REFERAT DREPTUL MEDIULUI

TEMA 1
Protecția și dezvoltarea mediului
Obiectiv de interes public

De Iuga Daria și Scurtu Gabriel

Grupa:3A6
 Pentru a stabili de ce protecția și dezvoltarea mediului a deventi un obiectiv de interes
public trebuie mai întâi să stabilim o definiție a termenului mediu, de unde vom remarca și câtă
importanță are acest banal cuvânt cu diferite sensuri. Mediul este format din cadrul natural în
care trăim şi spaţiile construite de către oameni dar, în sens mai larg, mediul se referă la oameni
şi relaţiile dintre aceştia. Cu toţii avem dreptul la un mediu curat care influenţează implicit
evoluţia firească a societăţii. Viaţa însăşi este strâns legată de condiţiile de mediu. De asemenea,
mediul încojurător este alcătuit din toate vietățile și organismele care există pe acest pământ între
care se stabilesc constant schimburi de energie, resurse, toate fiind într-o relație de codependență
conform principiului nimic nu se pierde, totul se transoformă.

Plecând de la aceste definiții este de la sine-înțeles că apariția unui dezechilibru în cadrul acestei
ralații de condependență duce la producerea unor efecte negative asupra tuturor organismelor vii.
Din păcate, trebuie să recunoaștem că principalul catalizator al acestor dezechilibre este omul,
fapt pentru care tot omului îi revine obligația să repare tot ceea ce a stricat din nevoia de
evoluție, progress rapid și agresiv care pe termen lung s-a dovedit a fi nesustenabil din cauza
unei managerieri precare a resusrselor din mediul înconjurător. De-a lungul istoriei lor, oamenii
au provocat importante distrugeri mediului. Acţiunile lor au produs pagube care afectează viaţa
altor locuitori. Câteva exemple de activităţi ale unor oameni cu urmări dintre cele mai grave
asupra altor oameni şi, în mod special asupra noilor generații sunt: tăierea fără limite a pădurilor
care conduce la reducerea ploilor şi deşertificarea unor zone întinse, accidente ecologice produse
din neglijență, poluarea constantă a aerului cu diferite substanțe nocive, degajarea unor substanțe
chimice în pâza freatică, extincția mai multor specii de animale și câte și mia câte.

Unul dintre cele mai important exemple de accidente ecologice produse de oameni a fost
explozia de la Cernobil din 26 aprilie 1986, un singur cuvant care insemana dezatru nuclear
pentru intreaga lume. Pe 26 aprilie 1986, la 1.23 noaptea, la Centrala de la Cernobîl s-a produs
cel mai mare accident nuclear din istoria omenirii, urmată de contaminarea radioactivă a zonei
înconjurătoare. Un nor de precipitaţii radioactive s-a îndreptat spre părţile vestice ale Uniunii
Sovietice, Europei şi părţile estice ale Americii de Nord. Suprafeţe mari din Ucraina, Belarus şi
Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Potrivit
estimărilor programului internaţional pentru monitorizarea efectelor accidentului de la Cernobâl
asupra sănătăţii (IPHECA), iniţiat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cantitatea de material
radioactiv eliberată în mediu a fost de 200 de ori mai mare decât cea rezultată în urma exploziilor
de la Hiroshima şi Nagasaki. S-a estimat că întreaga cantitate de xenon, jumătate din cea de cesiu
şi de iod şi 5% din restul elementelor radioactive prezente în reactor au fost aruncate în
atmosferă. La mai bine de două săptămâni după dezastru, reactorul a continuat să emită radiaţii,
în ciuda încercărilor de a le stopa. Reactoarele 1, 2 şi 3, au fost repornite între 1986 şi 1987, iar
Cernobîlul a produs energie nucleară până în decembrie 2000. Acutualmente, dupa 35 de ani de
la acest accident efectele sale încă se mai simt și încă mai sunt vizibile mai ales în cazul
persoanelor care suferă de afecțiuni ale glandei tiroide, copiii care încă se mai nasc cu
malformații și de asemenea toate suprafetele de pamant arabil care au fost contaminate la acea
perioada in care mai contin substante radioactive care sunt îmbibate în alimentele pe care
oamenii le culitva și pe care mai apoi le consuma.

