ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ P.

NEAMȚ

  

PORTOFOLIU 
MODUL: SEMIOLOGIE  MEDICALĂ
 

                                                      

                                                                 Elev  TONIŢĂ DORINA      

                                                                               Anul AMG- I B

Prof. Lamatic Nicoleta

 
1|Page
 CUPRINS

I.  Materiale elaborate propriu                                                          36   pg.

·          fișe de lucru    4                                                              19 pg

·          eseuri       2 6 pg

·          referat      1 2 pg

·          “Mic dicționar  medical”   1 2 pg

Colecție de imagini sugestive pentru examenul clinic al pacientului 3 pg   

                    ·           II.          Fișa de autoevaluare                1pg.

                                          III.        Lista de abrevieri                     1/2pg.     

2|Page
Modul : Semiologie medicală
Unitatea de predare-invatare: Modificări observabile la inspecția generală

Fișa de lucru nr. 1

I. Posturi (pozitii vicioase)- enumerați cauzele:

1. Pozitii antidispneizante:
a. ortopneică, cauzată de insuficientă respiratorie acută și cronică, astm bronșică;
insuficiență cardiacă stângă;
b. decubit lateral în pleurezie, bronșiectazii, bronhopneumopatia cronică obstructivă;
c. genu-pectorală = „semnul rugăciunii mohomedane”, în pericardita lichidiană.
2. Pozitii antalgice:
a. „spectatorului de vitrină” în criza de anghină pectorală;
b. „cocoș de pușcă” în colica nefretică;
c. abdomen de „lemn” cu peretele abdominal imobilizat, în peritonita acută;
d. „ghemuit” în ulcerul gastro-duodonal;
e. decubit controlateral în pleurită sau fracturi costale;
f. picioarele atârnate la marginea patului în arteriopatii.
3. Pozitii fortate prin contracturi musculare
a. „cocoș de pușcă” în sindromul meningial (inflamația membranei meningiane);
b. gât înțepenit în torticolis banal, congenital, spasmodic, cauzat de iritarea ligamentelor
cervicale, de o infecție virala, de vătămare sau de o mișcare bruscă.
II. Facies- enumerați cauzele:
1. Boli cardio-vasculare:
- Faciesul mitral în Stenoză/boală mitrală („frumusețe mitrală” sau în forme avansate
cunoscută ca „mască mitrală”)
- Facies vultuos în hipertensiune arterială
- Facies în cardiopatii congenitale cianogene (maladia albastră)
- Facies aortic în alternanța succesivă mioză-midriază
- Facies de „elf” în stenoza aortică congenitală
- Facies pletoric din cauza telangiectaziilor, poliglobuliei, alcoolismului și
hipertensiunii
- Facies în poligloburie
- Facies în anemia Biermer, datorat anemiei și hemolizei precursorilor serici
eritrocitare
- Facies în icterul hemolitic congenital (anemie + icter)

3|Page
 2. Boli endocrine
- Facies în boala Basedow Graves, din cauza hipertiroidiei
- Facies de „lună plină”, din cauza hipotiroidiei
- Facies de lună plină congenitala, în sindromul Cushing(secreție excesivă de cortizol)
- Facies de „coajă de pâine rumenită”, în sindroml Addisonian (insuficiență
suprarenală sau adrenală)
- Facies în acromegalie (hipersecretia de hormon de creștere – hiper somatotropism)
- Facies în insuficiență hipofizară totală: sindromul Simmonds(afecatarea funcției
adenohipofizei și insuficiența glandelor endocrine periferice)
3. Boli neurologice
- Facies în boala Parkinson
- Facies de Janus datorat paraliziei faciale unilaterale
- Facies Hutchinson , aspect adormit, din cauza paraliziei nucleare a nervilor III, IV si
VI
- Facies „râsul sardonic” în Tetanos
- Facies în sindromul Claude-Bernard-Horner(compresia ganglionului simpatic
cervical)
- Facies în sindromul Pourfour du Petit
4. Boli digestive
- Facies cirotic din cauza Cirozei hepatice
- Facies hipocratic, în peritonite acute
- Facies în polipoza intestinală (lentigouri)-sindromul Peutz-Jeghers
- Facies în hemocromatoză din cauza diabetului zaharat
5. Boli de colagen
- Facies de icona bizantină/mumie în scletodermie
- Facies de fluture în lupusul eritematos diseminat
- Facies culoare rosie-violacee a pleoapelor în dermatomiozită
6. Boli respiratorii
- Facies adenoidian , întâlnit la copii cu vegetații adenoide
- Facies în bronhopneumoniile cronice obstructive
- Facies fizic în tuberculoza cavitară
- Facies vultuos din cauza pneumoniei
III.Modificări de culoare ale tegumetelor – exemplificați cauzele:
1. Paloare
- Scăderea hemoglobinei în capilarele dermice prin hipodezvoltare - de exemplu, în
hipogonadism, sau prin vasoconstricție – de exemplu, în șoc, HTA;
- Îngroșarea tegumentelor, de exemplu , în mixedem;
- În anemii cu diferite nuanțe: galben ”ca paiul” din anemia Biermer ; "ca varul" sau,
"ca hartia" din anemia posthemoragica acuta; verzuie-"cloroza" tinerelor fete din
anemia feripriva; icterică din anemia hemolitică; ”cafea cu lapte” din anemia
endocardică bacteriană infecțioasă; ”gri-pământie” din leucemiile cronice, IRC;
- Scăderea circulației cutanate prin vasoconstricție sau hipotensiune din: stress, o
durere vie, oboseală, surmenaj, frig intens, hipoglicemie, deshidratări(vărsături,
diaree), GNC, stare toxică;

4|Page
 - Scăderea pigmentației cutanate, în hipocromie tegumentară, poate fii
constituțională, de exemplu la persoanele blonde, englezi, germane.
- Poate apărea și în: boli endocrine, de exemplu,în hipotiroidism, hipogonadism; boli
visceral, de exemplu, în ciroză, pancreatită acută; infecții acute sau cronice, de
exemplu, în TBC, malaria, febră tifoidă, boli parazitare: teniaze, ascaridiaza.
2. Cianoza, cauzată de:
a. cresterea a Hb reduse (cianoza hemoglobinică) oxigenarea scăzută a sângelui la nivel
pulmonar (cianoza central) din afecțiuni respiratorii, cardio-vasculare, stare de soc,
altitudinea înaltă (> 5000m),atmosfera viciata. Cedarea crescută de oxigen țesuturilor,
prin staza sângelui la nivelul acestora (cianoza periferica) din varice, tromboflebite,
arterite, ateroscleroză, sindromul Raynaud, etc.
b. aparitia unei Hb anormale = methemoblobina(cianoza hemiglobinica) in intoxicatia cu
CO, nitriti, methemoglobinemia congenital.
3. Eritem
Eritemul trecător,dureaza secunde, minute sau cateva zile localizat în special la faţă,
apare în stările emotive ("eritem psihic" sau de pudoare"), expunerea prelungită la
soare, bolile febrile (pneumonii, infectii urinare, etc), intoxicaţia cu CO (culoarea roşie-
carminata, "ca cireaşa"), erizipel, menopauza, sindromul carcinoid (roşeaţa care apare
brusc, în valuri, durează câteva minute, predomină la faţă şi se însoțește de o senzaţie de
caldură, dispnee astmatiforma şi diaree), soc anafilactic, erupție medicamentoasă. Când
debutul este brusc, durează câteva minute sau ore și se produce în valuri, de mai multe ori
pe zi, predominant la fata, se numeste “flush eritematos”- în menopauză, constipație,
sindrom carcinoid intestinal, criza hipertensivă.
Eritem persistent:
- generalizat, ca în poliglobulia esenţială, limfoleucoza cronică ("oamenii roşii"), boala
Cushing, boli contagioase(scarlatina, rujeola), etc.
- localizat la faţă, ca în diabetul zaharat ("rubeoza diabetica"), etilismul cronic (roşeaţa
intensă îndeosebi a nasului), lupus eritematos (“in fluture”).
4. Icter
Icter hemolitic, cauze: anemie hemolitica, boala Hodgkin, talasemii, transfuzii de sânge
incompatibil, sferocitoză congenital;
Icter hepatogen, cauze: hepatita acuta/ cronica, ciroza hepatica
Icter obstructiv, cauze: litiaza biliara, cancerul de cap de pancreas.
5. Discromii
5.1 Tulburati de tip hipercromic (melanodermii)
- Constituționale: rasa neagra, mulatrii, efelidele(pistruii),
- Fiziologice: masca gravidică, cloasma, expunerea la soare
- Patologice: nevii pigmentari, boala Addison, Achantosis nigricans, diabetul bronzat
5.2. Tulburati de tip hipocromic si acromic
- Albinismul- absenta pigmentului la nivelul pielii, părului și ochilor( iris translucid, nistagmus,
fotofobie)- afectiune ereditară.
- Vitiligo – zone de tegument de culoare normală ce alternează cu zone depigmentate și zone
hiperpigmentate.
IV. Leziuni cutanate – enumerare:
Leziuni cutanate elementare
- Macula
- Papula

