Viața 

(latină vivitia<vivus, „viu”) este un complex de proprietăți și funcții ale organismelor.

Organismele vii sunt entități materiale care își mențin existența prin procese biologice
precum reglare internă, metabolism și reproducere.[1] Formele de viață cunoscute
includ: plante, animale, ciuperci, alge și bacterii. Știința care se ocupă cu studiul lucrurilor vii și a
fenomenelor vieții se numește biologie.
Conceptul de viață cuprinde o mare varietate de semnificații. Deși au fost propuse multe definiții, nu
există o descriere concludentă care să delimiteze clar distincția dintre natura vie și alte realități.
Biologia modernă definește viața în principal prin caracterizarea acțiunilor efectuate de o ființă vie:
menținerea mediului intern, schimbul de materie și energie cu mediul înconjurător, creștere și
dezvoltare, adaptare la mediu, răspuns la stimuli și evoluție.[2] Alte definiții includ uneori forme de
viață necelulare, cum ar fi viruși și viroizi.
Abiogeneza este procesul natural al vieții care rezultă din materie nevie, cum ar fi compușii organici
simpli. Ipoteza științifică predominantă este că tranziția de la entitățile non-vii la entitățile vii nu a fost
un eveniment unic, ci un proces gradual de complexitate în creștere. Viața pe Pământ a
apărut pentru prima dată în urmă cu 4,28 miliarde de ani, la scurt timp după formarea oceanelor în
urmă cu 4,41 miliarde de ani și nu cu mult timp după formarea Pământului acum 4,54 miliarde de
ani.[3][4][5][6] Cele mai vechi forme de viață cunoscute sunt microfosilele de bacterii.[7][8] Viața pe
Pământ provine probabil dintr-o lume ARN,[9] deși viața bazată pe ARN poate să nu fi fost prima
viață care a existat.[10][11] Experimentul clasic Miller-Urey din 1952 și cercetări similare au demonstrat
că majoritatea aminoacizilor, constituenții chimici ai proteinelor utilizate în toate organismele vii, pot
fi sintetizați din compuși anorganici în condiții menite să le reproducă pe cele de pe un Pământ
timpuriu. Moleculele organice complexecapar în Sistemul Solar și în spațiul interstelar și este posibil
ca aceste molecule să fi furnizat material de pornire pentru dezvoltarea vieții pe Pământ.[12][13][14][15]
De la începuturile sale primordiale, viața pe Pământ și-a schimbat mediul pe scara timpului
geologic și s-a adaptat pentru a supraviețui în majoritatea ecosistemelor și condițiilor. Unele
microorganisme, numite extremofile, prosperă în medii extreme din punct de vedere fizic sau
geochimic, condiții care sunt dăunătoare pentru majoritatea celorlalte organisme de pe
Pământ. Celula este considerată unitatea structurală și funcțională a vieții.[16][17] Există două tipuri de
celule: procariote și eucariote, ambele constând din citoplasmă închisă într-o membrană și conțin
multe biomolecule precum proteinele și acizii nucleici. Celulele se reproduc printr-un proces
de diviziune celulară, în care celula părinte se împarte în două sau mai multe celule fiice.
În trecut, au existat multe încercări de a defini ceea ce se înțelege prin „viață“ prin concepte
învechite, cum ar fi forța odică, hilomorfism, teoria generației spontane și vitalismul, care au fost
infirmate de descoperiri biologice. Aristotel este considerat a fi prima persoană care a clasificat
organismele. Mai târziu, Carl Linnaeus a introdus sistemul de nomenclatură binomială pentru
clasificarea speciilor. În cele din urmă au fost descoperite noi grupuri și categorii de viață, cum ar fi
celulele și microorganismele, forțând revizuiri dramatice ale structurii relațiilor dintre organismele vii.
Deși în prezent viața este cunoscută doar pe Pământ, ea nu trebuie să fie limitată la aceasta și mulți
oameni de știință speculează existența vieții extraterestre. Viața artificială este o simulare pe
calculator sau o reconstrucție creată de om a oricărui aspect al vieții, care este adesea utilizată
pentru a examina sistemele legate de viața naturală.
Moartea este încetarea permanentă a tuturor proceselor biologice care susțin un organism și, ca
atare, este sfârșitul vieții sale. Extincția este termenul care descrie moartea unui grup sau taxon, de
obicei o specie. Fosilele sunt rămășițele sau urmele conservate ale organismelor.

Cuprins

 1Definiții
o 1.1Biologie
 1.1.1Viruși
o 1.2Biofizică
 2Origine
 3Condiții de mediu
o 3.1Biosferă
 4Clasificare
o 4.1Antichitate
o 4.2Linnaeus
 5Moarte
o 5.1Extincție
o 5.2Fosile
 6Vezi și
 7Note
 8Legături externe

Definiții[modificare | modificare sursă]
Definiția vieții a fost mult timp o provocare pentru oamenii de știință și filosofi, fiind propuse multe
definiții variante.[18][19][20] Acest lucru se datorează parțial faptului că viața este un proces, nu o
substanță.[21][22][23] Acest lucru este complicat de lipsa de cunoaștere a caracteristicilor entităților vii,
dacă există, care s-ar fi putut dezvolta în afara Pământului.[24][25] De asemenea, au fost prezentate
definiții filosofice ale vieții, cu dificultăți similare în ceea ce privește modul de a distinge lucrurile vii
de cele non-vii.[26] Definițiile juridice ale vieții au fost, de asemenea, descrise și dezbătute, deși
acestea se concentrează în general pe decizia de a declara un om mort și pe ramificațiile juridice ale
acestei decizii.[27] Există până la 123 definiții ale vieții.[28] Una dintre definiții pare să fie favorizată
de NASA: „un sistem chimic autosustenabil capabil de evoluție darwiniană”.[29][30][31][32] Mai simplu,
viața este „materie care se poate reproduce singură și evolua după cum dictează supraviețuirea”.[33]
[34][35]

Biologie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria vieții.
Vezi și: Organism.
Deoarece nu există o definiție fără echivoc a vieții, cele mai multe definiții actuale în biologie sunt
descriptive. Viața este considerată o caracteristică a ceva care prezervă, favorizează sau își
întărește existența în mediul dat. Această caracteristică prezintă toate sau majoritatea următoarelor
trăsături:[20][36][37][38][39][40][41]

1. Homeostazie: reglarea mediului intern pentru a menține o stare constantă; de exemplu,

transpirația pentru a reduce temperatura.
2. Organizare și structură: fiind compus structural din una sau mai multe celule – unitățile de
bază ale vieții.
3. Metabolism: schimbul constant de energie cu mediul. Substanțele organice bogate în
energie sunt descompuse (catabolism) sau transformate în material organic nou, cum ar fi
componentele celulare (anabolism). Ființele vii necesită energie pentru a menține
organizarea internă (homeostazia) și pentru a produce celelalte fenomene asociate vieții.
4. Creștere și dezvoltare: menținerea unei rate mai mari de anabolism decât catabolism. Un
organism în creștere crește în mărime în toate părțile sale, mai degrabă decât să acumuleze
pur și simplu materie.
5. Adaptare: capacitatea de a se schimba în timp, ca răspuns la mediu. Această abilitate este
fundamentală pentru procesul de evoluție și este determinată de ereditate, dietă și factorii
externi.
6. Răspuns la stimuli: un răspuns poate lua mai multe forme, de la contracția unui organism
unicelular la substanțe chimice externe, până la reacții complexe care implică toate simțurile
organismelor multicelulare. Un răspuns este adesea exprimat prin mișcare; de exemplu,
frunzele unei plante care se întorc spre soare (fototropism) și chimiotaxie.
7. Reproducere: capacitatea de a produce noi organisme individuale, fie asexuat dintr-un
singur organism părinte, fie sexual din două organisme părinte.
„Pentru a rezuma: Viața este un sistem fizico-chimic deschis care, prin schimbul
de energie și materie cu mediul și, datorită unui metabolism intern, este capabil să susțină, să crească,
să se reproducă și să se adapteze schimbărilor din mediu, atât pe termen scurt (fiziologic și adaptare
morfologică) cât și pe termen lung (evoluție).[42]”
  Unele proprietăți ale ființelor vii


Organizare. Florile au o morfologie ordonată distinct

 

Metabolism. Animalele își obțin energia din materialul organic din mediul lor
 

Adaptare. În timpul evoluției, populațiile se adaptează la mediu

 
 

Creștere și dezvoltare. Diviziunile celulare permit unui organism să crească

 

Reproducere. Se produc noi organisme individuale – „descendenți” – de la „părinte” sau părinții.

