Lucrarea 2.

Determinarea viscozității dinamice a apei

1. Scopul lucrării
Viscozitatea dinamică (absolută) 𝜂 este proprietatea unui fluid de a se opune
mișcării relative a particulelor constituente. Viscozitatea este percepută ca o
rezistență la curgere. Toate fluidele reale sunt vâscoase, iar un fluid fără viscozitate
este considerat fluid ideal (model teoretic).
Scopul lucrării este determinarea viscozității dinamice a apei la temperatura
de alimentare de la rețea.

2. Principiul teoretic
Pentru curgerea laminară a unui fluid printr-o conductă circulară de diametru
𝑑, Hagen și Poiseuille au stabilit relația de calcul a debitului
𝜋 𝑑4 Δ𝑝
𝑄= , (1)
128 𝜂 𝑙
unde Δ𝑝 – diferența de presiune între două secțiuni ale conductei aflate la
distanța 𝑙;
𝜂 – viscozitatea dinamică a lichidului de densitate 𝜌.
Scăderea presiunii în lungul curgerii se datorează pierderii (disipării) de sarcină
Δ𝑝
(energie) hidraulică, care în conducta orizontală este ℎ𝑟 = 𝜌𝑔
.

Din formula Hagen – Poiseuille (1), cunoscând debitul se poate calcula

viscozitatea dinamică a apei:
𝜋 𝑑4 Δ𝑝
𝜂= . (2)
128 𝑄 𝑙
Determinarea viscozitătii dinamice a apei se reduce la măsurarea diferenței de
presiune între două puncte, precum și a debitului volumic.
Viscozitatea dinamică se măsoară în SI în Pa·s (cu unitatea echivalentă kg/m·s),
iar în sistemul CGS în Poise, cu 1 Poise = 1 g/cm·s = 0,1 Pa·s.

3. Descrierea instalației experimentale

Instalația experimentală (Fig. 1) se compune din rezervorul 1 prevăzut cu un
robinet 𝑅1 pentru admisia apei de la rețea și o pâlnie de preaplin 2 (pentru
asigurarea unui nivel constant al apei în rezervor). Din rezervor pornește o conductă
circulară orizontală 3 de diametru 𝑑 = 6 mm prevăzută cu un robinet 𝑅2 pentru
reglarea debitului. Pe conductă sunt două prize de presiune situate la distanța
𝑙 = 1 m, conectate la două tuburi piezometrice 4 cu ajutorul cărora se va măsura
diferența de presiune. Debitul de apă vehiculat prin conductă se măsoară
volumetric, folosind o mensură pentru măsurarea volumului și un cronometru
pentru măsurarea timpului.

𝛥ℎ 4
4
𝐻
𝑑
3 𝑅2

1 ① 𝑙 ②

𝑅1

Fig.1. Schița instalației experimentale pentru determinarea viscozității apei

4. Modul de lucru
Se alimentează de la rețea rezervorul 1 prin intermediul robinetului 𝑅1 și se
reglează pâlnia de preaplin 2 la o anumită înălțime pentru a asigura căderea 𝐻. Din
robinetul 𝑅2 se reglează debitul prin conducta orizontală. Se citește denivelarea ∆ℎ
între coloanele de apă din tuburile piezometrice 4, cu ajutorul căreia se poate
calcula diferența de presiune Δ𝑝:
Δ𝑝 = 𝑝1 − 𝑝2 = 𝜌𝑔Δℎ [𝑃𝑎]. (3)
Cu ajutorul unui vas gradat se măsoară volumul de apă, 𝜗, colectat într-un timp
𝑡. Astfel se poate calcula debitul volumic 𝑄 cu relația:
𝜗
𝑄= [𝑚3 ⁄𝑠] (4)
𝑡
 Datele măsurate se introduc în relația (2), cu ajutorul căreia se calculează
viscozitatea dinamică a apei. Pentru verificarea preciziei de măsurare, se calculează
eroarea relativă 𝜀𝑟 :
|𝜂 − 𝜂𝑒𝑡𝑎𝑙𝑜𝑛 |
𝜀𝑟 = ∙ 100 [%]. (5)
𝜂𝑒𝑡𝑎𝑙𝑜𝑛
La temperatura de 15 °C și presiunea de 1 atm, apa are viscozitatea
𝜂𝑒𝑡𝑎𝑙𝑜𝑛 = 1,1 · 10-3 Pa·s.
Pentru a verifica faptul că regimul de curgere este laminar, se calculează
numărul Reynolds caracteristic cu relația:
𝜌V𝑑
𝑅𝑒 = [−], (6)
𝜂
în care V este viteza medie a apei prin conductă, iar 𝑑 este diametrul conductei.
Obs. A nu se confunda V – viteza medie cu 𝜗 – volumul!
Rezultatele măsurătorilor și ale calculelor se înscriu în tabelul de mai jos.

