lan de lecţie

Chistul de ovar
In ovar se pot dezvolta tumori dure ( fibromul de ovar) sau maligne
(cancerul primitiv
ovarian sau metastatic, de obicei secundar cancerelor digestive).
Se pot dezvolta şi o serie de tumori cu potentă endocrină care mărind
secreţia hormonală
ovariană se manifestă prin acţiunile specifice ale acestor hormoni,
tumorile granuloase sau ale
tecii - feminizate şi adenoblastomul masculinizat.
între tumorile solide maligne şi cele chistice benigne există un tip
intermediar: tumorile
vegetante ale ovarului. Chistul de ovar este o tumoare care se dezvoltă pe
seama ovarului. Ea
reprezintă numeroase variaţii în ceea ce priveşte dimensiunile,
conţinutul, benignitatea. Caracterul
clinic comun al acestor tumori ovariene este existenţa unei pungi în care
se găseşte o colecţie mai
mică sau mai mare de lichid.
Sunt trei tipuri de chisturi ovariene :
> dremoid
> mucoid
> seros
Chistul dermoid
Chistul dermoid este o formaţiune embrionară, anexată ovarului încă din
stadiile primitive
de dezvoltare. Dimensiunea acestui chist este variabilă, de obicei nu
depăşeşte mărimea unei
portocale, dar uneori poate fi cât un cap de adult.
Sediul este obişnuit unilateral, dar deseori este bilateral. Consistanţa lor
este inegală, având
părţi dure şi părţi moi. Conţinutul lor este foarte variabil fiind în general
constituit dintr-o
substanţă grăsoasă de aspectul untului topit, de culoare gălbuie în care se
găsesc diverse ţesături,
părţi de organe sau chiar organe : peri, dinţi, unghii, rudimente de ochi,
urechi, substanţă nervoasă
sau ţesut glandular ( epifiza suprarenală, tiroida, glanda mamară etc).
aproape că nu există organ
care să nu fi fost identificat cu excepţia ovarului sau testicolului, care nu
s-au găsit niciodată.
Acest fapt este luat ca o dovadă că dezvoltarea se face din celulele
somatice primitive şi niciodată
din cele sexuale.
Peretele acestui chist este caracteristic : el are aspectul pielii, perfect şi
complet
reprezentată cu toate straturile ei, formaţiunile ei, inclusiv glandele
sudoripare, sebacee, peri.
Chistul dermoid se poate infecta şi supura sau canceriza. El poate de
asemenea să coexiste
cu sarcina.
Chistul mucoid
Este relativ frecvent: în orice caz el reprezintă aproape o treime dintre
toate tumorile
ovariene. Provine fie din insule epitaliale cilindrice de origine embrionară,
care rămân în ovar,
fie este o altă varietate de formaţie embrionară ca şi chistul dermoid,
constituită numai din ţesut
mucoidal.
Capacitatea lui variază în limite foarte mari de la câţiva mililitri până la
câţiva zeci de
litri.
De obicei unilaterale sunt formate dintr-o pungă mare principală şi alte
câteva mai mici.
In interior prezintă mici vegetaţii, cu atât mai numeroase cu cât există mai
multe pungi.
Conţinutul este format dintr-o substanţă vâscoasă mucoidă cu diverşi
fermenţi
asemănători cu cei din intestin : pepsina, ripaza, etc.
CHISTUL OVARIAN ANUL ŞCOLAR 2009 - 2010
Grecu Nicoleta | 2
Peretele este format în general din două straturi: unul experior
fibros în care se găsesc
vasele sale şi altul intern, epiteliul.
Dezvoltarea sa în ovar este lentă, dar continuă, el ajungândprin
distensie şi compresiune
să distrugă complet substanţa ovariană.
Chistul seros
Provine din epiteliul de înveliş al ovarului sau din resturile provenite din
transformările
succesive pe care le suferă ovarul în cursul dezvoltării lui embrionare. De
obicei conţine o
singură cavitate.
Dimensiunile variază în limite foarte mari ca şi ale celui mucoid. Peretele
este foarte subţir format
la interior dintr-un epiteliu cu un singur strat de celule, obişnuite,
nesecretante. Rareori prezintă
mici vegetaţii.
Semnele clinice ale chisturilor ovariene
Chisturile de ovar se pot observa la orice vârstă dar apar de obicei între
30 - 40 de ani, cu
excepţia chistului dermoid care poate apărea din copilărie.
Dezvoltarea lor este foarte lentă şi cea mai mare parte a evoluţiei este
mută, ele fiind
descoperite întâmplător la un examen ginecologic. Creşterea continuă
sfârşeşte însă prin a
comprima organele vecine (rect, vezică).
Semnele funcţionale subt puţine, ele constând în special din tulburări
menstruale,
amenoree, hipomenoree, dismenoree, mai rar menometroragii.
In cursul dezvoltării chisturile trec prin două stadii : pelvin şi abdominal.
In stadiul pelvin
Prin examen vaginal se constată prezenţa unei tumori latero-uterine
mobile, despărţită de
uter printr-un şanţ de separare, iar mişcările imprimate uterului nu se
transmit şi tumorii. Ele nu
sunt dureroase.
In stadiul abdominal
In acest stadiu, chistul este mărit de volum, deformează peretele
abdominal, produce o circulaţie
colaterală şi prin însăşi masa lui uneori gigantă, păroduce tulburări
diverse : digestive, respiratorii
( dispnee).
El se poate remarca la simpla inspecţie a abdomenului şi poate fi pus în
evidenţă prin
palpare sau percuţie.
Evoluţie
Se face loarte lent şi pentru a trece din primul în cel de al doilea stadiu
sunt necesari de obicei mai
mulţi ani. Cu vremea produce însă o alterare a stării generale şi o slăbire
progresivă. Moartea se
produce prin uremie, caşexie, anasarcă, insuficienţă cardiacă, dacă nu se
face tratament şi dacă nu
survine o complicaţie care poate grăbi evoluţia.
COMPLICAŢII
Torsiunea
Chistul de ovar, fiind de obicei pediculat se poate torsiona. Torsiunea se
produce în special
la cele de dimensiuni nu prea mari şi cu pediculi lungi.
Semnele torsiunii sunt: dureri abdominale violente, febră, greţuri,
vărsături, mărirea bruscă
de volum a chistului.
Torsiunea poate duce la moartea rapidă prin sincopă, hemoragie produsă
prin ruperea
vaselor sau gangrena chistului.
Uneori fenomenele dramatice iniţiale se calmează progresiv lăsând o
sensibilitate locală
marcată.
Compresiunea
Chistul de ovar poate da prin compresiunea organelor vecine fenomene
dureroase,
tulburări vezicale, dispeptice. In cazurile extreme poate duce la ocluzie
( suprimarea tranzitului
intestinal) sau anurie şi uremie ( prin blocarea ureterelor).

