MITROPOLIA MOLDOVEI ȘI BUCOVINEI

Nr. 61/III/2022
ARHIEPISCOPIA IAȘILOR
Foaie săptămânală distribuită de
PAROHIA „ZIUA CRUCII”

Puterea Crucii
„ Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se. ”(Luca 19, 4)

Duminica a XXXII-a
după Rusalii Sfântul Ioan
Gură de Aur
—a vameșului Zaheu—

„Zaheu trebuie lăudat pentru că averile nu

l-au ținut departe de ușa împărătească. El trebuie
lăudat pentru că bogățiile sale l-au adus la ușa
împărăției. Din aceasta, înțelegem că aver ea nu
este un obstacol, ci un ajutor pentru dobândirea slavei
lui Hristos. Cât avem bogății, nu trebuie să le irosim pe
nimicuri, ci trebuie să le dăm pentru mântuirea
noastră. A avea bogății nu este greșit, greșit este a nu
ști cum să le faci folositoare. Pentru cei nebuni,
bogăția este o ispită a patimii, dar pentru cei înțelepți,
este un ajutor al virtuții. Unii o primesc ca ajutor la
mântuire, iar alții ca pe o piedică a pierzării.”
Sfântul Apostol Zaheu

După Înălțarea la Cer a

Zaheu - de la vam eș la Apostol
Sfântul, slăvitul și mult
lăudatul Apostol Zaheu însemnând „cel
curat”, „cel pur”, a fost unul dintre Cei
Șaptezeci de Apostoli ai Domnului Iisus
Hristos. Zaheu este simbolul bogatului
nedrept dar apoi pocăit, al celui
pierdut și îndreptat, care
aduce mântuirea nu numai pentru sine
dar și pentru întreaga sa casă. El
reprezintă un exemplu de pocăință, alături de
alte cazuri precum Manase, răufăcătorul de
pe cruce, fiul risipitor, David sau Maria
Egipteanca. Prăznuirea sa se face la 20
aprilie.
Zaheu era mai marele-vameșilor, era
foarte bogat și locuia în Ierihon. Fiind mic de
statură s-a suit într-un sicomor ca să-l vadă
pe Iisus Hristos. Iar Iisus venind în locul
acela i-a spus să se coboare degrabă căci
dorea să poposească în casa lui, ceea ce
a stârnit murmurele multora în legătură cu
găzduirea la un om păcătos. Zaheu a coborât și
a spus:Iată, jumătate din averea mea, Doamne,
o dau săracilor și, dacă am năpăstuit pe
cineva cu ceva, întorc împătrit. Iar Iisus i-a
răspuns: Astăzi s-a făcut mântuire casei
acesteia, căci și acesta este fiu al lui Avraam./
Căci Fiul Omului a venit să caute și să
mântuiască pe cel pierdut.(Luca 19,1-10).
Mântuitorului, Sfântul Zaheu l-a însoțit pe
Sfântul Apostol Petru în călătoriile sale
misionare. Tradiția spune că Zaheu a fost
numit episcop în Cezareea Palestinei
de către sfântul apostol Petru, și că a
murit în pace ca primul episcop al
Cezareii. Sfânta
Pe locul întâlnirii lui Zaheu cu
Mântuitorul Iisus Hristos — și unde
după tradiție se păstrează un sicomor
din rădăcina celui din acel timp —, s-a
construit o biserică greacă închinată acestui
eveniment Sicomorul se află în curtea
bisericii și este un loc de pelerinaj pentru
creștinii care trec prin Ierihon.
Sicomorul lui Zaheu este atestat Sfânta
de mai mulți pelerini la Locurile Sfinte
din timpurile vechi: Pelerinul din Bordeaux Vineri
(333-334 d.Hr.), Antoninus din Piacenza 7:00 - Sfânta Liturghie
(către 570 d.Hr. - la acea vreme partea de sus
8:30 - Agheasmă
a sicomorului era uscată) sau egumenul
Daniel din Rusia (către 1106-1107), care 9:00 - Sfântul Maslu
spune că atunci când a trecut el prin Ierihon
din sicomorul vechi al lui Zaheu (care se
Sâmbătă
uscase în totalitate, dar era încă vizibil) a ieșit 8:00 - Sfânta Liturghie
o nouă mlădiță, un sicomor lângă cel uscat. Pomenire Adormiți
Pe locul unde după tradiție a
fost casa lui Zaheu, în care a cinat 17:00 - Vecernie cu Litie
Mântuitorul și unde s-a produs Duminică
convertirea lui Zaheu, s-a construit o
biserică coptă ortodoxă. 7:00 - Utrenia
9:00 - Sfânta Liturghie