5|Page
- Nodulul și nodozitatea
- Vezicula
- Bula
- Chistul
- Goma
- Keratoza
- Vegetația
- Crusta
- Cicatricea
- Fisura
- Placa urticariană
- Scuama
- Eroziunea
- Ulceraţia
- Gangrena
- Escara
- Cicatricia
- Vergeturile
2. Leziuni vasculare
- Peteșii
- Echimozele
- Telengiectaziile
- circulația venoasa colaterală superficială
3.Noduli subcutanati
a) juxta-articulari;
b) lipoame
c) xantoamele
d) tumori metastatice.
V. Edemul cutanat – enumerați tipurile etiologice:
Edemul cardiac
Edemul hepatic
Edemul renal
Edemul venos
Edemul inflamator
Edemul carențial
Edemul catamanial
Edemul alergic
Edemul iatrogen
Edemul de sarcină
Edemul gravitațional
Limfedem
Mixedem

VI. Modificări ale părului- enumerare:

Modificari de tip cantitativ
Alopecia
Alopecia insulară/Pelada
Calviția
Hipotricoza / hipopilozitatea

6|Page
Hiperpilozitatea: hipertricoza și hirsutismul
Virilism Pilar
Modificari de culoare
Hiperpigmentarea
Hipopigmentarea Canitie, albinism

VI.Modificari ale unghiilor- exemplificare:

a. Modificari de culoare
Leuconichia – culoarea albă, în albinism, ciroza hepatică;
Melanonichia – culoarea neagră, în tratament prelungit cu tetraciclină, contact cu substanțe
chimice colorante;
Unghii albastre, din cauza unor infecții cu Pseudomonas, tratament cu clorochină
b. Modificari de forma
Platonichia,unghii plate , turtite, apar în anemia feriprivă;
Coilonichia, unghii concave, apar în mixedem, acromegalie, anemie feriprivă
Unghii hipocratice, apar îngroșate, bombate, cianotice, în bronșita cronică , maladii
congenitale, endocardită lentă, neoplasm pulmonar
Onicogrifoza , aspect de ”cioc de papagal”, în traumatisme, boli dermatologice
Anonichia, lipsa unghiei , dobandita sau congenital
Onicoliza, desprinderea unghiei din patul unghial, în diabet zaharat, posttraumatic
Pahionichia , unghii îngroșate, în psoriazis
Onicofagia, obiceul de roadere a unghiilor.

7|Page
Modul: Semiologie medicală
Unitatea de predare-învățare: Modificări observabile la inspecția generală

Fișă de lucru nr 2
Examenul clinic al bolnavului neurologic

I. Definiți termenii
- Conștiența= este calitatea de a fi lucid, sau calitatea conștiintei de sine de a se
ancora fidel exteriorului in momentul prezent; certitudinea existenței propriei
persoane constatată aici și acum.
- Conștiința=este capacitatea de a fi in legatură cu propria persoană.
II.
III. Definiți modificările stării de conștiență

1. Confuzia=este lipsa de claritate a gândirii, însoțită de alterarea funcțiilor superioare

vizând memoria, atenția și orientarea temporo-spațială.

2. Torpoarea= stare de diminuare a activității psihice si fizice, de toropeală generală, însotiță de

somnolență și ațipire; este asemănătoare cu faza de inducere a somnului , manifestându-se
prin somnolență, vorbire cu dificultate și monotonă.
Apare în stări febrile, stări de surmenaj.

3. Obnubilarea= se caracterizează prin dezorientarea temporo-spațială; bolnavul răspunde

greu la întrebări și sesizează cu dificultate ce se petrece în jurul lui. Apare în stări toxice
și/sau infecțioase.

4. Stupoarea= reprezintă o pierdere a stării de conștiență reversibilă care apare sub acțiunea
unor stimuli puternici, caracterizându-se prin dezorientare temporo-spațială, tulburări de
memorie, ,,privire în gol”.

5. Sincopa= stare tranzitorie care constă în pierderea completă, brutală și reversibilă a

conștienței. Acetasta implică oprirea sau reducerea momentană a circulației vasculare
cerebrale. Dacă episodul este ireversibil se produce "moartea subita”.

6. Coma= este o stare de inhibiție corticală caracterizată prin pierderea persistentă, mai
mult sau mai puțin profundă a stării de conștiență absența reacției la stimuli externi, dar
cu conservarea parțială a funcțiilor vegetative ( cirulație, respirație, metabolism).
IV.
V.
VI. Enumerați 3 modificări de poziție/atitudine observabile la un pacient

8|Page
 atitudine rigidă, corpul anteflectat, capul, antebraţele şi genunchii uşor flectaţi (aspect
de "semn de intrebare"), cu o mimică inexpresivă, privire fixă şi clipitul foarte rar- în
boala Parkinson;
poziţia de "cocoş de puşcă"- în meningită;
mâna balantă, "în gât de lebadă"- în paralizia radialului.

VII. Enumerați 3 modificări ale mersului:

mers "rigid" cu paşi mici,fără ridicarea picioarelor și cu corpul aplecat inainte- în
boala Parkinson;
mers dansant, țopăit- în coree;
mers "legănat" - "de raţă" sau "mersul salutând", cu aplecarea pe spate la fiecare pas- în
luxaţie unilaterală congenitală de şold.

VIII. Dați 4 exemple de mișcări involuntare observabile la un bolnav neurologic

1) Convulsiile sunt contracţii musculare bruşte, neregulate şi intermitente, care duc la deplasari
ale segmentelor;
După durată, acestea sunt tonice şi clonice: 
 Convulsiile tonice sunt contraţii musculare durabile, determina o rigiditate şi
imobilitate a segmentelor interesate (tetanos, epilepsie, tetanie, intoxicaţie cu
stricnina). 
 Convulsiile clonice reprezinta o succesiune de mişcari bruşte, regulate, separate
prin scurte intervale de rezoluţie musculara (in epilepsie, eclampsie, uremie).

2)  Ticurile sunt mişcari bruşte, cu caracter semi-conştient, accentuate de emoţii, diminuate de

voinţă; dispar în somn.
 exemple: clipitul pleoapelor, ridicarea umarului etc.

3)Miocloniile sunt contracţii involuntare bruşte; de scurta durata, ca cele determinate de

curentul electric, localizate la un singur muşchi sau la un grup muscular, nu dispar in somn, nu
produc mişcari ale segmentelor (in encefalita epidemica, uremie etc.).

4)  Fasciculaţiile musculare sunt contracţii limitate la fibrele musculare, care se traduc prin
mişcari ondulante ale muşchilor (siringomielie).
IX.
X. Enumerați structurile anatomice cu rol în coordonarea mișcărilor
Cerebel
Trunchi cerebral
Măduva spinării
Corpii bazali
Scoarța cerebrală

Modul : Semiologie medicală

Unitatea de predare-invatare: Principalele simptome pe aparate și sisteme

9|Page
 Modul : Semiologie medicală
Unitatea de predare-invatare: Modificări observabile la inspecția generală

Fișa de lucru nr 3

I. Simptomatologia afecţiunilor esofagului

1. Disfagie = progresiunea dificilă a bolului alimentar şi/sau a lichidelor de a lungul esofagului.

Disfagia poate fi de mai multe tipuri:

- continuă –în neoplasm, esofagite;

- intermitentă, prin compresiunea esofagului de catre diverticuli; hernia hiatală,

- progresivă, la inceput pentru solide, iar apoi şi pentru lichide (neo-stricturi postcaustice);

- paradoxală - în cardiospasm (spasm esofagian), bolnavul nu poate înghiţii lichide, dar înghite mai uşor

alimente solide.

Disfagia trebuie diferenţiata de senzaţia de nod în gât, întâlnită în isterie, hipocalcemie

2. Durere esofagiana- forme

 pirozis = arsură retrosternală; este caracteristică pentru esofagită de reflux, dar apare ca simptom
de însoţire şi în esofagite de alte cauze: ulcer, hernia hiatală;
 odinofagia = durere apărută în momentul deglutiţiei; apare în procese inflamatorii locale,
tulburări neuromusculare.
 durerea retrosternală propriu – zisă.
Durerea esofagiană trebuie diferenţiată de multiple cauze de durere retrosternală, mai ales de
angina pectorala.
Elemente care sugerează etiologia esofagiană: este influenţată de ingestia de alimente; iradiază în
gât, umeri; nu are relaţie cu efortul; apare dupa înghiţire, aplecare; trezeşte pacientul noaptea;
cedeaza la antiacide; apare asociată cu alte simptome de suferinţa gastroesofagiana.

3. Regurgitatii = revenirea alimentelor în cavitatea bucală, după ingestie, fără efort de vărsătură.

Regurgitaţia poate sa fie: imediată (stenoze înalte); tardivă (stenoze joase, dilataţii de esofag).

II. Simptomatologia afecţiunilor stomacului si ale duodenului

1. Durerea abdominala

Cauze:

 ulcer gastro-duodenal,
 gastrită acută,
 gastrită cronică,
 cancerul gastric.

10 | P a g e
2. Greturi = senzaţie de repulsie faţă de alimente sau cu nevoia de a vărsa

Poate fi un simptom solitar sau poate preceda vărsăturile; poate fi insoţită de tulburări
nervoase,vasomotorii (paloare, hipersalivaţie, transpiraţie, tahicardie, hipoTA, senzaţia de gol).

3. Varsaturile –caracteristici;

 în funcţie de frecvenţă pot fi rare,frecvente, incoercibile.

