Școli care învață .

A cincea
disciplină aplicată în educație
An aparitie: 2016
Autor: Peter Senge
Categoria: Pedagogie Metodica
Colectie: PRECOMANDA
Editura: TREI
Nr. pagini: 535
Capitole vizate: VIII.1, IX, XII,
XIII.1
Cap. VIII. În pragul școlii
1. Crearea de școli care învață
􀀀 ȘCOALA:
- Vector decisiv pentru schimbarea societății;
- Laborator de dezvoltare a abilităților de leadership;
- Crearea unui spațiu necesar elevilor pentru a face un pas în față pentru a construi,
vorbi despre un mod de viață mai sensibil față de paradigma sistemică
- Locul unde se construiesc viitorii cetățeni sistemici.
Gândirea sistemică:
- Capacitatea de a înțelege nivelul interdependenței societății moderne;
- În prezent, există un decalaj între aceasta și capacitatea de a înțelege
interdependența până la capăt => caracterul nesustenabil al modului de viață, în
prezent.
⇒ Mandatul principal al unui sistem de educație, slujind nevoile reale ale
societății:
- eliminarea decalajelor de la nivelul cetățeniei sistemice;
- dezvoltarea cetățenilor sistemici – proactivi în abordarea dezechilibrelor profunde
ale erei industriale -> o cetățenie asumată, din perspectiva întregului;
- a promova cultura interrelațională de mâine.
Scopurile educației, în lumea de azi꞉
- Deprinderea de competențe de care avem nevoie, pt. un mod de viață sănătos și
sustenabil;
- Crearea unei civilizații globale funcționale, sustenabile și prospere;
- ,,A preda pentru a transforma" (Nan Huai-Chin) ;
- Inovarea, care să vină din implicarea comunității de lideri din școală, afaceri,
societatea civilă, administrația locală;
- Nu reforma educațională, ci recontextualizarea întregului proces de educație, prin:
- responsabilitatea pt. propriul mediu școlar;
- interconectarea părților cointeresate pt. soluționarea
problemelor reale ale comunității;
- elevi, văzuți ca agenți activi, în dezvoltarea simțului
responsabilității și al implicării într-o lume interconectată.
Calitățile învățământului (d.p.d.v. al cetățenilor sistemici):
- Un loc în care învață copiii și adulții –> pt. prof., deschidere către transformările pedagogiei
(a învăța
copiii să gândească singuri); un spațiu de reflecție și dialog;
- Un loc în care oamenii să se poată exprima
–> dezvoltarea simțului crescut al finalității și responsabilității;
–> creșterea sensibilității față de realitatea interdependentă;
–> a vedea diferențele din fiecare persoană.
- Vocația –> una dintre cele mai vechi funcții ale școlii;
–> calea unică de a se dezvolta drept contributori prețuiți și autonomi ai societății.
- Un incubator pentru abilitățile de rang superior (de gândire)
–> gândire sistemică
–> reflecția
–> comunicare și ascultare
–> gândirea-design – a crea sistemele capabile să producă rezultatele dorite
–> sentimentul de sine: aspirație, automotivare, autocontrol
–> simț al eficacității personale: a influența problemele care ne interesează
–> abilități necesare la orice vârstă pt. rezolvarea de probleme complexe, din viața reală.
Un teren de exersare a învățării reflexive și colaborative:
- abilitatea de a reflecta asupra celor învățate, în timp real;
- elevii devin conștienți de unicitatea experienței fiecăruia dintre ei;
- implicarea elevilor în încercarea de a-și înțelege viața și de a realiza lucruri
importante pentru ei;
-> 3 FUNDAMENTE ALE CETĂȚEANULUI SISTEMIC:
- cultivarea curiozității,
- dezvoltarea simțului responsabilității,
- a învăța cum să rezolvăm probleme complexe împreună;
- pt. director = a crea un mediu de colaborare continuă și de inovare colectivă, în mod
regulat;
- funcționează când există coordonare în timp real, prin respect.
Un laborator pentru cultivarea conexiunilor și pt. consolidarea unor comunități sănătoase
