Lepădările de satana, unirea cu Hristos şi mărturisirea credinţei şi rugăciunea

de chemare spre Botez

Lepădările sunt un semn văzut al ruperii de bunăvoie a orcăror legături ale candidatului la
botez cu satana, urmată de asigurarea lui solemnă că s-a unit cu Hristos, prin mărturisirea
credinței. Aceste lepădări sunt la fel de vechi ca și exorcismele. Formula de lepădare se repetă de
trei ori, pentru că și Mântuitorul de trei ori l-a îndepărtat pe satana, atunci când a fost ispitit în
pustiul Carantaniei. Când se rostesc lepădările se stă cu fața spre Apus, după care nașul suflă și
scuipă pe copil.
Lepădările sunt lucrări ale Bisericii. Pentru ca lucrarea să fie deplină, catehumenul
trebuie să renunțe el însuși la orice legătură cu cel rău. Cel care vine către botez, trebuie să
dezerteze din armata celui rău și bineînțeles că trebuie să ducem o viață curată, să ne depărtăm de
oamenii care sunt într-o continuă petrecere. Trufia celui rău, înseamnă mândria lui, de care noi
trebuie să ne lepădăm și să ne îndreptăm toate simțirile spre Dumnezeu. Hristos nu a avut voință
proprie, toată răutatea vine din iubirea de sine pe care o are omul.
Răspunsul ,,Mă lepăd” este o asumare de bunăvoie pe care o face cel care vine la botez,
renunțând astfel la satana. Omul prin acest răspuns afirmă că iese din armata diavolului și se
înrolează în armata lui Hristos. Catehumenul reconfirmă această lepădare de trei ori prin care își
asumă că va duce o viața bine plăcută lui Dumnezeu. Suflarea și scuiparea sunt gesturi pe care
Hristos le-a săvârșit. Suflarea atunci când a fost creat omul, iar prin scuipat Hristos a vindecat pe
orbul din naștere.

Unirea cu Hristos se repetă tot de trei ori. Prin această unire cu Hristos diavolul este
batjocorit și umilit. Hristos este prezent spiritual în noi, după unirea cu El. Catehumenul
săvârșește primul act liber de întoarcere spre Hristos. Această unire cu Hristos este o exprimare
personală a catehumenului de a se înrola în armata lui Hristos. Întrebarea pentru această unire
este: ,,Te unești cu Hristos?”, iar răspunsul: ,,Mă unesc!”. Botezul se prelungește în viața noastră
dar aceasta presupune voință, efort și luptă cu puterile întunericului. Stăpânirea păcatului a fost
înfrântă iar noi am fost luați sub stăpânirea lui Hristos. Totuși în noi persistă înclinarea spre rău
datorită efectelor existente în noi și depinde de noi ca ele să rămână în limita normalului sau să
alunece pe făgașul păcatului și al patimii. Întărirea și confirmarea unirii cu Hristos se face prin
întreită întrebare, care în cele din urmă duce și la o mărturisire a credinței prin rostirea Crezului.

Mărturisirea credinței este un act important în rânduiala botezului. Credința mărturisită la

botez nu este una personală, care l-a convertit, ci a Bisericii care stă la temelia vieții noastre
spirituale. Exista o disciplină prin care cei inițiați erau învățați. Simbolul de credință reprezintă
suma mărturisirilor baptismale care erau folosite în epoca primară. Toate mărturisirile
reprezentau conținutul vieții. Catehumenul promite că își va împropria acest conținut al
mărturisirii și se va înrola cu Hristos.
 Mărturisirea treimică este un act special de devoțiune, de închinare. Simbolul de credință
este întărit printr-o formulă scurtă doxologică, prin care Hristos dorește ca toți oamenii să se
mântuiască și la cunoștința adevărului să vină.

Rugăciunea de chemare spre Botez- este o rugăciune prin care Dumnezeu este rugat să-l
cheme pe catehumen către luminare, pentru a deveni mai apoi candidat la botez. Putem observa
că rugăciunea cuprinde o partre anamnetică care este cumva cuprinsă în cea epicletică. Acestă
dezbrăcare se realizează prin Botez și Spovedanie. Înnoirea este darul primit la botez care trebuie
pus în lucrare, mintea să fie mereu la Hristos. ,,Fiul al trupului” se referă la starea omului
căzut, ,,fiu al împărăției” este omul curățit de păcat prin Botez, umplerea de Sfântul Duh Ceea
ce primesc la botez trebuie să pun în lucrare prin împlinirea poruncilor.