 în funcţie de miros: -de alcool (in gastritele etanolice),
-de acetonă( in diabetul zaharat),
-de amoniac (in gastrita uremică),
-miros fecaloid (in fistula gastro-colică),
-de „ranced” (in staza gastrică şi stenoza pilorică).
 în funcţie de conţinut: - apos-mucos (gastrită, sarcină), fecaloid (ocluzie intestinală, fistula gastro-
colică),
-alimentar (stenoza pilorică),
-biliar (afecţiuni duodeno-biliare) şi sanguinolent (in zaţ de cafea) in
hemoragii
-digestive superioare de diverse etiologii.
 în funcţie de orar: -matinale la etanolici, în traume cerebrale şi sarcină;
-postprandiale-precoce (ulcer gastric,gastrite acute)si tardive (ulcer duodenal).
Vărsăturile pot fi centrale şi periferice (în gastrite, duodenite)

4. HDS(hemoragia digestiva superioara):

- hematemeza = eliminarea prin vărsătură de sânge proaspăt sau digerat, provenit din stomac şi duoden.

- melena = eliminarea de sânge digerat prin scaun, având la origine o sângerare digestivă superioară, este
de culoare neagră (ca păcura) şi de aspect lucios.

Cauze: ulcer gastric şi duodenal, rupturi ale varicelor esogastrice (la cirotici), gastrita acută

hemoragică, polipoza gastrică, tumori maligne, hernia hiatală, etc.

Diferentiata de:

Hematemeza trebuie diferenţiată de hemoragia esofagiană, hemoptizie, epistaxisul posterior.

Melena se deosebeşte de scaunul închis la culoare, indus de alimente (spanac), medicamente (Fe,Bi,
cărbune medicinal), HDI produse de: ano- sau rectoragii (sânge roşu), hemoroizi sângerânzi , tumori
anorectale,rectocolita ulcero-hemoragică, dizenterie etc.

5. Tulburari ale apetitului:

- Hiperorexia (exagerarea apetitului), în ulcerul duodenal, hipertiroidism, în parazitoze,

- Inapetenţa, lipsa sau diminuarea dorinţei de a mânca

- Anorexia (inapetenţa)reprezintă lipsa senzaţiei de foame, care poate fi totală, pentru orice fel de
mâncare, sau selectivă, pentru unele alimente (de ex.: pentru carne, în cancerul gastric).

11 | P a g e
-Polifagia, nevoia de ingerare a unei cantităţii mari de alimente,

-Bulimia, senzaţia imperioasă de a ingera cantităţi mari de alimente care depăşesc nevoile organismului,
în psihoze,

-Paraorexia, reprezintă pervetirea apetitului: pica(ingestia de produse nealimentare, ca varul),

geofagia(foamea de pământ), malacia(dorinţa de a ingera alimente acide).

Cauze: afecţiuni digestive (cancer, duodenite) .

- Sitofobia este o stare in care apetitul este păstrat, dar bonavului ii este frică să mănance pentru a nu-şi

declanşa durerea (afecţiuni bucale, faringiene, esofagiene, gastrice, ulcer, cancer)sau pentru a slăbi.

6. Meteorismul abdominal = reprezintă o creştere a conţinutului gazos al tubului digestiv.

 Meteorismul abdominal poate fi localizat sau generalizat.

 În funcţie de intensitate, poate fi uşor,moderat sau mare,
 În funcţie de orar, postprandial precoce, tardiv sau permanent.

Printre cauzele balonării se numără:

Alimente bogate in amidon, reincalzite – cartofi, paine, alimente procesate, produse de
patiserie - Prin reîncălzire, aceste alimente isi schimbă structura moleculară, crescându-le
cantitatea de amidon rezistent, o substanta ce nu poate fi digerata in intestinul subtire. Alimentele
ajung, astfel, in intestinul gros, iar bacteriile care incep descompunerea lor produc gaze si
provoaca meteorism.
Alimentatia pe fugă – Când luam masa într-un ritm alert, alimentele nu sunt bine mestecate,
înghiţim mult aer si, invariabil, apare balonarea.
Consumul de apa în timpul mesei – Atunci cand înghitim apa în timpul mesei, înghitim şi aer,
iar consecinţa este apariţia senzaţiei de balonare.
Băuturi acidulate si reci – Dioxidul de carbon duce adesea la senzaţia de balonare din motive
evidente, dar nici băuturile reci nu sunt recomandate, deoarece impun un stres în plus asupra
organismului.
Stresul – In perioadele tensionate organismul nostru nu mai functionează la cote optime, astfel
încat pot aparea probleme digestive sau cele deja prezente se pot accentua.
Obiceiul de a mesteca guma - Pentru ca înghiţim mai mult aer decat în mod normal, abdomenul
se umflă. In cazul variantelor fără zahăr riscul este dublu, deoarece conţin în general sorbitol,
care fermenteaza în intestine.
Fluctuatiile hormonale care apar în organismul femeilor - In timpul ovulatiei, ovarele produc
cantitati mai mari de estrogen, iar in aceste conditii, muschii abdominali se relaxeaza mai mult
decât de obicei. Si muschii din intestine sunt mai încetiniţi, astfel că nu mai sunt la fel de
eficienţi în a transporta alimentele.
Diverse intolerante alimentare - Intoleranţa la lactoză, intoleranta la gluten, ambele provocate
de carente enzimatice sunt o cauza frecventă a balonării
Toxiinfectie alimentara
In cazuri rare, balonarea poate fi cauzata de boli grave, precum:

12 | P a g e
  ascita - afectiune caracterizată prin acumularea de lichid în abdomen, cauzată de cancer,
hepatita, insuficienta renala ori cardiaca
 boala celiaca
 cancer ovarian
 leucemie
 insuficienta pancreatica

III. Simptomatologia intestinului

Simptome generale

-febră insoţeşte bolile diareice acute, tuberculoza intestinală, cancerul de colon;

-pierderea ponderală survine în bolile cu diaree cronică, cancer de colon, sindromul de maldigestie-

malabsorţie;

-paloare (anemiile), carenţele vitaminice, osteoporoză, osteomalacia, tetania, astenia;

-osteoporoza, osteomalacia,

-tetanie

-astenie

-edeme carenţiale care apar, de asemenea, în maldigestie, malabsorţie cu referire la fier, calciu, proteine,

vitamine.

Simptome locale:

1. Durerile intestinale

Cauze:

-Colica intestinală este o durere vie, cu debut brusc şi accentuare progresivă şi rapidă, care cedează uneori

tot la fel de brusc (spontan sau după tratament).

-Enterocolite acute, dizenterie

-Colica saturniană intoxicaţii cu Pb .

-Volvulus, invaginaţiei intestinale, perforaţii intestinale, infarct mezenteric, apendicită acută.

-Iritaţii peritoniale, dureri intense, violente, cu durată mai lungă, accentuate de palpare, care sunt
provocate de iritaţia peritoneală .

-Rectocolită, tumori , dureri anorectale cu caracter de tenesme=senzaţia imperioasă de defecaţie asociată

cu dureri rectale, arsuri sau tensiune dureroasă .

13 | P a g e
Sediul durerii paote fi generalizat in enterocolite, periombilical in enterite, in „bară” in colita transversă,
fix în fosa iliacă dreaptă (apendicită) şi în fosa iliacă stângă (sigmoidite).

2.Tulburări in emisia gazelor

- meteorism = se produce prin creşterea conţinutului gazos intestinal, provocând senzaţia de

plenitudine, crampe uşoare, zgomote hidroaerice mai accentuate. Apare in hepatopatii, ateroscleroza
vaselor mezenterice, insuficienţa cardiacă.

- flatulenta = eliminare repetată a unei cantităţi crescute de gaze prin anus, în caz de meteorism.Se

observă în special la bolnavii hepatici.

3. Tulburările tranzitului intestinal

- diaree =se caracterizează prin emisii frecvente ale scaunului, cu consistenţă redusă, cu conţinut

macroscopic sau microscopic de resturi alimentare nedigerate. Diareea este produsă de exagerarea

peristaltismului intestinal, determinată de inflamaţie, insuficienţa secretorie digestivă, iritaţie prin

toxice şi unele medicamente, cauze nervoase si endocrine.

- constipatie = se defineşte ca o tulburare caracterizată prin eliminare de materii fecale cu frecvenţă

redusă (la mai mult de 3 zile), de consistenţă crescută, de volum redus, hiperdigerate.

Falsa diaree este tot o constipaţie, in care scaunele sunt neomogene, formate din „scibale” amestecate

cu părţi lichide sau elemente patologice.

- ileus = în mod obişnuit constipaţia are caracter cronic.In formele acute este suprimată eliminarea

materiilor fecale şi gazelor ceea ce este definit de ileus. Reprezintâ încetarea activităţii motorii normale a

intestinului, ca urmare a paraliziei musculaturii (ileus dinamic) sau ca urmare a unui obstacol
organic( ileus

mecanic , in volvulus, invaginaţie etc.).

4. HEMATOCHEZIE = Pierdere de sange prin rect, determinat de obicei de o hemoragie digestivă

inferioară, dar poate fi si rezultatul unei hemoragii digestive superioare masive cu un tranzit
rapid al sângelui prin intestine.
Cauze :

 FISURA RENALĂ este o situatie destul de des întâlnită. Se caracterizeaza prin ruperea

mucoasei care acopera rectul inferior si implica durere severa. Fisura anala este cauzata cel mai
des de constipaţie sau de forţările din timpul unui scaun voluminos, deşi se poate produce si
atunci când sfincterul anal intern este foarte încordat.

HEMOROIZII sunt mase de tesut sau dilatatii ale venelor localizate la nivelul canalului anal.

14 | P a g e
DIVERTICULOZA
Este o afectiune in care colonul prezinta mici saculeti (diverticuli). De fapt, toti oamenii care au
vârsta peste 50-60 de ani au diverticuli. Cauza aparitiei diverticulilor colonici nu este cunoscută
în totalitate dar poate avea legatura cu vârsta şi cu slăbirea peretelui colonului.