- Educația pt. sustenabilitate
-> școala, ca forță proactivă în sprijinirea comunității;
-> alimente, apă, energie, deșeuri și toxicitate, decalaje bogați-săraci, afaceri și economii
regenerative.
Jaime Cloud:
- depășirea barierelor dintre materiile de studiu, grupe de vârstă, școală-exterior, teorie și
practică;
7 ,,habitudini mentaleˮ primare ale educației pt. sustenabilitate:
1. Înțelegerea sistemelor în calitate de contexte, pt. luarea de decizii -> individ-sistem,
2. Responsabilitatea intergenerațională,
3. Conștient și competent, în evaluarea implicațiilor și consecințelor,
4. Protejarea și consolidarea bunurilor colective,
5. Cunoașterea funcției motrice și a impactului lor,
6. Asumarea responsabilității strategice,
7. Schimbarea de paradigmă.
- A începe să ,,veziˮ conexiunile -> rețele de colaborativeˮ: sistem de afaceri-formatori-
organizații-școală
etc.
-> viziune comună de susținere a copiilor în dezvoltarea lor,
-> existența unor educatori virtuali – nu doar profesori, în comunitate.
Un centru al inovării reale
-> ajutor pt. societate, de a ieși din era industrială,
-> crearea unei valori împărtășite de societate.
􀀀 Viața într-o lume a cetățenilor sistemici
-> imersiune în realitatea altei persoane,
-> a vedea mai multe fațete ale sistemului,
-> a învăța democrația în școală,
-> asigurarea unei baze de abilități superioare, în primii ani de viață => însușire mai
rapidă și eficientă a deprinderilor școlare de bază (ex.: scris + citit).
-> O lume durabilă = un univers plin de sens și de interconectare umană.
Cap. IX. Viziunea școlii
IX. 1
Brian Smith, Tim Lucas
-> proiectare deliberată, strategică a procesului unei viziuni comune,
-> un proces de a implica pe toată lumea, la comun, în procesul de luare a deciziilor și de
dezvoltare a sistemului școlar viitor,
-> serii de forumuri comune
=> Rezultate pe care le respectă ceilalți și față de care își asumă un angajament.
Procesul general de proiectare a viziunii
-> 3 scopuri separate, dar conexe:
- se adresează tensiunilor înăbușite, împărtășite
- generativ – dă glas speranțelor și dorințelor pt. copii
- duce la acțiune -> satisfacția recreării școlii împreună.
⇒ Școala = parteneriat între profesori-părinți-comunitate, acționând toți autonom.
* ,,3 Imagini ale școlii, în acest anˮ
-> un exercițiu de facilitare a deschiderii conversației între părinți, elevi, educatori => viziune
comună;
- Pași: 1. Părinții -> speranțe dezvăluite,
2. Elevii -> așteptări,
3. Profesorii <= formare, obiective generale,
4. Realizarea de conexiuni – simultan => similarități, discuții despre diferențe.
Întruniri pt. stabilirea viziunii comunitare
Scop – crearea de relații, facilitarea unei viziuni despre școală și comunitatea școlară
Perspectivă: 1-2/ an
Participare: 80-100 de părinți + grup de lideri școlari Mediu: sală de conferințe, cu mese
separate, pt. 45 de min.
-> repartizarea locurilor din timp, cu aranjare eterogenă a meselor => liste cu 20-30 de de idei
- Întrebări legate de: rolul școlii în soluționarea problemelor; rolul părinților
- Prezentare frontală
=> Viziune comună, pt. școala ideală (peste 3 ani) – 5-10 elemente/ masă.
􀀀 Clarificarea și implementarea viziunii
1. Viziunea <- aspecte critice menționate de beneficiarii școlii,
2. Realitatea curentă (din punctul de vedere al elevilor) – date demografice, înmatriculări,
frecvență, rate abandon, etnicitate,
sex, clase sociale, competențe lingvistice,
3. Priorități strategice: pași pt. realizarea viziunii – îmbunătățirea personalului școlii, dezvoltarea
programei școlare,
siguranță, relații în comunitate, parcare, trafic, resuse.
- Echipe responsabile -> dezvoltarea de proiecte, pe anumite domenii ale școlii
