INIŢIERE ÎN STUDIUL

COMUNICĂRII
TEMA I
1. Obiectul şi conceptul de comunicare.
2. Clasificarea comunicării.
3. Nivelurile comunicării umane (în funcție de nr. de indivizi):
 comunicarea intrapersonală sau comunicarea cu sinele;
 comunicarea interpersonală;
 comunicarea de grup;
 comunicarea publică;
 comunicarea de masă.
4. Tipurile şi genurile comunicării (în funcție de instrumentele utilizate):
 comunicare verbală;
 comunicarea scrisă;
 comunicarea nonverbală.
5. Structura procesului de comunicare: emiţătorul, receptorul, mesajul, zgomotul, feed-
back-ul.
6. Bariere ale comunicării (interpersonale şi de grup).
Obiective:
 să definească conceptele de comunicare şi cultură a comunicării;
 să cunoască şi să identifice tipurile de comunicare, nivelurile, genurile şi speciile
comunicării;
 să cunoască structura procesului de comunicare;
 să înţeleagă complexitatea fenomenului de comunicare, în particular - al comunicări de
afaceri;
 să adapteze cunoștințele generale de bază privind comunicarea şi comunicarea de afaceri
la noi situaţii ale realităţii;
 să înţeleagă utilitatea dezvoltării unor abilităţi specifice în comunicare.
 „Oamenii se urĂsc pentru cĂ se tem, se
tem pentru cĂ nu se cunosc Și nu se
cunosc pentru CĂ nu comunicĂ.”

Martin Luther King

 Obiectul şi conceptul de comunicare
DEX:
COMUNICÁ, comúnic, A face cunoscut, a da de ştire; a informa, a înştiinţa, a spune; A
se pune în legătură, în contact cu...; a vorbi cu... ; A fi în legătură cu..., a duce la...

COMUNICÁRE, comunicări, Acţiunea de a comunica şi rezultatul ei; Înştiinţare, ştire,

veste; raport, relaţie, legătură; Prezentare, într-un cerc de specialişti, a unei contribuţii
personale într-o problemă ştiinţifică.

Comunicaţie un sistem tehnic utilizat în

comunicarea la distanţă (Ex.: Poşta, telefonul, telegraful,
radioul sunt mijloace de comunicaţie, utilizând diferite
tipuri de semnale); legătură.
 Filozofie

Psihologie
Sociologie

Politologie
Teoria Culturologie
comunicării

Lingvistică Biologie

Științe tehnice

Locul teoriei comunicării în sistemul științelor moderne

 Definiții
Din perspectivă După o trudă de
20 de ani Frank
biologică: „Comunicarea este o acţiune a unui organism sau a
unei celule care alterează modelele probabile de comportament ale
Dance şi Carl
altui organism sau ale altei celule, într-o manieră adaptativă pentru Larson au
unul sau pentru ambii participanţi.” adunat 126 de
definiţii ale
psihologică/sociologică: „Comunicarea este un proces prin care
un individ (comunicatorul) transmite stimuli (de obicei verbali) cu
comunicării
scopul de a schimba comportarea altor indivizi (auditoriul).” considerate cele
mai
filozofică: „Punerea în comun, împărtăşirea, transmiterea unor
reprezentative
proprietăţi unui număr de lucruri.”
informatică: ,,Comunicarea (umană) înseamnă totalitatea
proceselor prin care o minte poate să o influenţeze pe alta.”
 Comunicarea este un proces prin care, atât în lumea
animală, cât şi în societăţile umane, se transmit de la un
emițător la un receptor informaţii, prin intermediul unor
semnale sau sisteme de semnale. Acest proces implică o
interacţiune şi are anumite efecte, producând o schimbare.
Obiectivele comunicării …
 Clasificarea comunicării
• După participarea indivizilor la procesul de comunicare:
- comunicare intrapersonală (comunicare cu sinele);
- comunicare interpersonală (cu alţii);
- comunicare de grup;
- comunicare publică;
- comunicare de masă (prin instituţii specializate, cu adresabilitate generală).
• După contextul spaţial-temporal al mesajelor:
− comunicare directă (faţă în faţă);
− comunicare indirectă (mediată).
• După instrumentele folosite:
− comunicare verbală;
− comunicare nonverbală;
− comunicare paraverbală.
• După interacţiunea sistemelor care comunică:
− comunicare omogenă (om-om, animal-animal);
− comunicare heterogenă (om-animal, om-maşină).
• După poziţia în cadrul unei organizaţii:
− comunicare ascendentă (cu superiorii);
− comunicare descendentă (cu subalternii);
− comunicare orizontală (emiţătorul şi receptorul au poziţii egale).
 După participarea indivizilor la procesul de comunicare
comunicare comunicare comunicare comunicare publică comunicare de masă
intrapersonală interpersonală de grup