Nr. ∆𝒉 𝝑 𝒕 𝚫𝒑 𝑸 𝜼 𝐕 𝑹𝒆 𝜺𝒓
crt. [mm] [cm3] [s] [Pa] [m3/s] [Pa·s] [m/s] [-] [%]
1
2
3
4
5
6

5. Concluzii. Grafice
Se vor reprezenta pe un grafic 𝜂 = 𝑓(𝑅𝑒) punctele măsurate experimental,
fără să se traseze o curbă de aproximare, punându-se în evidență valoarea critică a
numărului Reynolds pentru curgerea apei prin conducte (𝑅𝑒𝑐𝑟 = 2300). Se vor
trage concluzii asupra repartiției punctelor măsurate experimental aflate în
domeniul curgerii laminare și respectiv tranzitorii/turbulente.
A doua reprezentare grafică este 𝜀𝑟 = 𝑓(𝑅𝑒) , cu reprezentarea punctelor
măsurate experimental și a unei curbe de aproximație. Se vor discuta condițiile în
care eroarea relativă crește.
6. Întrebări
1. Ce mărimi fizice s-au măsurat?
2. Ce mărimi fizice s-au calculat?
3. Cum s-a reglat debitul de la o măsurătoare la alta?
4. Ce măsoară tuburile piezometrice din instalație?
5. Ce rol are pâlnia de preaplin din instalație? Dar robinetele R1 și R2?
6. În ce condiții de curgere este valabilă relația Hagen-Poiseuille?
7. Cum se verifică respectarea condițiilor de curgere impuse de Hagen și
Poiseuille? S-au respectat aceste condiții la toate măsurătorile? Dacă nu, ce
puteți spune?
8. De ce nivelul apei din tubul piezometric apropiat de rezervor este mai mare
decât cel din tubul piezometric apropiat de robinet?
9. Ce rol are tubul de sticlă care înconjoară conducta prin care curge apă, între
cele două fiind tot apă?
10. În ce se transformă energia pierdută în curgere prin frecări vâscoase?
11. Cum afectează aceast lucru valoarea viscozității măsurate a apei?
12. Ce putem face ca să nu fie afectată din acest motiv viscozitatea apei?
 Lucrarea 3. Experiența lui Reynolds

1. Scopul lucrării
Lurarea are ca obiectiv vizualizarea regimurilor de curgere a unui fluid real într-
o conductă circulară dreaptă și determinarea experimentală a numărului Reynolds
caracteristic curgerii.

2. Aspecte teoretice
Regimul de curgere se stabilește în funcție de numărul adimensional al lui
Reynolds:
𝜌V𝑑
𝑅𝑒 = , (1)
𝜂
unde V este viteza medie de curgere a fluidului în conductă, 𝑑 diametrul conductei,
𝜌 este densitatea fluidului și 𝜂 este viscozitatea dinamică a acestuia.
Clasificarea uzuală a regimurilor de curgere le împarte în (vezi figura 1):
- regim laminar – tipul de curgere ordonată, în
care particulele de fluid au traiectorii paralele
între ele și cu pereții conductei. Amestecul de
substanță între straturile de fluid nu există sau
este minim. La nivel microscopic se poate observa
faptul că particulele de fluid nu execută salturi de
la un strat de fluid la altul (cilindri concentrici).
- regim tranzitoriu – reprezintă trecerea de la
regimul laminar către cel turbulent sau invers.
- regim turbulent – tipul de curgere în care
particulele de fluid au traiectorii aleatoare,
complet dezordonate. Straturile de fluid se
a) b) c)
amestecă puternic între ele și apar variații rapide
ale presiunii și vitezei de curgere, în spațiu și timp. Fig.1. Tipuri de regimuri de curgere:
laminar (a), tranzitoriu (b)
Pentru curgerea în conducte circulare, o și turbulent (c)
valoare a numărului Reynolds sub valoarea de
2300 indică o curgere laminară, iar o valoare peste 4000 o curgere turbulentă. Dacă
2300 < 𝑅𝑒 < 4000, curgerea este tranzitorie. Valorile prezentate sunt aproximative
și pot varia în funcție de parametri ca densitatea și viscozitatea fluidului vehiculat,
rugozitatea pereților conductei, etc.

