UTILAJE PENTRU PRELUCRAREA INIŢIALĂ A ANIMALELOR

1.Consideraţii generale privind unităţile din sectorul industrializării

cărnii
Unităţile din sectorul industrializării cărnii sunt destinate pentru tăierea şi
prelucrarea animalelor în vederea obţinerii cărnii şi a grăsimilor, a preparatelor,
conservelor şi semiconservelor cât şi a unor produse secundare (tehnice şi
furajere).
După capacitate şi profil, aceste unităţi se clasifică astfel:
• combinate de carne;
• abatoare;
• fabrici de preparate din carne;
• fabrici de consum din carne;
• fabrici de produse crude şi uscate;
• fabrici de preparate culinare congelate;
• antrepozite frigorifice.
În marile complexe de industrializare a cărnii, aceste unităţi pot fi grupate în
cadrul aceleiaşi întreprinderi şi pot fi amplasate în apropierea fermelor de
creştere a animalelor sau a păsărilor.
 Amplasarea în teritoriu a unităţilor din sectorul industrializării cărnii
va avea în vedere următoarele condiţii:
•Terenul să corespundă următoarelor cerinţe:
 să fie stabil, fără pericol de inundaţie;
să fie plan iar nivelul pânzei freatice să fie la minim 1 m faţă de
suprafaţă;
să permită asigurarea zonelor de protecţie în procese;
•Direcţia vânturilor dominante să permită protejarea abatorului de alte
nocivităţi cât şi protejarea localităţii de nocivităţile abatorului;
•Să permită dezvoltări ulterioare ale unităţii.
Planul general al unei unităţi de industrializare a cărnii este prezentat în
fig.1.1.
Fig.1.1. Planul general al unei unităţi de industrializare a cărnii
RAMPĂ
PLATFORMĂ FURAJE ŢARCURI RAMPĂ AUTO BASCULE SPĂLARE
RECEPŢIE AUTO

PARCARE

CABINĂ
PORTAR
BASCULĂ

GRAJD
PORCINE STAŢIE
DESINFECŢIE
GRAJD BOVINE AUTO
ATELIERE
ŞI MAGAZII
PAVILION GRAJD
PREPARARE CARANTINĂ
ABATOR SANITAR
HRANĂ
PENTRU PAVILION
PORCINE PRODUCŢIE
FURAJE
GOSPODĂRIE GOSPODĂRIE
PENTRU APĂ PENTRU
POTABILĂ COMBUSTIBIL
ABATOR