CHISTUL OVARIAN ANUL ŞCOLAR 2009 - 2010

Grecu Nicoleta | 3
Ruptura
Este o complicaţie rară care se traduce printr-o durere
abdominală puternică, însoţită de
semne de şoc : tahicardie,, dispnee, hipotensiune, paloare.
Ca urmare a rupturii unui chist se pot produce : peritonită, dacă
conţinutul este septic,
grefarea vegetaţiilor intrachistice pe petitoneu sau ascită în cazul unor
chisturi voluminoase.
Chistul infectat care corectează aderenţele cu organele vecine : vezică,
rect, vagin, se
poate deschide în unu din aceste organe prin care îşi evacuează
conţinutul.
Hemoragia interchistică
Această hemoragie se produce de obicei ca urmare a unei torsiuni
Infecţia
Se face pe cale hematogenă cu punct de plecare intestinal ( enterococ sau
colibacil) sau pe
cale exogenă (printr-o puncţie septică).
Febra, frisoanele, alterarea stării generale, fenomenele dureroase locale
sunt semne
obiţnuite ale acestei complicaţii.
Cancerizarea
Transformarea malignă a chistului nu este rară, ea putându-se observa la
oricare dintre
varietăţile descrise. Apariţia ascitei, de cele mai multe ori sangvinolente,
anunţă apariţia acestei
transformări.
In acosiere cu o sarcină, chistul riscă să se torsioneze şi pe de altă parte,
să constitue un
obstacol pentru naştere.
Diagnostic diferenţial şi prognostic
Diagnosticul se face pe baza semnelor locale şi generale descrise. Funcţia
se va evita pe
cât posibil, din cauza riscurilor infectioase. Radiografia
permitediferentierea faţă de o sarcină
extrauterină, de un fibrom.
Chistul ovarian trebuie deosebit de o sarcină extrauterină de un fibrom,
de o inflamaţie
anexială sau de un hidrosalping.
In stadiul abdominal, ascita, fibromul gigant, trebuie eliminat pe baza
semnelor particulare
şi a anamnezei care este diferită în fiecare din aceste afecţiuni.
Diagnosticul este în general
benign.
TRATAMENT
Tratamentul chisturilor de ovar este numai chirurgical, intervenţia
constând în extirparea
precoce a lor. Se va căuta ca operaţia să fie cât mai conservatoare, adică
să se păstreze cât mai
mult din parenchimul ovarian sănătos. Recidivele sunt excepţionale, ca şi
mortalitatea operatorie.