Viruși[modificare | modificare sursă]
Articole principale: Virus și Clasificarea virusurilor.

Adenovirus văzut la microscopul electronic

Nu există un consens cu privire la faptul dacă virusurile ar trebui considerate organisme vii.[43] Un
virus este o particulă submicroscopică, formată dintr-un material genetic înconjurat de un strat
proteic. Au fost descriși ca „organisme la marginea vieții”[44] deoarece posedă gene , evoluează prin
selecție naturală,[45][46] și se reproduc prin crearea mai multor copii ale lor prin auto-asamblare.
Totuși, virușii nu au un metabolism propriu și au nevoie de celule ale altor organisme pentru a se
replica. Auto-asamblarea virusului în celulele gazdă are implicații pentru studiul originii vieții,
deoarece poate susține ipoteza că viața ar fi putut începe ca molecule organice auto-asamblate.[47][48]
[49]

Biofizică[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Biofizică.
Pentru a reflecta fenomenele minime necesare, au fost propuse alte definiții biologice ale vieții,
[50]
 multe dintre acestea bazându-se pe sisteme chimice. Biofizicienii au observat că ființele vii
funcționează pe entropie negativă.[51][52] Mai detaliat, potrivit unor fizicieni precum John Bernal, Erwin
Schrödinger, Eugene Wigner și John Avery, viața este un membru al clasei de fenomene care sunt
sisteme deschise sau continue capabile să-și scadă entropia internă în detrimentul substanțelor sau
al energiei libere preluate din mediu și ulterior respinse într-o formă degradată.[53][54] Apariția și
popularitatea crescândă a biomimeticii sau biomimetriei (proiectarea și producția de materiale,
structuri și sisteme care sunt modelate pe entități și procese biologice) vor redefini probabil granița
dintre viața naturală și cea artificială.[55]

Origine[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Abiogeneză.

Stromatoliții prezintă trăsături texturale care indică originile biogene.

Vârsta Pământului este de aproximativ 4,54 miliarde ani.[56][57][58] Dovezile sugerează că viața pe

Pământ există de cel puțin 3,5 miliarde de ani,[59][60][61][62][63][64][65][66][67] cele mai vechi urme fizice ale
vieții datând de 3,7 miliarde de ani;[68][69][70] cu toate acestea, unele teorii, cum ar fi teoria Marelui
bombardament târziu, sugerează că viața pe Pământ ar fi putut începe chiar mai devreme, încă de
acum 4,1-4,4 miliarde de ani în urmă,[59][60][61][62][63] și chimia care duce la viață ar fi putut începe la
scurt timp după Big Bang, acum 13,8 miliarde de ani, într-o epocă în care Universul avea doar 10-17
milioane de ani.[71][72][73]
Se estimează că mai mult de 99% din toate speciile de forme de viață, care se ridică la peste cinci
miliarde de specii,[74] care au trăit vreodată pe Pământ, sunt extincte.[75][76]
Deși numărul speciilor de forme de viață catalogate de Pământ este cuprins între 1,2 și 2 milioane,
[77][78]
 numărul total de specii de pe planetă este incert. Estimările variază de la 8 milioane la 100 de
milioane,[77][78] cu un interval mai restrâns între 10 și 14 milioane,[77] dar poate ajunge până la 1 trilion
(din care doar o miime dintr-un procent sunt descrise) conform studiilor realizate în mai 2016. [79][80] În
iulie 2016, oamenii de știință au raportat identificarea unui set de 355 gene din Ultimul strămoș
comun universal (LUCA) al tuturor organismelor care trăiesc pe Pământ.[81]

Experimentul Miller-Urey
Sinteza moleculelor organice mici într-un amestec de gaze simple care este plasat într-un gradient termic prin
încălzirea (dreapta) și răcirea (stânga) amestecului în același timp, un amestec care este, de asemenea, supus
descărcărilor electrice.

Toate formele de viață cunoscute împărtășesc mecanisme moleculare fundamentale, reflectând

descendența lor comună; pe baza acestor observații, ipotezele privind originea vieții încearcă să
găsească un mecanism care să explice formarea unui strămoș comun universal, de la molecule
organice simple prin viața precelulară la protocoale și metabolism. Modelele au fost împărțite în
categorii „întâi-gene” și „întâi-metabolism”, dar o tendință recentă este apariția modelelor hibride
care combină ambele categorii.[82]
Nu există un consens științific actual cu privire la modul în care a apărut viața. Cu toate acestea,
cele mai multe modele științifice acceptate se bazează pe experimentul Miller-Urey și pe lucrarea lui
Sidney Fox, care arată că condițiile de pe Pământul primitiv au favorizat reacțiile chimice care
sintetizează aminoacizii și alți compuși organici din precursori anorganici,
[83]
 iar fosfolipidele formează spontan bistratul lipidic, structura de bază a unei membrane celulare.
Organismele vii sintetizează proteinele, care sunt polimeri ai aminoacizilor, folosind instrucțiuni
codificate de acidul dezoxiribonucleic (ADN). Sinteza proteinelor implică polimeri intermediari
ai acidului ribonucleic (ARN). O posibilitate pentru modul în care a început viața este că genele au
început mai întâi, urmate de proteine;[84] alternativa fiind că proteinele au apărut mai întâi și apoi
genele.[85] Cu toate acestea, deoarece genele și proteinele sunt necesare pentru producerea
celeilalte, problema de a lua în considerare care a apărut primul este ca cea a găinii sau a oului.
Majoritatea oamenilor de știință au adoptat ipoteza că, din această cauză, este puțin probabil ca
genele și proteinele să apară independent.[86]
Prin urmare, o posibilitate, sugerată mai întâi de Francis Crick,[87] este ca la început viață să se
bazeze pe ARN,[86] care are proprietățile ADN-ului de stocare a informațiilor și proprietățile catalitice
ale unor proteine. Aceasta se numește ipoteza lumii ARN și este susținută de observația că multe
dintre cele mai critice componente ale celulelor (cele care evoluează cel mai lent) sunt compuse în
mare parte sau în totalitate din ARN. De asemenea, mulți cofactori critici (adenozintrifosfat, Acetil-
CoA, nicotinamid adenin dinucleotid, etc.) sunt fie nucleotide, fie substanțe în mod clar legate de
acestea. Proprietățile catalitice ale ARN-ului nu fuseseră încă demonstrate când a fost propusă
prima dată ipoteza,[88] dar au fost confirmate de Thomas Cech în 1986.[89]

O reprezentare schematică a ipotezei lumii ARN

O problemă cu ipoteza lumii ARN este că sinteza ARN din precursori anorganici simpli este mai
dificilă decât pentru alte molecule organice. Un motiv pentru aceasta este că precursorii ARN sunt
foarte stabili și reacționează între ei foarte lent în condiții ambientale și s-a propus că organismele vii
au fost alcătuite din alte molecule înainte de ARN.[90] Sinteza cu succes a anumitor molecule de ARN
în condițiile care existau pe un Pământ timpuriu a fost realizată prin adăugarea de precursori
alternativi într-o ordine specificată cu precursorul fosfat prezent pe parcursul reacției.[91] Acest studiu
face ca ipoteza lumii ARN să fie mai plauzibilă.[92]
Compușii prebiotici ar putea avea origine extraterestră. Descoperirile NASA din 2011, pe baza
studiilor cu meteoriți găsiți pe Pământ, sugerează că componentele ADN și ARN
(adenină, guanină și molecule organice conexe) se pot forma în spațiul cosmic.[93][94][95][96]
În martie 2015, oamenii de știință NASA au raportat că, pentru prima dată, compuși
organici complexi ai ADN-ului și ARN-ului, inclusiv uracil, citozină și timină, s-au format în laborator
în condiții de spațiu cosmic, folosind substanțe chimice inițiale, cum ar fi pirimidina, găsite în
meteoriți. Potrivit oamenilor de știință, pirimidina, la fel ca hidrocarburile aromatice policiclice,
substanța chimică cea mai bogată în carbon găsită în Univers, s-ar fi putut forma în gigantele
roșii sau în praful interstelar și nori de gaze.[97]
Conform ipotezei panspermiei, viața microscopică – distribuită de meteoriți, asteroizi și alte corpuri
mici ale Sistemului Solar – poate exista în tot Universul.[98][99]

Condiții de mediu[modificare | modificare sursă]

Cianobacteriile au schimbat dramatic compoziția formelor de viață de pe Pământ, ducând aproape la

extincția organismelor anaerobe.