FRIGORIFER
STOCAJ
FRIGORIFER
TEHNOLOGIC
UZINĂ
FRIGORIFICĂ
FABRICĂ DE
PREPARAR
E CARNE ŞI
FABRICĂ DE
CONSERVE
GHEAŢĂ

CANTINĂ
POST DE
TRANSFORMAR
E
PAVILION CABINĂ PORTAR
PARCARE ADMINISTRATIV
Planul general al unităţii de industrializare a cărnii cuprinde următoarela zone:
•Zona parcului de animale:
rampa de descărcare auto;
grajduri şi padocuri pentru animale;
abatorul sanitar format din: sală de tăiere, spaţii pentru prelucrarea subproduselor,
camere frigorifice (pentru carnea suspectă şi carnea comestibilă), vestiare filtru, cameră
pentru medicul veterinar cu grup sanitar;
secţie de făină furajeră;
crematoriu pentru deşeuri şi confiscate utilizat la arderea deşeurilor menajere precum şi
a unor părţi din animale care prezintă leziuni sau infecţii („confiscate”) ce nu se pot
valorifica (făină furajeră);
rampă spălare auto;
grup social;
gospodărie de ape uzate;
staţie de combustibil.
•Zona de industrializare:
poartă expediţie carne şi produse finite cu basculă de 50t şi intrare personal;
corp principal de producţie;
corpul auxiliar;
staţie de pompare a apei.
•Zona social-administrativă:
pavilion administrativ;
cantină;
platforme de parcare;
surse de energie (centrală termică, postul de transformare).
 Cerinţe impuse spaţiilor tehnologice:
• pereţii se vor placa cu faianţă (minim 2,1m, maxim până la tavan) pentru încăperile
unde are loc asomarea şi sângerarea;
• placajele de faianţă se vor proteja cu bare de protecţie, iar muchiile cu coniere din
oţel inoxidabil;
• pardoseala se acoperă cu plăci din gresie antiacidă şi eventual cu suprafaţă
antiderapantă în locurile unde rezulta grăsimi;
• uşile se vor executa din oţel inoxidabil sau material plastic alimentar, iar vopselele
utilizate nu trebuie să fie toxice sau să prezinte compuşi care pot trece în produsele
alimentare;
• se va folosi la maxim iluminarea naturală.
Dotarea cu utilaje a unităţilor de industrializare a cărnii depinde de
capacitatea acestora, profilul şi tipul produselor tehnologice executate. Amplasarea
acestora trebuie să respecte următoarele cerinţe:
•respectarea schemei tehnologice asigurându-se condiţii optime de servire a maşinii,
respectarea condiţiilor de igienă şi protecţia muncii;
•asigurarea accesului liber pentru curăţirea periodică (distanţa faţă de pereţi să fie de
minim 250mm);
•boxa de asomare se va monta într-o încăpere separată, în faţa frontului de evacuare a
animalelor din boxă trebuind să existe o suprafaţă liberă de 2m;
•înălţimea liniilor de sângerare se va fixa în funcţie de talia animalelor (nu mai mică de
4800mm de la podea pentru bovine şi 3800mm pentru suine);
•liniile aeriene pentru transport se execută din profile laminate de oţel.
 Cerinţe impuse utilajelor din unităţile de industrializare a cărnii:
• materialele să fie rezistente la coroziune, la acţiunea acizilor şi bazelor precum şi a
soluţiilor de detergenţi şi dezinfectanţi;
• suprafeţele care vin în contact cu carnea să fie construite din oţel inoxidabil;
• lagărele maşinilor să se găsească în afara zonei unde se operează cu carnea;
• masele plastice şi protecţiile răşinice folosite să fie rezistente la abraziune, la sarcini
termice, să nu fie casante sau toxice şi să nu conţină componente care să treacă în
produsele din carne.
Maşinile şi utilajele din industria cărnii se pot clasifica în funcţie de operaţia
executată:
• dispozitive şi utilaje pentru asomare;
• maşini pentru smulgerea pieii (jupuire) şi părului (depilare);
• maşini pentru tăiere – mărunţire;
• maşini pentru amestecare – malaxare – masare;
• maşini pentru umplut şi dozat;
• maşini pentru separare şi curăţire;
• maşini pentru închidere;
• aparate şi utilaje pentru tratamentul termic al cărnii;
• maşini de transport;
• instalaţii tehnologice;
• linii tehnologice.
Pentru o funcţionare a utilajelor în condiţii optime este necesar să se asigure o bună
exploatare, întreţinere şi separare dar şi condiţii bune de microclimat cerute de
tehnologie şi de legislaţia sanitar – veterinară.
 1.Dispozitive şi utilaje pentru asomare
Asomarea este operaţia tehnologică aplicată animalelor ce
urmează a fi sacrificate, prin care se scoate din funcţiune sistemul
nervos central care dirijează senzaţia de durere fizică precum şi
instinctul de apărare, fiind păstrat intact sistemul nervos vegetativ.
În funcţie de mijloacele utilizate şi efectul realizat, metodele de
asomare se clasifică astfel:
• asomare mecanică (producere de comoţie cerebrală);
• asomare electrică (paralizarea sistemului nervos central prin şoc
electric);
• asomare chimică (intoxicare cu gaze inerte);
• asomare cu substanţe chimice (narcoză).
 1.2.1. Asomare mecanică
Se execută cu ajutorul unor pistoale cu tijă acţionate pneumatic, cu arc sau capsă.
Cea mai răspândită este asomarea mecanică cu pistoale acţionate pneumatic (tip
Hantover), figura 1.2.