CANCERUL DE COLON SI POLIPII

Tumorile colonului si rectului sunt excrescente, mase care care se formeaza în peretele
intestinului gros. Tumorile benigne ale intestinului gros sunt de obicei de forma polipoidă.

POLIPECTOMIA
Polipii de colon descoperiti in timpul colonoscopiei, de obicei, sunt eliminati in urma unui proces
denumit polipectomie. Hemoragia poate sa apara la locul polipectomiei zile la rand sau chiar
saptamani dupa ce polipul este indepartat.
ANGIODISPLAZIA COLONICA
Pe mucoasa intestinala pot sa apara vase mici si anormale sanguine, fragile si înguste. Acestea
pot fi depistate cu usurinţă în timpul colonoscopiei apar sub forma unor leziuni de culoare rosu
deschis cu localizate în anumite părţi ale peretelui intestinal, dar mai ales in colonul drept sau
ascendent.
-vase de sange anormale (angiodisplazia);
-colita ulcerativa;
- proctita ulcerativa;
- colita Crohn;
- colita infectioasa;
- colita ischemica;
- diverticuli Meckel.

IV. Simptomatologia ficatului

Simptome de ordin general
1.febră, cu alterarea stării generale, în hepatita virală, uneori şi în cancerul hepatic;
2.astenia fizică şi psihică şi somnolenţă postprandial în hepatitele cronice;
3.manifestări hemoragice cutaneo-mucoase (gingivoragii, epistaxis, echimoze, peteşii,
hematemeză şi
melenă) in ciroză;
4.manifestări extrahepatice:
-manifestări dispeptice (inapetenţă, balonări abdominale post prandiale, epigastralgii, flatulenţă),
diaree sau constipaţie, hemoragii digestive etc.;
-manifestări neuropsihice, in ciroze, din cauza encefalopatiei portale: apatie, somnolenţă,
confuzie mentală, flapping-tremor sau, uneori, manifestări de agitaţie psihomotorie-nebunia
hepatică;
-manifestări pleuro-pulmonare: dureri la baza hemitoracelui drept, tuse seacă, dispnee moderată,
sindromul lichidian drept moderat, in ciroze, abces hepatic, mai rar in hepatita cronică agresivă,
cancer(pleurezie neoplazică de vecinătate);
-manifestări articulare: artralgii in debutul pseudoreumatic al hepatitei virale, in hepatita cronică
agresivă şi uneori, in ciroza biliară.

Simptome de ordin local: hepatalgia

-simptomul dominant, are sediul in hipocondrul drept, sub rebordul costal şi baza hemitoracelui
drept. Este determinată de distensia capsulei Glisson şi de afectarea peritoneului de inveliş.
Poate fi:

15 | P a g e
-acută, la cardiaci: în IC dreaptă acută şi cronică (hepatalgia de efort) şi în boli hepatice: infecţii
hepatice acute (hepatita virală, abces hepatic)
-cronică (continuă), in hepatite acute, in insuficienţă cardiacă (ficat de stază), congestii hepatice
postprandiale, cancer hepatic.

V. Simptomatologia veziculei şi căilor biliare

1. Durerea este un simptom important in patologia biliară, cu sediul in hipocondrul drept şi
epigastru, iradiată de regulă in scapulă şi umărul drept; este continuă sau discontinuă, acută
(colică biliară) sau cronică.
2. Intoleranţa faţă de alimente (ouă, prăjeli, grăsimi, ciocolată, cafea, alcool, smantană) sau faţă
de unele medicamente.
3. Manifestări dispeptice = dispepsia biliară (greţuri, vărsături biliare, gust amar, balonări
postprandiale şi stări de disconfort).
Frecvent aceste manifestări dispeptice şi dureroase sunt prezente circa 2-3 zile (aşa-zisele,, crize
de 3 zile”).

16 | P a g e
Modul: Semiologie medicală
Unitatea de predare-învățare: Modificări observate în diferite sindroame clinice

Fișă de lucru nr. 4

Identificați sindromul clinic din următoarele situații și enumerati toate afecțiunile ce fac parte din
sindromul respectiv:

1. Pacient de 60 ani, mare fumător, cunoscut cu Angina pectorala ,care prezintă brusc, dupa un efort
fizic moderat, o durere retrosternală atroce, transfixiantă, continuă, cu iradiere precordial și în
membrul superior stâng, care nu cedează la Nitroglicerină .

Sindromul din insuficiența coronariană – boala: Infarct miocardic acut .

Apare atunci când fluxul de sânge către mușchiul inimii (miocard) este oprit brusc,
provocând leziuni tisulare. Acesta este de obicei rezultatul unui blocaj în una sau mai
multe artere coronare.

Cauze: - Fumatul,
- Angina pectorală instabilă care s-a agravat privind frecvenţa, severitatea sau
durata sa;
- Vârsta ( bărbații prezintă un risc mai mare de atac de cord după vârsta de 45
de ani);
- Tensiune arterial crescută;
- Obezitate, diabet.
Manifestări:
Debutul clinic este de regulă brusc, brutal, la efort
/ în repaus / în somn, printr-o durere retrosternală,
atroce, transfixiantă, continuă. Durerea persistă
ore întregi, nu cedează la Nitroglicerină și nu se
diminuă decât la administrarea de Mialgin sau
Morfină. Concomitent se produce o stare de șoc,
cu prăbușirea tensiunii arteriale.Alterori, durerea
lipsește și infarctul debutează sub forma unei aritmii paroxistice, sau prin tabloul clinic a
unui edem
Imagine pulmonar.
Durere retrosternala atroce – “ca
o gheară”

17 | P a g e
 2. Pacienta de 24 ani, cu menstre neregulate și abundente, care prezintă astenie,palpitații, cefalee,
paloare, unghii fragile și căderea părului.

SINDROM ANEMIC DE TIP HIPOCROM– BOALA: ANEMIA FERIPRIVA

Acest tip de anemie este determinată de reducerea rezervelor de fier din organism, ce
produce o tulburare a sintezei de hemoglobina(Hb) si aspect de anemie hipocroma,
microcitara. Cea mai frecventă forma de anemie, la copii si femeie.
Etiopatogenie
- Perioada pubertății( la menstra- necesar de Fe=15-25mg/zi)menstre neregulate și
abundente;
Pierderi crescute de Fe prin sângerarea cronică :
- sângerare genitală:- pierderi menstruale crescute( 100ml/zi), fibrom, neo. uterin
- gastro-intestinală- principala cauză la barbat si la femeia la menopauză;
- varice esofagiene,hernie hiatală, gastrite, boala ulceroasă;
- colita ulceroasă,carcinomul cecului, parazitoze intestinale, hemoroizi sângerânzi;
- sângerare urinară: calculi, tumori renale si vezicale;
- sângerare pulmonară: hemoptizii repetate din CBP, BPOC
- Aport insuficient de Fe - dieta vegetariană, carență de Ca, vit. C;
- Tulburari în resorbția Fe: în gastrite, enterita cronica(sprue) , gastrectomia partială,
lambliaza duodenală;
-Necesități crescute de Fe-în sarcină (sem III- necesar = 5-6 mg/zi), alăptare (necesar =
2 mg/zi)
Manifestările clinice:
 Debutul este lent progresiv cu: astenie,vertije, cefalee, dispnee, palpitații, apetit
capricios
 In perioada de stare:
- Subiectiv- aceleasi simptome din perioada de debut + tulburări de memorie, insomnie,
migrene, parestezii ale membrelor, dureri de tip nevralgic, dismenoree
- Obiectiv:
Modificări ale tegumentelor si mucoaselor:
- pielea este palidă, cu tentă albăstruie, aspră, subțire;
- semne de carență martiala:
- unghiile sunt friabile; platonichie, koilonichie, unghii ,,în frunză vestedă”
- păr friabil , care cade usor
- ragade la comisurile bucale (stomatită angulară)
- glosita = limba rosie, fără papilele linguale;
- ozena (atrofia mucoasei nazale acoperită de cruste fetide)
- sindromul Plummer-Vinson- asociază disfagia cu stomatita angulară și glosita
Tulburări respiratorii si cardiace: dispnee de efort, hipotensiune arterială, tahicardie,
sufluri sistolice (de insuficiență mitrală funcțională), edeme gambiere
Tulburări digestive: Pervertirea gustului: geofagie, pagofagie
- Splenomegalie – 10 % cazuri
Investigațiile de laborator evidențiază:
- Hemograma : numar de E scăzut, Hb si Ht scăzute;
- Frotiu sânge (morfologia eritrocitului ) : anulocite, poikilocite ,etc
- Indicii eritrocitari:VEM si CHEM scăzute;
- Investigarea metabolismului Fe: sideremia si feritina serică scăzute.
Ilustrate ale anemii.

18 | P a g e
 3. Pacientă de 40 ani care prezintă febră, frisoane, polakiurie, disurie, dureri în lomba stângă.

Sindromul glomerulonefritei acute.

Glomerulonefrita acută este o nefropatie caracterizată prin inflamația glomerulilor renali,
unitate funcțională care se ocupă de filtrarea sângelui.

