Sunteți pe pagina 1din 15

Biomecanica educatiei fizice ~i a sportului este acea parte a biomecanicii carese ocupd cu studivl miscatilor ~i pozifiilor corpu/ui, pteviizuu»

in cadrul programei de edu-=atie fizica scolora ~i 01 antrenamentu/ui sportiv. Eo a a.pa~ rut co 0 necesitate legato de continua dezvoltare a mi~carii

de educojle fizica $i sport. .

Biomeconico educotiei iizice $i a sportului stu diazo rnodul in care legile mecanicii genera/e se aplica /a porticuforitafiJe bio/ogice ale corpuluf omenese, cum iau nostere iorfe/e muscu/are $; cum octioneozd in interdepenaenta cu fortele exterioare care se exercitd asupra corpului. Pomind de 10 aceste re/atii de interdependenta, biomecanica stabiIeste eficienta lor mecanicii $i indica metodele practice pentrucrestereo randamentului in funetie de scopul prega-

lirii fiziee. .

Concluziile studiilorbiomeeanice trebuie so of ere soluti; ~tiintifiee atit in ceea ee prtveste crestereo $i dezvoltcrea armonioosii a copitlot, cit si in vederea insusirii unei tehnici sportive rationale. Pentru aeeasta, biomecaniea trebuie so tina 0 strfnsa legd1uia' eu practica edueafiei fiziee $; a sportului, eu metodicaexercitiilor iizice $i so ceara anatomiei funetionale, fizio/ogir~i ~i biochimiei descoperirea cauzelor bioiogice ale fenomene/or mecanice.

Studiul misciiriior omu/ui trebuie so descopere gre$e/i/e care pot apare in timpul formarii $i conso/idarii deprinderilor motrice de bozo ~i specifice unor ramuri sou probe sportive $i so indice metode/e in/aturarii lor. Numai in acest fel biomecanica poate sluji unei dezvo/tari armonioase a corpului $i do indicatii metodice pretioase pentru imbunatafirea pregatirii iizice $; tehnice.

5

Biomecanica exercifiilor fizlee $i sportului cuprinde: biomeoanioo gen~J'1ala ~ care studiaza legiJe obiective genera/e ale mi~carilor; biorneconico speoiralla - dedicata particu/aritatilor mi~carilor in diferite domenii ale activitafii motrice.

Preocupiiri in direcfio studierii mi~carilor omului au existat din ce/e mai vechi timpuri $i au fast concretizate inca de Leonardo Do Vinci. in epoca modernis e/e s-au amp/ilicat $i diversificat,abordind aspectele medicale ale reeducar;; motrice ; de asemenea, aaoaru: $i 0 biomeccmicii a muncii etc. in une/e tori, biomecoruco este denumita cinezio/ogie, domeniul ei' Hind studiereaefortului fizic 10 omul

anatos ~i 10 cel bolnav.

La noi in tara, cercetarea biomecanica a cpdrut co Wlllrlrf l orl ntqrll functiona/e a onotomle! daforita lui J I. R 1/" r s! 0 fost continuctd de soooio creata de ocesto. III .run/ valoroa in ocest domeniu sou in domenii apropiate (III • lab ,. t 1/ prof. dr. E. Repciuc, I. Th. Riga, Kroinecher, ( 11 lie ~I a/til. D asemenea, in /nstitutul de educafie fizica $1 p rt s-ou intreprins cerceioti atit 10 discipline/e metodice, cit ~I 10 cele medica/e. Daff;}le furnizate de cetceiartle efecfuate pe plan mondia/, ca~i rewltatele proprii'or stydii au perm is . iuridomentarea ~i dezvoltarea acestei ~tiinfe, implicata in vostu! domeniual educafiei fizice $i sportu/ui, capabila so informeze $i so inarmeze specio.fi$tii cu cunosttnte deosebit de utile, care conditioneaza elicacitatea procesului de perfection are ttiotrlcii, indiferent de nivelul 10 care oceeta se organizeaza.

AUTORII

'1,'

GRUPE ~I lANTURI MUSCULARE

CuplurHe si Ianturile ciriematice - formate din jpirghif osoase articulate mobil - au ca organe motorii muschii striati fn jurul articuletiilorv.Un cuplu cinematic este mobilizat de mai lt1ul}i. muschivcare alcatuiesc pentru fie care grad de libertate III cuplului cite 0 grupii muscularii [unciionalii. Astfel, la artif'llatia cotului, care are doua jrrade de libertate, exista doua II'J·U~. musculare ; a Ilexorilor si a extensorilor ~ La articulatiile I'll mai multe grade de Iibertate . vom ave a mai multe grupe rtHIS nrlarefunctionale. De exemplu, la articulatia coxotemurala rl n l sose grupe musculare functionale ; a Ilexorilor, extensor iII)!', abduotorilor, adductorilor, rotatorflor mediali si cea a rota-

till ilor Iaterali. .

Pentru mobilizarea Ianturilor cinematice, rnuschii Iormeaza Illn/uri musculare care sint 0 inlantuire de grupe musculare cu III tlune sinergica sau antagonista. Intrucit miscarfle .lanturilor I ur-matice sint complexe, participarea grupelor musculare 1a IOlllWf a diferitelor lanturi este si ea var.iata. Ceea ce caracteri-

, ,,/, lanturile rnusculare este modalitatea Ioarte . variatade . IeI 111111'11 Iunctionala cese stabileste intre diferi tele grupe museulilli' SI;:' poate afirma cit sint putine miscari corrrplexe care sa I I' l·r('C'itlAte de acelasi lant muscular: pentru fiecare variatie II 1111~("lrij se adauga alte components, musculare. De aceea, in

11,1111111 rniscarflor complexe,de exemplu, este necesarsase pre, I ,." I -ntru fiecare in parte lantul muscular care asigura rnis"11 1'/1 lJn xemplu de lant muscular, care intervine constant in

III t'll'Ilt de Impulsie de la sol, caracteristic rnersului, alergaI II twit url! etc., este lantul triplei extensii, .Iormat dincontrac\Itl I unr-nrnl] nt~ a muschilor extensori ai eoapsei pe bazin, ai "llIiI.,·1 PI' ('(lIII"),'I ~i II rlr' orilcr plantarL Un alt exemplu de 11111\ IJIIl «11111. POlito rt d,,1, III l1lj~CLlf' a de lovire a mingii de Iot-