Fig.1.2. Instalaţie de asomare mecanică cu pistoale acţionate pneumatic

1. compresor; 2. rezervor de aer; 3. conductă de înaltă presiune; 4.,5. ventile de siguranţă; 6., 7.,
11. ventile de închidere; 8. filtru; 9. regulator de înaltă presiune; 10. manometru; 12. furtun de înaltă
presiune; 13. furtun pentru aer; 14. lanţ de siguranţă; 15. dispozitiv de asomare.
Presiunea aerului se reglează în funcţie de greutatea animalului de la 343 N/cm2
până la 2018 N/cm2. Tija dispozitivului de asomare perforează osul frontal şi pătrunde în
creier 2 – 3 cm.
 În figura 1.3. se prezintă pistolul cu tijă acţionat cu capsă utilizat pentru
asomarea bovinelor.

Fig.1.3. Pistolul cu tijă pentru asomarea bovinelor

1. tijă de asomare în poziţie retrasă; 2. resort; 3. cocoş; 4. cartuş cu explozie; 5.
percutor.
 1.2.2. Asomarea electrică

Asomarea electrică se realizează prin acţiunea curentului electric asupra

sistemului nervos central. Rezultatul asomării este în funcţie de tensiunea,
intensitatea curentului şi durata asomării.
Asomarea electrică a porcinelor se realizează prin următoarele metode:
• metoda tradiţională: animalului imobilizat într-o boxă – capcană în poziţia în
picioare i se administrează în cap un curent cu tensiunea U=65-75 V timp de
10 –15 s.
• metoda daneză: se administrează în capul animalului suspendat un curent
cu tensiunea U=65-75 V timp de 5 – 10 s.
• metoda prin şoc electric: animalului imobilizat în picioare într-o bandă
restrainer i se administrează prin cap un curent cu tensiunea U=150-180 V
timp de 8 – 12 s.
La taurine tensiunea de asomare este U=70-200 V, intensitatea curentului 1
-1,5 A, iar timpul de administrare este 6 – 12 s.
 1.2.3. Asomarea chimică

Asomarea cu CO2 se foloseşte la porcine. Metoda se bazează pe

saturarea sângelui cu CO2 care conduce la formarea de carbohemoglobină. La
o concentraţie a CO2 în aerul respirabil de 60 – 70%, animalul intră rapid într-o
fază de anestezie, funcţiunile inimii şi pulmonilor menţinându-se.
Principalele dezavantaje ale acestei metode constau în faptul că nu se
poate doza concentraţia de CO2 în funcţie de animal, CO2 este mai greu de
obţinut decât curentul electric şi instalaţiile sunt mai costisitoare şi dispozitivul
de reglare a concentraţiei de CO2 se defectează mai uşor.

1.2.4. Asomarea cu substanţe chimice

Folosirea narcoticelor pentru asomare se află în stare de experiment

deoarece:
• nu s-a găsit o substanţă care să acţioneze rapid asupra animalelor;
• posibilitatea apariţiei unui miros caracteristic la carne, sânge şi organe;
• frânarea excesivă a ritmului producţiei;
• greu de aplicat la porcine datorită numărului mare de animale ce se
sacrifică.
 1.Tehnologia sângerării animalelor

