Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat

Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

Cursul 1

1. Noţiuni introductive

1.1. Calitatea serviciului de alimentare cu energie electrică

Cuvântul calitate provine din latină „qualis”, care are înţelesul de „fel de a fi”. Plecând de la
acest înţeles se cunosc peste 120 de definiţii date conceptului de calitate, fără a se ajunge la un
punct de vedere comun. Un punct de vedere mai larg acceptat în definirea calităţii îl reprezintă
„valoarea de întrebuinţare”, care reprezintă totalitatea însuşirilor care fac ca un produs să fie
util omului. O normă franceză defineşte calitatea ca aptitudinea unui produs sau serviciu de a
satisface necesităţile utilizatorilor.
Calitatea oricărui produs sau serviciu reprezentând o noţiune extrem de complexă, se impune
luarea în considerare a unui număr mare şi variat de factori, dar în acelaşi timp noţiunea trebuie
să sintetizeze acele caracteristici care, în raport cu specificul produsului sau serviciului, au
ponderi şi semnificaţii distincte.
Calitatea serviciului de alimentare cu energie electrică este determinată de următorii factori:
• siguranţa în funcţionare a instalaţiei,
• calitatea energiei electrice la punctul de delimitare dintre consumator şi furnizor,
• compatibilitatea electromagnetică a instalaţiilor cu mediul în care funcţionează, în
punctul comun de racord.
1.1.1. Siguranţa în funcţionare
Prin siguranţă în funcţionare (fiabilitate) se înţelege aptitudinea unui dispozitiv sau a unei
instalaţii de a-şi îndeplini funcţia specificată în condiţiile date, de-a lungul unei perioade de
referinţă date. Unii includ aici şi conceptele de continuitate şi de serviabilitate.
Printre principalii indicatori care caracterizează siguranţa în funcţionare, respectiv continuitatea
în alimentarea cu energie electrică a unui consumator, la punctul de delimitare de reţeaua
furnizorului, menţionez:
• numărul anual (mediu/maxim) de întreruperi eliminate prin reparaţii, respectiv prin
manevre,
• durata medie a unei întreruperi,
• durata maximă de restabilire,
• durata totală medie de întrerupere pe an.
Principalii factori care influenţează continuitatea în alimentare a consumatorilor sunt:
• fiabilitatea fiecărui element care intră în instalaţiile electrice de alimentare,
• configuraţia schemei electrice şi tratarea neutrului,
• caracteristicile protecţiilor prin relee (sensibilitate, selectivitate, rapiditate, siguranţă în
funcţionare),
• existenţa sistemelor automate de tip AAR, RAR şi DAS,
• calitatea exploatării.
Întreruperile se pot clasifica după durata lor , respectiv după consecinţele lor. În tabelul 1.1 sunt
prezentate cauzele şi efectele întreruperilor în alimentare şi exemple de mijloace de asigurare a
continuităţii în alimentare.

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 1 Calitatea energiei electrice


Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

Tabelul 1.1
Cauzele şi efectele întreruperilor în alimentare şi mijloace de asigurare a continuităţii în
alimentare
Natură Origine Efecte Remedii
Întreruperi lungi Furnizor: defecte oprirea producţiei, Furnizor: o reţea mai
(t>1min) permanente dezorganizarea producţiei, densă, linii subterane,
pierderi de produse, detectoare de defecte pe
Cauze: atmosferice, reducerea siguranţei în liniile aeriene
protecţii funcţionare Client: grupuri
electrogene, dublă
alimentare, surse de
alimentare neîntreruptă
(SAN)
Întreruperi scurte Furnizor: defecte similare cu cele de la Furnizor: similare celor
(1min>t>1s) semipermanente întreruperi lungi, de la întreruperi lungi
risc de distrugere a Client: AAR pe dublă
Cauze: cicluri lente de RAR echipamentelor alimentare, SAN
pe LEA
Microîntreruperi Furnizor: defecte trecătoare Perturbaţii ale sistemelor Furnizor: paratrăsnete,
(t<1s) pe LEA comandate de calculator, opriri linii subterane
ale proceselor tehnologice, Client: protecţia
stingerea lămpilor cu circuitelor de comandă şi
descărcare în gaze control, autoreţinerea
contactoarelor, SAN