= comunicarea cu sine = dialogul dintre două = dialogul dintre 2-10 = prezentări susţinute de = difuzarea mesajelor
persoane persoane o singură persoană scrise, vorbite, sau
• gândeşte • rezolvă probleme vizuale de către un sistem
• analizează • se ascultă • împărtăşesc • conving mediatic către un public
• evaluează • se respectă cunoştinţe • influenţează numeros
• ia decizii • se înţeleg reciproc • crează/detensionează • manipulează • cuprind masele
• vorbesc pe rând etc. conflicte • constrâng etc. • se adresează tuturor
• dezvoltă idei • simplifică distribuţia
Dialog interior; • iau decizii etc. Prelegere; cuvântare, informaţiei etc.
monolog absolut. Dialogul propriu-zis Dialogul propriu-zis expunere; prezentare. Cartea; presa;
audiovizualul

comunicare verbală
Avantaje:
• Eficienţa ei este în strânsă legătură cu
capacităţile receptorului de "a asculta".
• Permite folosirea în acelaşi timp a
mijloacelor verbale şi nonverbale de
comunicare;
• costurile sunt mai reduse.
Dezavantaje:
• pierderea de substanţă informaţională;
• scăderea puterii de convingere în situaţii
de conflict.
Forme: monologul, expunerea, relatarea,
dialogul, interviul, toastul, discursul,
povestirea, dezbaterea, conferinţa etc.
După instrumentele folosite
comunicare scrisă comunicare nonverbală
Avantaje: Avantaje:
• posibilitatea de difuzare nelimitată; • facilitează comunicarea;
• conservarea perfectă; • o completează cu o componentă afectivă;
• posibilitatea consultării în orice moment;
• dispune de spontaneitate şi mare viteză
• utilizabilitatea pentru întreprinderi de de comunicare.
toate dimensiunile. Dezavantaje:
Dezavantaje: • nu poate fi utilizată în procesele de
• un caracter formal; comunicare a unor conţinuturi complexe
• nu beneficiază de avantajele feed-back- fără să fie utilizată şi comunicarea
ului imediat; verbală;
• poate ajunge la destinatari neintenţionaţi
• în condiţiile excesului de gesticulaţie,
de către emiţător. mesajul poate fi alterat.
Forme: mişcarea şi postura corpului,
Forme: note interne, rapoarte, decizii, expresia feţei, contactul ochilor, gestica şi
planuri, scrisori etc. poziţiile capului, modul de folosire a
spaţiului, limbajul timpului .
 ASPECTE ALE COMUNICĂRII
INTERCULTURALE ŞI INTERNAŢIONALE
ÎN LIMBAJUL NONVERBAL
 Concluzie:
Toate formele de comunicare sunt importante şi se
condiţionează reciproc. Pentru o comunicare eficientă
şi completă sunt necesare atât mijloace de comunicare
verbale (orală și scrisă), cât şi nonverbale.
 Structura procesului de comunicare

E – emițătorul C – canalul R – receptorul

 Matematicianul american Claude Shannon

E – emițătorul, R – receptorul, C – canalul, Cd – codare, D – decodare

Emiţătorul
• posedă o informaţie mai bine structurată
decît receptorul;
• presupune o stare de spirit (motivaţie);
• presupune un scop explicit (alăturat
mesajului) şi unul implicit (motivul
transmiterii mesajului, uneori necunoscut
receptorului).
Receptorul
• îi este adresat mesajul sau intră în
posesia lui în mod întîmplător;
• primește mesajul într-un mod conştient
sau subliminal (inconștient).
Canalele de comunicare = "drumurile", "căile"
urmate de mesaje.