Cantitatea de sânge aflată în capul animalelor variază în funcţie de masa acestora, specie,
sex, vârstă, stare de îngrăşare, iar raportată la masa vie a animalului este de 8% la ovine, 7 – 8%
la taurine, 6%la suine.
Cantitatea de sânge ce se poate recolta în mod obişnuit, raportată la masa vie, este: până
la 4,5% la taurine, până la 3,5% la suine şi până la 3,2% la ovine. Restul sângelui se găseşte în
carne (8 -10% faţă de sângele total), sub formă de cheaguri şi în organe (inimă, splină, ficat,
rinichi).
Sângerarea se execută astfel:
• la suine se face prin înjunghiere, prin străpungerea pielii cu cuţitul, în partea anterioară a
pieptului, pe linia de unire cu gâtul astfel încât cuţitul atinge cârja aortei sau direct inima;
• la ovine sângerarea se face prin secţionarea venelor jugulare din jgheabul submaxilar.
• la taurine prin secţionarea arterei carotide şi a venelor jugulare la punctul unde acestea ies din
cavitatea toracică, având grijă să nu se afecteze esofagul şi traheea;
Sângerarea se poate face în două moduri de poziţionare a animalelor:
• orizontală – care se consideră mai corectă deoarece animalul nu se zbate prea mult, iar
organele interne (inima şi pulmonul) funcţionează mai bine;
• verticală – la care se uşurează munca operatorului, este necesară o suprafaţă mai mică şi se
creează condiţii sanitar – igienice mai bune pentru recoltarea sângelui.
Condiţii impuse sângerării animalelor:
• se va evita tăierea esofagului şi a traheei pentru ca sângele să nu se amestece cu conţinutul
stomacal, sau să pătrundă în pulmoni ducând la asfixierea animalului înainte de vreme;
• cuţitul să nu fie împlântat prea adânc pentru a nu provoca hemoragii în regiunea coastelor;
• secţionarea vaselor de sânge să se facă sub un unghi drept faţă de peretele acestora în
vederea obţinerii tăieturii rotunde care nu permite blocarea acestora cu cheaguri de sânge.
 În cazul recoltării sângelui pentru scopuri alimentare sângerarea trebuie
executată cu un cuţit tubular care se introduce direct în inimă, după curăţirea
pielii la locul de introducere a cuţitului. Se impun următoarele cerinţe:
• sângele va proveni numai de la animale sănătoase;
• sângele să se adune în acelaşi vas de la cel mult 6 animale;
• vasele de recoltare se numerotează cu un număr care va fi acelaşi cu cel
cu care sunt notate carcasele;
• sângele recoltat va fi stabilizat cu una din următoarele substanţe: NaCl (3
-3,5%), fibrisol 1%.
Plaga de sângerare trebuie bine deschisă şi curăţită de sânge deoarece
aceasta constituie un focar de infecţie.În figura 1.4. se prezintă o instalaţie de
recoltare igienică a sângelui de la porcine sau bovine.
 Fig.1.4. Instalaţie de recoltare a sângelui de la porcine sau bovine
1. rezervor de primire; 2. scripete cu contragreutăţi pentru ridicarea agitatorului;
3. cuţit tubular; 4. furtun de cauciuc; 5., 6. vase cu vacuum de colectare a
sângelui (capacitatea de a primi sânge de la 200 de porci fiecare).
 1.4. Prelucrarea iniţială a animalelor
Prelucrarea iniţială a animalelor cuprinde următoarele operaţii ce depind de specia şi
categoria de vârstă:
• jupuirea;
• opărirea;
• depilarea;
• deplumarea;
• pârlirea, răzuirea de scrum;
• polisarea (finisarea);
• îndepărtarea extremităţilor.
