor fi:
θ θ
i i
f1 ( z ) = ρ ⋅ e , f 2 = − ρ ⋅ e
2 2
.

y M(z)

M 0 ( z0 )
θ
θ0
0 x

76
Dacă punctul z descrie un arc ce uneşte pe M 0 cu M înconjurând originea,
atunci argumentul lui variază de la θ 0 la θ 0 + 2π . Valorile funcţiilor f1 şi f 2
în punctul M(z) vor fi:
 * i (θ + 2π ) / 2
i
θ

 f 1 ( z ) = ρ ⋅e = − ρ ⋅ e 2 = f 2 (z)
(2)  θ
 f * ( z ) = − ρ ⋅ e i (θ + 2π ) / 2 = ρ ⋅ e i 2 = f ( z )
 2 1

Deci valorile funcţiilor f1 şi f 2 se schimbă când punctul z descrie un

arc ce înconjoară originea. Din acest motiv punctul z = 0 se numeşte punct
de ramificaţie sau punct critic al funcţiei multiforme f ( z ) = z .
Dacă în planul complex efectuăm o tăietură după o semidreaptă ce
pleacă din origine, atunci argumentul punctului poate lua valori numai între
0 şi 2π , deoarece z nu mai poate descrie arcul care să înconjoare originea.
Prin tăietura făcută funcţiile multiforme f1 ( z ) şi f 2 ( z ) devin funcţii
uniforme.
Funcţia f ( z ) = n z . este o funcţie multiformă, având n ramuri:
f k +1 ( z ) = n ρ ⋅ e i (θ + 2 kπ ) / n k ∈ {0,1,2,..., n − 1} .
Punctul z = 0 este punctul de ramificaţie sau punct critic al funcţiei
f(z). Prin efectuarea unei tăieturi în planul complex printr-o semidreaptă ce
pleacă din origine funcţiile f k +1 ( z ) devin uniforme.
b) Funcţia exponenţială şi funcţia logaritmică.
Definim funcţia exponenţială e z prin:
n
 z
(3) e = lim 1 +  = e x (cos y + i sin y )
z

n→∞  n
Aceasta este o funcţie olomorfă în tot planul C.
Funcţia e z ia orice valoare din planul complex în afară de 0. Fie
w = ρ ⋅ e iθ , ρ ≠ 0 . Să determinăm pe z astfel încât: e z = w = ρ ⋅ e.iθ . Scriind
z = x + iy, obţinem e x = ρ , e.iy = e iθ , de unde:
(4) x = ln ρ şi y = θ + 2kπ , k ∈ Z .
Soluţia generală a ecuaţiei e z = w se numeşte logaritmul lui w, se
notează Ln w şi are expresia:
(5) Ln w = ln ρ + i (θ + 2kπ )
sau
(6) Ln w = ln w + i(arg w + 2kπ )

77
unde arg w este argumentul principal al lui w. Pentru k = 0, obţinem
Lnw = ln w + i arg w care se numeşte valoarea principală a lui Ln w şi se
notează ln w. Deci:
(7) ln w = ln w + i arg w .
Considerând pe w variabil punând în (6) în locul lui w pe z, obţinem
funcţia logaritmică:
(8) Ln z = ln z + i(arg z + 2kπ )
iar pentru k = 0 valoarea principală
(9) ln z = ln z + i arg z .
Funcţia logaritmică este o funcţie multiformă având o infinitate de
ramuri. Aceste ramuri devin funcţii uniforme dacă efectuăm o tăietură după
o semidreaptă ce pleacă din origine.
c) Funcţia f ( z ) = z α . Dacă z ≠ 0 , atunci:
(10) z α = e αLnz = e α ln z ⋅ e 2π ⋅iαk
În raport cu α . distingem trei cazuri:
1. α ∈ Z , deducem e 2π ⋅iαk = 1 şi din (10) z α = eα ln z este o funcţie
uniformă în tot planul complex.
2. α ∈ Q , α = qp p,q întregi, prime între ele, q ≠ 0 . Obţinem funcţia
multiformă z α = q z p care are q ramuri şi z = 0 punct de ramificaţie.
3. α ∈ C , funcţia f ( z ) = z α este o funcţie multiformă cu o infinitate de
ramuri.
d) Funcţii circulare şi inversele lor. Funcţii hiperbolice.
Funcţiile circulare sin z, cos z prin definiţie sunt date de relaţiile:
e iz − e − iz e iz + e − iz
(11) sin z = , cos z = .
2i 2
Deoarece e iz are perioada 2π , sin z şi cos z au perioada 2π . Dezvoltarea în
serie de puteri este:

 z3 n −1 z 2 n −1
sin z = z − + ... + (−1) + ...
 3! (2n − 1)!
(12) si
 z2 z 2n
cos z = 1 − + ... + (−1) n + ...
 2! (2n)!