CHISTUL OVARIAN ANUL ŞCOLAR 2009 - 2010

Grecu Nicoleta | 4
DEMERSUL ÎNGRIJIRILOR PENTRU PACIENTA MULLER
HILDEGARD
Grila pentru culegerea datelor Date fixe
Nume.Muler
Prenume. Hildegard
Vârsta. 46 ani
Data naşterii. 5 noiembrie 1962
Naţionalitatea: maghiară
Limba vorbită: româna şi maghiara
Religia: reformată
Alergii: nu are
Date variabile
Domiciliul. Str. Satu Mare
Condiţii de locuit: bune
Prezentarea persoanei
Este o femeie în vârstă de 46 ani cu o greutate de 60 kg si 1,65 m
înălţime, are ochi
căprui şi păr şaten. Este căsătorită, trăieşte împreună cu soţul si are o fată
şi un băiat. Este o fire
comunicativa, citeşte cu plăcere cărţi şi reviste şi îi place să dezlege
integrame. Este interesată de
boală şi de evoluţia bolii ei, nu este consumatoare de alcool, nu fumează
dar bea cafea. Se
adaptează uşor mediului spitalicesc.
Retoric
Din discuţiile purtate cu pacienta reiese că a mai avut spitalizare în
antecedente, la vârsta
de 25 ani a fost operată de apendicită. Menarha a avut-o la 14 ani.
Doamna a avut trei avorturi în
anii 1990, 1993, 1997, din care primul a fost avort spontan. In anul 2001 a
fost internată pe secţia
de ginecologie a Spitalului judeţean cu diagnosticul de anexită în partea
stângă.
Motivele internării
Boala actuală a debutat insidios în urma cu 7 zile cu durere în fosa iliacă
dreaptă şi dureri
lombare. Bolnava se prezintă la medicul de familie de unde primeşte
trimitere la medic de
specialitate pentru consult. In urma consultului la ginecolog, i se
depistează un chist ovarian drept.
După ce i se opreşte hemoragia se internează în spitalul judeţean pe
secţia de ginecologie în data
de 12 martie 2009
Anamneză asistentei medicale
A luat pacienta în îngrijire în data de 12 martie 2009. Pacienta acuză
durere în fosa iliacă
dreaptă şi dureri lombare.
Diagnostic nursing
Disconfort din cauza durerii în fosa iliacă dreaptă şi regiunea lombară.
Diagnostic medical
Chist ovarian drept torsionat, hemoragie abundentă.
Din discuţiile purtate cu pacienta reiese că sunt alterate următoarele
nevoi:
> nevoia de a bea şi a mânca ;
> nevoia de a dormi;
> nevoia de a elimina ;
> nevoia de a evita pericolele.

CHISTUL OVARIAN ANUL ŞCOLAR 2009 - 2010

Grecu Nicoleta | 5
Analiza şi interpretarea datelor
Nevoile
fundamentale
Diagnostic de
îngrijire
Manifestări si
dependenta
Simptome de
dependentă
A mânca şi a bea - alterarea stării de
nutriţie
- pacienta îngrijită
insuficient
-slăbiciune
A dormi si a se
odihni
-insomnie -dificultate de a
dormi,
- treziri frecvente
-stres -
durere -
nervozitate
A elimina - constipaţie - scaun la 3 - 4 zile - tranzit întârziat \
A evita pericolele -anxietate
-frică
-nelinişte,
- teama de operaţie
- facies crispat
-nelinişte faţă de
diagnostic şi de
tratament j
Stabilirea priorităţilor
> Calmarea durerii
> Să fie alimentată corespunzător
> Să nu fie constipată
> Să liniştesc pacienta
> Să informez pacienta despre starea ei
Plan de îngrijire preoperater, pe perioada 12 - 13. 03. 2009
Diagnostic de
îngrijire
Obiective Intervenţii Evaluare
1
Autonome Delegate
Durere în
fosa iliacă
dreaptă
-diminuarea
durerii în
următoarele
ore
-îi pun punga cu gheata pe locul
dureros
- stau de vorbă cu pacienta, o
încurajez, îi spun că după
intervenţia chirurgicală se va
simţi mai bine
5
Algocalm in
fi; IM
- durerea scade
din intensitate
Alimentare
insuficientă
-bolnava să fie
echilibrată
nutriţional
-îi explic bolnavei despre
importanţa unui regim
echilibrat
-bolnava este
\ echilibrată
nutriţional
Constipatie -sa combat
constipatia, să
aibă scaun
spontan
-o sfătuiesc să consume
lichide călduţe şi să facă
plimbări
- îi spun să evite alimentele
condimentate
Ulei de
ricin, o
linguriţa
In ziua
! următoare
pacienta a avut
scaun
Insomnie din
cauza durerii
şi a tricn
-asigurarea
unor condiţii
optime pentru
un somn liniştit
-Calmez durerea
-rog celelalte paciente din
salon să creeze un climat de
linişte
Scobutil
fi
Papaverin
a
fi
-pacienta s-a
liniştit şi a
adormit
după
administr