1.4.1. Jupuirea animalelor
Jupuirea este procesul de separare a pieii de carcasă prin distrugerea elementelor de legătură
dintre dermă şi stratul subcutanat care trebuie să rămână la carcasă.
Principalii factori care influenţează jupuirea sunt:
• factori biologici ce depind de specie, vârstă, sex, stare de îngrăşare:
 gradul de aderenţă care este în funcţie de porţiunea anatomică acoperită (pielea este mai
aderentă acolo unde există un număr mai mare de muşchi);
 grosimea şi calitatea pielii.
 factori mecanici:
 unghiul de tragere;
 viteza de jupuire.
Efortul de jupuire are valoarea cea mai mare la desprinderea pieii de pe gât (6370 N) după
care scade la 3626 N în regiunea cocsală şi scade la zero odată cu jupuirea cozii.
Viteza de jupuire trebuie aleasă în funcţie de aderenţa pieii. În locurile cu aderenţă mare viteza
de jupuire nu trebuie să depăşească 4 m/min pentru a nu se desprinde odată cu pielea şi ţesutul
adipos şi muscular, iar în celelalte locuri putând ajunge la 12 m/min. În realitate se utilizează o
viteză medie de 6 m/min.
 1.4.1.1. Instalaţii pentru jupuirea suinelor
Instalaţiile utilizate în secţiile de industrializare a cărnii
pot fi în funcţie de capacitatea de producţie a unităţii:
•cu funcţionare discontinuă;
•cu funcţionare continuă.
Instalaţiile cu funcţionare discontinuă au o
productivitate mai mică deoarece carcasa este adusă
la instalaţia de jupuire şi după efectuarea operaţiei
carcasa este reintrodusă în circuit în vederea executării
operaţiilor ulterioare. Instalaţia cuprinde două părţi
principale:
•dispozitivul de fixare a carcasei compus din sectorul
dinţat reductor de turaţie, transmisia cu curele
trapezoidale, un tambur (7) şi sistemul de comandă (5)
al motorului cu limitator de cursă; pe tambur se
înfăşoară cablul de tracţiune (8) de care este prins
cleştele de prindere a pieii (4). Mecanismul de
acţionare este fixat pe un suport deasupra
transportorului suspendat (9) la o înălţime de minimum
4500 mm.
•curbat (2), figura 1.5., prins de pavimentul sălii şi o tijă
Fig.1.5. Instalaţie pentru
de acţionare cu clichet şi pedală (3);
jupuirea suinelor cu
funcţionare discontinuă
 Carcasa pregătită pentru jupuire este
adusă de transportorul suspendat (9) până
în dreptul dispozitivului de fixare,se agaţă
maxilarul inferior al animalului în cârligul
tijei cu clichet după care se prinde pielea
dinspre ceafă în cleşte. Se acţionează
motorul electric cu ajutorul sistemului de
comandă astfel că prin înfăşurarea cablului
de tracţiune pe tambur, pielea de pe
carcasă este trasă în sus până când
cleştele atinge limitatorul de cursă care
opreşte motorul. Datorită greutăţii proprii
pielea cade din dispozitivul de prindere şi
se poate trece la jupuirea altei carcase.
Instalaţia pentru jupuirea suinelor cu Fig.1.6. Instalaţia pentru jupuirea suinelor
funcţionare continuă (fig.1.6.) este cu funcţionare continuă
compusă din trei conveioare: primul pentru
transportul carcasei pe linia de prelucrare,
al doilea de jupuire şi al treilea de fixare.
Viteza de jupuire este de 6 – 8 m/min pentru porcii graşi şi 8 – 16 m/min pentru
porcii slabi. Conveiorul de jupuire este înclinat faţă de orizontală la un unghi de 21o.
 1.4.1.2. Instalaţii pentru jupuirea bovinelor