-> stabilirea de obiective primare
- Reflecție și clarificare:
- 80-100 de participanți, la finalul anului școlar,
- rapoarte, probleme noi,
- 3 sesiuni, vizând: realitatea curentă, viziunea, prioritățile strategice.
- Găsirea unui partener (-> a crea ceva împreună):
-> a aduce educatorii împreună, pt. perfecționare,
-> învățare colaborativă,
-> predarea în echipă, mentoratul, ,,prietenii criticiiˮ, comunitatea de perfecționare profesională
2. Reînnoirea leadershipului educațional
* Un departament universitar dedicat îndrumării viitorilor lideri școlari
- importanța ca organizația să aibă o înțelegere clară a scopului + set idei de ghidare - ,,idei
directoareˮ -> filosofice, nu fixe sau permanente
-> viziuni împărtășite, modelatoare ale organizației, legate de identitatea organizației și de
scopul ei,
-> revizuiri politici + practica chestionării asumpțiilor fundamentale după care operau acestea
-> valoarea dialogului și a discuției constructive = instrumente pt. învățarea în echipă – ex.: a
participa unul la cursul altuia
-> rolul școlii în societate, contextele culturale, politice și morale ale acestora,
-> a înțelege ideile cu care vin studenții, din alte surse.
Leadership școlar = practică intelectuală, morală și constructivă, implicând lideri
educaționali transformatori,
- Credințe fundamentale - ,, minim de specificații criticeˮ
- etalon al valorii, a deciziilor.
=> o pedagogie a dimensiunii intelectuale, morale și constructive: a-i pune pe elevi să se
gândească la scopul școlii, să gestioneze practici și structurile școlare dezavantajoase.
Principiile orientative pt. liderii școlari care trec prin perioade de tranziție
- Concentrare, în principal, pe transformarea școlilor: gestionare școli -> chestionare asumpții
fundamentale, după care
operau,
- Scopul primar al școlilor publice = a educa pt. responsabilități cetățenești,
- Leadership școlar = practică intelectuală, morală și de expertiză -> mentorat + ,,învățare prin
practicăˮ.
- Practică educațională + reflecție critică, d.p.d.v. al contextului cultural, politic, moral al școlii
- Școala = teritoriu al politicilor culturale – a deveni educat = a învăța cultura, - diferită de
birocrație.
- Leadership – diferit de ideea de poziția în ierarhie,
- calitate a practicii oricui (!).
- Diversitatea: - element necesar în educație,
- echitatea = motiv excelent pt. Urmărirea diversității,
- John Dewey – orice proces de învățare începe atunci când ideile noastre confortabile se
dovedesc inadecvate
=> educație intelectuală viguroasă.
- Un program -> o identitate – credință comună, trasformatoare a școlilor, echitate și justiție
socială,
-> cursuri cu idei comune de ghidare.
- Profesori și elevi -> Angajament față de comunitate -> pt. construirea și dezvoltarea comunitații
-> o responsabilitate comună -> cursuri conectate
-> susținut și dezvoltat continuu
- Înțegerea educației într-un sens mai larg decât învățământul – un sens mai larg, în
continuă dezvoltare, cu accent
pe tineri
Cap. XII. Leadershipul
XII. LEADERSHIPUL
1. A CONDUCE FĂRĂ A CONTROLA
- diferit de modelul ,,directorului fără cusurˮ (învechit, indezirabil)
Teoria lui Chris Argyrys – 4 valori de bază:
1. A menține controlul unilateral,
2. A maximiza ,,câștigurileˮ și a minimaliza ,, pierderileˮ,
3. A suprima sentimentele negative,
4. A fi cât mai ,,raționalˮ - obiective clare, evaluarea comportamentului după
atingerea sau nu a acestuia
⇒ blocarea învățării
Modelul ,,directorului-corectitudineˮ:
1. Control, în orice moment,
2. Câștigă toate confruntările, prin raționaliate,
3. Fără sentimente negative în școală,
4. Raționalitate = educație.
VERSUS...
NOUL MODEL DE LEADERSHIP:
1. Implicarea – abilitatea de a mobiliza oamenii să abordeze probleme dificile; a