7

, I

bal eLI piclorul (fig. 1); acest lant este format 'din flexorii coapsei pe bazin, extensorii gambei pe coapsa 9i flexorii dorsali ai labei piciorului. Pot fi enumerate 0 serie de exemp1e de lanturi musculare, cu atit mai variate, cu cit miscarea este mai complexa,

Moda1itatea de dispunere a muschilor in jurul lanturilcr cinematicaare 0 deosebita importanta mecanica. Muschii asigura miscarile permise de conformatia articulatiilor : .la articulatiile cu un singur grad de Iibertate, muschii sint dispusi de ambele parti ale axului de miscare ; 1a articulatiile cu doua grade de libertate, €i Iormeaza patru grupe function ale, dispuse in asa fel incit pot realiza miscari atit a1ternativ, cit si si-

multan. La articulatiil€ sferoidale, grupele musculare sint numeroase 9i asigura miscari in jurul rnultor axe, participind integral sau numai cu 0 parte din fibrele lor.

In functie de modul cum se grupeaza in jurul articulatiilor, muschii indeplinesc roluri diferite ; ei pot fi agonisti, sinergici sau antagonisti.

Mu~chii agonisti indeplinesc aceea1?i miscare : de £lexie, extensie, abductie, adductie etc. ; in aceasta categorie intra putini muschi intrudt majoritatea produc sau pot participa la mai multe categorii de miscari.

Mu~chii sinergici indeplinesc in comun anumite miscari, dar fiecare in parte poate efectua actiuni diferite; din insumarea Iucrului 'lor mecanic rezulta miscarea respectiva. MU9Chii sinergici, neavind aceeasi directie de tractiune, joaca 91 rolul de orientare a miscarilor, de reglare a directiei miscari! in cadrul miscarilor complexe ale lanturilor cinematice. Ca exemple de muschi sinergici avem marele pectoral 9i marele dorsal in miscarea de coborire a centurii scapulare ; de asemenea, la ridicarea coastelor, muschii sinergici sint : marele pectoral, rnarele dintat si scalenii.

Fig. 1. l.ontul triplei flexii ~i 01 triplei extensii 10 membrele inferlonre

, III nutu IIll1.11 '('lit llll~ 1'l c u," tn It'Ll 'U Ltl'~ilJ

1 111,,11111;(,«'11)'., 1'. to', L d'1 ft adiat tl princlpala frtn~ , 111111' II ('0I1HtlLul,' mus hii antagonisti, Iar 1n cazul cind .IIIIIUI: tl 1111 111 LIllI[ Hurt I n1l sa amortizeze miscarea datorita til (II ('III" 'U' xecuta, solicitarea se transmite liga-

101' jl ('III Hut i articulatiilor, care pot suferi traumatisme.

It I !I I III muscular nu trebuie privit numai ca 0 fr ina in 'II 11I1~c rllor, ci si ca 0 adaptare in scopul realizariiunei II I' I, 11111 fine si mai precise a actiunilor. Aceasta adaptare I I'~\ 1 zvolta in procesul antrenamentului, fiind depen-

I t ti(' scoarta cerebrala, La ineepatori se observa miscari (lII1Omi e, uneori inutile, lipsite de precizie, care insa cu Impul, p rnasura aparitiei si consolidarii legaturilor temporare " hl'()ttrta cerebrala, devin ec'onomice si precise. . ',. In timpul actiunii grupelor musculare antagoniste se prot 1('(' I' nomenul de insuficienta pasiva sau activa, Insuiicienia I,\'lvu apare pe masura ce intinderea unui muschi creste ;astf~l, miscarea de flexie in articulatia coxofemurala, efectuatacu nunchiul in extensie, muschii ischiogainbieri sint intiri$i$iIa un moment dat frineaza miscarea de £lexie. Dad executarn III' asi miscare, insa cu genunchiul £lectat, rolul+de friri,i&:~~

e-hiogambierflor dispare datorita faptului ca insufichmta16r pmdva nu se maiproduce ; in acoasta situatie, miscarea de fl~)Cle II coapsei perbazin se prelungeste, avind 0 amplitudine 'W1:!i mare. Lnstijicieritc: activii se maniiesta la rnuschii poliarticularl,' undeactiunea epuizata pentru mobilizarea unei articulatii pOate 'a €cmtinue si sa actioneze la nivelul altei ar-ticulatii. Astfel~ii:f miscarea de flexie a coapsei pe bazin cu genunchiul in Ilexie, muschiul drept femural are posibilitatea ca, dupa flexia maxima a coapsei, sa mai execute si extensia gambei. De asernenea, muschii flexori ai degetelor de la mlini, dupa ce-$i epuizeaza aetiunea de flexie in articulatia radiocarpiana, sint capabili sa flexeze in continuare si degetele. In primul exemplu, insufjcienta activa se rnanifesta pentru flexia coapsei, iar in al doilea, pentru f:exia pumnului.

Relatiile dintre actiunea grupelor musculare antagoniste difera in Iunctie de par ticular-itatile miscarIlor executate $ide caracter ul rezistentei care trebuie Invinsa. Este cunoscut faptul ca in timpul unei miscar i trebuie invinsa 0 anumita rezistenta, care pe parcursul miscarii poate sa ramina constanta ca valoare, sa creasca sau sa scada. Un exemplu de rezistenta constanta este frecarea, care lucreaza ca 0 Iorta de frinare a actiunii muschilor; dater-ita Iortei de frecare, actiunea antagbni$tilor· scade

, '

9

SARITURILE

Sariturile sint miscari locomotorii aciclice ; spre deosebire de mers si alergare, sariturfle constitute 0 activitate motrica independents si completa, oare nu se repeta ciclic si care reprezinta proiectarea 'in aer a 'COI1pul'Ui prin contractia brusca a musoulaturii membrelor inferioare flexate 'in prealabil.

