VASILE ELENA MADALINA

IIB AMG/CHIRURGIE

Argumente Pro și Contra : Transplantul de Organe

Transplantul de organe este una din cele mai interesante parti ale
medicinei. El reprezinta de fapt inlocuirea unui ORGAN care nu isi mai
poate indeplini corect functiile (datorita unor procese patologice sau
traumatisme) sau care devine chiar periculos pentru organism, cu altul
sanatos, care poate prelua rolul celui bolnav. In vederea
realizarii transplantului  este necesara existenta a doua persoane cheie:
primitorul (receptorul) si donatorul. Donatorul poate fi o persoana in viata
sau o persoana recent decedata. Trebuie precizat insa ca nu toate
organele organismului uman pot fi transplantate.

In ciuda faptului ca transplantul poate salva atat de multe vieti si poate

corecta malformații , anomalii, redand pacientului frumusetea vietii insasi,
transplantul de organe nu poate fi facut oricui sau in orice conditii.
Medicina de transplant, ramura speciala a medicinei moderne care se
ocupa cu astfel de probleme, nu trebuie sa gasesasca doar o metoda prin
care se va rezolva transplantul in sine, dar trebuie sa previna si rejectele,
sa demonstreze compatibilitati, sa realizeze prognosticuri pentru fiecare
pacient in parte.

Transplantul de organe ramane insa un subiect controversat, el ridicand

numeroase probleme de natura bioetica, religioasa si umana. Printre cele
mai arzatoare subiecte referitoare la o astfel de situatie sunt momentul in
care se acorda consimtamantul pentru donarea organelor dupa moarte,
cand un pacient in comă si stare vegetativa totala poate fi declarat ca fara
sanse de supravetuire in absenta aparatelor de intretinere artificiala a vietii
si in final mort, sau cum se pot plati organele transplantate.

În donarea de organe, indivizii au diferite motive. Intenția sau

disponibilitatea de a dona a fost studiată în cadrul mai multor modele
teoretice în încercarea de a descoperi motivele/cauzele care determină
semnarea unui acord oficial pentru a deveni donator. Pentru o mai bună
înțelegere a motivelor care stau la baza deciziei de donare, studiile din
VASILE ELENA MADALINA
IIB AMG/CHIRURGIE

literatura de specialitate s-au focalizat pe analiza intenției/ disponibilității de

a dona propriile organe sau organele unui membru al familiei. O meta-
sinteză a convingerilor și a credințelor cu privire la disponibilitatea de a
dona, este realizată de Newton (2011) în urma unui demers calitativ. Astfel,
se pot identifica dintre temele principale ale motivelor și credințelor care
influențează, pozitiv sau negativ, disponibilitatea de a dona:

● religia ca încălcare a integrității morale și respectare a tradițiilor versus

realizarea unui act suprem de bunătate și recunoștință

● moartea și teama asociată acesteia versus atingerea unei nemuriri

simbolice

● altruismul ca dorință/ datorie de a veni în sprijinul comunității

● relevanța personală sau măsura în care indivizii s-au confruntat cu ideea

donării de organe în experiența lor personală

● corpul și posibilitatea dezumanizării acestuia versus dezumanizarea

asumată

● familia prin prisma atitudinilor/ convingerilor legate de donarea de

organe

● sistemul medical și îndeosebi neîncrederea în acesta

● cunoștințele despre transplant și donarea de organe

● atitudinile cu privire la donarea de organe

Lipsa donatorilor ramane una dintre cele mai importante probleme.

Compatibilitatea si necesitatea unei trieri riguroase a pacientilor dupa
criterii etice si sociale impuse de conditiile socio-economice dar si de
datoria morala fata de pacient si fata de societate sunt alte norme care se
autoimpun. Tehnica transplantului de organe se bucura de o buna
reglementare in tara noastra. Anonimatul, compatibilitatea si fazele
terminale ale bolilor par a guverna cerintele efectuarii transplantului de
organe. Numarul mic al organelor disponibile pentru acest tip de interventii
VASILE ELENA MADALINA
IIB AMG/CHIRURGIE

face imposibila satisfacerea tuturor cererilor. De aceea, se impune o triere

riguroasa si prioritara a beneficiarilor dupa criterii socio-economice si etice.

Multe persoane refuza donarea pentru ca traiesc cu speranta ca pacientul

conectat la aparate ar putea sa-si revina la un moment dat. Este important
de stiut ca moartea cerebrala nu coincide cu o coma profunda. Daca din
coma, pacientul s-ar putea trezi chiar si dupa o perioada indelungata,
moartea cerebrala echivaleaza cu incetarea ireversibila a activitatii
creierului. Asta inseamna ca, din acel moment, persoana este deja moarta,
organele fiindu-i mentinute in functiune doar de catre aparate.

Biserica Ortodoxa Romana considera donarea de organe ca pe un act de

smerenie, daca are la baza iubirea crestina a aproapelui si respecta
demnitatea persoanei umane, intelegand prin aceasta ca viata nimanui nu
trebuie sa fie pusa sub nicio forma in pericol. Totusi, principiile crestine nu
obliga pe nimeni sa-si doneze organele, aceasta depinzand de
consimtamantul expres al donatorului sau al rudelor.

Oamenii simpli sunt de mult ori influentati de superstitii, zicale populare sau
blesteme stravechi, din care reiese ca, daca organismul nu s-a descompus
si nu poate putrezi, mortul nu-si va gasi linistea si nu se va putea desprinde
de aceasta lume. Astfel, in cazul donarii de organe, donatorul ar ramane
legat de pamant pana la moartea noului posesor. Nimic mai fals, conform
credintei crestine.

Suferinta pierderii cuiva drag este covarsitoare, dar trebuie sa fim constienti
ca refuzul donarii organelor nu impiedica disparitia dintre noi a acelei
persoane. Argumentul decisiv il poate constitui un simplu exercitiu de
imaginatie: empatizeaza cu miile de bolnavi aflati pe listele de asteptare si
gandeste-te ca viata unora se afla practic in mainile tale! Iar gandul ca in
locul lor poti ajunge candva chiar tu iti poate alunga reticenta. Dupa
moarte, felul cum arata corpul fizic este prea putin important, din moment
ce urmeaza sa putrezeasca.

Atrage atenţia asupra legaturii dintre lipsa de organe și traficul de organe,

prin faptul că traficul de organe afectează credibilitatea sistemului în opinia
potenţialilor donatori voluntari și neremuneraţi; subliniază că orice
VASILE ELENA MADALINA
IIB AMG/CHIRURGIE

exploatare comercială a organelor este lipsita de etica și contravine celor

mai elementare valori umane; subliniaza că orice donare de organe
motivata de interese financiare degradeaza gestul de a darui un organ,
transformându-l într-o marfa, ceea ce constituie o încalcare a demnitaţii
umane.

Transplantul de organe reprezintă unul dintre cele mai mari progrese din
evoluția medicinei moderne.