identifica o problemă + conversații între oameni;
2. Gândirea sistemică – abilități de a recunoaște dinamicile sistemelor complexe;
3. Leadershipul învățării – centrare pe elev și învățare permanentă;
4. Conștiința de sine – a fi conștient de impactul asupra oamenilor, ca proces dinamic,
în timp.
-> Fermitate
-> Alocare de timp, departe de locul de muncă, pt. Reflecție + coach personal, cu
Experiență
2. Colegi și parteneri
-> importanța unor întâlniti non-formale, forumuri
- Lăsați-i pe participanți să stabileascămplanul de activitate
-> a da cuvântul participanților + gestionarea
problemelor, când apar.
- Cultivați relațiile între participanți -> rețea de relații,
- Duceți acasă ideile și resursele -> creare loc pt. discuții,
- Încurajați inițiativele curajoase care ar putea produce schimbări acasă => schimbare
sistemică a a abordării probl. în comunitate – ex.: educația timpurie,
- Fiți exemple unii pt. alții – directori, inspectori -> leadership adaptativ,
- Creați un spațiu sigur în care să vorbiți despre lucruri periculoase
-> discuții despre rasă, clasă socială,
-> regândire asumpții.
3. De la ,,călărețul singuraticˮ, la liderul învățării
1. Călărețul singuratic
- Impresia că poți schimba singur sistemul
- Nu construiești relații cu celelalte structuri
-> Lecții: - formulare clară a obiectivelor și a motivației acestora,
- cum să implici oamenii într-un dialog real,
- a descoperi cauza principală a problemelor.
2. Reconsiderarea relațiilor -> a-i cunoaște pe ceilalți
- relații cu comitetele școlare, părinți, sindicate
- restructurarea funcțiilor administrative.
3. Consiliere pedagogică -> evoluția de la ,,șefˮ la ,,antrenorˮ: a-i încuraja pe ceilalți să-și
găseasă propria cale,
-> inspecții la ore, pt. a te co nvinge că elevii chiar învață ceva
4. Consilierea comunității – susținerea, printr-o autoritate comunitară, pt. elelvi .
⇒ Un leadership autentic constă în creșterea oportunităților oferite pt. a reflecta, a acționa, a se
dezvolta.
4. Niciun elev nu e ,,de aruncatˮ
-> elevi minoritari și cei cu risc de abandon școlar (cu venituri mici)
* Cum susții o conversație dificilă -> contestarea prejudecății predominante
-> discuții despre diversitatea în comunitate.
* Creșterea așteptărilor și a performanței – un sistem de educație exclusivist îi dezavantajează
pe elevi,
-> gândire sistemică = a vedea diversitatea ca pe un avantaj,
- decizii interconectate + prevedere reacții neprevăzute
-> Cadrul NSBA (8 domenii-cheie de acțiune)ː Viziune publică – Standarde – Evaluare –
Răspunsuri – Aliniere –
Climat – Colaborare comunitară – Perfecționare continua
Susținerea comunității educaționale – d.p.d.v. financiar
• Perspectiva CAː
-> o cultură organizațională bogată,
-> perfecționare profesională,
-> parteneriate cu UAT.
• O familie îmbrățișează diversitateaː
- Fără etichete,
- A pune întrebări sensibile și a privi în față ceea ce ne poate destabiliza,
- Așteptări educaționale înalte, pt. toți copiii.
• Privind lucrurile dinspre cantina școlară
-> educație alimentară – dietă sănătoasă – ex.ː vitrine cu salate, fructe
- implicare părinți – existența unui cont, pt. achiziții.
• Perspectiva unui lider școlar
- centrare pe client + standarde înalte
- a-ți crește propriii lideri.
 5. Crearea unui grup nodal de învățare
- Alocarea de timp pt. a învăța împreună,
- A asigura cel mai bun mediu de învățare posibil
- Luăm decizii mai bune, implicând mai multe perspective
⇒ Decizii mai bune + creare de condiții mai bune pt. toată comunitatea școlară.
• Adunarea grupului nodal de învățare -> interrelații + contribuție personală
• Sistemul stabilește planul -> dezvoltarea unei comunități influente de oameni care învață pt. a-i