Caracter-istic La sarituri este "zborul prelungit", corpul descriind inaer 0 parabola. Forma si dimensiunile obstacolulut conditioneaza forma traiectoriei, iar curba pe care 0 descrie corpul ·'in ae'r depinde de viteza initiala a acestuia si de unghiul de desprindere. '

Clasificare. Sariturile se pot imparti dupa mai multe criterii.

a) Dupa caracterul traiectoriei (fig. 51 A, B) : sarituri in lungime, au traiectoria joasa ; - sarrturi 'in inaltime, cu traiectoria inalta ;

- sarituri pe 'inaltime (pe un obstacol), dud traieotoria

arenurnai 0 parteascendenta ;

97

4. La viteza orizontala mare, impulsia se face spre inainte; blocarea vitezei orizontale realizind asoensiunea.

Cea mai buna bataic este aoeea in care rezistenta la miscarea crizontala este redusa la ~inimum si unde, in iimitele 'impuse de viteza orizontala mare, impulsia dirijata spre C.G.G.

.este eea mai mare posibila. .

La sar itura in lungime cl:t elan, indiferent de procedeul tehnic folosit, principiils biornecanice sint aceleasi, cu am mai rnult cu olt fazele de elan, bataie si aterizare, care deterrnina saritura (lungimea sa), sint asemanatoare. Faza de zbor, care deosebeste de fapt un procedeu tehnic de altul, nu are insemnatat~ pentru lungimea saritur'ii, decit in masura in care' realizeaza un bun echilibru general a,~" saritoruluisi 0 pregatireIavorabila unei aterizari eficiente, stiut fiind sifaptul ca dupa. desprinderea saritorului de sol, traiectoria C.G.G. nu rnai poatefi influentata,

Aterizarea realizeaza 0 lungire a sariturii prin Iuarea contactului cu solul (cu nisipul) cit mai departe posibil si, implicit; prin lungirea drumului parcurs si deC.G.G. al corpului prim scoaterea lui din traiectoria impusa 'de·patCj.ie, lucru posibil da-tor ita reluarii contactului cu solul. Viteza corpului in deplasarea sa inainte asigura saritorului iesirea spre inainte, Iucru ce se realizeaza prin impingerea genunchilor si a bazinului inainte si iesirea prin val.-

SARITURA IN iNAlTIME

", , _J .;C;\ ";

La saritura in inaltime, traiectoria descrisa de centrul-de-

greutate reprezinta 0 parabola irialta (fig. 54).

Unghiul de desprindere este mai mare de 45° (circa 65-80°)· deoarece viteza de miscare pe ver ticala, datorita impulsiei, estede 2-3 ori mai mare decit viteza or izontala imprimata de elan ..

Elanul poate Ii arcuit sau ~ectiliniu si de viteza redusa, iar locul unde se face bataia trebuie sa fie cu atit mai departat de stachetavcu cit aeeasta se a,fla la 0 inaltime mai mare. Pentru: ca stacheta sa nil £i.e atinsa.teste - necesar sa se tina seama nu: numai de traiectoria centrului de greutate, ci si de traiectoritlediferitelor parti ale corpului in timpul zborului, ceea ce are 0' importanta foarte mare (contrar sar ituril in lungime), pentru

obtinerea un or performantesportive lnalte. .

: . In timpul sariturn in inaltirne, corpul ex·ecuta 0 rniscare de rotatie in jurul centrului sau de greutate (fig. 120), pe parcursul' direia segrneritele membrelor jse grupcaza cit mai aproape de-

. ',' ,', .r' "', . .' ..

\.'

,,105

ELEMENTE DE ANALIZA BIOMECANICA iN HANDBAl

In ultirnii ani, [ocul de handbal a cunoscut 0 dezvoltaro spectaculoasa, Printre factorii care au deterrninat perfectionsrea tehnicii jocului se inscriu largirea registrului procedeelor tehnice de aruncare la poar ta ~i cresterea Iortei acestor ex - cutii, Fiecare dintre aceste elemente a inregistrat salturi vale-

rice datorita preocupar ii pentru sporirea eficientei jocului. Prezenta unor portari foarte bine pregatiti, cu calitati exceptionale a impus pregatirea si executarea urior aruncari la poarta cit mai puterriice. Pe de alta parte, nota de specificitate a Iiecarui post in atac i-a determinat pe tehnieieni si pe jucatori sacaute noi executii tehnice care sa corespunda specificului posturilor. Pe plan mondial se observa tendinta de continua crestere a Iortei de aruncare si diversificarea tot mai larga a executiilor tehnice de Iinallzare. Care sint factor ii care pot influenta puternicsi eficient manifestarea acestei tendinte? In primul rind, insusirea corecta, aproape de perfectiune, a

tehnicii executiilor in aruncarila Ia poarta. Este cunoscu t Iaptul ca or ice incorectitudirie in executia tehnica globala influenteaza negativ eficacitatea acesteia, mai ales la nivelul inaltei perforrnante. In al doilea rind, cunoasterea cxacta a grupelor ~i lanturilor musculare care participa efectiv la fiecare dintre executiile tehnice respective. Avind asernenea cunostinte, antrenorul poate selecta exercitii corespunzatoare oare sa se adreseze analitic musculaturii active in tr-un anumit procedeu, in vederea lmbunatatirii Iortei specifice de aruncare.

Cu alte cuvinte, pentru oresterea eficientei aruncarilor Ia poarta este necesar sa se cunoasca temeinic biomecanica acestor executii. Intrucit numarul pr ocedeelor tehnice de aruncare este extrem de mare, am selectionat citeva, pe acelea debaza, extrem de importante, rnai ales in stadiul de invatare a jocului, dar si in celelalte stadii de perfectionare si de ridicare a maiestriei handbalistice.

1. Aruncarea din saritura este unul dintre procedeele tehnice de aruncare la poarta foarte Irecvent Iolosite in jocul de handbal. Principal-a caracteristica a acestei executii consta in faptul ca lipseste sprijinul pe sol, ceea ce 0 diferentiaza de ceIelalte procedee de aruncare atit in ceea ce priveste forma executiei, cit si grupajul de lanturi rmusculare participante. De aceea, este neoesara analiza detaliata a acestui procedeu tehnic (jig. 89).