Instalaţia pentru jupuirea bovinelor cu funcţionare discontinuă (fig.1.7.) este format

dintr-un sistem de fixare a carcasei rotativ şi dintr-un conveior cu profil special care
realizează smulgerea pieii.

Fig.1.7. Instalaţie pentru

jupuirea bovinelor cu
funcţionare discontinuă
 Sistemul de fixare este format dintr-un ax (17) care se roteşte datorită angrenajului
(15) acţionat de motorul electric (13). Pe ax sunt opt scoabe (18) aşezate la înălţimi
diferite care servesc la prinderea în cârligele (19) a picioarelor anterioare ale carcasei.
Un sistem de comandă asigură rotirea axului astfel încât carcasa să poată fi adusă în
poziţia cea mai bună pentru jupuire.
Conveiorul pentru jupuire este montat pe o schelă metalică de un profil special (10)
prevăzut cu nervurile de mărire a rezistenţei (6). Conveiorul este format dintr-un lanţ cu
eclin pe care sunt montate cârligele de care se agaţă lanţul de prindere a pieii (11)
prevăzut cu cleştii (20). Distanţa dintre cârlige pe lanţ este de 300 mm. Lanţul
conveiorului este acţionat prin intermediul unei roţi dinţate (1) a căror mişcare de rotaţie
este asigurată de un motor electric (8) de 4,5 kW care antrenează un reductor (8’) cuplat
cu un variator de turaţie (8’’) ce permite reglarea vitezei de transport de la 3 la 12 m/min.
Pe ramura de întoarcere a lanţului s-a prevăzut burlanul (5) prin care, după jupuire,
pielea cade datorită greutăţii proprii pe un plan înclinat (4) şi de aici pe masa (3).
Carcasa jupuită iniţial până la 30 – 35% din întreaga suprafaţă a pieii este adusă pe
transportorul suspendat (16) cu cărucioarele (12) în dreptul sistemului de fixare.
Picioarele anterioare ale carcasei sunt fixate de una din scoabele (18) la înălţimea cea
mai convenabilă. După fixare, prin rotirea axului (17) carcasa este adusă în faţa profilului
de ghidaj al conveiorului. Pielea jupuită de pe picioarele anterioare, abdomen şi feţele
laterale ale gâtului este prinsă de cleştii (20) care sunt legaţi între ei printr-un lanţ agăţat
de unul din cârligele conveiorului. La pornirea motorului electric, lanţul conveiorului este
pus în mişcare, iar pielea este trasă de jos în sus, dirijată pe ghidajul (22) şi apoi pe
ramura de întoarcere a maşinii prin tubulatura (5).
 1.4.1.3. Instalaţii pentru jupuirea ovinelor

Instalaţia de jupuire a ovinelor cu funcţionarea discontinuă cu conveior orizontal

(fig.1.8.) este compusă din conveiorul cu lanţ (1) prevăzut cu pintenii (2) care culisează
între profilele (3). Pielea este agăţată de pintenii conveiorului prin intermediul lanţului cu
cârlige (4).

Fig.1.8. Instalaţia pentru jupuirea ovinelor cu funcţionare discontinuă cu conveior

orizontal
În stadiul iniţial de jupuire unghiul de tragere este de 45o, iar la sfârşitul jupuirii
ajunge la 90o. Viteza lanţului conveiorului este de 1 – 5 m/min, iar productivitatea
instalaţiei ajunge la 600 cap/sch.
 Instalaţia cu funcţionare discontinuă cu conveior vertical (fig.1.9.) este formată din
lanţul (1) care trece peste roţile de lanţ (2) şi (3). Pe lanţ se află pintenii (4) de care se
agaţă cârligele lanţului de prindere pentru piele.

Fig.1.9. Instalaţie pentru jupuirea ovinelor cu funcţionare

discontinuă cu conveior vertical
Carcasa este fixată de gât sau de picioare iar jupuirea se
face de la cap spre coadă. Viteza lanţului conveiorului de
jupuire este de 12 m/min.
Instalaţia cu funcţionare continuă cu tambur rotativ
(fig.1.10.) este formată din tamburul rotativ (1) de care sunt
fixate cârligele (2) care prind lanţul ce trage pielea.
Tamburul, care are diametrul de 1,1 m şi lungimea de 1,2
m, se roteşte cu turaţia n =18-36 rot/min. Jupuirea, care
durează 3 – 5 secunde, se realizează prin tragerea de la
coadă spre cap.