1.1.2. Calitatea energiei electrice


Prin indicator de calitate se înţelege o caracteristică de apreciere cantitativă a proprietăţilor unui
produs, care este analizat sub aspectul îndeplinirii cerinţelor privind elaborarea, exploatarea sau
consumul.
În ceea ce priveşte energia electrică, scopul ideal urmărit de orice furnizor de energie electrică
este de a pune permanent la dispoziţia consumatorilor o tensiune alternativă sinusoidală, de
frecvenţă şi valoare efectivă menţinute între anumite limite fixate contractual, egale pe cele trei
faze ale reţelei.
Sistemul de indicatori de calitate ai energiei electrice trebuie să permită măsurarea/estimarea
nivelului de calitate într-un anumit punct al reţelei şi la un moment dat, precum şi compararea
informaţiei obţinute cu nivelul considerat optim sau cel puţin tolerabil de majoritatea
consumatorilor racordaţi la reţeaua electrică respectivă.
În majoritatea ţărilor, sistemul de indicatori ai calităţii energiei electrice este alcătuit din anumite
caracteristici cantitative ale variaţiilor lente (abateri) sau rapide (fluctuaţii) ale valorii
efective a tensiunii, forma şi simetria în sistemul trifazat, precum şi caracteristicile de
variaţie lentă/rapidă ale frecvenţei.
În România nu există până în prezent un standard unitar de calitate a energiei electrice. O parte
dintre parametrii care pot prezenta interes în definirea calităţii energiei electrice sunt definiţi şi
normaţi individual, după cum urmează:
• STAS 930 – precizează tensiunile nominale şi abaterile admisibile ale tensiunii faţă de
aceste valori,
• PE 124 – conţine definiri şi reglementări privind variaţiile rapide şi nesimetria tensiunii,
• PE 109 – defineşte supratensiunile şi protecţia instalaţiilor împotriva acestora,
• PE 142 – reglementează unele aspecte privind flicker-ul,

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 2 Calitatea energiei electrice


Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

• PE 143 – abordează probleme referitoare la regimurile nesimetric şi deformant.

1.1.3.Compatibilitatea electromagnetică

Conform Vocabularului Electrotehnic Internaţional – VEI, prin compatibilitate electromagnetică


se înţelege aptitudinea unui aparat sau sistem de a funcţiona într-un mod satisfăcător şi fără a
produce perturbaţii electromagnetice intolerabile pentru tot ce se află într-un mediu
natural/artificial.
Utilizarea frecventă a electronicii de putere şi a tehnicilor de comandă complexe ridică tot mai
multe probleme de compatibilitate, respectiv probleme de influenţă. Astfel deranjamentele care
apar în instalaţiile industriale pot fi adesea imputabile fenomenelor electromagnetice (în anul
1989, în Germania, 28,7% din totalul cazurilor care au provocat pagube în instalaţiile electrice s-
au datorat deranjamentelor de natură electromagnetică).
Mediul electromagnetic este determinat de ansamblul surselor de influenţă electromagnetică
existent într-un spaţiu dat. Valorile care caracterizează mediul electromagnetic pot fi exprimate
sub forma unor mărimi legate de curent şi tensiune sau sub forma unor valori legate de câmp
(densitatea fluxului magnetic, intensitatea câmpului electric sau magnetic).
Sursele de influenţă electromagnetică pot fi:
• naturale: fenomene atmosferice: trăsnete, descărcări electrostatice,
• artificiale: fenomene care se produc în timpul exploatării echipamentelor de producere,
transport şi utilizare a energiei electrice, cum ar fi:
 procesele de anclanşare şi declanşare,
 radiaţia circuitelor, respectiv a conductoarelor,
 armonicile de joasă frecvenţă în reţelele electrice,
 nesimetriile,
 schimbările de potenţial.
Influenţa instalaţiilor electrice asupra mediului ambiant în care se află (natural şi artificial) se
manifestă prin diferite forme de poluare: chimică, acustică, electromagnetică. Dar problema nu
poate fi redusă numai la apărarea mediului înconjurător împotriva poluării fiindcă ea cuprinde şi
problema asigurării unui echilibru, pe de o parte, între viaţa şi activitatea oamenilor şi, pe de altă
parte, toate celelalte elemente vii şi neînsufleţite ale globului.
Din acest punct de vedere, cu cât un sistem electroenergetic va emite mai puţine perturbaţii
intolerabile pentru alte sisteme şi, în ultima instanţă pentru mediul ambiant, cu atât mai bună va fi
calitatea serviciului de alimentare cu energie electrică.
Spre deosebire însă de alte sectoare de activitate, calitatea serviciului de furnizare a energiei
electrice depinde nu numai de furnizor, ci şi de toţi utilizatorii racordaţi la aceeaşi reţea electrică
Într-adevăr, relaţiile de compatibilitate, care apar în cadrul mediului artificial electromagnetic se
manifestă, pe de o parte, prin influenţa instalaţiilor furnizorului asupra instalaţiilor
consumatorilor, pe care îi alimentează cu energie având variaţii mai mari sau mai mici ale
indicatorilor de calitate iar, pe de altă parte, prin influenţa perturbatoare pe care o exercită unele
receptoare ale consumatorilor asupra parametrilor şi siguranţei în funcţionare a reţelei furnizoare,
capabilă să deregleze funcţionarea altor utilizatori cuplaţi la aceeaşi reţea.