206

~
'~
~
'0
VI
C
""0
'0
1::
0
0
0.
~
0
~
0
u
C
;2
0
'0
5
'"' Ol
'Vi
0
~
0
u
~
0
"S
u
VI
:>
E
<1J
~
.3.
c
,Q 0
-"
0;
to
0,
u: Descrierea arunciirii . Elanul pentrusarituri1,' face, de obicei, cu trei pasi de alergare dupa prinderea mingil. Aceasta este prinsa pe piciorul drept, dupa care se executa un pa~ cu piciorul sting, apoi unul cu piciorul drept si, in sfirsft, ultimud pas cu stingul, urmat de bataia perrtru sacitura. La handbaH~tii mai avansati, elanul se poate reduce 1Ja doi pasi sau la unul singur, in raport de distanta ce a ramas - dupa 'prinderea mingii - pina la semicerc sau pina la adversarul din rata. In cazul elanu'lui de un pas, mingea este prinsa tot p p!dorul drept, urmind ca dupa un singur pas cu piciorul sting sa se efectueze bataia, La elanul cu doi pasi, mingea se prinde pe piciorul sting, dupa care se executa pas cu dreptul si din nou cu stingul,.pentru bataie.

Biitaia se efectueaza pe piciorul sting (ne refer im numai la handbaljstj] care arunca cu bratul drept) care ia contact cu solul pe calcii. In acest moment se'efelctueaza concorn iterit doua actiuni importante pentru 0 desprindere cit rna! energies de pe sol: indoirea genunchiului pina la un unghi de aproximati v 120-130° 9i r ularea pe sol a labei picior ului de bataie in ordinea ca1cii-talpa-virf. Trebuie mentionat faptul ca in tot vacest timp trunchiul este user flexat, iar mingea este tinuta (pentru protejare) cu doua miini -Ia nivelul abdomenului

(jig, 89 a). '

. vDesprinderea si inMtarea sau sarHura propriu-zisa reprez:nt~ flaz~ ?e pregatire a aruncarii. Ea trebuie facuta energie sr CIt mar malt. In cazul unci inaltari insuficiente, pregatirea pentru arunoare este incompleta (s! incor-ecta), ceea ce influenteaza negativ aruncarea. Desprinderea si inMyarea se realizeaza prin impingerea puternica in piciorul de bataie, prin rularea labei - dupa cum am meritionat - ~i prin irrtinderea e~ergica a genunchiului: In acelasi tirnp, piciorul drept, indoit din genunrchi este r'idicat cu rapiditate oblic inain te si lateral dreapta, miscaro ce ajuta la inaltare. Trunchiul sf bratele executa concornitent 0 ser ie de ma~,evre (rniscari) dare v'~r aduce corpul intr-o pozitie corespunzatoars fazei de aruncar e. Astfel, trunchiul se rasucests cu Iatura stinga in directia de aruncare, executa 0 extensie si, totodata, 0 usoara indo ire Iaterala spredreapta, !r: momentul ineeperii desprinderfi, bratele se af'la mtr-o pozitie corespunzatoan, tineril mingii eu doua miin] Ia niverul abdornenului. In timp ce trunchitrl executa manevrele amin.tite, mingea este impinsa putern ic cu bratu] sting spre eel d:r~p~ care, tinind n:.inge~ p!,i? ap~care sau prih echilibrare, se' ndica de1asupra Ulmarulul $1 mapoI. Toate aleeste m~'cari aduc;

?O~

.orpul handbalistului intr-c pozitie asemanatoare eu un arc Indoit, pregatitoare pentru declansarea aruncarll (fig. 89 b).

Aruncarea propriu-zisa Incepe in momentul in care corpul se afla in punctul maxim al saritur ii. Trunchiul se ralsuce9~e brusc spre stinga si trece Ioarte energie din starea de extensie in cea de flexie. Aceste miscari ale trunchiului sint ajutate de pendularea puternica a piciorului drept in jos si inapoi. BratUl drept incepe tractiunea asupra mingii, Inspre inainte, ca 0 continuare a rasucirH trunchiului spre stinga. Folosind suocesiv mobilitatea ar-ticulatiilor umarului, cotului, pumnului!ii apoi a degetelor, handbalistul biciuieste si azvirle mingea inainte, deg,etele fiind acelea oare regleaza, in ultima iUls~a~t~, traiectoria ei. In momentul in care mingea a fost azvirlita, corpul jucatorului se afla in cadere cu piciorul sting pregatit pentruaterizare si piciorul drept inapoi, ca urrnare a pendularii executate mai inainte; trunehiul este usor rasucit spre stinga si foarte rnult Ilexat pe coapse, iar umarul si bratul drept, proiectate mult inainte, parca ar urrna traiectoria mingii ca 0 ooada" a acesteia (fig. 89 c, d). Aterizarea se faoe pe pido;~l stin,g care, prin indoirea usoara a genunchiului,. anuleaza efeetele impactului dintre eorpul in cad ere si duritatea solului.

Am descr is mai sus prooedeul tehnic de bazii pentru aruncarea din sarttura, aplicat numai in anurnite situatii de joe (contraatac, patrundere printre aparatori etc). In J~c~l de handbal, aruncarea din saritura este mult mai des Iolosita, dar nu in aceasta forma de baza, d cu unele modificari in ceea ce priveste forma de executie, impu:se de specificul diferitelor posturi in atac, Intilnim astfel, aruncarea din siiriturii de la., distamiii peste «piitiitori de pe extrema dreapta, de pe extrema sbinga; eu plonjon etc., exeoutii atit de adapbate 1a ceciritele posturilor respective, lncit au devenit procedee tehnice de sine statatoare.

2. Aruncarea din saritura de la distanta peste aparatori, spre deosebire de executia de baza, in care sarrtura este efectuata in inaltime si in adincime, impune executarea sarttur ii numai in inaltime. In caz contrar, jucatorul poateeomite abateri de la regu'lament, intrind in aparatorul (aparatorii) care, de obicei, se af'la in Iata lui, impiedicindu-I sa arunce. Pentru a realiza aceasta inMyar:e pe verticala, handbalistul foloseste aceeasi tehnica de transforrnare a vitezei de deplasare (obtinuta. in 'timpul elanulUii) in forta de desprindere in sus, pe care 0, folose!ite saritorul in inaltime la atletism.