Diversitatea vieții pe Pământ este rezultatul interacțiunii dinamice dintre oportunitatea genetică,
capacitatea metabolică, provocările mediului[100] și simbioza.[101][102][103] În cea mai mare parte a
existenței sale, mediul locuibil al Pământului a fost dominat de microorganisme și supus
metabolismului și evoluției acestora. Inițial, se credea că viața a apărut pe Pământ în Cambrian, dar
descoperirile paleontologice au arătat că viața, microbii, trăiau deja în eonul Arhaic în urmă cu 3.800
de milioane de ani. Ca o consecință a acestor activități microbiene, mediul fizico-chimic de pe
Pământ s-a schimbat pe o scară de timp geologic, afectând astfel evoluției vieții ulterioare.[100] De
exemplu, eliberarea de oxigen molecular de către cianobacterii ca produs secundar al fotosintezei
au indus schimbări globale în mediul Pământului. Deoarece oxigenul era toxic pentru majoritatea
microorganismelor de pe Pământ la acea vreme, acest lucru a reprezentat noi provocări evolutive și,
în cele din urmă, a dus la formarea principalelor specii de animale și plante de pe Pământ. Această
interacțiune între organisme și mediul lor este o caracteristică inerentă a sistemelor vii.[100]

Biosferă[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Biosferă.
Biosfera este suma globală a tuturor ecosistemelor. Poate fi denumită și zona vieții de pe Pământ,
un sistem închis (în afară de radiația solară și cosmică și căldura din interiorul Pământului) și, în
mare măsură, se autoreglează.[104] Prin cea mai generală definiție biofiziologică, biosfera este
sistemul ecologic global care integrează toate ființele vii și relațiile lor, inclusiv interacțiunea lor cu
elemente ale litosferei, geosferei, hidrosferei și atmosferei.

O scenă de pe Pământ, care arată simultan litosfera (solul), hidrosfera (oceanul) și atmosfera (aerul)
Formele de viață trăiesc în toate părțile biosferei Pământului, inclusiv sol, izvoare termale, în roci
aflate la cel puțin 19 km adâncime sub pământ, cele mai adânci părți ale oceanului și cel puțin 64 km
înălțime în atmosferă.[105][106][107] În anumite condiții de testare, s-a observat că formele de viață
prosperă în aproape imponderabilitatea spațiului[108][109] și supraviețuiesc în vidul spațiului cosmic.[110]
[111]
 Formele de viață par să prospere în Groapa Marianelor, cel mai adânc punct din oceanele
Pământului.[112][113] Alți cercetători au raportat studii conexe că microbii marini se dezvoltă chiar și în
interiorul rocilor la o adâncime de 580 de metri sub fundul oceanic cu o adâncime de 2.590 m de
ocean în largul coastei nord-vestice a Statelor Unite,[112][114] precum și la 2.400 m sub fundul mării în
largul Japoniei.[115] În august 2014, oamenii de știință au confirmat existența formelor de viață care
trăiesc la 800 m sub gheața Antarcticii.[116][117] Potrivit unui cercetător, „Puteți găsi microbi peste tot –
sunt extrem de adaptabili la condiții și supraviețuiesc oriunde s-ar afla”.[112]
Se presupune că biosfera a evoluat, începând cu un proces de biopoeză (viață creată în mod
natural din materie non-vie, cum ar fi compuși organici simpli) sau biogeneză (viață creată din
materia vie), acum cel puțin 3,5 miliarde de ani.[118][119] Cele mai vechi dovezi ale vieții pe Pământ
includ grafit biogenic găsit în roci metasedimentare vechi de 3,7 miliarde de ani din
vestul Groenlandei [68] și fosile de covor microbian găsite în gresie veche de 3,48 miliarde de ani în
Australia de Vest.[69][70] Mai recent, în 2015, „rămășițe ale vieții biotice” au fost găsite în roci vechi de
4,1 miliarde de ani în Australia de Vest.[60][61] În 2017, s-a anunțat că au fost descoperite
microorganisme fosilizate (sau microfosile) în aerisirile hidrotermale din centura Nuvvuagittuq din
Quebec, Canada, care aveau o vechime de 4,28 miliarde de ani, cea mai veche înregistrare a vieții
de pe Pământ, sugerând „o apariție aproape instantanee a vieții” după formarea oceanelor în urmă
cu 4,4 miliarde de ani, și nu cu mult timp după formarea Pământului acum 4,54 miliarde de ani.[3][4][5]
[6]
 Potrivit biologului Stephen Blair Hedges, „Dacă viața ar fi apărut relativ repede pe Pământ ...
atunci ar putea fi obișnuită în Univers”.[60]

Clasificare[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Clasificare biologică.
Ierarhia clasificării biologice a celor opt ranguri taxonomice majore. Un domeniu conține unul sau mai multe
regnuri. Clasamentele intermediare minore nu sunt afișate.

Antichitate[modificare | modificare sursă]
Prima încercare cunoscută de clasificare a organismelor a fost efectuată de filosoful
grec Aristotel (384-322 î.Hr.), care a clasificat toate organismele vii cunoscute la acea vreme fie ca
plantă, fie ca animal, bazându-se în principal pe capacitatea lor de a se mișca. De asemenea, el a
distins animalele cu sânge de animalele fără sânge (sau cel puțin fără sânge roșu), care pot fi
comparate cu conceptele de vertebrate și respectiv nevertebrate și a împărțit animalele cu sânge în
cinci grupe: patrupede vivipare (mamifere), patrupede ovipare
(reptile și amfibieni), păsări, pești și balene
Animalele fără sânge au fost, de asemenea, împărțite în cinci
grupe: cefalopode, crustacee, insecte (care includeau păianjenii, scorpionii și centipedele, pe lângă
ceea ce definim astăzi ca insecte), animale fără carcasă exterioară (cum ar fi
majoritatea moluștelor și echinodermelor) și „zoofitele” (animale care seamănă cu plantele). Deși
activitatea lui Aristotel în zoologie nu a fost lipsită de erori, a fost cea mai măreață sinteză biologică
a vremii și a rămas autoritatea supremă timp de multe secole după moartea sa.[120]

Linnaeus[modificare | modificare sursă]
Explorarea Americii a dezvăluit un număr mare de plante și animale noi care aveau nevoie de
descrieri și clasificare. În ultima parte a secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, a
început studiul atent al animalelor și a fost extins treptat până când a format un corp suficient de
cunoștințe pentru a servi ca bază anatomică pentru clasificare.
La sfârșitul anilor 1740, Carl Linnaeus a introdus sistemul de nomenclatură binomială pentru
clasificarea speciilor. Linnaeus a introdus noi termeni descriptivi definind cu precizie semnificația lor.
[121]
 Clasificarea linneană are opt niveluri: domeniu, regn, filum, clasă, ordin, familie, gen și specie.
Ciupercile au fost tratate inițial ca plante. Pentru o perioadă scurtă, Linnaeus le clasificase în taxonul
Vermes din Animalia, dar mai târziu le-a plasat înapoi în Plantae. Problema a fost rezolvată de
ecologistul american Robert Whittaker, când a dat cipuercilor propriul lor regn în sistemul său de
cinci regnuri. Istoria evolutivă arată că ciupercile sunt mai strâns legate de animale decât de
plante. [122]
Pe măsură ce noile descoperiri au permis studiul detaliat al celulelor și microorganismelor s-au creat
domeniile de biologie celulară și microbiologie. Aceste noi organisme au fost inițial descrise separat
în protozoare ca animale și talofite ca plante dar au fost unite de naturalistul german Ernst
Haeckel în regnul Protista. Mai târziu, procariotele au fost împărțite în regnul Monera, care în cele
din urmă va fi împărțit în două grupuri separate: Bacteria și Archaea. Acest lucru a dus la sistemul
celor șase regnuri și, în cele din urmă, la actualul sistem cu trei domenii, care se bazează pe relații
evolutive.[123] Cu toate acestea, clasificarea eucariotelor, în special a protistelor, este încă
controversată.[124]
Pe măsură ce microbiologia, biologia moleculară și virologia s-au dezvoltat, au fost descoperiți
agenți de reproducere necelulari, cum ar fi viruși și viroizi. Faptul că acestea sunt considerate vii a
fost o chestiune de dezbatere; virușilor le lipsesc caracteristicile vieții, cum ar fi membranele
celulare, metabolismul și capacitatea de a crește sau de a răspunde la mediul lor. Virușii pot fi încă
clasificați în „specii” pe baza biologiei și geneticii lor, dar multe aspecte ale unei astfel de clasificări
rămân controversate.[125]
În mai 2016, oamenii de știință au raportat că se estimează că 1 trilion de specii se află pe Pământ
în prezent, fiind descrise doar o miime dintr-un procent.[79]
Sistemul Linnaean original a fost modificat în timp după cum urmează:

Woese et Cavalier- Cavalier-

Linnaeus Haeckel Chatton Copeland Whittaker
al. Smith Smith
1735[126] 1866[127] 1925[128] 1938[129] 1969[130]
1990[123] 1998[131] 2015[132]
3 2 domenii, 6 2 domenii, 7
2 regnuri 2 domenii 4 regnuri 5 regnuri 3 domenii
regnuri regnuri regnuri
Bacteria Bacteria
Prokaryota Monera Monera Bacteria
Archaea Archaea
(netratat) Protista
Protozoa Protozoa
Protista Protista
Chromista Chromista
Vegetabili Eukaryota Plantae Eucarya Plantae Plantae
Plantae Plantae
a Fungi Fungi Fungi
Animalia Animalia Animalia Animalia Animalia Animalia
Articol principal: Regn (biologie)#Rezumat.