Glomerulonefrita acută, poate să aibă una din următoarele cauze:

- Infecție cu streptococi sau stafilococi - glomerulonefrita acută poate apărea la circa 1-2 săptămâni de
la vindecarea unei infecții de acest fel sau, în cazuri rare, în urma unei infecții a pielii de tip impetigo.
Pentru a o elimina, organismul produce mai mulți anticorpi a căror acțiune poate cauza inflamarea
glomerulilor. Copiii sunt mai predispuși la infecții streptococice decât adulții, însă se recuperează mult
mai repede;
- Endocardită infecțioasă - apare ca urmare a răspândirii unei bacterii în sistemul circulator și
„depunerea” sa în zona inimii, ducând, astfel, la o infecție a valvelor inimii. Prezența endocarditei
infecțioase crește riscul de glomerulonefrită acută, însă nu se știe încă de ce se întâmplă acest lucru;
- Infecție virală (cu virusuri) - virusul HIV, infecția cu virusul hepatitei B sau C pot declanșa
glomerulonefrita acută;
- Boli ale sistemului imunitar - afecțiuni precum lupus, sindromul Goodpasture și nefropatia cu IgA pot
crește riscul de apariție a glomerulonefritei;
- Afecțiuni care irită glomerulii - în această categorie intră hipertensiunea arterială, nefropatia diabetică,
glomeruloscleroza focală și segmentară, boala Berger;
- Excesul de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) precum ibuprofen, aspirină sau
naproxen.
Glomerulonefrita acută se manifestă prin următoarele simptome:

19 | P a g e
 Debutul : stare general modificată; cefalee, febră, frisoane, dureri abdominal, boala
fiind descoperită întâmplător.
Perioada de stare:
 urină de culoarea închisă (maronie), datorită prezenței sângelui în urină (hematurie)
 urinări rare;
 dureri articulare;
 cefalee;
 amețeli
 dureri abdominal;
 tuse persistent;
 hipertensiune arterial,
 fosfene si acufene.
Complicatii
Lăsată netratată, glomerulonefrita acută poate afecta rinichii, care își vor pierde din capacitatea de filtrare.
Printre complicațiile asociate glomerulonefritei se află:
Insuficiența renală - pierderea funcției de filtrare poate duce la acumularea resturilor în organism. Există
inclusiv riscul să fie nevoie de dializă de urgență - proces prin care sunt eliminate excesul de lichide și
resturile din sânge. Mai mult, insuficiența renală cronică apare atunci când rinichii funcționează doar la
10% din capacitatea normală. Tratamentul constă în dializă sau transplant de rinichi;
Hipertensiunea arterială - deteriorarea rinichilor și acumularea resturilor în sânge poate cauza
hipertensiune;
Sindromul nefrotic - apare atunci când există un exces de proteine în urină și o lipsă în sânge. Se
remarcă prin umflarea pleoapelor, a abdomenului și a picioarelor și un nivel ridical al colesterolului ”rău”

4. Pacient de 18 ani, care prezintă la contactul cu o pisică, crize de dispnee expiratorie,

şuieratoare ( wheezing ), bradipneică; tuse, la început seacă, iritativă, iar la sfarşitul
crizei, cu expectoraţia albă, vascoasă (spută perlată); criza durează cca 1 oră.

Sindromul din astmul bronșic; Sindromul bronșitic.

SINDROM BRONȘIC – SINDROMUL CLINIC DIN ASTMUL BRONȘIC

Astmul bronşic este o boala caracterizată printr-o hiperreactivitate bronşică la diverşi stimuli şi se
manifesta fiziopatologic prin ingustarea difuza a căilor aeriene, care cedează spontan sau la tratament.
Clasificare:
- astmul bronşic alergic (extrinsec),
- astmul bronşic infecţios (intrinsec).
Etiologia AB alergic: principalii factori etiologici sunt:
- alergia la praful de casa, par, pene, faina de grau, polen, pulberi; infecţia bronşica, factori iritanţi (praf,
fum, gaze, oxizi de azot, bioxid de sulf, fumatul pasiv, poluarea etc.); predispoziţia familiala, varsta şi
sexul ( in 88% din cazuri AB alergic,apare inainte de 40 de ani; pana la pubertate, incidenţa este mai
crescuta la baieţi), factori psihici ( stres, traume psihice), efortul, medicamente (aspirina).
Etiologia AB infecto- alergic: infectii respiratorii repetate, factorul alergic
Simptomatologia:
Sindromul clinic din astmul bronşic se caracterizeaza prin crize de dispnee paroxistica de tip expirator. .
Criza de astm bronşic se caracterizeaza prin:
- simptome prodromale (aura astmatica) dupa care bolnavul recunoaşte apariţa crizei: rinoree, stranut,
cefalee, lacrimare, tuse seaca, iritativa;
- crizele ce apar predominant noaptea, trezesc bolnavul din somn cu dispnee, tuse, agitaţie, transpiraţii;
- dispnee, care este paroxistica, expiratorie, şuieratoare ( wheezing ), bradipneica;
- tuse, care este la inceput seacă, iritativă, iar la sfarşitul crizei apare expectoraţia caracteristică, albă,
vascoasă (sputa perlată);

20 | P a g e
Criza dureaza de obicei 1-2 ore dupa care simptomatologia retrocedeaza.
Examenul obiectiv:
In criza: bolnavul este, de obicei, in faţa geamului, in ortopnee, sprijinit pe maini pentru a favoriza
acţiunea
muşchilor respiratori accesori; Bolnavul este agitat, neliniştit, cianotic, transpirat;
- Inspecţia: torace destins, imobilizat in expir, cu amplitudinea mişcarilor mult diminuata;
- Percuţia evidenţieaza hipersonoritate pe toata aria pulmonara;
- Auscultaţia: inspir scurt, expir prelungit, murmur vesicular, supraadaugat apar ralurile bronşice
sibilante ronflante şi subcrepitante, constituind "zgomotul de porumbar".
In unele cazuri, crizele astmatice sunt subintrante sau continui, nu cedeaza la tratamentele obişnuite,
dureaza peste 24 ore realizand starea de rau astmatic. Aceasta este o mare urgenţa respiratorie, realizand
tabloul insuficienţei respiratorii acute.
Intre crize, in AB alergic, bolnavul este asimptomatic; in AB infecto-alergic, bolnavul prezinta dispnee si
tuse productiva.

21 | P a g e
 ESEU

„BOLILE CARDIOVASCULARE SI OBEZITATEA”

a. Definiţie şi clasificare
Obezitatea este o creștere exagerată a greutății corporale (peste 25% față de greutatea
normală), cauzată de acumularea unei cantități mari de grăsime în țesutul subcutanat și în jurul
viscerelor. Poate fi exogenă, când este determinată de o alimentație excesivă sau endogenă,
când apare în urma unor tulburări ale glandelor endocrine ori ale centrilor nervoși din
hipotalamus.
Criteriul de clasificare, este în funcţie de valorile procentuale ale surplusului
ponderal faţă de greutatea ideală. IMC = indicele masei corporale G / T²

IMC Clasificare Greutatea ideală

< 20% subponderal

20 – 25% greutate normală

>25% supraponderal

sub 30% obezitate gradul I (uşoară) Până în 10 kg peste

Aproximativ 20 kg
35 – 50% obezitate gradul II (medie)
peste

Aproximativ 30 kg
Peste 50%   obezitate clasa III  
peste

b. Cauzele obezităţii
 Regim alimentar dezechilibrat , cu aport mare de alimente ingerate; Dietele
bogate în grăsimi, prăjelile, dulciurile concentrate =  dislipidemia (creşterea
nivelului de grăsimi în sânge peste valorile normale, în special colesterolul şi
trigliceride).
 Lipsa mişcării fizice/ stil de viaţă sedentar;
 Stresul şi condiția socială inferioară;
 Tulburării endocrine: sindrom Cushing, sindromul adiposogenital, menopauza
 Sarcină;

22 | P a g e
  Fumatul, întreruperea fumatului şi creşterea consumul de alimente, dulciuri;
 Predispozitie genetic;
 Deficienţe cognitive;
 Agenţi infecţioşi;
 Obezitatea infantilă;
 Sindromul Pickwick.

c. Bolile cardiovasculare ce au ca şi cauză ateroscleroza (ATS)

 Boala arterială coronariană. Când ateroscleroza îngustă arterele apropiate inimii, determină
o boala coronariană, care provoacă dureri toracice (angina), un atac de cord sau insuficienţă
cardiacă.
 Boala arterială carotidă. Când ateroscleroza îngustă arterele apropiate creierului, dezvoltă o
boală arterială carotidă, care poate provoca un atac ischemic tranzitor (TIA) sau accident
vascular cerebral.
 Boala arterială periferică. Când ateroscleroza îngustă arterele din braţe sau picioare,
dezvoltă probleme de circulaţie în braţe si picioare, numite boala arteriala periferică. Acest
lucru va reduce sensibilitatea la căldură şi frig, crescând riscul de arsuri sau degerături. In
cazuri rare, circulatia slabă a braţelor sau a picioarelor poate determina moartea ţesutului
(gangrena).
 Anevrismele. Ateroscleroza poate provoca, de asemenea, anevrisme, o complicatie gravă care
poate aparea oriunde în corp. Un anevrism este o umflatură în peretele arterei.
 Boala renală cronică. Ateroscleroza poate determina îngustarea arterelor care duc la rinichi,
împiedicându-le să ajungă sânge oxigenat. De-a lungul timpului, acest lucru poate afecta
funcţia rinichilor, menţinând deşeurile de la ieşirea din organism.

d. Recomandările referitoare la stilul de viaţă a unui pacient cu HTA (hipertensiune

arterială) şi obezitate:

1. Scăderea în greutate şi practicarea de exerciţii fizice 

– Scăderea în greutate se va realiza prin respectarea unui regim alimentar (recomadat de medicul
specialist sau nutriţionist), respectiv prin reducerea consumului de grăsimi şi glucide.
Postul terapeutic, postul negru sau postul intermitent, să existe ore din zi în care să nu se
mănâce nimic și să se scadă şi consumul de apă. Necesită supraveghere medicală. Postul forțează
organismul să lucreze, forțează organismul să-și lepede deșeurile, forțează organismul să-și
consume din grăsimea acumulată în plus

- În paralel cu regimului alimentar , se va face şi mişcare. Cele mai indicate exerciţii fizice sunt
mersul pe jos, alergatul sau înotul timp de 30-40 de minute, de cel puţin 3-4 ori pe saptamana.
Exerciţiile izometrice de tipul ridicatul greutăţilor pot avea drept efect creşterea tensiunii
arteriale, deci trebuie evitate.