?OQ

, vLa e.?'ecl~,tia de. baza, Iorta de aruncare este sporita in. ,buna masura de viteza elanului care este continuata si in -tiu:pul zborului. In .cazul ar~ncarii de la distanta pe:ste a:paraton, acest element Iipseste, iar Iorta de aruncare este realizata 'numai in contul Iortei specifics .a executantului. Pentru a exe-cuta 0 aruncare puternica prin acest procedeu, handbalistul trebuie sa aiba musculatura abdominala Ioarte bine dezvoltata. Astfe1, el va putea realiza 0 flexie energid a trunchiului in -momentul in care incepe aruncarea mingii. De aceea este nece.sara si 0 puternica musculatura a spatelui si a bratului de arun.care care executa tractiunea asupra mingii.

3. Aruncarea din sarrtura de pe extrema dreapta (ne re'Ierim la dreptaci) are 0 forma de executie foarte mult diferita de aruncarea din saritura de baza. lata care sint pr incipalele relemente caracteristice: in primul rind, pozitia corpului in ilimpul sariturii trebuie sa fie oblica inainte si spre sol, formind -cu acesta un unghi cit mai mic posibil, pina la limita la care

-se poate pastra echilibrul pentru aterizarea pe piciorul de ba-

taie; daca unghiul nu atinge aceasta Iimdta, handbalistul este -silit sa continue saritura cu plonjon, ceea ce presupune un alt procedeu tehnic de aruncare ; in al doilea rind urnarul sting al aruncatorului este orientat inspre sol, corpul fiind cu Iata la -poarta, spre deosebirede aruncarea de baza unde asa cum am

-vazut, umarul sting este indreptat spre directia d~ aruncare

'(spre poarta) ; in al treilea rind, bratul drept, in care este ti'nu~a mingea, este dus mult in sus si deasupra capului, contribuind si prin aceasta, ca dealtfel si prin cele prezentate mai rinainte, la marirea unghiului de aruncare (fig. 90).

Intrucit pozitia corpului si a bratului aruncator este in-comoda, iar executia mult difer ita de miscarea naturala de .aruncare, se intelege ca la acest procedeu par ticipa un alt grupaj de Ianturi musculare fata de cel solicitat tn aruncarea din saritura de baza. Pentru invatarea si perfectionarea acestui pro-cedeu tehnic este necesara preluerarea prealabila a lantur ilor .musculare respective, in sensul dezvoltarii fortei acestora . altIel aruncarea va fi slaba, inefioace, usor de 'respins de ~atre .por-tar.

4. Aruncarea din sarftura de pe extrema stinga, ca si arunearea de pe extrema dreapta, prezmta deosebiri importante in -forma de executie, raportate la aruncarea de baza. Modificarile .impuse de cerintele tactiee ale postului respectiv se refer a tot 1~ I?ozit~a. trunchiului si a bratului aruncator, in faza de pre;gahre 91 In aruncare (faza de tractiune). In tirnpul sariturii,

trunchiul este indoit spre dreapta (spre partea bra~ului de aruncare) atit de mult, cit executantul 191 poate mentine schilibrul in aer, pentru a putea ateriza pe piciorul sting (acela pe care a executat bataia). In cazul in care indoirea trunehiului este mai mare, jucatorul este nevoit sa aterizeze pe picior ul drept, opus aceluia de batai,e,executia fiind 0 alta var ian ta a prooedeului pe care-I descriem sau, dupa unii autori un alt procedeu de aruncare. Umarul sting este user or ien tat spre directia de aruncare, iar bratul aruncator, cu mingea, se afla inapoi si deasupra capului. In momentul in care incepe aruncarea propr iu-zisa, bratul de aruncare, exerdtind 0 tractiune puternica si rapida asupra mingii, descrie in aer un arcde cere (din pozitia initiala amintita, pina in punctul in care a pierdu t contactul cu mingea aruncata spre poar-ta), departindu-se cit mai mult posibil de trunchi spre partea dreapta, in scopul rnaririi unghiului de aruncare. A terizarea se face pe piciorul sting, la fel ca la arunoarea de baza din sar itura (fig. 91).

Din punet de vedere

0'
.o-
"0"
coo
0"
.s:
Q.
'0-
0..
0
~
"U
0
E
~
x
QJ,
Q)-
A..
Q)
"0-.
0
~.
0-
u
c
2
0
'~
::>
0),
V>
0
~
.., ·8·
~
0
::>.
u
on
::>
E
Q)
_a".
c
0
-'
c:i
0.
~
Li:. " "0
.D
CJ
C
0
.s:
~
'0
OJ
C
~
Vl
0
E
~
x
Q)
Q)
o,
Q)
-0
0
~
~ 0
V
c
2
0
'2
:::J
OJ
'Vi
0
~
8
~
'" ~
:::J
U
'"
:::J
E
~
.;::
.3-
c
0
... _J
...:
0.'
,0, .
i.l: metodic trebuie precizat c toate aceste procedee se insusesc dupa ce a Iost consoHdatafli perfectionata deprinderea vmotnica a procedeului tehnic .de baza descris mai inainte.

5. Aruncarea cu pas lncrucisat este denurnita astfe1 dupa elanul care precede aruncarea si nu dupa actiunea bratului aruncator si a trunchiului. De obicei, denumirea este Iolosita in acceptia de aruncare azvirIita de deasupra umarului, executata dupa un elan cu pas incrucisat. Spre deosebire de pr ocedeele tehnice de aruncare Ia pcarta din sari tura,

prezentate mai inainte, aceasta aruncare se executa ICU sprijin la sol, fapt care permite angajarea in actiune a unui grup mai mare de lanturi musculare, prin urmare, aruncarea este mai puternica. Intrucit in timpul executiei trenu1 superior si cel inferior au actiuni diferite si antagoniste, executantului i se pretinde 0 buna coordonare (fig. 92).