susține apoi pe elevi
-> o zi/lună, cu program de perfecționare fără fixitate – 5 sesiuni, pt. fiecare disciplină -> a
înțelege teoriile și practicile care stau la baza
acestora
-> a se auzi unii pe alții, a-și exersa fiecare aptitudinile de ascultare și informare,
-> la finalul unei întâlniri, se decide subiectul următor.
• Ce am învățatː
- interacțiunea,
- adresare de întrebări de clarificare,
- opinia fiecăruia trebuie ascultată,
- fără prezicerea învățării viitoare,
- importanța renunțării la nevoia de a oferi soluții simple
-> ,,Confuzia este normală (...). Aveți încredere în procesˮ,
- Scop final = a susține indivizii, în timp ce învață cum să colaboreze,
- menținerea concentrării asupra încrederii,
- liderul = un model,
- mai puțin timp pt. a stinge incendii și a gestiona crize și mai mult timp pt. strategii, resurse,
eforturi pt. viitorul copiilor,
- a vorbi mai mult despre realitatea curentă și eliminarea decalajelor,
-> viziune pe termen lung.
De la grupul întrunit în ședință la echipă
- Dezvoltarea unui limbaj comun
-> modalitatea de e ne explora propriile puncte slabe,
-> a nu sări la concluzii pripite,
- reamintește de ceea ce facem în mod constructiv.
- Formarea relațiilor
-> încredere + lipsa judecății, => decizii mai bune, dar nu un grup, ci o echipă.
- Transformarea muncii noastre zilnice într-un domeniu de exersare
-> a se gândi la lume, dincolo de școală.
- O miză care ne unește
-> cunoașterea = oportunitate, nu putere,
- a pune problemele pe masă.
6. ,,Nu puteți face asta!ˮ
• Educația fizică – un subiect de care trebuie să ne pese
-> despre eficacitatea lucrului cu un nr. mai mic de 24 de elevi,
-> puterea dialogului între departamente (cel de consiliere și cel de sport),
-> personalizarea experienței de învățare a elevului + siguranță.
Cap. XIII. Să pășim spre comunitate
1. Cultivarea comunităților care învată
 XIII.1
Cuv. ,,comunitateˮ< răd. indo-europene, ,,komˮ (toți) + ,,moinˮ (schimb) = ,,împărtășit de toată
lumeaˮ
-> lat. ,,communisˮ (izvor) -> fr. ,,communerˮ (a pune la dispoziția tuturor)
⇒ un loc definit de resurse comune, nu de granițe.
Întrebare: Responsabilitatea școlii ar trebui să vizeze viitorul copilului, și nu nevoile sale
imediate?
- ,,O școală care învațăˮ -> o comunitate care cultivă învățarea peste tot în jurul ei.
Ex. de implicare: Parteneriatul pt. Copii (pfc.org)
-> Î: ,,Este acest lucru bun pt. copii?ˮ -> înființare parc public, promovarea nutriției sănătoase,
servicii de
îngrijire pt. copii, finanțarea școlilor și a activităților extrașcolare, inițiative legislative
-> convingerea că abilitatea unui copil de a învăța este strâns legată de capacitatea familiei de a
învăța și de
resursele acesteia,
-> a aduce școala și sala de clasă în comunitate => oportunități de ,,practică de învățareˮ,
-> implicare părinți -> responsabilizare pt. învățare, în interpretarea rezultatelor, în construirea
unui loc adecvat
învățării,
-> transformarea societății umane, din interior -> exterior.
* Definiția ,,comunității care învațăˮ:
- angajament comun față de școli,
-> administrația locală, presa, poliția, serviciile de sănătate, afaceri
-> la nivel global: guvernul, cercetarea academică, mediul de afaceri, presa,
1. - depinde de învățarea continuă.
3 IDEI DIRECTOARE:
􀀀 1. IDENTITATE
-> asumare implicită a participării la dezvoltarea tuturor copiilor din comunitate,
- asigurarea posibilității unui viitor viabil și dinamic, prin finanțarea și susținerea
școlilor și a resurselor pt. copii,
- dedicare și față de profesori și sistemul educațional,
- responsabilitatea securității copiilor.
􀀀 2. CONEXIUNI
- relații bune între liderii comunității,
- a vedea școala ca pe un contribuabil activ în comunitate,