23 | P a g e
2. Reducerea consumului crescut de sare (consumul de sare să fie sub 6 g/zi (< 2000 mg
sodiu/zi) :
– Regimul alimentar în hipertensiune arterial şi obezitate interzice adaosul de sare în mâncare,
alimentele sărate, mai ales semipreparatele şi să consume mâncare gătită din ingrediente
proaspete (neconservate), cu conţinut crescut de potasiu. Se recomandă reducerea consumului de
sare în dieta, la mai puţin de 6 grame pe zi, fapt ce poate determina o reducere de 2-8 mm Hg a
hipertensiunii arteriale. Deoarece în cazul pacienţilor care suferă de hipertensiune, există o
creştere a absorbţiei sodiului din rinichi şi o creştere în volum a sângelui.

3. Creşterea consumului de alimente bogate în potasiu – cartofi copţi, pastă şi suc de tomate,
banane, spanac, iaurt degresat, suc de morcovi. Regimul alimentar trebuie să includă aceste
alimente, mai ales dacă bolnavul nu poate reduce aportul de sare.

4. Creşterea consumului de fructe şi legume proaspete, de produse lactate (cu un continut

scăzut de grăsimi), carne slabă (peşte, carne de vită), conform indicatiilor medicului specialist.
De asemenea, pacienţii trebuie să evite alimentele care conţin grăsimi saturate, de origine
animală şi să folosească, în schimb, grăsimi polinesaturate, din uleiuri vegetale.

5.Renunţarea la fumat – deşi efectul independent şi cronic al fumatului asupra tensiunii

arteriale este mic, riscul cardiovascular total este mult crescut de acest viciu. Intreruperea
fumatului este, probabil, cea mai puternică măsură care previne bolile cardiovasculare şi
noncardiovasculare, incluzând accidentul vascular cerebral şi boală cardiacă ischemică, precum
şi obezitatea.

6.Reducerea consumului excesiv de alcool

 – Consumul de alcool determină creşterea tensiunii arteriale atât direct, cât şi prin reducerea
efectelor tratamentului împotriva hipertensiunii arteriale. Deasemenea consumul de alcool
întreţine obezitatea, favorizează un consum crescut de alimente. Excesul de alcool este asociat în
cazul persoanelor hipertensive şi cu un risc crescut de accident vascular cerebral. Alcoolul în
asociere cu alţi factori de risc, precum fumat şi consum de cafea, poate determina creşteri ale
tensiunii arteriale chiar daca sunt consumate în cantităţi moderate şi în acelasi timp pot amplifica
şi riscul de mortalitate coronariană.  Hipertensiunea arterială indusă de alcool poate fi reversibilă
la întreruperea consumului. 

7.Echilibru mental: stilul de viață sănătos înseamnă odihnă, gânduri frumoase, bune și folositoare,
renunțarea la emoțiile care strică echilibrul organismului. Odihna să fie de 8 ore pe noapte, să se
gestioneze emoțiile atunci când apar, pentru că stresul, emoțiile ca frica,  furia, îngrijorarea.
(expunerea organismului la un nivel ridicat de stres pe termen lung este asociată prezenţei
stratului adipos in exces). Consultarea unui specialist, respectiv a unui psiholog, în măsură să-l
motiveze pe pacient cu privire la respectul de sine, la controlarea emotiilor etc.

24 | P a g e
 ESEU 2

“Stilul de viaţă tradiţional versus stilul de viaţă modern”

Stilul de viață reprezintă totalitatea comportamentelor și deciziilor care influențează în

sens pozitiv sau negativ starea de sănătate.
a) Definiti stilul de viata b) Descrieti diferenta dintre stilul de viata traditional si cel modern c) Enumerati bolile cauzate de stilul de viata „
nesanatos” d) Alcatuiti un program de promovare a unui stil de viata sanatos

Stilul de viaţă ne influenţează direct sănătatea. Astfel, abordarea unui stil de viaţă sănătos ar fi
primul pas pentru sănătatea noastră. Însă conceptul de „stil de viaţă sănătos” este unul complex şi
necesită o concentrare a eforturilor noastre asupra depăşirii unor obiceiuri dăunătoare. Conform
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), sănătatea este starea deplinei bunăstări fizice,
spirituale şi sociale, nu numai lipsa bolilor sau a defectelor fizice.
Un stil de viață sănătos reprezintă un mod eficient de menținere a stării noastre de sănătate și
reducere a riscurilor îmbolnăvirii prin: alimentație sănătoasă și bogată în nutrienți, exerciții fizice
efectuate cu regularitate, renunțare la fumat, alcool, iar toate acestea corelate cu momente de
somn și odihnă.

Somnul, o componentă importantă pentru sănătate „Orele de somn, de exemplu au o importanţă

majoră pentru sănătatea noastră. Astfel, în funcţie de organismul fiecăruia, între 6 şi 8 ore de
somn pe noapte sunt suficiente pentru ca dimineaţa să ne simţim odihniţi”De asemenea, cel mai
bun interval pentru orele de somn este între 22.30 şi 06.30, însă orele de somn pierdute nu pot fi

25 | P a g e
recuperate din ele din timpul zilei. În lipsa orelor suficiente de somn, organismul nu va rezista
stresului din ziua următoare, iar efectele nu vor întârzia să apară. Pe termen lung, lipsa odihnei
poate duce la apariţia unor boli foarte grave. Alimentaţia, sursă de energie, este alt indicator al
unui stil de viaţă sănătos. Potrivit cercetătorilor de la Universitatea Harvard, la baza piramidei
alimentaţiei se află legumele, fructele, cerealele integrale (orez brun, paste din făină integrală,
secară, orez etc), uleiurile sănătoase. Acestea sunt o bună sursă de energie, de aceea nu trebuie să
lipsească din hrana noastră zilnică. În a doua parte a piramidei, se află carnea de peşte, de pasăre,
ouăle, nucile, seminţele. Una-două porţii de lactate vor contribui la necesarul de calciu zilnic. În
vârful piramidei, cercetătorii au pus alimentele pe care trebuie să le consumăm rar: carne roşie,
unt, cereale, pâine şi paste din făină albă, cartofi, băuturi şi dulciuri pe bază de zahar.
Nutriţioniştii recoandă consumarea alimentelor din toate categoriile de produse, dar în cantităţi
mici şi la ore bine stabilite, în funcţie de programul fiecărei personae. Greşeli frecvente în
alimentaţie Cele mai grave greşeli în ceea ce priveşte stilul de viaţă sănătos sunt cele alimentare.
Întâi, alimentele pe care le alegem pentru a le consuma, dar la fel de importantă este combinarea
lor. O dietă variată şi echilibrată, un consum cât mai mare de alimente neprocesate termic şi de
alimente bogate în fibre, minim de sare, zahăr şi grăsimi sunt câteva din principiile importante
pentru o dietă sănătoasă. În afară de asta, mai există şi alte modalităţi de a avea o nutriţie
sănătoasă, Fără mişcare nu există sănătate! Nu putem vorbi despre sănătate în lipsa mişcării
fizice. Putem opta pentru orice fel de mişcare: alergarea în parc, sala de fitness, urcatul scărilor,
mersul pe jos cât mai mult, plimbări sau grădinărit. Oricare sunt binevenite, în condiţiile în care
toate sunt forme de a evita sedentarismul, care este cauza unor boli cu potenţial letal. Deci, fără
mişcare nu există sănătate. Exerciţiile fizice aduc o serie de beneficii psihologice, dar şi fizice.
De asemenea, pentru o bună sănătate, este nevoie de moderaţie în ce priveşte consuul de alcool şi
renunţara la fumat în cel mai scurt timp. ”Nutriţioniştii spun că un singur mililitru de alcool are
şapte kilocalorii. Tot ei spun că bărbaţii nu ar trebui să consume zilnic mai mult de 3-4 unităţi de
alcool, iar femeile 2-3 (o unitate de alcool reprezentând 10 ml de alcool pur). Fumatul este
interzis cu desăvârşire când ne gândim la un stil de viaţă sănătos. Cercetătorii au identificat în
fumul de ţigară peste 4.000 de substanţe. Printre acestea există substanţe active farmacologic,
antigenice, citotoxice, mutagene şi carcinogene”. „Important de reţinut este că adoptarea unui stil
de viaţă sănătos este un proiect pe termen lung. Rezultate nu apar peste noapte şi nici schimbarea
nu se face peste noapte. Trebuie stabilite obiective realiste, multă răbdare şi conştiinţa că fiecare
pas contează”.

Alimentație sănătoasă înseamnă, în primul rând, echilibru între alimentele consumate la fiecare
masă, dar și diversitate a acestora.  Astfel organismul nostru beneficiază de toate substanțele
nutritive necesare funcționării în condiții optime, pe perioadă îndelungată.

