ECOLOGIA POPULATIILOR

Lect. Dr. Gabriela STAICU

Universitatea Ecologica
Facultatea de Stiintele Naturii si Ecologie

Tema: Estimarea marimii populatiei prim

metoda capturare-marcare-recapturare

Cuprins
pagina

1. Obiectivele studiului de simulare.........................................................................1

2. Prezentarea metodei MARCARE ŞI RECAPTURARE-STUDIU DE

SIMULARE..................................................................................................................2

3. Metoda de lucru:.................................................................................................3

4. Calcule şi analiza datelor.......................................................................................3

1. Obiectivele studiului de simulare

Scopul aceste aplicaţi de laborator este de a introduce câteva din principiile

metodelor de estimare a mărimii populaţiei prin marcare-recapturare, utilizînd un
model de simulare de mărime cunoscută. De asemenea se va estima mărimea
populaţiei prin repetarea metodei marcare-recapturare.
Populaţia simulată constă din 400 de boabe de fasole într-o pungă de hârtie.
Boabele sunt considerate ca fiind animale dintr-o populaţie, ceea ce reprezintă un
model de simulare fizică.

1
 2. Prezentarea metodei MARCARE ŞI RECAPTURARE-
STUDIU DE SIMULARE

Probarea populaţiilor animale diferă mult de probarea populaţiilor de plante, mai

ales datorită modului de viată ascuns. Rareori se poate lucra cu o populaţie animală
în care toţi indivizi sunt uşor de observat (colonile de pinguini sau marile ierbivore din
savana africană). Dacă avem ca scop determinarea mărimii şi densităţii unei
populaţii animale trebuie sa folosim o metodă care permite estimarea numărului de
indivizi “ascunşi”.

Multe metode de estimare a mărimii populaţiilor animale se bazează pe

capturarea-marcarea şi recapturarea indivizilor. De exemplu populaţiilor de peşti sunt
marcate prin ciupirea unei mici părţi din înotătoare, reptilele şi amfibienii prin tăierea
unei gheare sau a unui deget, mamiferele cu mici plăcuţe fixate pe ureche, iar
păsăruile prin inelarea piciorului. Aceaste metode se aplică pentru probe
reprezentative luate la două intervale de timp. Cea mai uzuală metodă de estimare a
mărimii populaţeii prin marcare recapturare este cunoscută ca Indicele Lincoln sau
Petersen . Metoda presupune că proporţia de indivizi marcaţi este aceeaşi cu
proporţia de indivizi recapturaţi care păstrează semnul marcării.Astfel,

M/N=R/C

În care M=nr total de indivizi marcaţi în populaţie, N=este mărimea populaţie (pe care
nu o cunoaştem dar o presupunem), R=nr de indivizi marcaţi care au fost recapturaţi
la a doua probare, C=nr total de indivizi (marcaţi sau nemarcaţi), capturaţi la a doua
probare, deci,
N=MC/R

Metoda marcare recapturare ţine seama de câteva condiţii:

 Între două perioadă de captură indivizii se amestecă între ei la întîmplare
 Metoda de marcare nu dăunează individului
 În intervalul dintre probări nu au loc imigrări şi nici naşteri
 În intervalul dintre probări nu au loc emigrări şi nici decese
 Fiecare individ are şanse egale de a fi capturat
 Procedeele de capturare şi marcare nu afectează probabilitatea de
recapturare a indivizilor
 Marcajele nu se pot pierde

2
 3. Metoda de lucru:

Se numără 400 de boabe de fasole, evitîndu-le pe cele deteriorate.

Se pun într-o mică pungă de hârtie. Fiecare bob reprezintă un individ, iar punga
reprezintă habitatul. Probarea se face utilizînd o linguriţă sau alt sistem simplu.
Probele vor fi utilizate pentru a determina cât de apropiată este estimarea prin
indicele Lincoln faţă de numărul total de boabe

Într-un vas separat se pune o mână de boabe care vor servi mai târziu pentru
refacerea populaţiei.

A. Marcarea
Fără a privi în pungă se introduce lingura şi extrag două porţii de boabe. Numărul de
boabe extrase diferă considerabil de la o persoană la alta şi de la un interval la altul. .
Acesta este un fapt real în probarea populaţiilor din natură. În general ecologii
încearcă să minimizeze variaţiile experimentale, dar noi le vom accepta pentru că
este experiment de laborator. Fiecare boabă extrasă se marchează pe ambele părţi
cu un marker. Număraţi boabele capturate. Valoarea aceasta reprezintă M din
Indicele Lincoln.

B Recapturarea. Puneţi boabele înapoi în pungă. Amestecaţi bine şi apoi extrageţi

alte două linguriţe. Număraţi: C, nr total de boabe capturate, R=numărul de boabe
marcate
Nu puneti boabele marcate inapoi in punga!