- a vedea valoarea altor grupuri și legătura cu acestea,
-> experiențe educaționale: muzee, teatre, biblioteci publice etc.,
- școala = centru de informare pt. comunitate, o ajută să-și găsească vocea.
􀀀 3. SUSTENABILITATE
-> conștientizarea implicării pe termen lung a acțiunilor de azi,
1. ex.: nutriția sănătoasă, în copilăria timpurie.
 Structurile mentale. Un model pentru sistemele școlare
ȘCOALA COPIILOR
Școala nu este doar pentru copiii care „corespund” motivațional, aptitudinal, abilitar, financiar,
etc. Școala este pentru toți copiii oferind șanse egale tuturor, sistemul fiind cel care se pliază pe
nevoile lor.
Variabila controlabilă a sistemului școlar este profesorul, acesta având un rol variabil asupra
elevilor săi. Conștientizând importanța resursei umane, profesorul, asupra elevilor, se pot lua
decizii pertinente privind modalităților de învățare- predare cu care aceștia operează.
CULTURA ȘCOLARĂ
Levin propune un model de sistem școlar care pleacă de la premisa că în centrul îmbunătățirii
școlii stă optimizarea activităților curente de predare, a practicilor de învățare și de evaluare.
Evidențiază faptul că de cultura școlii depinde performanța susținută în școală fapt ce impune
liderilor responsabilitatea schimbării culturale prin inserarea de norme și comportamente care să
le înlocuiască pe cele existente. Modul cum gândim adduce schimbările pe care ni le dorim.
CULTURA ȘCOLARĂ
Îmbunătățirile sistemului se referă la:
Modul cum grupul de profesori participă la succesul școlii, nu doar la performanța școlară.
Transformarea învățării într-un scop în sine.
Menținerea interesului elevilor pentru învățare.
A-i face pe elevi să se respecte pe sine și pe ceilalți, pornind de la recunoașterea și aprecierea
diversității și de la întărirea comunității.
Responsabilitatea față de elev să fie a școlii, în ansamblu, nu doar a unor profesori.
Să se ajungă la un acord privind cunoștințele-cheie, competențele și la atitudinile care urmează
să fie învățate.
Să existe un consens referitor la modul în care vor fi cunoscute impactul și efectul global al
predării asupra elevilor.
Să numească o persoană responsabilă cu monitorizarea performanțelor elevilor la nivel de școală.
Să pună în aplicare planuri specifice pentru a identifica situațiile când elevii nu învață sau
excelează în învățare.
Să se asigure că oferă oportunități de învățare și să facă vizibilă învățarea.
Important! La nivelul școlii, să fie împărtășite erorile, succesele și pasiunea de a preda.
CONVINGERI INEFICIENTE
Convingerea că o singură schimbare poate aduce o îmbunătățire într-un interval scurt de timp.
Convingerea că o mână de lideri puternici pot determina o școală să se îmbunătățească de la sine.
Convingerea că aplicarea simplistă de stimulente va fi o strategie de succes.
Convingerea că punctul de plecare stă în guvernanță și politici de educație.
Convingerea că noua curriculă și noile standarde pot, prin ele însele, să aducă ameliorarea.
Convingerea că un sistem de responsabilizare cu multe date va conduce la îmbunătățire.
TEORIA LUI LEVIN:
Practici esențiale pentru a avea rezultate îmbunătățite
Așteptări ridicate față de toți elevii.
Legături personale puternice între elevi și adulți.
Un angajament mai mare și o motivație sporită din partea elevului.
Un curriculum informal și formal antrenant și ofertant.
Practici de predare eficientă în sălile de clasă, în fiecare zi.
Utilizarea eficientă a rezultatelor și feedbackului oferit de elevi și personal pentru a îmbunătăți
învățarea.
Sprijin timpuriu, cu întrerupuri minime, pentru elevii care au nevoie de el.
Relații pozitive puternice cu părinții. Implicarea eficientă în comunitatea largă.