Moarte[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Moarte.

Cadavrele de animale sunt reciclate de ecosistem, oferind energie și substanțe nutritive creaturilor vii.

Moartea este încetarea permanentă a tuturor funcțiilor vitale sau a proceselor de viață dintr-un
organism sau celulă.[133][134] Poate apărea ca urmare a unui accident, afecțiuni medicale, interacțiune
biologică, malnutriție, otrăvire, senescență sau sinucidere. După moarte, rămășițele unui organism
reintră în ciclul biogeochimic. Organismele pot fi consumate de un prădător sau de un colector și
restul de material organic poate fi apoi descompus în continuare de detritivore, organisme care
reciclează detritus, returnându-l în mediu pentru reutilizare în lanțul alimentar.
Una dintre provocările în definirea morții constă în a o deosebi de viață. Moartea pare să se refere
fie la momentul în care se termină viața, fie când începe starea care urmează vieții.[134] Cu toate
acestea, determinarea momentului în care a avut loc moartea este dificilă, întrucât funcția de
încetare a vieții nu este adesea simultană printre sistemele de organe.[135] O astfel de determinare
necesită, așadar, trasarea unor linii conceptuale între viață și moarte. Acest lucru este problematic,
totuși, deoarece există un consens mic cu privire la modul de definire a vieții. Natura morții a fost de
milenii o preocupare centrală a tradițiilor religioase ale lumii și a cercetării filosofice. Multe religii
mențin credința în viața de apoi sau reîncarnare pentru suflet sau învierea trupului la o dată
ulterioară.

Extincție[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Extincție.
Extincția este procesul prin care un grup de taxoni sau specii se stinge, reducând biodiversitatea.
[136]
 Momentul dispariției este considerat, în general, moartea ultimului individ din specia respectivă.
Deoarece gama potențială a unei specii poate fi foarte mare, determinarea acestui moment este
dificilă și se face de obicei retrospectiv după o perioadă de absență aparentă. Speciile devin extincte
atunci când nu mai sunt capabile să supraviețuiască în schimbarea habitatului sau împotriva
concurenței superioare. În istoria Pământului, peste 99% din toate speciile care au trăit vreodată
sunt extincte;[137][74][75][76] cu toate acestea, extincțiile în masă s-ar putea să fi accelerat evoluția oferind
oportunități pentru diversificarea noilor grupuri de organisme.[138]

Fosile[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Fosilă.
Fosilele sunt rămășițele sau urmele prezervate de la animale, plante și alte organisme din trecutul
îndepărtat. Totalitatea fosilelor, atât descoperite, cât și nedescoperite, și plasarea lor în formațiuni de
roci care conțin fosile și straturi sedimentare sunt cunoscute sub numele de registru fosil. Un
specimen conservat se numește fosilă dacă este mai vechi decât data arbitrară de acum 10.000 de
ani.[139] Prin urmare, fosilele au vârste cuprinse între începutul Holocenului (cele mai tinere) și
eonul Arhaic (cele mai vechi), cu o vechime de până la 3,4 miliarde de ani.[140][141]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Astrobiologie
 Biosferă
 Cronologia istoriei evolutive a vieții
 Cronobiologie
 Evoluție
 Extremofile
 Filogenie
 Istoria vieții
 Metabolism aerob
 Metabolism anaerob
 Moarte (mitologie)
 Moarte
 Natură
 Organism aerob
 Organism anaerob
 Pomul vieții
 Taxonomie (biologie)
 Viață extraterestră