Des c r i ere a a run c ar i i. In timpu1 alergarii spre poarta, handbalistul pr inde mingea.cu doua miini,pe pi-: ciorul drept; in continuare

face un pa:s cu piciorul sting, in directia de a1ergare, tinind mingea cu ambele miini la nivelul pieptului. Din acest

Ul o o,

:::J u

o

~

o u c

2

o

mom.ent incep concomitent actiuni diferite ale segmentelor . or pului. AstJel, latura stinga a trunohiuluj este orientats in dire~ctia arunc.arii, iar piciorul drept executa 0 incruci~are pest stingul, apor este repus pe sol, cu genunchiul si laba orientate, obJi,<;: lateral, spre dreapta, Mingea este impinsa cu mina ?tJng~ mspre n:-ma dreapta care, odata cu trunchjuj, se du . map~l, ?rat:-,l. ~l antebratul forrnind un unghi de eel putin 900. I~ sfir.sit, picior ul sting executa inca un pas inainte in directla de a:u~oar~,~i odatacu aceasta se incheie faza d~ prega tire ·a aruncarti. Dm acest moment lrucepe faza de aruncaro. Picior~l dre~t ,impinge p~ternk pe sol, trunchiul se rasuce~te spre stmgav ~l, m acel~~l trmp,. executa 0 flexie energica, Iar bratul a~uncator €:c'ecl!ta, succeslV, prin artkulatiile umarului, cotuluj ~~~umnulm, ~~~oarea d~ arun~care a mingii prin azvklire (biCl.u:re). Daton!a elanului, dupa arunoaro, corpu] se afla cu ~:)}clOr:ll dreI?t. rnaints pentru echilihrare, trunchiul apleoar ina:nt~, in pozitie aproape orizontala, iar bratul aruncatoj- oblic mamte ~l m JOs.

6. Analiza biomecanica a efortulul mu<:cular in [ocul de handbaI . so?~te ~~. evident~ 0 serie de particularitati generale, c?m~n~ ome~rm JOC spor tiv, precum si oaraderi'stid Ispecifke fwcarel tehnici,

. Par~i,cularWltile generale se oamcterizeaza prin imbinarea efortulul muscular static, de echidibrars cu efor tul muscular care ,a,sigur.a mi~ica.rile .~i tehn~dle de 0 'variabi1itate ~i finete extreme: F_'weare 'hp~lOme:amc deefort muscular ,are importanta lUI '71 nu poate fi conslderat separat, ci intr-o interdependerita str'insa.

Efort.ul mus~ular static, Ide echilibrare este indephni t de grupele .~l 1antunle ,musculare ale intregului corp, prin "jOrcul" antagomsmelor musrCulaI'e, care asigura ipozitia echilibratacore;ta .~i.adeev.ata fiecarej tehniai in parte. Ei lare 0 valo:are cu atit mal rcrelSicuta cu cit vertircal,a C.G.G. cade mai in afara bazei de ,sprijin.

De ace~la, ~n metodiea antrenamentului juca torilor de handbal trebuie mtroduse r~i exerdtii de echilibmre oare sa dezvolte rcapadtatea de echili,bmre a organismului. '

Efortul muscular dinamic, ,ca~acterizat printr-o variabilitate ~extrema a mi:~lcanilor, antreneaza, de asemenea, un mare ~umar de grupe si Ianturj mU,sculare care, adeseor i, cuprind llltrea~a v m~sculatu~a va corpului. De aceea, este greu de Iacut o analiza hlOmecamca concreta a efortului muscular dinamic.

214

Ar fi extrem de util sa se precizeze, pentru fiecare tehnica in parte, grupelesi Ianturflo mu:sculare ,~ele mai importante, care oonditioneaza eficienta tehnicii respective.

In tehnicile descr ise mai sus, miscar ile sint asiguratede grupe ~i Ianturi musculare antagoniste, dintre care unele depun activitate dinamica de invingere, iar altele, activitats dinamica de cedare. De imbinarea armonioasa .~i per£ed coordonata a lucrului antagoni~tilor depinde eficienta executiei in ansamblu.

Pe acest fond metric dinarnio se adauga, pentru fiecare din tehnicile descrise, caracteristici speciale, pe care 1e vorn prezenta in continuars.

1. Aruncarii din sanitura (vezi fig. 89) ii este spe:ific Iaptul eli se efectueaza fara sprijin pe sol. Dupa cum s-a aratat, arun: carea propr iu-zisa incepe in momentul in care corpul se ana

in punctul maxim al sar itur.ii. ~

Rasucirea trunchiului spre stinga se executa de cornplexul de lanturi musculare mcrucisate ale muschilor pere~ilor abdominali'in sinergie cu sisternele rotatorii aleeantur.ilor vertebrale.

Din pozitie deextlensie maxi~a b_ra~~?reptca~e. va ex~cuta aruncarea incepe tractiuneasi apoi biciuirea, activitate a51- gurata de un lant muscula.~ format ?in .: flexor~i.degetelor (~~r~ regleaza maiestria), flexon~ .carpulUl, ai :ot~lUl, retrod:lctorll. ~l adductorii bratului, muschii care coboara ~l basculeaza mr:dla~ scapula. AcestIant muscular se continua la nivelul trunchiului

cu .sisternele r-otatorii ale Ianturilor incrucisate.

Activitatea .dinarnica "de invingere'' depusa de acest Iant muscular trebuie .sa dezvolte forta, viteza si preciz~e.. Grupele musculare antagoniste lantului descris depun 0 achv~tate musculara diriamica "de cedare'' si au un ro1 important In coordonarea Iina a tehnicii miscarii respective. v v v

F.aptul ca efortul muscular de aruncare se execut~ fara sprijin pe sol impune muscuiaturii r:or~ulu~ 'U~ efor:t ~pon~ care este complex, intr ucit, pe Hnga Iorta, viteza ~l p:e.:'lzla tr.aledo~ riei care este asigurata prin activitatea dinamica, pretiride ~: un efor t de echilibrare al corpului in aer pentru ca acesta sa

nu basculeze in jurul C.G.G. ~ ~ .

2. Aruncarea din saritura de Ia distanta, peste aparatori, are ca element tehnic specific sarrtura in inaltime, in care fort~ de aruncare depinde numai de Iorta specifica ia execut~ntulUl.