Funcţia tg z se defineşte astfel:

sin z 1 e 2iz − 1
(13) tgz = =
cos z i e 2iz + 1

78
şi are perioada π .
Funcţia w = f(z), definită de
(14) cosw=z
se numeşte arccos şi se notează:w =Arccos z. Din (11) şi (14) obţinem:
e iw = z ± i 1 − z 2 şi deci:
1
(15) Arc cos z = Ln( z ± i 1 − z 2 )
i
Funcţia
1
(16) arccos z = ln( z ± i 1 − z 2 )
i
se numeşte determinarea principală a funcţiei multiforme Arccos z. Funcţia
(15) are o infinitate de ramuri şi două puncte critice z = ±1 . Aceste ramuri
devin funcţii uniforme, dacă efectuăm în planul complex două tăieturi de
forma:

-1 0 1 x

Funcţia w = Arcsin z este definită de ecuaţia sin w = z. Obţinem:

1
(17) Arc sin z = Ln(iz ± 1 − z 2 )
i
Funcţia
1
(18) Arc sin z = ln(iz ± 1 − z 2 )
i

se numeşte determinarea principală a lui Arcsin z. Putem scrie:

2kπ + arcsin z
(19) Arc sin z = 
(2π + 1)k − arcsin z

79
Funcţia w = Arctg z se defineşte prin ecuaţia tg w = z, de unde
i−z 1 i− z
e 2iw = , z ≠ ±i deci Arctgz = ln  care este o funcţie multiformă
i+z 2i  i + z 
având o infinitate de ramuri şi ca puncte critice pe ± i .

Determinarea principală a lui Arctg z este :

1 i− z
(20) arctgz = ln .
2i  i + z 

Funcţiile hiperbolice shz şi chz se definesc prin formulele:

e z − e−z e z + e−z
(21) shz = , chz = .
2 2

De aici observăm că: cos iz=ch z, sin iz=i sh z,ch 2 z-sh 2 z=1 . Aceste funcţii
hiperbolice ca şi e z sunt funcţii periodice de perioadă 2π i.

16. Probleme propuse.

1. Să se studieze seriile următoare:

2
∞
n ∞
cos in ∞
e in
a) ∑ n
; b) ∑ n ; c) ∑ 3 .
n =1 ( 2i ) n =1 2 n =1 n

2. Să se calculeze:
1
3 + 2it
∫
0
1 − it
dt .

3. Să se determine funcţia olomorfă f ( z ) = u ( x, y ) + iv( x, y ) când:

a) u ( x, y ) = ln( x 2 + y 2 ), f (1) = 0; R : ( f ( z ) = 2 ln z );

80
 sh2 y π 
b) v( x, y ) = , f   = 1; R : ( f ( z ) = tgz ) ;
cos 2 x + ch 2 y  4 

1
c) u ( x, y ) = ϕ ( x + x 2 + y 2 ), f (0) = 0, f / (1) = ; ϕ derivabilă
2
R : ( f ( z ) = z ).

4. Să se studieze transformarea conformă:

2
 z +1
w=  şi să se afle imaginea cercului z = 1 din planul (z).
 z −1

5. Să se dezvolte în serie Laurent funcţia:

2z + 3
f ( z) = 2
în domeniile: a) z < 1 ; b) 1 < z < 2 ; c) z > 2 .
z − 3z + 2

e iπz
6. Să se calculeze : ∫C z 2 + 1 dz, unde(C ) : 4 x + y = 4 .
2 2

7. Folosind teorema reziduurilor să se calculeze:

1
ez
a) ∫ dz ;
z =1
z (1 − z )

dz
b) ∫ ( z − 1)( z
C
2
+ 1)
, undeC : x 2 + y 2 = 2 x + 2 y. ;

81
 zdz
c)
C
∫ ( z − 1)( z 2
+ 4)
, undeC : z = 3. .

8. Să se calculeze integralele:
∞
x2
a) ∫−∞ x 6 + 1 dx ;

∞
− ax 2
b) ∫e cos bxdx, a > 0, b ∈ R (integrala lui Poisson);
0

∞ ∞
x sin x x cos x
c) I1 = ∫−∞ x 2 − 6 x + 13 dx şi I2 = ∫x 2
dx ;
−∞ − 6 x + 13

2π
dθ
d) ∫ (5 + 4 cosθ ) 2
;
0

2π
cos nθ
e) ∫ 1 − 2a cosθ + a 2
dθ , a > 1, n ∈ N * .
0

9. Să se calculeze :

a) z = i i ;

b) z = sh (1 − i) .

10. Să se rezolve ecuaţiile:

a) sin z = 2 ;

1 − 3i
b) tgz = ;
5

c) chz − shz = 1 .

82