Diferenta dintre stilul de viata tradiţional faţă de cel modern

Principalele caracteristici ale stilului tradiţional:
– activitate fizică regulată, caracterizată de mersul pe jos
– gândire pozitivă
– respectarea orelor de masă, luarea mesei într-un cadru liniştit, familial
– consumul de alimente naturale, provenind din multiple surse alimentare agricole tradiţionale
– studiile de paleoalimentaţie au descoperit că omul, în perioada de vânător-culegător avea în
spectrul său alimentar plante şi animale aparţinând la peste 300 de specii naturale, reprezentând o
adevărată diversitate ce oferea rezistenţă fizică, sănătate şi performanţe mentale
– înaintaşii îşi preparau de regulă hrana în casă fără a utiliza aditivi alimentari, grăsimi artificiale,
uleiuri sau zaharuri îndelung rafinate
– în alimentaţia tradiţională consumul de carne se făcea moderat, fără consumul preparatelor din

26 | P a g e
carne de tip mezel, specialităţile din carne pregătindu-se acasă urmând reţete tradiţionale
– se ridicau de la masă când încă le mai era foame, evitând starea de imbuibare
– de două ori pe săptămână se ţineau posturi (miercurea şi vinerea), evitând produsele de origine
animală
– produsele de cofetărie sau patiserie erau consumate doar la evenimentele festive şi majoritatea
erau pregătite in casă
– nu existau lanţuri de restaurante de tip fast-food
– nu consumau băuturi răcoritoare, energizante, ci apă de izvor. Băuturile alcoolice consumate
erau fabricate in casă
– alimentele consumate nu aveau densitate calorică excesivă, iar porţiile erau moderate. De
exemplu, o porţie de mâncare la un restaurant de tip fast food poate atinge valori calorice de
peste 1000 kcal, în timp ce o porţie de mâncare tradiţională are în jur de 200 kcal.
În cazul alimentaţiei tradiţionale, agricultura nu se practica la un nivel superintensiv, alimentele
nu erau iradiate, conservate, aditivate, semipreparate pentru a fi gătite la microunde sau
congelate pentru o perioada indelungată de timp. Legumele nu creşteau in substraturi sintetice în
sere sau solarii primind doar lumina artificială şi fertilizanţi. Animalele şi păsările nu erau
furajate cu nutreţuri chimizate, plante modificate genetic, hormoni, nu erau private de mişcare şi
lumină naturală. Toate aceste modificări au un impact puternic negativ asupra compoziţiei cărnii,
ouălor, laptelui.
Caracteristicile stilului de viaţă modern:
– stilul de viaţă este sedentar, efortul fizic este minim sau chiar lipseşte cu desăvârşire favorizând
apariţia bolilor metabolice (obezitate, diabet tip II), boli cardiovasculare, maladii
neurodegenerative, cancere etc.
– mesele sunt luate la intervale haotice, pe principiul „cand apucăm” şi până la suprasaturaţie,
favorizând astfel surplusul de greutate dar şi apariţia problemelor digestive (dispepsii,
maldigestie sau indigestie)
– gustările sunt consumate la intervale neregulate şi în cantităţi crescute (pe stradă, în mijloacele
de transport, in faţa televizorului sau a calculatorului) devenind adevărate festinuri d.p.d.v.
caloric
– micul dejun a fost înlocuit in multe cazuri de o cină consistentă
– alimentele sunt consumate pentru că sunt ieftine sau gustoase chiar şi atunci când nu există
senzaţia de foame. La masă in locul apei sunt preferate sucurile carbogazoase bogate in zahăr si
coloranţi sau alte alimente fluide (bere, lapte, cafea). Acestea nu potolesc setea, sunt încărcate
caloric, însă sunt placute papilelor gustative
– nu există episoade de restricţie alimentară voluntară (post) pentru a oferi organismului
posibilitatea de a se detoxifica de anumiţi nutrienţi, E-uri, poluanţi
– procesul de prăjire este folosit în exces, alimentele fiind contaminate cu substanţe neurotoxice
şi cancerigene (acrilamida, acroleina, hidrocarburi policiclice aromate)
– utilizarea cuptorului cu microunde la încălzirea sau prepararea mâncării scade valoarea
nutritivă a alimentelor şi generează modificări periculoase in microstructura lor
– asocierea incorectă a alimentelor ce duce la procese de fermentaţie şi putrefacţie cancerigene
– consumul unei cantităţi infime de fibre alimentare (necesarul pentru o persoana adultă este de
25-40g/zi) datorită neglijării consumului de fructe şi legume proaspete sau alimente integrale
nerafinate
– nerespectarea bioritmurilor circadiene individuale, alternanţa perioadelor de activitate cu
perioadele de odihnă. Utilizarea neurostimulentelor bogate in cofeină (ceafea, ceai negru, băuturi
energizante), taurină (băuturi energizante), zaharuri (batoane energetice).
Aceste modificări în dieta adultului s-au făcut o dată cu modernizarea stilului de viaţă şi
preluarea avantajelor oferite de industrializare, primindu-se insă la pachet şi dezavantajele dietei

27 | P a g e
vest-europene. Aceste modificări au fost introduse şi in dieta copiilor, aceştia ajungând să
manifeste boli pe care părinţii lor le sufereau la vârste mult mai înaintate. Un exemplu elocvent
este cel al osteoporozei: alimentele superprocesate sunt foarte bogate in fosfor şi sodiu care
împiedică fixarea calciului în oase. La toate acestea se adaugă şi surplusul de cafeină şi băuturi
carbogazoase care la rândul lor stimulează eliminarea calciului. Astfel copiii şi tinerii nu îşî pot
acumula mineralele, în special calciul, la nivel osos în cantităţi optime determinând fragilitatea
osoasă şi apariţia osteoporozei.
Părăsind stilul de viaţă tradiţional şi adoptând un stil de viaţă nou, neadecvat biologiei
individuale, o populaţie îşi poate pierde identitatea, îşi poate altera cultura şi puterea de a dăinui
în timp. Orice schimbare este benefică atunci când este realizată in mod inteligent şi constructiv,
acest lucru aplicându-se din plin în cazul alimentaţiei. Pe lângă plăcere, mâncatul trebuie sa fie
un act responsabil care să furnizeze organismului substanţe indispensabile in lupta cu uzura
zilnică (radicalii liberi), cu agenţii patogeni, poluanţii şi stresul; oferă combustibilii necesari
activităţilor cotidiene (glucide, grăsimi) dar şi piese de schimb pentru înlocuirea celor uzate
(proteine, acizi graşi esenţiali).

Bolile cauzate de stilul de viaţă:

Obezitatea
Boli cardiovasculare(cardiopatie ischemică,Accident vascular cerebral)
Tromboza
Diabetul
Gastrită
Ulcer gastro-duodenal
Colon iritabil
Litiaza biliară
Program pentru un mod de viaţă mai sănătoas:

 Respectarea celor trei mese principale ale zilei, fără a exclude micul dejun;
 Reducerea consumului de grăsimi: lactate, mezeluri, foietaje, dar și a consumului de
dulciuri, sucuri, alimente cu conținut mare de zahăr;
 Evitarea alimentelor prăjite, în favoarea celor gătite la cuptor, fierte sau înăbușite;
 Consumul moderat de sare și condimente picante;
 Includerea în alimentația zilnică a fructelor și legumelor de sezon.
 Și pentru că sedentarismul este o problemă a societății contemporane,

28 | P a g e
 REFERAT

Tipurile constitutionale si patologia

 
Observatii străvechi au sugerat existenta unei relatii intre  structura morfologică a
indivizilor  şi particularităţile psiho-afective si comportamentale. .Informatii certe în acest
sens le găsim în scrierile lui Hipocrate , care a descristipul ”ftizic” si tipul “digestiv-
apopleptic”, primul longelin, predispus la tuberculoză, al doilea picnic predispus la accident
vascular.
Mai târziu Galen a diferenţiat 4 tipuri constituţionale.
Studiul constituţiei a fost reluat la începutul secolului trecut . Galen a dat importanta si
constituţiei fizice, introducând noţiunea de habitus, adică aspect general al oamenilor, termen
întâlnit si astăzi in limbajul medical.
Cele 4 tipuri constituţionale:
1. Tipul sanguin= persoane energice, cu o mare capacitate de activitate;
2. Tipul flegmatic=indivizi activi, dar cu reacţii mai lente;
3. Tipul coleric, sau dezechilibrat= sunt persoane impulsive, usor iritabile şi cu reacţii
violente;
4. Tipul melancolic=sunt persoane lipsite de energie, introvertiţi, cu tendinţă spre depresie.
Sigaud si McAuliffe au diferenţiat, pe baza dezvoltării unei regiuni ale corpului în 4 tipuri
noi: respirator, digestiv, muscular si cerebral.
Bogomolet s-a bazat pe tipologia structurii ţesutului conjunctiv, pe care a diferenţiat-o în 4
tipuri: păstos, fibros,astenic şi lipomatos. Susţinea ca particularităţiile organismului sunt legate
de aceste diferente structurale.
Una din cele mai cunoscute clasificari , a fost făcută de către Emst Kretschmer ,
diferenţiind oamenii în 5 tipuri constituţionale
- tipul subtire(leptosom) persoane înalte , slabe, cu membrele subtiri, sunt predispose la
hipotensiune, oboseala muscular , astenie. D.p.v. psihic , sunt persoane inchise, introvertite,
nesociabile, cu gândire abstractă si cu tendintaspre schizofrenie.
- tipul scund (picnicii) persoane mai scunde, cu tendinta spre obezitate, sunt predispusi la
hipertensine si diabet. Comportamental sunt persoane deschise, sociabile, adaptabile, dar
instabile. Pot devenii maniacdepresivi.
Cel mai frecvent un individ , prezinta forme mixte, cu predominate unui tip. Pe parcursul vietii,
tipul constitutional se poate schima, din cauya mediului social, stilui de viata.