Un alt exemplu care a avut loc chiar în țara noastră a fost accidentul de la Baia Mare, din
data de 30 ianuarie, anul 2000, dată în care 100.000 de de metri cubi de apă contaminată cu
cianură dintr-un baraj din Baia Mare a fost deversată în apele curgătoare. 100 de tone de cianură
au ajuns în râurile din apropiere, ceea ce a dus la moartea plantelor acvatice și a peștilor,
transformând ecosistemul respectiv într-o zonă lipsită de viață. Cianura este o substanță extrem
de periculoasă. Doar o linguriță cu o concentrație de 2% poate ucide un om. În urma nefericitului
eveniment, peste 100 de oameni au fost internați, după ce au consumat peștii contaminați. Acest
accident a fost considerat unul dintre cele mai grave dezastre ecologice din Europa.

Pe 2 decembrie 1984, la miezul nopţii, un accident la uzina de pesticide Union Carbide

din Bhopal, India, a dus la eliminarea în aer a 45 de tone de izocianat de metil otrăvitor. Mii de
oameni au murit în câteva ore. Alte mii au murit în următoarele luni, fiind înregistrate 15.000 de
victime. În total, jumătate de milion de oameni au fost afectaţi într-un fel sau altul. Cei care au
supravieţuit au orbit, au avut probleme la organe şi alte boli îngrozitoare. Un număr mare,
şocant, de copii s-au născut cu malformaţii. În 1989, Union Carbide a plătit 500 de milioane de
dolari victimelor, o sumă insuficientă pentru consecinţele dezastrului. Bhopal este cea mai mare
catastrofă industrială care a avut loc vreodată.

Saddam Hussein ştia că războiul s-a terminat. Nu putea să aibă Kuweitul şi nici nu vroia
să beneficieze alţii de pe urma bogăţiilor sale. Aşa că, în timp ce Războiul din Golful Persic din
1991 se încheia, Saddam a incediat peste 600 de puţuri de petrol. Flăcările au ars timp de câteva
luni. Golful era învelit într-un fum toxic. Au început să cadă ploi negre. S-au creat lacuri de
petrol. Vitele şi animalele au murit din cauza aerului combinat cu petrol.

În aprilie 2010, secretarul ONU Ban Ki-Moon a călătorit în Asia Centrală, unde a găsit
un cimitir de nave ruginite în mijlocul unui deşert care se întindea pe zeci de kilometri, în toate
direcţiile. Acolo a fost Marea Aral, odată al patrulea lac de pe Pământ. Situat între Uzbekistan şi
Kazakhstan, Aral era mare cât Irlanda. Din anii '60 însă, când Uniunea Sovietică a început irigaţii
masive şi a redirecţionat sursa lui de apă în alte zone, Aral s-a micşorat cu 90%. Ceea ce era
odată un lac plin de viaţă, a ajuns acum un deşert care produce furtuni de nisip şi de sare care
omoară toate plantele şi are efecte negative asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor.

Ani de zile locuitorii oraşului Minamata din Japonia au observat un comportament ciudat
la animale, mai ales la pisicile de casă. Felinele aveau convulsii bruşte şi câteodată se aruncau în
mare. Oamenii vorbeau despre boala "pisicii dansatoare". În 1956, primul om bolnav de ceea ce
a devenit boala Minamata a fost identificat. Simptomele includeau convulsii, vorbire îngreunată,
pierderea funcţiilor motorii şi mişcări incontrolabile ale membrelor. După trei ani, o investigaţie
a conchis că boala era rezultatul unei otrăviri industriale ale Golfului Minamata de către
compania Chisso. Producătorul de plastic arunca deşeurile în apă, contaminând-o cu cantităţi
importante de mercur şi de metale grele, care au intrat în peştii consumaţi de oameni. Mii de
locuitori au fost afectaţi de această boală şi au murit.