Există:
1. canale formale, prestabilite, cum ar fi sistemull
canalelor de raportare dintr-o organizație;

2. canale neformale stabilite pe relații de prietenie,

preferințe, interes personal.

Suportul tehnic este reprezentat de toate mijloacele tehnice care pot veni în sprijinul procesului de
comunicare: telefon, fax, calculator, telex, mijloace audio-video.
 Cod
un sistem de înţelesuri comun membrilor unei culturi sau subculturi constând din
semne şi reguli care determină în ce context sunt folosite semnele şi cum pot forma
mesaje complexe.

Coduri de comportament Coduri de semnificaţii

(numite convenţii sociale) (sisteme de semne lingvistice,
imagistice, gestuale etc.)

Codificarea - operaţiunea care face Decodarea - descifrarea sensului mesajului

să corespundă unei semnificaţii primit. Pentru a se produce o decodare
anumite semnale, conform unui corectă, receptorul trebuie să se afle în
acord prealabil între cei care îl posesia codului adecvat (corespunde
folosesc (vine de la emițător) receptorului)

Ex.:codificarea de tip militar.

 Bariere ale comunicării
orice lucru care reduce fidelitatea sau transferul de mesaj.

*(bariere= obstacole, dificultăți)

 Bariere
de
limbaj

Bariere Bariere
determinate
de factori de
interni Principalele mediu
bariere ce
apar în
procesul de
comunicare

Bariere datorate
poziţiei Bariere de
emiţătorului sau
receptorului
concepţie
 • aceleaşi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane;
• între interlocutori există deosebiri de pregătire şi experienţă;
• starea emoţională a receptorului poate deforma ceea ce el aude;
Bariere de limbaj
• dificultăţi de exprimare;
• utilizarea unor termeni inadecvați ori confuzi;
• ideile preconcepute şi rutina care influenţează receptivitatea.

• climatul de comunicare necorespunzătoare (frig, zgomot, lumină insuficientă);

• folosirea suporturilor informaţionale necorespunzătoare ori inadecvate (fluturaşi informativi care
Bariere de mediu utilizează mulţi termeni tehnici, aşezarea anunţurilor la o înălţime prea mare etc.);
• climatul locului de munca poate determina angajații să-si ascundă gândurile adevarate pentru ca le
este frica să spună ceea ce gândesc.

• existenţa presupunerilor;
• exprimarea cu stângăcie a mesajului de către emiţător;
• lipsă de atenţie în receptarea mesajului;
Bariere de concepţie • concluzii grăbite asupra conţinutului mesajului;
• lipsa de interes a receptorului faţă de mesaj;
• rutină în procesul de comunicare.
 Bariere datorate • imaginea pe care o are emiţătorul sau receptorul despre sine şi despre interlocutorul său
poziţiei emiţătorului • caracterizarea diferită a situaţiei în care are loc comunicarea de către emiţător şi receptor
sau receptorului • sentimentele şi intenţiile cu care interlocutorii participă la comunicare

• Implicare pozitivă: ex.. Îmi place Ion, deci ascult ceea ce are de spus.
• Implicare negativă: ex.. Mirela m-a bârfit acum 10 ani, deci interpretez tot ceea ce spune că fiind
împotrivă mea.
• Frică: ex. Sunt atât de preocupat de ceea ce voi spune după aceea încât nici nu pot să aud ceea ce
spune Mihai.
• Presupuneri subiective: ex.. Arăţi exact că unchiul meu pe care nu pot să-l sufăr, aşa că ori de
Bariere în comunicare
câte ori vorbeşti îl aud pe el.
determinate de factori
• Lumi imaginare: Toţi avem ”lumi imaginare” interpretarea noastră personală a lucrurilor şi ideilor
interni
pe care le protejăm cu grijă.
• Diferenţele de percepţie: Modul în care privim noi lumea este influenţat de experienţele noastre
anterioare, astfel că persoane de diferite vârste, naţionalităţi, culturi, educaţie, ocupaţie, sex,
temperamente etc.
• Concluzii grăbite: Adeseori vedem ceea ce dorim să vedem şi auzim ceea ce dorim să auzim,
evitând să recunoaştem realitatea în sine.