Mamele ce i-au născut – temelie a
măreției Sfinților Trei Ierarhi
Pe firmamentul duhovnicesc al Bisericii lui Hristos o
poziție de excepție o dețin „cei trei mari luminători ai
soarelui întreit al dumnezeirii”: Vasile cel Mare,
Grigorie Teologul și Ioan „cel îndumnezeit, cu Gura de
Aur”. Acești Trei Ierarhi vor lumina pentru
totdeauna neamul omenesc prin „faptele,
cuvintele și dogmele” lor, dar vor și adăpa și
răcori întreaga lume cu izvoarele de apă ale cunoștinței
dumnezeiești adevărate, mărturisind despre Dumnezeu
Cel în Treime, ca niște „râuri aducătoare de miere ale
înțelepciunii”. Sfânta noastră Biserică se laudă cu
aceștia în Domnul, și îi așază înaintea credincioșilor
creștini spre a le urma după putere. (...)
Pe acești dascăli ai lumii, care au împletit
în chip minunat înțelepciunea lumii cu Mamele vestite ale celor trei Ierarhi au înțeles
înțelepciunea de sus, cea după Dumnezeu, îi
admiră veacurile, îi lau dă poeții și liter ații, nevoit, s-au ostenit și s-au dăruit într-o mare
filozofii și istoricii, iar creștinii evlavioși îi cinstesc, îi măsură lucrării materne de a-i forma pe copiii
laudă și îi preaslăvesc în Domnul, pentru măreția lor
neapusă.
Însă cui i se datorează această măreție,
de unde au apărut atâtea biruințe, succese
strălucitoare, izbânzi duhovnicești, atâta slavă
și mărire? În pr im ul r ând dator ită dobândir ii
Puterea Crucii
harului atotputernic al Domnului, Dumnezeului și
Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Lui Dumnezeu, în
care au crezut nezdruncinat, se datorează întâi
de toate și în principal toate izbânzile lor, dar și
luptelor și marilor osteneli personale. Dar și un
alt factor uman a ajutat îndeosebi la formarea
lor: contribuția însemnată a mamelor lor evlavioase și
virtuoase.
Desigur că admirăm aceste „râuri curgătoare de
miere ale înțelepciunii”, dar ne amintim mai puțin de
izvoarele pământești din care aceste râuri au
izvorât. Îi mărim pe acești trei „uriași” ai
duhului, dar rareori mintea noastră aleargă la
acele persoane sfinte și pline de respect care i-
au născut, i-au crescut și i-au dăruit din tot sufletul
Bisericii lui Hristos. Femeile sfinte, învrednicite de
Dumnezeu să devină mamele acestor mari bărbați au
fost instrumentele divine prin care au dăruit Bisericii
înțelepții ierarhi și învățători, purtători de Duh Sfânt.
Taina măreției celor trei Ierarhi se
găsește în chip mărturisitor și în cele trei femei
evlavioase, în mamele lor: Emilia, Nona și
Antuza. Și adevărul acesta l-au propovăduit „cu
propria gură” acești îngeri pământești, locuitori ai
cerului, și l-au consemnat în scrierile lor, ca neamurile
care vor urma să afle despre puterea mare și înălțătoare
pe care o are lucrătorul cel împreună cu Dumnezeu,
care se numește MAMA.
marea lor misiune, și tocmai de aceea s-au
lor „în învățătura și mustrarea Domnului”,
arătându-i pe aceștia învățați ai vremii și sfinți
ai Bisericii.
Atanasie I. Skarmoghiani,
Mamele eroine ale Sfintilor Trei Ierarhi

PILDĂ CU TÂLC bogat a hotărât să-și ia băiețelul la țară ca să-i arate în

Adevărata
bogăție
A fi bogat se confundă
de mulți cu a poseda
averi, a trăi o viață fără griji, în lux și bani. Adevărata
bogăție înseamnă să știi să te bucuri de
lucrurile simple pe care viața ți le oferă
gratuit. Cine știe să rămână neclintit atunci când toate
corăbiile lui par să se înece, cinstit când în jurul său
mișună oameni veroși, indiferent la bogăția nedreaptă
și capabil să discearnă că pe lume există multe
lucruri scumpe, dar fără valoare, acela deține
bogăția care nu se va lua de la el. Odată, un părinte
ce sărăcie trăiesc mulți oameni. Cei doi au petrecut o zi
și o noapte la fermă, alături de o familie nevoiașă. După
ce s-au întors acasă, tatăl și-a întrebat odrasla dacă i-a
plăcut călătoria. „A fost grozav, tată”, a spus
micuțul. „Ce învățăminte ai tras, copile, din
această călătorie?”, l-a întrebat tatăl. „Am văzut că
noi avem un cățel în casă, iar ei au patru dulăi
în curte. Noi avem piscină în grădină, iar ei au
un golf întreg, de unde se vede atât de frumos
marea. Noaptea noi facem lumină în curte cu
becuri, iar lor le luminează stelele.” Tatăl a rămas
mut de uimire, iar fiul a adăugat: „Tată, îți
mulțumesc că mi-ai arătat cât de bogați pot să
fie oamenii!”.
Augustin Păunoiu, vol. „Apa vieții. 300 de istorioare cu tâlc”

CU DRAGOSTE ȘI BINECUVÂNTARE
PAROH: Pr. ANDREI SMEU