Fullan: vectori greșiți ai transformării sistemului

RESPONSABILIZAREA
Utilizarea rezultatelor testelor pentru a aprecia, a pedepsi, a recompensa.
FOCALIZAREA PE TEHNOLOGIE
Prezumția că tehnologia ne va asigura succesul.
INDIVIDUALIZAREA
Accentul pe individualități și pe soluții de leadership.
IZOLAREA
Utilizarea de strategii didactice izolat.

Fullan: vectori corecți pentru transformarea sistemului

Punerea în centru a conexiunii învățareinstruire-evaluare.
Străduința înspre a alimenta noile inovații didactice cu elemente de tehnologie, nu invers.
Utilizarea grupului pentru a realiza această cultură a învățării-instruirii.
Construirea de sinergii între primii trei vectori.

VIZIUNEA LUI HATTIE

Sunt identificate 8 convingeri ale profesorilor cu impactsemnificativ asupra învățării la elevi,
respectiv:
3. Profesorii/liderii vor să vorbească mai mult despreînvățare decât despre predare.
4. Profesorii/liderii văd evaluarea ca un feedbackdespre propriul impact.
5. Profesorii/liderii se angajează în dialog, nu înmonolog
6. Profesorii/liderii sunt deschiși la provocări și dau„tot ce e mai bun”.
7. Profesorii/liderii cred că face parte din rolul lor sădezvolte relații pozitive în sălile de clasă și
încancelarii.
8. Profesorii/liderii îi informează pe toți cu privire lalimbajul învățării.
CONCEPȚIA 1:
Profesorii/liderii cred că sarcina lor fundamentală este săevalueze efectele predării lor asupra
învățării și progreselor înregistrate de elevi
Evaluarea formativă, feedbackul sunt printre cele mai eficiente intervenții, pentru că astfel
profesorul capătă informații legate de direcția și destinația activității sale,despre cum va ajunge
acolo și către ce trebuie să se îndrepte.
Se răspunde la 3 întrebări de feedback:
Către ce mă îndrept?
Cum voi ajunge acolo?
Unde să mergem mai departe?
1. Către ce mă îndrept?
2. Cum voi ajunge acolo?
3. Unde să mergem mai departe?
Elementul cheie este reprezentat de interacțiunile între ce fac educatorii și ce facelevii ca
persoane aflate în procesul de instruire. Se evaluează ce face profesorul șice fac elevii, văzând
învățarea prin ochii elevilor. Înseamnă evaluarea efectuluiacțiunilor profesorilor/liderilor asupra
activității elevilor și efectul muncii elevilorasupra a ceea ce trebuie să facă în continuare
profesorii/liderii.

CONCEPȚIA 1 ÎNTREBĂRI-CHEIE
Cum știu că aceasta funcționează?
Cum pot compara asta cu cealaltă?
Care sunt meritul și valoarea acestei variabile asupra învățării?
Care este mărimea efectului?
Unde am văzut că aceste practici ar fiimplementate și ar da efecte pozitive?
Împărtășesc aceeași concepție cuprivire la progres precum ceilalți profesori?

CONCEPȚIA 2:
Profesorii/liderii cred că succesul și eșecul în învățarea elevilor setraduc prin ceea ce ei, ca
dascăli sau coordonatori, au făcut saunu au făcut. „Noi suntem agenți ai schimbării!”
Concepția recunoaște aportul elevilor la propriul eșec sau succes, dar subliniază impactul
mentalității profesorului asupra performanțelor școlare.
Se pot nominaliza o serie de credințe pozitive, respectiv
Toți elevii pot fi provocați și stimulați.
Este vorba despre strategii, niciodată despre stiluri de învățare.
Este important să încurajezi elevii să-ți ceară sprijinul când e nevoie.
Este important să formezi elevi cu abilități evaluative.
Nu da vina pe copii.