3. Descrierea instalației experimentale

Instalația experimentală (figura 2), este alcătuită dintr-un rezervor (1) cu
nivelul menținut constant cu ajutorul unei pâlnii de prea-plin (2), un recipient cu
colorant (3), o conductă circulară din sticlă transparentă pentru vizualizarea curgerii
(4), un robinet pentru reglarea debitului (5) și un vas gradat (6).
Instalația este în circuit închis. Rezervorul cu nivel constant (1) este alimentat
de la rețeaua de apă curentă. Colorantul utilizat pentru punerea în evidență a
straturilor de fluid este introdus printr-un ac injector, conectat la vasul cu colorant
(3). Pentru măsurarea debitului de apă scurs prin conducta de vizualizare se
folosesc un vas gradat (6) și un cronometru (metoda volumetrică).

3
𝑅1 2
4

1
𝑑 𝑅2

5
4

Fig.2. Schița instalației experimentale

4. Modul de lucru
Se alimentează rezervorul (1) și se menține un nivel constant pe durata
măsurătorilor. Se reglează un debit de apă prin conductă cu ajutorul robinetului (5),
se injectează constant o cantitate mică de colorant și se încep măsurătorile:
- se vizualizează curgerea apei cu colorant prin conducta transparentă, astfel
putându-se deduce calitativ regimul de curgere prin condută;
 - se măsoară volumul de apă acumulat în vasul gradat, 𝜗, și timpul de
umplere al vasului, 𝑡.
Se fac mai multe măsurători prin modificarea debitului prin conducta transparentă.
Debitul se determină cu metoda volumetrică:
𝜗
𝑄= [m3 /s]. (2)
𝑡
Numărul Reynolds caracteristic curgerii se calculează cu relația (1), în care
viteza medie de curgere a apei prin conductă este V = 𝑄 ⁄𝐴 = 4𝑄⁄𝜋𝑑2 , cu
diametrul conductei din sticlă transparentă 𝑑 = 12 mm. Densitatea apei este 𝜌 =
1000 kg/m3, iar viscozitatea dinamică a apei este 𝜂 = 1,1 · 10-3 Pa·s.

5. Rezultate experimentale
Rezultatele măsurate și calculate se trec în tabelul de mai jos.
Regimul de
Nr. 𝝑 [cm3] 𝒕 [s] 𝑸 [m3/s] 𝐕 [m/s] 𝑹𝒆 [-]
curgere
1.
2.
3.
4.
5.
6.

6. Întrebări și probleme
1. Ce mărimi fizice ați măsurat?
2. Ce mărimi fizice ați calculat în cadrul lucrării de laborator?
3. Cum ați măsurat debitul în instalație?
4. Cum ați reglat debitul pe conducta transparentă pentru vizualizări?
5. Cum se observă colorantul injectat în regim laminar? De ce? Ce valori poate
lua numărul Reynolds pentru acest regim?
6. Cum se observă colorantul injectat în regim turbulent? De ce? Ce valori
poate lua numărul Reynolds pentru acest regim?
7. Ce se întâmplă dacă nivelul apei în rezervorul de alimentare (1) variază în
timpul unei măsurători?
8. Care este viteza maximă a apei prin conductă, pentru care regimul de
curgere este încă laminar?
9. Dacă se măsoară experimental un volum 𝜗 = 50 cm3 scurs într-un interval
de timp 𝑡 = 15 s, care ar fi aspectul straturilor de lichid? Justificați răspunsul.
10. Ce debit de lichid curge prin conductă dacă numărul Reynolds este 𝑅𝑒 =
4000?
11. Ce volum de lichid se colectează în vasul gradat, într-un timp de 28 s, dacă
numărul Reynolds caracteristic curgerii este 𝑅𝑒 = 2300?