Aruncarea se executa prin contributia musculaturfi trunchiului si a unembrului superior care tine mingea. Ea este efectuata de' un lant muscular lung, care incepe cu flexorii degetu-

215

lui, 'ai purnnului, cotului si se continua cu retroductorii bratului, coborjtorfi scapulei si muschii care baseuleaza medial scapula. Acest lant al membrului superior care arunca se continua, la trunchi, cu Ianturflo incrucisata ale peretilor abdorninali, car.e ~Isigura fIexia viguroasa a trunchiului (vezi fig. 89 d).

Activitatsa musculara depusa de acest lant este dinamica "d:e ~invingere", in timp ce antagonistit depun 0 activitato dinarmca "de cedare", Trebuls sa aratam cii antagonistii au un rol important in reglarea preciziei traiectoriei dar in cazul dud ei Iucreaza in forta, reprezinta un element,de fr,ina in realizarea unei aruncar] eficiente.

Pe linga aceasta, 0 componenta biomecanica este saritura prcpriu-zisa, care trebuie sa fie foit Realizarea sariturii este asigurata de lantul triplei 1a membrele inferioare.

In metodica pregatirii copiilor trebuie sa se structureze exercitiile in Iunctie de Ianturile musculare aratate rna] sus, pre,cu~ si ~e tipul dinamio "de invingere" al activitati] pe care o desfascara pentru executarcaaruncani.

3. Arunearea din saritura de pe extrema dreapta difera mult ca structura motrica fatil de saritura de baza. Componenta motnica principala este asigurata de efortul muscular al rnembrului superior care tine mingea, cornbinat ICU 0 miscaro de flexie

.c;;i 0 usoara rotatie spre stinga a trunchiului. '

Din pozitia de abductie si bascula laterala extrema, mernbrul superior drept efec'tueaza 0 aruncare viguroasa in Iorta si viteza jvezl fig. 90). Miscarea membrulud superior este asigu~at'a de un !ant muscular format din: flexorii degetelor, ai carpului, cotului, retroductorii '~'i adductorii bratului.vcoboritorti, musohii care deplaseaza ventro-lateral si 'care basculeaza m~dial scapula. La trunchi lantul se continua cu flexorii si rotatorii catre stinga si este asigurat de sisterriele rotatorii al~ lanturilor

incruclsate ale abdornenului. '

Una din par-ticularitatils biomecanice ale acestui stil de , aruncare este componenta adductor ilor bratului si a rotatorilor

catrs stinga ai trunchiului, ' , ,

Tipul de adivitate musculara 1a aceste grupe si lanturi

rnusculare este dinamic "de invingere". "

. 4. La aruncarea din saritura de Pe extrema stinga (dreptaci) componenta motrica principala, asigurata de memhrul superior drept care executa aruncarea, este cornbinataou aplecareasi rotarea usoara spre dreapta a trunchiului (vezd fig. ~1).

impor tanta mal inalta, extensij de

216

La membrul superior, aruncarea se executa de acelasi lant muscular descris la aruncarea de pe extrema dreapta, in sehimb, 1a trunohi actioneaza flexoriisi rotatorii catre dreapta, Principala particularitate biomecandca a acestui procedeu de aruncare este componenta£lexorie catre dreapta a trun.chiu]ui.

5. Aruncarea eu pas incrucisat este 0 aruncare cu sprijin pe sol, ceea ce-i confera 0' mai ~are .fort~ in c~~~atie cu aruncarile din saritura, La Iorta imprirnata de miscardle trunchiului si membrului superior, care executa aruncarea, se adau,gacom:ponenta motrica de forta a celor doua membre inferioare (vezi fig'. 85).

La trunchi si membrul superaor actioneaza aceleasi lanturi musculare descrlse rnai sus, iar 1a membrele inferioare, principalul efort oeste asigurat de lantul triplei extensii, prin activitate dinamdca "de [nvingere". :tntrudt este verba de pasi i'1'1- crucisati se adauga succesiv pentru Iiecare membru inferior in pa~t~,'.9i grupa muschilor a:dductori ai coapsei.

Cunoasterea grupelor si lanturilor musculare care asigura €rfortul in aruncarile descrise mai sus ne permd te 0 mai buna strucrurare a exercitirlor de pregatire a [ucatorilor de handbal.

ElEMENTE DE ANALIZA BIOMECANICA iN FOTBAl

Fotbalul modern secaracterizeaza printr-un dinaanism accentuat, 0 miscare continua pe intreg terenul, ,cU dese schimbari de posturi, ceea ice deterrnina 0 solicitare multilaterala atit motrica, cit si vegetative si psihica.

Intrucit miscarrle jucatorilor de fotbal in teren stnt extrem de cornplexe, analiza biomecanica nu poate fi fikuta global, d separat, pe diferite elemente tehnice.

In ceea ce pniveste pozitiile initialesl finale, desi srnt asemanatoare intr-o oarecare masura cu cele din gimnastica sau atletism.iexista totus] unele caracteristici, si anume :

a) pozitia stind ;

b) pozitia jucatoruluicare se pregateste sa loveasca 0 minge statica ;

c) pozitia in aruncarea mingii de la margine;

d) pozitia jucatorului care se pregatestesa preia 0 minge cu pieptul ;

e) pozitia fundamentala a portarului.

217

In Iaza urmatoare 3 sar itur ii, daca saritorul a executat co:reet si la timp fiecare din fazele anterioare, tractiunea in brate (ca Iaza activa) se va realiza cu mai putin efort, decit la prajina -de metal. Corpul saritorului urea in spirala, intr--un ax vertical aproape de prajina, rasucindu-se spre stinga. Viteza de rasueire a corpului depinde de viteza de tractiune exercitata de .saritor si de apropierea picioarelor intre ele. Tr ecind in impingere, actiunea trebuie Iacuta in lungul prajinii, care trebuie sa fie verticala pe sol, altfel impingerea departeaza prajina de .sar itor.

Ultimele doua faze amintite (tractiunea, intoarcerea si impingerea in brate) urrnaresc sa prelungeasca cit mai mult traiectoria C.G. a saritorului (in sus).

Impingerea in brate este asigurata prin efortul dinamic "de jnvingere" de catre Iantul muscular format din flexorii degetel or, extensor ii cotului, anteductori i in articulatia scapulohumerala, ridicator ii si muschii care basculeaza lateral scapula.