4. Calcule şi analiza datelor.

În aceste moment putem calcula indicele Lincoln conform formulei N=MC/R. Pe tablă
se va desena un grafic utilizând toate valorile estimate pentru N, în raport cu valoare
totală.

Răspundeţi la următoarele întrebări:

1. Există o mare variabilite în estimarea lui N? Dacă da, estimările sunt precise?
2. Cum se poate obţine o măsură a variabilităţii în estimare? (se calculează
dispersia valorilor obţinute).

3
3. Estimările lui N se plasează în apropierea valorii reale? În acest caz acurateţea
lor este mare? Există tendinţa de sub sau supraestimare?
4. Cum se poate face ca estimarea lui N să aibă un grad şi mai mare de acurateţe?
(crescând numărul de probări)

Testarea condiţiei 1. (se evită amestecarea indivizilor)

Extrageţi toate boabele marcate. Înlocuiţi fiecare boabă marcată cu o boabă

nemarcată

Amintiţi-vă de presupunerea că toate organismele se amestecă întîmplător între ele.

Vom verifica acum această condiţie fără a amesteca boabele. Repetaţi extragerea
explicată la punctul A. Număraţi boabele extrase şi marcaţi-le. Cu grijă, puneţi
boabele la loc în pungă şi probaţi din nou populaţia prin extragerea a două liguriţe de
boabe de la suprafaţă, evitând amestecarea acestora. Stabiliţi valorile pentru R şi C
şi estimaţi valoarea lui N conform formulei de calcul. Întocmiţi o histogramă şi
comparaţi-le

1. Cât de variabile sunt valorile estimate?

2. Aceste valori tind să fie sub sau superestimate?
3. Cît de importantă este condiţia amestecării întâmplătoare a indivizilor?

4. Indicele Lincoln poate fi considerat robust sau sensibil atunci cînd nu se

îndeplineşte condiţia 1?

Testarea condiţiei 2

Puneţi boabele la loc exact ca mai înainte. Condiţia 2, anume că organismele nu

sunt afectate de marcaj este foarte importantă şi uneori în condiţii naturale este
încălcată. De exemplu, vînătorii ar putea detecta vînatul prin recepţionerea undelor
radio, emise de nişte aparate speciale fixate la gîtul animalelor de cercetătorii care
monitorizează populaţia respectivă. Probaţi populaţia exact după metoda descrisă
mai sus.

Să presupunem că fiecare individ are şansa de 50% să moară ca urmare a operaţiei

de marcare. Înainte de a repune fiecare boabă indepartati jumatate din boabe.

4
Daca aveti nr impar de boabe daţi cu banul pentru a stabili dacă individul (boaba de
fasole) in plus trăieşte sau moare. Astfel, puneţi înapoi în pungă doar indivizii care
trăiesc. Puneţi deoparte indivizii morţi: veţi avea nevoie de ei înainte de experimentul
următor. Amestecaţi boabele şi faceţi o nouă probare. Calculaţi indicele Lincoln şi
construiţi histograma respectivă.

1. Cât de variabile sunt valorile estimate?

2. Aceste valori tind să fie supra sau subestimate?
3. Cât de importantă este condiţia ca indivizii să fie nevătămaţi prin marcare?
4. Indicele Lincoln este robust sau sensibl faţă de nerespectarea condiţiei 2 ?
5. Ce ne spune rezultatul acestui experiment în privinţa perioadei optime de timp
dintre 2 probări, într-o populaţie reală ? (perioada trebuie să fie scurtă pentru ca
mărimea populaţiei să nu fie afectată de dispersie)

Testarea condiţiilor 3 şi 4.(fara nasteri, morti, emigratie, imigratie)

Aceste condiţii pot fi rezumate astfel: populaţia constă din aceiaşi indivizi la începutul
şi la sfîrşitul experimentului.
Executaţi o probare şi o altă probare ca mai înainte, dar între cele două probări faceţi
următoarele:
1. după amestecarea boabelor extrageti fără să vă uitaţi 50 de boabe. Acestea
reprezintă organismele moarte sau emigrate
2. puneţi 50 de boabe noi în pungă. Acestea sunt organismele nou născute sau
emigrate. Calculaţi indicele Lincoln ca mai sus şi construiţi histograma si
răspundeţi la următoarele întrebări:
 Cîte de varuabile sunt valorile estimate
 Aceste valori tind să fie surpra sau subestimate?
 Cît de imprtantă este condiţia de a nu înregistra emigrări, extincţii naşetri
sau decese?
 Indicele Lincoln este robust sau sensibl faţă de nerespectare condiţiilor 3
şi 4 ?
 Ce ne spune rezultatul acestui experiment în pinvinşa perioadei ptime de
timp dintre 2 probări într-o populaţie reală ?