Fig.1.10. Instalaţii pentru jupuirea ovinelor cu funcţionarea

continuă cu tambur rotativ
 1.4.2. Opărirea suinelor
Pregătirea pieii pentru smulgerea părului se realizează prin opărire. Temperatura
apei la opărire este 63 – 65oC la un timp de imersare al carcaselor de 3 – 5 minute.
Opărirea suinelor se poate face parţial (cap, picioare, abdomen, părţi laterale) sau
total caz în care pielea nu mai poate fi folosită în scopuri industriale.
Opărirea integrală se face când suinele sunt imersate în apa de opărire în poziţie
orizontală, sau prin stropire când suinele sunt suspendate.
Bazinele de opărire se construiesc din tablă din oţel inoxidabil, având lăţimea de
1,6 – 1,8m, înălţimea de 0,8 – 1 m, iar lungimea în funcţie de capacitatea de opărire.
Apa din bazine se poate încălzi prin barbotarea directă a aburului sau abur care circulă
prin serpentine.
Bazinul universal de opărire cu conveior (fig.1.11.) este o construcţie de formă
dreptunghiulară şi are serpentina de abur cu orificii montată în partea de jos a bazinului.
În interior acţionează un transportor dublu cu lanţ pe care sunt fixate lăcaşuri în care se
aşează carcasele destinate opăririi.
Fig.1.11. Bazin universal cu
conveior pentru opărirea
suinelor
1. masă primire porcine; 2.
bazin; 3. transportor cu tărgi; 4.
sistem de opărire integrală; 5.
ţeavă preplin; 6. orificiu de
golire; 7. serpentină abur
 În funcţie de cantitatea de apă din bazin se poate realiza opărirea integrală sau
parţială.
Instalaţia de opărire integrală a porcinelor în poziţia verticală (fig.1.12.) este formată
dintr-un tunel izolat termic în interiorul căruia sunt montate conductele de alimentare cu
apă caldă (3) prevăzute cu diuzele (4).
Porcinele sunt aduse în tunelul de opărire cu transportorul
suspendat (2). Pentru reutilizarea apei calde, sub tunelul de
opărire se află rezervoarele (5) în care apa intră după ce a fost
filtrată. Păstrarea unei temperaturi optime procesului de
opărire se asigură printr-un termoregulator. Reciclarea apei se
realizează cu ajutorul unei pompe.
Instalaţia de opărire a porcinelor prin cruponare (fig.1.13.)
este formată din bazinul de opărire (1) dotat cu conveier (2).
De pe masa (4) carcasele ajung la leagănele (3) de formă
trapezoidală în secţiune transversală.

Fig.1.13. Instalaţie de opărire a suinelor prin cruponare

La ieşirea din bazin, datorită sistemului de basculare
(5) leagănele sunt răsturnate pe planul înclinat (6), iar apoi
carcasele sunt ridicate pe linia de prelucrare.
Productivitatea instalaţiei este de 100 cap/h.
 1.4.3. Depilarea porcinelor

Maşinile de depilat sunt destinate îndepărtării părului de pe carcasele de porcine

supuse în prealabil operaţiei de opărire.
Depilatorul orizontal cu funcţionare discontinuă (fig.1.14.) este alcătuit din carcasa
(1) confecţionată din tablă din oţel în interiorul căruia se găsesc montaţi tamburii metalici
(2) şi (3).

Cei doi tamburi au diametre, turaţii şi sensuri de rotaţie diferite, iar pe surafaţa lor
sunt fixaţi tangenţial mai multe rânduri de palete din cauciuc (4). Pe fiecare din palete
sunt montate câte două raclete metalice care prin fricţiune smulg părul de pe carcasă în
timp ce aceasta se găseşte în mişcare de rotaţie în jurul axei proprii datorită turaţiei
diferite ale celor doi tamburi ( n  124
3 n  60
2 rot/min).
 Carcasele se introduc în depilator din bazinul de opărire cu ajutorul braţului
mecanic (5) tip furcă, acţionat printr-un sistem de pârghii, care preia carcasa
din apă periodic la comanda operatorului care deserveşte utilajul. Pentru
evacuarea carcaselor depilate se rabate manual un grilaj metalic aflat în partea
din spate a maşinii.
Depilatorul orizontal cu funcţionare continuă (fig.1.15.) este format din două
grupuri de lanţuri (1) şi (2), valţurile din fiecare grup fiind dispuse paralel între
ele în plan vertical.

Fig.1.15. Depilator orizontal cu

funcţionare continuă
Pe valţuri sunt fixate paletele din
cauciuc (3) prevăzute cu racletele metalice
(4). Fiecare grup de valţuri este acţionat
independent de către un motor electric prin
intermediul unui reductor şi transmisia cu
curele trapezoidale (5). La trecerea
porcinelor prin maşină, datorită sistemului
de agăţare (6) acestea au posibilitatea să
se rotească astfel că se face curăţirea de
păr pe toată suprafaţa. Carcasa se
stro[peşte cu apă caldă.