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Schulze-Makuch, Dirk; Dohm, James M.; Fairén, Alberto G.; Baker, Victor R.; Fink, Wolfgang;
Strom, Robert G. (decembrie 2005).  „Venus, Mars, and the Ices on Mercury and the Moon:
 Astrobiological Implications and Proposed Mission Designs”. Astrobiology.  5 (6): 778–
95. Bibcode:2005AsBio...5..778S. doi:10.1089/ast.2005.5.778. PMID 16379531. Arhivat
din original la  31 martie 2021. Accesat în  13 decembrie 2019.
2. ^ N., Campbell (2017). „Chapter 1: Biology and Its Themes”.  Biology: A Global Approach, 11th
edition (în engleză). Pearson Education.  ISBN  978-1-292-17043-5.
3. ^ a b Dodd, Matthew S.; Papineau, Dominic; Grenne, Tor; Slack, John F.; Rittner, Martin; Pirajno,
Franco; O'Neil, Jonathan; Little, Crispin T.S. (1 martie 2017).  „Evidence for early life in Earth's oldest
hydrothermal vent precipitates”. Nature. 543 (7643): 60–
64. Bibcode:2017Natur.543...60D. doi:10.1038/nature21377  .  PMID  28252057. Arhivat
din original la  8 septembrie 2017. Accesat în  2 martie 2017.
4. ^ a b Zimmer, Carl (1 martie 2017). „Scientists Say Canadian Bacteria Fossils May Be Earth's
Oldest”. The New York Times. Arhivat din original la  2 martie 2017. Accesat în  2 martie 2017.
5. ^ a b Ghosh, Pallab (1 martie 2017). „Earliest evidence of life on Earth 'found”. BBC News. Arhivat
din original la  2 martie 2017. Accesat în  2 martie 2017.
6. ^ a b Dunham, Will (1 martie 2017). „Canadian bacteria-like fossils called oldest evidence of
life”.  Reuters. Arhivat din original la  2 martie 2017. Accesat în  1 martie 2017.
7. ^ Tyrell, Kelly April (18 decembrie 2017). „Oldest fossils ever found show life on Earth began before
3.5 billion years ago”. University of Wisconsin–Madison. Arhivat din original la  31 martie 2021.
Accesat în  18 decembrie 2017.
8. ^ Schopf, J. William; Kitajima, Kouki; Spicuzza, Michael J.; Kudryavtsev, Anatolly B.; Valley, John W.
(2018). „SIMS analyses of the oldest known assemblage of microfossils document their taxon-
correlated carbon isotope compositions”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the
United States of America.  115  (1): 53–
58. Bibcode:2018PNAS..115...53S.  doi:10.1073/pnas.1718063115.  PMC 5776830  .  PMID  2925505
3.
9. ^
o Copley, Shelley D.; Smith, Eric; Morowitz, Harold J. (decembrie 2007). „The origin of the RNA
world: Co-evolution of genes and metabolism”  (PDF).  Bioorganic Chemistry.  35  (6): 430–
443. doi:10.1016/j.bioorg.2007.08.001.  PMID  17897696. Arhivat din original  (PDF) la  5
septembrie 2013. Accesat în 8 iunie 2015.  The proposal that life on Earth arose from an RNA
world is widely accepted.
o Orgel, Leslie E. (aprilie 2003). „Some consequences of the RNA world hypothesis”.  Origins of
Life and Evolution of the Biosphere. 33 (2): 211–
218. Bibcode:2003OLEB...33..211O. doi:10.1023/A:1024616317965. PMID 12967268.  It now
seems very likely that our familiar DNA/RNA/protein world was preceded by an RNA world...
o Robertson & Joyce 2012. : "There is now strong evidence indicating that an RNA World did
indeed exist before DNA- and protein-based life."
o Neveu, Marc; Kim, Hyo-Joong; Benner, Steven A. (22 aprilie 2013). „The 'Strong' RNA World
Hypothesis: Fifty Years Old”. Astrobiology.  13  (4): 391–
403. Bibcode:2013AsBio..13..391N. doi:10.1089/ast.2012.0868.  PMID  23551238. [The RNA
world's existence] has broad support within the community today.
10. ^ Robertson, Michael P.; Joyce, Gerald F. (mai 2012).  „The origins of the RNA world”.  Cold Spring
Harbor Perspectives in Biology.  4 (5): a003608. doi:10.1101/cshperspect.a003608. PMC  3331698 
.  PMID  20739415.
11. ^ Cech, Thomas R. (iulie 2012). „The RNA Worlds in Context”. Cold Spring Harbor Perspectives in
Biology. 4  (7): a006742.  doi:10.1101/cshperspect.a006742.  PMC 3385955  .  PMID  21441585.
12. ^ Ehrenfreund, Pascale; Cami, Jan (decembrie 2010).  „Cosmic carbon chemistry: from the interstellar
medium to the early Earth”. Cold Spring Harbor Perspectives in Biology.  2 (12):
a002097.  doi:10.1101/cshperspect.a002097.  PMC 2982172  .  PMID  20554702.
13. ^ Perkins, Sid (8 aprilie 2015).  „Organic molecules found circling nearby
star”.  Science.  doi:10.1126/science.aab2455. Accesat în 2 iunie 2015.
14. ^ King, Anthony (14 aprilie 2015). „Chemicals formed on meteorites may have started life on
Earth”.  Chemistry World (News). London: Royal Society of Chemistry. Arhivat din original la  17
aprilie 2015. Accesat în  17 aprilie 2015.
15. ^ Saladino, Raffaele; Carota, Eleonora; Botta, Giorgia; et al. (13 aprilie 2015).  „Meteorite-catalyzed
syntheses of nucleosides and of other prebiotic compounds from formamide under proton
irradiation”.  Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of
America. 112 (21): E2746–
E2755. Bibcode:2015PNAS..112E2746S.  doi:10.1073/pnas.1422225112.  PMC 4450408  .  PMID  25
870268.
16. ^ „2.2: The Basic Structural and Functional Unit of Life: The Cell”. LibreTexts.  2 iunie 2019. Arhivat
din original la  29 martie 2020. Accesat în  29 martie 2020.
17. ^ Bose, Debopriya (14 mai 2019).  „Six Main Cell Functions”. Leaf Group Ltd./Leaf Group Media.
Arhivat din original la  29 martie 2020. Accesat în  29 martie 2020.
18. ^ Tsokolov, Serhiy A. (mai 2009). „Why Is the Definition of Life So Elusive? Epistemological
Considerations”. Astrobiology.  9 (4): 401–
12. Bibcode:2009AsBio...9..401T. doi:10.1089/ast.2007.0201.  PMID  19519215.
19. ^ Emmeche, Claus (1997). „Defining Life, Explaining Emergence”. Niels Bohr Institute. Arhivat
din original la  14 martie 2012. Accesat în  25 mai 2012.
20. ^ a b McKay, Chris P. (14 septembrie 2004). „What Is Life—and How Do We Search for It in Other
Worlds?”.  PLOS Biology. 2  (9): 302. doi:10.1371/journal.pbio.0020302. PMC  516796 
.  PMID  15367939.
21. ^ Mautner, Michael N. (1997).  „Directed panspermia. 3. Strategies and motivation for seeding star-
forming clouds”  (PDF). Journal of the British Interplanetary Society.  50: 93–
102. Bibcode:1997JBIS...50...93M. Arhivat din original  (PDF) la  2 noiembrie 2012.
22. ^ Mautner, Michael N. (2000).  Seeding the Universe with Life: Securing Our Cosmological
Future  (PDF). Washington D.C.  ISBN  978-0-476-00330-9. Arhivat din original  (PDF) la  2 noiembrie
2012.
23. ^ McKay, Chris (18 septembrie 2014). „What is life? It's a Tricky, Often Confusing
Question”.  Astrobiology Magazine.
24. ^ Nealson, K.H.; Conrad, P.G. (decembrie 1999). „Life: past, present and future”. Philosophical
Transactions of the Royal Society of London B.  354  (1392): 1923–
39. doi:10.1098/rstb.1999.0532.  PMC 1692713  .  PMID  10670014. Arhivat din original la  3 ianuarie
2016.
25. ^ Mautner, Michael N. (2009).  „Life-centered ethics, and the human future in
space”  (PDF).  Bioethics. 23 (8): 433–40. doi:10.1111/j.1467-8519.2008.00688.x.  PMID  19077128.
Arhivat din original  (PDF) la  2 noiembrie 2012.
26. ^ Jeuken M (1975). „The biological and philosophical defitions of life”. Acta Biotheoretica. 24 (1–2):
14–21.  doi:10.1007/BF01556737. PMID 811024.
27. ^ Capron AM (1978). „Legal definition of death”. Annals of the New York Academy of
Sciences. 315 (1): 349–62. Bibcode:1978NYASA.315..349C. doi:10.1111/j.1749-
6632.1978.tb50352.x.  PMID  284746.
28. ^ Trifonov, Edward N. (17 martie 2011).  „Vocabulary of Definitions of Life Suggests a
Definition”. Journal of Biomolecuoar Structure and Dynamics.  29  (2): 259–
266. doi:10.1080/073911011010524992  . PMID 21875147. Arhivat din  original  la 3 februarie 2021.
Accesat în  15 decembrie 2020.
29. ^ Voytek, Mary a. (6 martie 2021).  „About Life Detection”.  NASA. Arhivat din original la  18 martie
2021. Accesat în 8 martie 2021.
30. ^ Marshall, Michael (14 decembrie 2020). „He may have found the key to the origins of life. So why