Ca agent al schimbării, profesorul are rolul de a:

-încuraja și nu de a bloca elevii;
-aborda învățarea ca o provocare;
-înțelege obiectivele educaționale și a criteriilor de reușită, atât în ceea ce-lprivește, cât și
referitor la elevi;
-iniția activități și de a stimula învățarea;
-impune o obligație morală pentru predare.

CONCEPȚIA 3:
Profesorii/liderii vor să vorbească mai mult despre învățare decâtdespre predare
Potrivit acestei concepții, profesorii ar trebui să fie, ei înșiși, învățăcei și evaluatori,liderii școlari
facilitând acest lucru. Astfel profesorii ajung să fie experți în învățarea adaptativă; să cunoască
multiple căi de a preda și învăța; să fie capabili să antreneze și să impună diverse moduri de a
învăța; să fie cei mai buni detectori de greșeli.

CONCEPȚIA 4:
Profesorii/liderii văd evaluarea ca un feedback despre propriulimpact
Profesorii au nevoie de feedback cu privire la efectele lor asupra fiecărui elev, faptce întărește
rolul evaluării ca feedback pentru profesori.
Întrebări-cheie pentru a operaționaliza această concepție
Pe cine ați instruit mai bine și pe cine mai puțin bine?
Ce predați bine și ce nu predați atât de bine?
Unde sunt lacunele, care sunt punctele forte, ce s-a realizat și ce mai este derealizat?
Cum putem dezvolta o idee de progres care să fie împărtășită de toți elevii și detoți profesorii din
școala noastră?

CONCEPȚIA 5:
Profesorii/liderii se angajează în dialog, nu în monolog
Regula de bază: profesorii trebuie să-i asculte cu atenție pe elevi. Să le asculteîntrebările, ideile,
să discute cu ei despre dificultățile lor, despre strategiile lor deînvățare, despre reușitele lor,
despre interacțiunile cu ceilalți colegi, despre punctelelor de vedere cu privire la învățare, la
rezultatele învățării.
Dialogul are și rolul facilitării însușirii de către elevi a limbajului de specialitateutilizat într-o
disciplină, fapt ce influențează pozitiv performanțele acestora.
Carl Rogers: ascultarea activă nu înseamnă doar să-i arătăm celuilalt că-l auzim , cisă-l și
înțelegem și să-i demonstrăm că l-am ascultat cu atenție.

CONCEPȚIA 6:
Profesorii/liderii sunt deschiși la provocări și dau „tot ce e mai bun”
Tot ce se întâmplă la clasă este o provocare. Este important să se conștientizezefaptul că ce este
provocare pentru un elev, nu este provocare și pentru altul, fapt ceobligă la tratarea diferențiată a
elevilor. Pornind de la aceste diferențieri, rolulprofesorului este de a decide cu privire la
modalitatea de a-i stimula pe elevi, toțielevii, către învățare.

CONCEPȚIA 7:
Profesorii/liderii cred că face parte din rolul lor să dezvolte relațiipozitive în sălile de clasă și în
cancelarii
Se vizează un climat empatic, pozitiv care:
le permite elevilor să se simtă în regulă cu privire la greșelile pe care le fac și lanecunoaștere;
le permite să trateze greșelile ca oportunități;
permite profesorului să identifice concepțiile greșite, neînțelegerile și lacunelede cunoaștere;
facilitează interacțiunea pozitivă între elevi, dar și între profesori.

CONCEPȚIA 8:
Profesorii/liderii îi informează pe toți cu privire la limbajul învățării
Vizează implicarea părinților în coeducarea copiilor. Rolul profesorilor/ liderilor estede a crea
oportunități de implicare pentru acești părinți, în ciuda unor potențialeobstacole ce țin de
resursele lor economice, de nivelul lor de educație, de propriaexperiență în calitate de elevi.
Cheia succesului este familiarizarea acestora culimbajul învățării și al școlii.

CONCEPȚII MENTALE
Aceste concepții sau structuri mentale suntesențiale în crearea de școli care potpretinde că „sunt
dotate cu învățare vizibilă”.Sunt mentalități sănătoase pe care seconstruiesc sisteme solide.