Sheldon clasifică în trei tipuri: ectomorf, endomorf şi mezomorf, deşi cele mai multe persoane
sunt un amestec al lor.
Ectomorf: înalt, subţire şi ingust, slab, cu braţele şi picioarele subţiri, ca un jucător de baschet.
Metabolismul de regulă este accelerat. Acumularea atât a masei musculare cât şi a ţesutului
adipos este îngreunată.
Endomorf: scund, cu trunchi si picicoare scurte, cap rotund, gat scurt si ceafa lata, ţesutul adipos
se acumulează la nivel de abdomen şi cervicotoracal .Metabolismul încetinit. Aspect de luptător.
Mezomorf: corp puternic, musculos, extremităţi de lungime medie şi umeri largi, ţesutul adipos
subcutan puţin dezvoltat. Tip atletic.
Putem analiza constituţa, măsurând încheietura mâinii. Se face o mâna pumn, iar cu degetele de
la cealaltă se măsoară incheietura. Dacă vârfurile degetelor se ating, este o constitutie
mezomorfă, dacă se suprapun - ectomorfă, iar dacă nu se ating - endomorfă.
Sau la fel cu ajutorul panglicii centimetrice măsurăm circumferinţa încheieturii mâinii:

29 | P a g e
- 15-17,5 cm, aparţineţi tipului ectomorf;
- 17,5- 20 cm, aparţineţi tiplui mezomorf;
- 20- şi mai mult, aparţineţi tipului endomorf.

O altă clasificare a tipurilor constituţionale a fost făcută de către Pavlov. Acesta distingea 4

tipuri, pe baza activităţii nervoase. Cele 4 tipuri au o corespondenţă în clasificarea făcută de
Hipocrat.
1.    Energic, echilibrat şi mobil – corespunde tipului sanguin
2.    Energic, echilibrat şi inert – este tipul flegmatic.
3.    Energic, dezechilibrat – cuprinde indivizii colerici, impulsivi, violenţi.
4.    Slab – în tipologia lui Hipocrat, ar corespunde melancolicului. 

Spre deosebire de celelalte clasificări, Pavlov, a arătat că tipurile sale nu sunt permanente şi
acestea se pot identifica, fiind legate de condiţiile de viaţă, de educaţie.

De aici rezultă importanţa mediului de viaţă în modelarea tipului de activitate nervoasă a unui
individ, afirmaţie demonstrată de unul dintre colaboratorii lui Pavlov, Maiorov. Acesta a împărţit
un grup de căţei, după naştere, în două grupuri. Un grup a fost ţinut mereu în cuşcă, izolat de
mediul înconjurător. Cel de-al doilea grup a primit libertate totală. Căţeii izolaţi păreau să facă
parte din tipul slab, fiind uşor inhibabili, predominând reflexe de panică.  În celălalt grup, pe
măsură ce experienţa individuală se îmbogăţea, a apărut un reflex de investigaţie. Pentru căţeii
izolaţi, lipsa libertăţii le-a mascat posibilităţile reale ale scoarţei cerebrale. 

În ultimii ani şi-a făcut loc aşa numita „personalitate coronariană” (se referă la arterele
coronare care vascularizează inima). Coronarienii au un comportament de tip „A”, caracterizat
prin spirit de competiţie, ambiţioşi, urmăresc reuşita profesională şi socială, agitaţi, nerăbdători,
ostili faţă de cei din jur. Tipul „B”, caracteristic persoanelor lente, calme, mai indiferente.

Deşi există multe clasificări, unele acceptate, altele mai puţin, caracterul unui om se poate
schimba pe parcursul vieţii, în funcţie cu mediul social, dar schimbările trebuie să apară la
vârste mai fragede, când indivizii sunt mult mai receptivi la ce se petrece în jurul lor.
 
Bibliografie
www.scientia.ro
www.newsmed.ro

30 | P a g e
 Mic dicționar  medical

1. SIMPTOMUL = manifestarea bolii relatate de pacient în cursul anamnezei;

2. SEMNUL = manifestarea obiectivă a bolii în cadrul examenului clinic;
3. SINDROMUL = un complex de simptome şi semne în diferite boli;
SUFIXE
- ită = proces inflamator;
- oză = proces degenerativ;
- bradi = încet;
- tahi = mai repede;
- oligo = puțin;
- poli = mult;
- mega = mare;
- dis = greu.

TERMENII:

 ABLAȚIE = îndepărtarea (excizia) parțială sau totală a unui organ sau țesut prin intervenție
chirurgicală;
 AGENEZIE = lipsa unui organ sau a unei părți a organismului;
 ANABOLISM = fază a metabolismului în care materiile nutritive introduce în organism sunt
transformate în substanțe proprii acestuia;
 ANABIOZĂ = reducere a activității vitale din cauza condițiilor neprielnice de viață;
 ANGHINĂ = inflamație a faringelui și a amigdalelor care împedică înghițirea și respirația;
 ANGHINA PECTORALĂ = durere în dreptul inimii și accese de asfixie și care se datorează unor
alterării funcționale sau anatomice ale arterelor coronare;
 ANGIOPATIE = boli ale vaselor sangvine;
 ANGIOSPASM = contracție spasmică a unui vas de sânge, în special a unei artere;
 ANOREXIE = lipsa poftei de mâncare în boli cornice, digestive, febrile etc.
 ANTALGIC = medicament, substanță etc. care calmează durerea;
 ATREZIE = imperforația congenitală a unui lumen sau lipsa de dezvoltare a unei formațiuni
anatomice cavitare;
 ATROFIE = scăderea greutății și a volumului unui organ, țesut, celulă;
 ADENOPATIE = ganglionii superficiali măriți în volum;
 ANURIE = lipsa urinării;
 BRADIPNEE = rărire anormală a mișcărilor respiratori;.
 BRADICARDIE = rărire normală sau patologică (sub 60 de pulsații) a ritmului cardiac.
 BRADICHINEZIE = încetinere general a ritmului activitătii motrice;
 BRADI FAZIE = faptul de a vorbi cu o încetinire normal;
 BRADIPEPSIE = digestive înceată;
 BRONHOFONIE = rezonanță puternică a vocii și a respirației la bolnavii de pneumonie, bronșită,
astmă, etc.
 BRONHOPNEUMONIE = inflamatia bronhiilor, bronhiolelor și a plămânilor;
 BRONHOREE = secreție și expectorație abundentă, frecvente în astmul bronșic, bronșita cronică
și alte afecțiuni respiratorii;

31 | P a g e
  BRONȘECTAZII = dilatarea permanent a bronhii în urma unei scleroze pulmonare;
 CATAFAZIE = tulburare a vorbirii, constând în repetarea acelorași fraze sau cuvinte;
 CIANOZĂ = culoarea albastră-vineție a tegumentelor și mucoaselor, din cauza unei insuficiențe
oxigenări a sângelui;
 DISPNEE = respirație incompletă;
 DISURIE = urinare cu sânge;
 EPISTAXIE = sângerare pe nas;
 HEMATURIE = urinare cu sânge;
 HEMOPTIZIE = eliminare de sânge prin expectoratie
 HEMATEMEZA = vărsături cu sânge;
 HIPERPNEE = respirație rapidă și profundă;
 HIPEREMIE = aflux de sânge într-un organ
 HIPOXEMIA = scăderea presiunii si cantităţii de oxigen din sângele arterial;
 POLIDIPSIE = ingestie de lichide peste normal
 NEVRALGIE = durere localizată pe traiectul unui nerv;
 MELENA= eliminarea prin scaun a sângelui digerat (negru), provenind cel mai frecvent din
partea superioară a tubului digestiv – esofag, stomac sau duoden.
 TELANGIECTAZII = dilatarea vaselor mici si terminale de pen as, obraji;

LISTA DE ABREVIERI

BPOC = bronbopneumonia cronică obstructivă

CBP = cale biliară principală
CHEM = concentraţia medie eritrocitara a Hemoglobinei
VEM = volumul eritrocitar mediu
HB = hemoglobin
HTA = hipertensiune arteriala

32 | P a g e
Colectie de imagini sugestive pentru examenul clinic al pacientului

1. ANAMNEZA (interviu)

2. INSPECTIE

33 | P a g e
 3.PALPARE

4. PERCUTIE

Sursa : youtube

5. Ascultaţia – înregistrarea tensiunii arteriale

34 | P a g e
 Măsurarea pulsului

Fișa de autoevaluare

1.   Prin rezolvarea acestor sarcini am învățat termini medicali noi, despre semne,
simptome şi sindroame.

2.   Dificultățile întâmpinate nu au fost.

3.   Cred ca mi-aș putea îmbunătăți performanța dacă as studia mai mult si as vedea
cazuri practice.

 
35 | P a g e
 4.   Activitatea mea poate fi apreciată cu calificativul bine.

BIBLIOGRAFIE
www.Csid.ro
www.newsmed.ro
Semiologia medicală, autori Mihaela Vasile si Monica Moldoveanu
www.scientia.ro

36 | P a g e