have so few heard of him? - Hungarian biologist Tibor Gánti is an obscure figure. Now, more than a
decade after his death, his ideas about how life began are finally coming to fruition”.  National
Geographic Society. Arhivat din  original  la 16 februarie 2021. Accesat în 8 martie 2021.
31. ^ Mullen, Lesle (1 august 2013). „Defining Life: Q&A with Scientist Gerald Joyce”. Space.com. Arhivat
din original la  19 ianuarie 2021. Accesat în  8 martie 2021.
32. ^ Zimmer, Carl (26 februarie 2021). „The Secret Life of a Coronavirus - An oily, 100-nanometer-wide
bubble of genes has killed more than two million people and reshaped the world. Scientists don't quite
know what to make of it”. Arhivat din original la  8 martie 2021. Accesat în  8 martie 2021.
33. ^ Luttermoser, Donald G. (2012). „ASTR-1020: Astronomy II Course Lecture Notes Section
XII”  (PDF).  East Tennessee State University. Arhivat din original  (PDF) la  7 iulie 2017. Accesat în  8
martie 2021.
34. ^ Luttermoser, Donald G. (2012). „Physics 2028: Great Ideas in Science: The Exobiology
Module”  (PDF). East Tennessee State University. Arhivat din  original  (PDF)  la 12 aprilie 2016. Accesat
în  8 martie 2021.
35. ^ Luttermoser, Donald G. (2012). „Lecture Notes for ASTR 1020 - Astronomy II with Luttermoser at
East Tennessee (ETSU)”.  East Tennessee State University. Arhivat din original la  2 mai 2012.
Accesat în  8 martie 2021.
36. ^ Koshland, Jr., Daniel E. (22 martie 2002). „The Seven Pillars of Life”.  Science.  295  (5563): 2215–
16. doi:10.1126/science.1068489  . PMID 11910092.
37. ^ „life”. The American Heritage Dictionary of the English Language  (ed. 4th). Houghton
Mifflin.  2006. ISBN 978-0-618-70173-5.
38. ^ „Life”. Merriam-Webster Dictionary. Arhivat din  original  la 10 noiembrie 2016. Accesat în 12
noiembrie 2016.
39. ^ „Habitability and Biology: What are the Properties of Life?”.  Phoenix Mars Mission. The University of
Arizona. Arhivat din original la  16 aprilie 2014. Accesat în  6 iunie 2013.
40. ^ Trifonov, Edward N. (2012). „Definition of Life: Navigation through Uncertainties”  (PDF). Journal of
Biomolecular Structure & Dynamics.  29  (4): 647–50.  doi:10.1080/073911012010525017. ISSN 0739-
1102. PMID 22208269. Arhivat din  original  (PDF)  la 27 ianuarie 2012. Accesat în 12 ianuarie 2012.
41. ^ Zimmer, Carl (11 ianuarie 2012). „Can scientists define 'life' ... using just three words?”. NBC News.
Arhivat din original la  14 aprilie 2016. Accesat în  12 noiembrie 2016.
42. ^ De Jaeger, Geert.  Beginselen van de celbiologie en genetica, curs 2010. Universiteit van Gent,.
43. ^ Forterre, P. (2010). „Defining Life: The Virus Viewpoint”. Orig Life Evol Biosph. 40: 151–
160. doi:10.1007/s11084-010-9194-1.
44. ^ Rybicki, EP (1990). „The classification of organisms at the edge of life, or problems with virus
systematics”.  S Afr J Sci. 86: 182–86.
45. ^ Holmes, E.C. (octombrie 2007).  „Viral evolution in the genomic age”. PLOS Biol. 5  (10):
e278. doi:10.1371/journal.pbio.0050278. PMC  1994994  . PMID 17914905.
46. ^ Forterre, Patrick (3 martie 2010).  „Defining Life: The Virus Viewpoint”.  Orig Life Evol Biosph.  40  (2):
151–60.  Bibcode:2010OLEB...40..151F.  doi:10.1007/s11084-010-9194-1. PMC  2837877 
.  PMID  20198436.
47. ^ Koonin, E.V.; Senkevich, T.G.; Dolja, V.V. (2006). „The ancient Virus World and evolution of
cells”. Biology Direct. 1: 29.  doi:10.1186/1745-6150-1-29. PMC  1594570  . PMID 16984643.
48. ^ Rybicki, Ed (noiembrie 1997). „Origins of Viruses”. Arhivat din original la  9 mai 2009. Accesat în  12
aprilie 2009.
49. ^ „Giant Viruses Shake Up Tree of Life”.  Astrobiology Magazine.  15 septembrie 2012. Arhivat
din original la  17 septembrie 2012. Accesat în  13 noiembrie 2016.
50. ^ Popa, Radu (martie 2004).  Between Necessity and Probability: Searching for the Definition and
Origin of Life (Advances in Astrobiology and Biogeophysics) . Springer Science+Business
Media. ISBN 978-3-540-20490-9.
51. ^ Schrödinger, Erwin (1944). What is Life?. Cambridge University Press.  ISBN  978-0-521-42708-1.
52. ^ Margulis, Lynn; Sagan, Dorion (1995).  What is Life?. University of California Press. ISBN 978-0-
520-22021-8.
53. ^ Lovelock, James (2000). Gaia – a New Look at Life on Earth. Oxford University Press.  ISBN  978-0-
19-286218-1.
54. ^ Avery, John (2003). Information Theory and Evolution. World Scientific. ISBN 978-981-238-399-0.
55. ^ Nosonovsky, Michael (iulie 2018). „Cultural implications of biomimetics: changing the perception of
living and non-living”.  Applied Bionics and Biomechanics.  2 (4): 230–6.
56. ^ „Age of the Earth”. U.S. Geological Survey.  1997. Arhivat din original la  23 decembrie 2005.
Accesat în  10 ianuarie 2006.
57. ^ Dalrymple, G. Brent (2001). „The age of the Earth in the twentieth century: a problem (mostly)
solved”.  Special Publications, Geological Society of London. 190 (1): 205–
21. Bibcode:2001GSLSP.190..205D. doi:10.1144/GSL.SP.2001.190.01.14.
58. ^ Manhesa, Gérard; Allègre, Claude J.; Dupréa, Bernard; Hamelin, Bruno (1980). „Lead isotope study
of basic-ultrabasic layered complexes: Speculations about the age of the earth and primitive mantle
characteristics”.  Earth and Planetary Science Letters.  47  (3): 370–
82. Bibcode:1980E&PSL..47..370M.  doi:10.1016/0012-821X(80)90024-2.
59. ^ a b Tenenbaum, David (14 octombrie 2002). „When Did Life on Earth Begin? Ask a
Rock”.  Astrobiology Magazine. Arhivat din original la  20 mai 2013. Accesat în  13 aprilie 2014.
60. ^ a b c d Borenstein, Seth (19 octombrie 2015).  „Hints of life on what was thought to be desolate early
Earth”.  Associated Press. Arhivat din  original  la 6 aprilie 2019. Accesat în  9 octombrie 2018.
61. ^ a b c Bell, Elizabeth A.; Boehnike, Patrick; Harrison, T. Mark; et al. (19 octombrie 2015). „Potentially
biogenic carbon preserved in a 4.1 billion-year-old zircon”  (PDF). Proc. Natl. Acad. Sci.
U.S.A.  112  (47): 14518–
21. Bibcode:2015PNAS..11214518B. doi:10.1073/pnas.1517557112. ISSN 1091-6490.  PMC 46643
51  .  PMID  26483481. Arhivat din original  (PDF) la  6 noiembrie 2015. Accesat în  20 octombrie
2015. Early edition, published online before print.
62. ^ a b Courtland, Rachel (2 iulie 2008).  „Did newborn Earth harbour life?”.  New Scientist. Arhivat
din original la  14 noiembrie 2016. Accesat în  14 noiembrie 2016.
63. ^ a b Steenhuysen, Julie (20 mai 2009). „Study turns back clock on origins of life on Earth”.  Reuters.
Arhivat din original la  14 noiembrie 2016. Accesat în  14 noiembrie 2016.
64. ^ Schopf, J. William; Kudryavtsev, Anatoliy B; Czaja, Andrew D; Tripathi, Abhishek B (2007).
„Evidence of Archean life: Stromatolites and microfossils”. Precambrian Research.  158  (3–4):
141. Bibcode:2007PreR..158..141S. doi:10.1016/j.precamres.2007.04.009.
65. ^ Schopf, JW (iunie 2006).  „Fossil evidence of Archaean life”. Philos. Trans. R. Soc. Lond. B Biol.
Sci.  361  (1470): 869–85. doi:10.1098/rstb.2006.1834.  PMC 1578735  .  PMID  16754604.
66. ^ Hamilton Raven, Peter; Brooks Johnson, George (2002). Biology . McGraw-Hill Education.
p.  68. ISBN 978-0-07-112261-0. Accesat în  7 iulie 2013.
67. ^ Milsom, Clare; Rigby, Sue (2009).  Fossils at a Glance (ed. 2nd). John Wiley & Sons.
p.  134. ISBN 978-1-4051-9336-8. Arhivat din  original  la 4 septembrie 2016.
68. ^ a b Ohtomo, Yoko; Kakegawa, Takeshi; Ishida, Akizumi; Nagase, Toshiro; Rosing, Minik T. (8
decembrie 2013). „Evidence for biogenic graphite in early Archaean Isua metasedimentary
rocks”. Nature Geoscience. 7  (1): 25–28.  Bibcode:2014NatGe...7...25O.  doi:10.1038/ngeo2025.
69. ^ a b Borenstein, Seth (13 noiembrie 2013).  „Oldest fossil found: Meet your microbial mom”.
Associated Press. Arhivat din  original  la 29 iunie 2015.
70. ^ a b Noffke, Nora; Christian, Daniel; Wacey, David; Hazen, Robert M. (8 noiembrie 2013).  „Microbially