Impingerea in brate se cxercita suocesiv (intii in bratul de jos si apoi in eel de sus), iar eliberarea prajinii se face in acelasi mod.

Cea mai eficaoe modalitate de trecere a staciietei este "in zbor", aceasta fiind si forma cea mai rapida. Si trecerea stachetei "in arc" este avantajoasa pentru saritori, ea realizind 0 eoborire a C.G. al atletului,

Prin asigurarea aterizar ii pe 0 zona mai inalta, cu bureti, se elimina, in general, pericolul de accidentare.

ARUNCARILE

Aruncarils sint probe atletice ce se pot clasifica - dupa modalitatilo in care este aplicata forta aruncatorului, in Iunctie de obiectul aruncat (greutate, sulita, disc ~i ciocan) care se proiecteaza, prin miscar] specific adaptate, la 0 distanta cit mai mare - in:

a) tip impingere (aruncarea greutatii) ;

b) tip azvirlire (aruncarea sulitei) ;

c) tip umsiiri (aruncarea discului siciocanului).

In toate aruncarilo, centr ul de grcutate al obiectului descrie in timpul zborului 0 traiedorie curba, asemanatoare unei parabole, a carei parte Iinala, descendcnta, este mai scurta si mai inclinata din cauza rezistentei aerului si a Iortei gravitatiei.

119

Elementele care imprima forma traiectoriei . parabolice sint inaltimea~i lungimea aruncar-ii, care, la rirrdul lor, sint determinate de viteza initiala si unghiul de zbor al obiectului.

Forta musculara aplicata obiectului in timpul miscarilor specifioe - elan si rniscarea finala - elsie dir ijata as tfel , incH sa formeze cu orizontala un anum it unghi, sub care este eliberat obiectul.

. Lungimea distantei de zbor (traiectoriei aruncarii), care este dealtfel si scopul final al eforturilor aruncatorului, depinde de rna] multi Iactori, ale caror relatii si impor tanta (valoare) se pot desprinde din formula:

X=

+_E_ tg

g

(X) = lungimea aruncarii (distanta de zbor) ;

(Vo) = viteza in itiala (de eliber are), cu care obiectul para-

seste mina aruncatorului ; .

( IX )=un:ghiul de lansare teoretire si optim (fara a Iua in considerare inaltimea la care se gaseste obiectul in timpul eliberar ii, in raport cu Iocul decadere - asa-zisul "unghi de teren") ; (Ig) = acceleratf a fortei gmvitatiei ;

(h) = inaltimea la eliberarea obiectului fata de sol.

Componenta ( t: ) reprezinta diferenta de inaltirne de la

punctul de lansare si punctul de aterizare al obiectului, cunoscut in practica sub numele de "unghiul de teren", care are un rol mai mare in aruncarile scurte (greutate).

Deoarece aruncarile atletice nu se desfasoara in "vid", este necesar sa fie luata in consideratie '9i rezistenta aerului (inclusi v viteza si sensul vlntului care au un rol mai insemn at pentru aruncarea discului si sulitei).

Viteza initialii este eel mai important factor in determinarea lungimii aruncarii, deoarece in calcul se ia in consideratie valoaraa ei la patrat, ea fiind rezultatul aplicar ii mai multor forte care actioneaza asupra obiectului, in timpulelanuluj liniar sau circular si al efortului final.

In aruncar-ile de tipul impingerii, forta se aplica sub forma unel presiuni exercitato asupra greutatii pe 0 traiectorie orizontal-ascensionala segmentul de forta (mina) fiind plasat inapoia si dedesubtul obiectului. La aruncarea sulitei, in schimb, forta aplicata obiectului pe parcursul elanului Iiniar are forma unei tractiuni - bratul af'lindu-se inaintea obiectului, iar rniscarea

120

IinaJ<l de "a:O\lirlire" avind caracterul uneibiciuiri (brat intins -

Indoit=-intins) foarte rapide, .

La aruncarea discului si a ciocanului - aruncari de tipul .lansarii - care Iolosesc un elan circular (0 pirueta sau mai muIte), Iorta aruncatorului se exercita tot sub form~ unei t:-ac'tiurri dar pe 0 traiectorie curbilinie, ceea ce produce m mod me';'ent '0 insemnata Iorta centrifuga, miscarea de rotatie. avind in .acest caz rolul hotaritor in crearea unei mari viteze initiale. lildiferent de specifioul aruncarii, realizarea unei viteze initiate maxime este conditionata de coordonarea tuturor Iortelor de actiune, pe baza unei tehnici rationale, care sa concords cu legile

biomecanicii.

In efortul de aruncare, atletul trebuie sa angreneze intreaga masa musculara, nu numai Iorta bratclor (cum sint tentati in-cepator ii), ci s! a trunchiului si membrelor inferioare. Performanta depirrde de valoarea Iortei careactioneaza si este proportionala cu numarul grupelor musculare care participa la asjgurarea miscarii.

Este' cunoscut Iaptul ca lucrul mecanic efectuat de un muschi sau 0 grupa (lant) musculara se calculeaza dupa formula:

L.m.=F.d

unde (F) este forta, iar (d) = deplasarea (lungimea scurtarii muschiului). Formula aceasta este valabila in cazul cind Iorta actioneaza in directia deplasarii, Daca tnsa forta face cu depla-: sarea un unghi oarecare (IX ), formula de calcul a lucrului mecanic este :

L.m = Fxi. cos IX

In acest caz, Iorta Fare doua componente : una normala, care se anuleaza datorita rezistentei sprijinului si una tangentiala care produce deplasarea obiectului sau a segmentului corpuhri. Valoarea acestei componente tangentiale este :

F.cos cc

(0 cateta este egal§. cu ipotenuza inmultita cu cosinusul unghiului alaturat).

Dupa legea lui Weber-Pick, scurtarea maxima a muschiului se fa·ce pina la 0 lungime egala cu 1/2 din lungimea partii sale carnoaso in repaus, Dupa aceasta lege, scurtarea deterrnina amplitudinea miscarii la nivelul articulatiilor si este in Iunctie de lungimea partii carnoase contractile a muschiului,

121