Induced Sedimentary Structures Recording an Ancient Ecosystem in the ca. 3.48 Billion-Year-Old
Dresser Formation, Pilbara, Western Australia”. Astrobiology.  13  (12): 1103–
24. Bibcode:2013AsBio..13.1103N.  doi:10.1089/ast.2013.1030. PMC  3870916  . PMID 24205812.
71. ^ Loeb, Abraham (octombrie 2014). „The Habitable Epoch of the Early Universe”.  International
Journal of Astrobiology. 13 (4): 337–39. arXiv:1312.0613 
.  Bibcode:2014IJAsB..13..337L.  CiteSeerX 10.1.1.680.4009  .  doi:10.1017/S1473550414000196.
72. ^ Loeb, Abraham (2 decembrie 2013). „The Habitable Epoch of the Early Universe”. International
Journal of Astrobiology. 13 (4): 337–39. arXiv:1312.0613 
.  Bibcode:2014IJAsB..13..337L.  CiteSeerX 10.1.1.748.4820  .  doi:10.1017/S1473550414000196.
73. ^ Dreifus, Claudia (2 decembrie 2014).  „Much-Discussed Views That Go Way Back  – Avi Loeb
Ponders the Early Universe, Nature and Life”. The New York Times. Arhivat din original la  3
decembrie 2014. Accesat în 3 decembrie 2014.
74. ^ a b Kunin, W.E.; Gaston, Kevin, ed. (31 decembrie 1996).  The Biology of Rarity: Causes and
consequences of rare—common differences. ISBN 978-0-412-63380-5. Arhivat din  original  la 5
septembrie 2015. Accesat în 26 mai 2015.
75. ^ a b Stearns, Beverly Peterson; Stearns, S.C.; Stearns, Stephen C. (2000).  Watching, from the Edge
of Extinction. Yale University Press. p. preface x. ISBN 978-0-300-08469-6. Arhivat din  original  la 17
iulie 2017. Accesat în 30 mai 2017.
76. ^ a b Novacek, Michael J. (8 noiembrie 2014).  „Prehistory's Brilliant Future”. The New York Times.
Arhivat din original la  29 decembrie 2014. Accesat în 25 decembrie 2014.
77. ^ a b c G. Miller; Scott Spoolman (2012).  Environmental Science – Biodiversity Is a Crucial Part of the
Earth's Natural Capital. Cengage Learning. p. 62.  ISBN  978-1-133-70787-5. Arhivat din original la  18
martie 2015. Accesat în 27 decembrie 2014.  We do not know how many species there are on the
earth. Estimates range from 8 million to 100 million. The best guess is that there are 10–14 million
species. So far, biologists have identified almost 2 million species.
78. ^ a b Mora, C.; Tittensor, D.P.; Adl, S.; Simpson, A.G.; Worm, B. (23 august 2011).  „How many species
are there on Earth and in the ocean?”. PLOS Biology.  9 (8):
e1001127. doi:10.1371/journal.pbio.1001127. PMC  3160336  . PMID 21886479.  In spite of 250
years of taxonomic classification and over 1.2 million species already catalogued in a central
database, our results suggest that some 86% of existing species on Earth and 91% of species in the
ocean still await description.
79. ^ a b Staff (2 mai 2016).  „Researchers find that Earth may be home to 1 trillion species”.  National
Science Foundation. Arhivat din  original  la 4 mai 2016. Accesat în 6 mai 2016.
80. ^ Pappas, Stephanie (5 mai 2016). „There Might Be 1 Trillion Species on Earth”. LiveScience. Arhivat
din original la  7 iunie 2017. Accesat în 7 iunie 2017.
81. ^ Wade, Nicholas (25 iulie 2016). „Meet Luca, the Ancestor of All Living Things”. The New York
Times. Arhivat din original la  28 iulie 2016. Accesat în 25 iulie 2016.
82. ^ Coveney, Peter V.; Fowler, Philip W. (2005). „Modelling biological complexity: a physical scientist's
perspective”. Journal of the Royal Society Interface. 2  (4): 267–
80. doi:10.1098/rsif.2005.0045.  PMC 1578273  .  PMID  16849185.
83. ^ „Habitability and Biology: What are the Properties of Life?”.  Phoenix Mars Mission. The University of
Arizona. Arhivat din original la  17 aprilie 2014. Accesat în  6 iunie 2013.
84. ^ Senapathy, Periannan (1994).  Independent birth of organisms. Madison, Wisconsin: Genome
Press.  ISBN  978-0-9641304-0-1. Arhivat din original la  5 septembrie 2016.
85. ^ Eigen, Manfred; Winkler, Ruthild (1992). Steps towards life: a perspective on evolution (German
edition, 1987). Oxford University Press. p. 31.  ISBN  978-0-19-854751-8. Arhivat din original la  31
martie 2021. Accesat în 25 august 2020.
86. ^ a b Barazesh, Solmaz (13 mai 2009). „How RNA Got Started: Scientists Look for the Origins of
Life”.  U.S. News & World Report. Arhivat din original la  23 august 2016. Accesat în  14 noiembrie
2016.
87. ^ Watson, James D. (1993). Gesteland, R. F.; Atkins, J.F., ed.  Prologue: early speculations and facts
about RNA templates.  The RNA World. Cold Spring Harbor, New York: Cold Spring Harbor
Laboratory Press. pp.  xv–xxiii.
88. ^ Gilbert, Walter (20 februarie 1986). „Origin of life: The RNA world”. Nature. 319 (618):
618. Bibcode:1986Natur.319..618G. doi:10.1038/319618a0  .
89. ^ Cech, Thomas R. (1986).  „A model for the RNA-catalyzed replication of RNA”. Proceedings of the
National Academy of Sciences USA.  83  (12): 4360–
63. Bibcode:1986PNAS...83.4360C. doi:10.1073/pnas.83.12.4360.  PMC 323732  .  PMID  2424025.
90. ^ Cech, T.R. (2011).  „The RNA Worlds in Context”.  Cold Spring Harb Perspect Biol. 4  (7):
a006742.  doi:10.1101/cshperspect.a006742.  PMC 3385955  .  PMID  21441585.
91. ^ Powner, Matthew W.; Gerland, Béatrice; Sutherland, John D. (14 mai 2009). „Synthesis of activated
pyrimidine ribonucleotides in prebiotically plausible conditions”.  Nature.  459  (7244): 239–
42. Bibcode:2009Natur.459..239P.  doi:10.1038/nature08013.  PMID  19444213.
92. ^ Szostak, Jack W. (14 mai 2009). „Origins of life: Systems chemistry on early
Earth”. Nature. 459 (7244): 171–72.  Bibcode:2009Natur.459..171S. doi:10.1038/459171a 
.  PMID  19444196.
93. ^ Callahan; Smith, K.E.; Cleaves, H.J.; Ruzica, J.; Stern, J.C.; Glavin, D.P.; House, C.H.; Dworkin,
J.P. (11 august 2011). „Carbonaceous meteorites contain a wide range of extraterrestrial
nucleobases”.  PNAS. 108 (34): 13995–
98. Bibcode:2011PNAS..10813995C. doi:10.1073/pnas.1106493108. PMC  3161613  . PMID 21836
052.
94. ^ Steigerwald, John (8 august 2011).  „NASA Researchers: DNA Building Blocks Can Be Made in
Space”.  NASA. Arhivat din original la  23 iunie 2015. Accesat în 10 august 2011.
95. ^ „DNA Building Blocks Can Be Made in Space, NASA Evidence Suggests”.  ScienceDaily.  9 august
2011. Arhivat din original la  5 septembrie 2011. Accesat în  9 august 2011.
96. ^ Gallori, Enzo (noiembrie 2010). „Astrochemistry and the origin of genetic material”.  Rendiconti
Lincei.  22  (2): 113–18.  doi:10.1007/s12210-011-0118-4.
97. ^ Marlaire, Ruth (3 martie 2015). „NASA Ames Reproduces the Building Blocks of Life in
Laboratory”.  NASA. Arhivat din original la  5 martie 2015. Accesat în  5 martie 2015.
98. ^ Rampelotto, P.H. (2010). „Panspermia: A Promising Field Of Research”  (PDF). Arhivat
din original  (PDF) la  27 martie 2016. Accesat în  3 decembrie 2014.
99. ^ Reuell, Peter (8 iulie 2019).  „Harvard study suggests asteroids might play key role in spreading
life”.  Harvard Gazette (în engleză). Arhivat din original la  25 aprilie 2020. Accesat în  16 septembrie
2019.
100. ^ a b c Rothschild, Lynn (septembrie 2003).  „Understand the evolutionary mechanisms and
environmental limits of life”. NASA. Arhivat din  original  la 29 martie 2012. Accesat în 13 iulie 2009.
101. ^ King, G.A.M. (aprilie 1977). „Symbiosis and the origin of life”.  Origins of Life and Evolution
of Biospheres.  8 (1): 39–53. Bibcode:1977OrLi....8...39K.  doi:10.1007/BF00930938. PMID 896191.
102. ^ Margulis, Lynn (2001).  The Symbiotic Planet: A New Look at Evolution. London, England:
Orion Books Ltd.  ISBN  978-0-7538-0785-9.
103. ^ Douglas J. Futuyma; Janis Antonovics (1992). Oxford surveys in evolutionary biology:
Symbiosis in evolution.  8. London, England: Oxford University Press. pp. 347–74. ISBN 978-0-19-
507623-3.
104. ^ „Browse online books, journals, magazines and newspapers by topic or by publication |
Online Research Library: Questia”. The Columbia Encyclopedia, Sixth Edition. Columbia University
Press.  2004. Arhivat din original la  27 octombrie 2011. Accesat în  12 noiembrie 2010.
105. ^ University of Georgia (25 august 1998).  „First-Ever Scientific Estimate Of Total Bacteria On
Earth Shows Far Greater Numbers Than Ever Known Before”. Science Daily. Arhivat
din original la  10 noiembrie 2014. Accesat în  10 noiembrie 2014.
106. ^ Hadhazy, Adam (12 ianuarie 2015). „Life Might Thrive a Dozen Miles Beneath Earth's
Surface”.  Astrobiology Magazine. Arhivat din original la  12 martie 2017. Accesat în  11 martie 2017.
107. ^ Fox-Skelly, Jasmin (24 noiembrie 2015).  „The Strange Beasts That Live In Solid Rock Deep
Underground”. BBC online. Arhivat din  original  la 25 noiembrie 2016. Accesat în 11 martie 2017.
108. ^ Dvorsky, George (13 septembrie 2017). „Alarming Study Indicates Why Certain Bacteria
Are More Resistant to Drugs in Space”. [Gizmodo. Arhivat din original la  14 septembrie 2017.
Accesat în  14 septembrie 2017.
109. ^ Caspermeyer, Joe (23 septembrie 2007).  „Space flight shown to alter ability of bacteria to
cause disease”.  Arizona State University. Arhivat din  original  la 14 septembrie 2017. Accesat în 14
septembrie 2017.
110. ^ Dose, K.; Bieger-Dose, A.; Dillmann, R.; Gill, M.; Kerz, O.; Klein, A.; Meinert, H.; Nawroth,
T.; Risi, S.; Stridde, C. (1995). „ERA-experiment "space biochemistry"”.  Advances in Space
Research. 16 (8): 119–29. Bibcode:1995AdSpR..16..119D.  doi:10.1016/0273-1177(95)00280-
R. PMID 11542696.
111. ^ Horneck G.; Eschweiler, U.; Reitz, G.; Wehner, J.; Willimek, R.; Strauch, K. (1995).
„Biological responses to space: results of the experiment "Exobiological Unit" of ERA on EURECA
I”.  Adv. Space Res.  16  (8): 105–18.  Bibcode:1995AdSpR..16..105H. doi:10.1016/0273-
1177(95)00279-N.  PMID  11542695.
112. ^ a b c Choi, Charles Q. (17 martie 2013).  „Microbes Thrive in Deepest Spot on Earth”.
LiveScience. Arhivat din original la  2 aprilie 2013. Accesat în 17 martie 2013.
113. ^ Glud, Ronnie; Wenzhöfer, Frank; Middelboe, Mathias; Oguri, Kazumasa; Turnewitsch,
Robert; Canfield, Donald E.; Kitazato, Hiroshi (17 martie 2013). „High rates of microbial carbon
turnover in sediments in the deepest oceanic trench on Earth”.  Nature Geoscience.  6 (4): 284–
88. Bibcode:2013NatGe...6..284G.  doi:10.1038/ngeo1773.
114. ^ Oskin, Becky (14 martie 2013).  „Intraterrestrials: Life Thrives in Ocean Floor”. LiveScience.
Arhivat din original la  2 aprilie 2013. Accesat în 17 martie 2013.
115. ^ Morelle, Rebecca (15 decembrie 2014). „Microbes discovered by deepest marine drill
analysed”.  BBC News. Arhivat din original la  16 decembrie 2014. Accesat în 15 decembrie 2014.
116. ^ Fox, Douglas (20 august 2014). „Lakes under the ice: Antarctica's secret
garden”. Nature. 512 (7514): 244–46.  Bibcode:2014Natur.512..244F.  doi:10.1038/512244a 
.  PMID  25143097.
117. ^ Mack, Eric (20 august 2014).  „Life Confirmed Under Antarctic Ice; Is Space Next?”. Forbes.
Arhivat din original la  22 august 2014. Accesat în  21 august 2014.
118. ^ Campbell, Neil A.; Brad Williamson; Robin J. Heyden (2006).  Biology: Exploring Life.
Boston, Massachusetts: Pearson Prentice Hall.  ISBN  978-0-13-250882-7. Arhivat din original la  2
noiembrie 2014. Accesat în  15 iunie 2016.
119. ^ Zimmer, Carl (3 octombrie 2013).  „Earth's Oxygen: A Mystery Easy to Take for
Granted”.  The New York Times. Arhivat din  original  la 3 octombrie 2013. Accesat în 3 octombrie
2013.
120. ^ „Aristotle”. University of California Museum of Paleontology. Arhivat din  original  la 20
noiembrie 2016. Accesat în  15 noiembrie 2016.
121. ^ Knapp S, Lamas G, Lughadha EN, Novarino G (aprilie 2004).  „Stability or stasis in the
names of organisms: the evolving codes of nomenclature”. Philosophical Transactions of the Royal
Society of London B. 359 (1444): 611–22.  doi:10.1098/rstb.2003.1445. PMC  1693349 
.  PMID  15253348. Arhivat din original la  7 aprilie 2020.
122. ^ Whittaker, R.H. (ianuarie 1969). „New concepts of kingdoms or organisms. Evolutionary
relations are better represented by new classifications than by the traditional two
kingdoms”.  Science.  163  (3863): 150–
60. Bibcode:1969Sci...163..150W. CiteSeerX  10.1.1.403.5430  . doi:10.1126/
science.163.3863.150. PMID 5762760.
123. ^ a b Woese, C.; Kandler, O.; Wheelis, M. (1990).  „Towards a natural system of
organisms:proposal for the domains Archaea, Bacteria, and Eucarya”.  Proceedings of the National
Academy of Sciences of the United States of America.  87  (12): 4576–
9.  Bibcode:1990PNAS...87.4576W. doi:10.1073/pnas.87.12.4576.  PMC 54159  .  PMID  2112744.
124. ^ Adl SM, Simpson AG, Farmer MA, et al. (2005). „The new higher level classification of
eukaryotes with emphasis on the taxonomy of protists”.  J. Eukaryot. Microbiol.  52  (5): 399–
451. doi:10.1111/j.1550-7408.2005.00053.x  . PMID 16248873.
125. ^ Van Regenmortel MH (ianuarie 2007). „Virus species and virus identification: past and
current controversies”.  Infection, Genetics and Evolution.  7 (1): 133–
44. doi:10.1016/j.meegid.2006.04.002. PMID 16713373.
126. ^ Linnaeus, C. (1735). Systemae Naturae, sive regna tria naturae, systematics proposita per
classes, ordines, genera & species.
127. ^ Haeckel, E. (1866).  Generelle Morphologie der Organismen. Reimer, Berlin.
128. ^ Chatton, É. (1925). „Pansporella perplexa. Réflexions sur la biologie et la phylogénie des
protozoaires”. Annales des Sciences Naturelles - Zoologie et Biologie Animale. 10-VII: 1–84.
129. ^ Copeland, H. (1938). „The kingdoms of organisms”. Quarterly Review of Biology. 13: 383–
420. doi:10.1086/394568.
130. ^ Whittaker, R. H. (ianuarie 1969). „New concepts of kingdoms of
organisms”.  Science.  163  (3863): 150–
60. Bibcode:1969Sci...163..150W. doi:10.1126/science.163.3863.150. PMID 5762760.
131. ^ Cavalier-Smith, T. (1998).  „A revised six-kingdom system of life”. Biological
Reviews.  73  (03): 203–66.  doi:10.1111/j.1469-185X.1998.tb00030.x.  PMID  9809012.
132. ^ Ruggiero, Michael A.; Gordon, Dennis P.; Orrell, Thomas M.; Bailly, Nicolas; Bourgoin,
Thierry; Brusca, Richard C.; Cavalier-Smith, Thomas; Guiry, Michael D.; Kirk, Paul M.; Thuesen, Erik
V. (2015).  „A higher level classification of all living organisms”. PLOS ONE.  10  (4):
e0119248. Bibcode:2015PLoSO..1019248R. doi:10.1371/journal.pone.0119248.  PMC 4418965  .  P
MID 25923521.
133. ^ Definition of death. Arhivat din  original  la 3 noiembrie 2009.
134. ^ a b „Definition of death”.  Encyclopedia of Death and Dying. Advameg, Inc. Arhivat
din original la  3 februarie 2007. Accesat în  25 mai 2012.
135. ^ Henig, Robin Marantz (aprilie 2016). „Crossing Over: How Science Is Redefining Life and
Death”.  National Geographic. Arhivat din  original  la 1 noiembrie 2017. Accesat în 23 octombrie 2017.
136. ^ Extinction  – definition. Arhivat din  original  la 26 septembrie 2009.
137. ^ „What is an extinction?”.  Late Triassic. Bristol University. Arhivat din  original  la 1
septembrie 2012. Accesat în 27 iunie 2012.
138. ^ Van Valkenburgh, B. (1999). „Major patterns in the history of carnivorous
mammals”. Annual Review of Earth and Planetary Sciences. 27: 463–
93. Bibcode:1999AREPS..27..463V.  doi:10.1146/annurev.earth.27.1.463. Arhivat din  original  la 29
februarie 2020. Accesat în 29 iunie 2019.
139. ^ „Frequently Asked Questions”. San Diego Natural History Museum. Arhivat
din original la  10 mai 2012. Accesat în  25 mai 2012.
140. ^ Vastag, Brian (21 august 2011).  „Oldest 'microfossils' raise hopes for life on Mars”. The
Washington Post. Arhivat din original la  19 octombrie 2011. Accesat în  21 august 2011.
141. ^ Wade, Nicholas (21 august 2011).  „Geological Team Lays Claim to Oldest Known
Fossils”.  The New York Times. Arhivat din  original  la 1 mai 2013. Accesat în 21 august 2011.