Perturbaţiile îşi pot avea originea în reţeaua:


• furnizorului, datorându-se unor incidente sau manevre greşite,

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 3 Calitatea energiei electrice


Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

• utilizatorului, datorită unor receptoare care funcţionează cu şocuri, care produc


nesimetrii sau care poluează reţeaua cu armonici (receptoare deformante).
Perturbaţiile electromagnetice pot fi clasificate după mai multe criterii:
• după frecvenţă:
 de joasă frecvenţă – această categorie cuprinde, în mod convenţional, toate tipurile
de paraziţi, a căror gamă de frecvenţă este ≤1 MHz,
 de înaltă frecvenţă: >1 MHz,
• după modul de propagare:
 conduse prin conductoarele reţelei – sunt perturbaţii caracterizate prin curent şi
diferenţă de potenţial,
 radiate (în aer) – sunt perturbaţii caracterizate prin câmp electric şi magnetic,
• după durată:
 permanente sau întreţinute – afectează în special circuitele analogice,
 tranzitorii (aleatorii şi periodice) – afectează mai ales circuitele numerice.
În general, perturbaţiile susceptibile să influenţeze direct reţeaua electrică, deci calitatea energiei
furnizate prin conductoare electrice consumatorilor, sunt perturbaţiile de joasă frecvenţă produse
de fluctuaţii de frecvenţă şi tensiune, goluri de tensiune şi microîntreruperi, supratensiuni
atmosferice, de comutaţie.
Amplitudinea perturbaţiilor este condiţionată de puterea de scurtcircuit existentă într-un anumit
nod electric, acest indicator condiţionând compatibilitatea electromagnetică a echipamentelor
perturbatoare în punctul comun de racord cu alte instalaţii electrice.

Între cei trei factori de care depinde calitatea serviciului de alimentare cu energie electrică există
multiple relaţii de interdependenţă. În cele ce urmează vor fi abordate doar problemele care se
referă la calitatea produsului furnizat consumatorilor, adică la calitatea energiei electrice.

2. Principalele cauze ale înrăutăţirii calităţii energiei electrice

Furnizorii nu-şi pot alimenta consumatorii cu energie electrică de calitate ideală, pe de o parte,
datorită unor caracteristici constructive ale instalaţiilor de care dispun, iar, pe de altă parte,
datorită unor perturbaţii, care apar în mod inerent în funcţionarea sistemelor energetice; acestea
pot afecta toate caracteristicile undei de tensiune: frecvenţa, amplitudinea, forma şi simetria în
sistemele trifazate.

2.1. Cauze care înrăutăţesc calitatea frecvenţei

În general, încadrarea frecvenţei sistemului energetic într-un domeniu admisibil din punct de
vedere calitativ este condiţionată de menţinerea unui echilibru între resursele de energie primare
şi consumul de energie electrică a sistemului.
La nivelul ansamblului instalaţiilor sistemului energetic, la un moment dat pot exista situaţii în
care echilibrul între cererea şi oferta de putere nu poate fi menţinut, datorită unor cauze cum ar fi:
• inerţia mare de răspuns a instalaţiilor de producere,
• lipsa de agent primar,
• lipsa de capacitate în grupurile energetice etc.
În funcţie de natura cauzei care a provocat acest dezechilibru, regimul normal de funcţionare
poate fi restabilit relativ rapid sau se poate ajunge la un nou echilibru, în regim anormal de

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 4 Calitatea energiei electrice


Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

funcţionare. Pe durata dezechilibrului, până la finalizarea proceselor tranzitorii de valorificare a


rezervei calde sau până la intrarea în funcţiune a grupurilor aflate în rezervă rece, turaţia
rotoarelor şi implicit frecvenţa sistemului are o evoluţie descrescătoare. Fenomenul provoacă
modificarea tuturor proceselor de conversie a energiei, de la surse şi până la receptoare.
Dacă frecvenţa marilor reţele interconectate se abate rar şi relativ puţin de valoarea nominală,
calitatea tensiunii este în permanenţă supusă unor acţiuni perturbătoare, îndreptate atât asupra
valorii efective cât şi asupra formei undei şi simetriei sistemului trifazat de tensiuni.

2.2. Cauze ale variaţiilor de tensiune

Prin variaţie de tensiune într-un punct al reţelei, la un moment dat, se înţelege diferenţa algebrică
dintre tensiunea de serviciu din acel punct şi tensiunea nominală a reţelei respective.
Calitatea tensiunii se poate considera ideală în cazul în care în toate nodurile sistemului şi în orice
moment, tensiunile pe fiecare din cele trei faze sunt funcţii pur sinusoidale în timp, cu valori
efective constante şi egale cu cea nominală şi formează un sistem de secvenţă directă.
Neîndeplinirea condiţiilor ideale are la origine existenţa uneia sau a mai multora din următoarele
situaţii:
• variaţii ale valorilor efective ale tensiunilor de fază de la valoarea nominală, care apar ca
urmare a unor cauze ce pot fi atribuite caracteristicilor tehnice ale instalaţiilor sau unor
perturbaţii,
• abateri de la forma pur sinusoidală a tensiunilor de fază, apărute ca urmare a prezenţei
unor elemente cu caracter deformant.
Diferitele cauze care înrăutăţesc calitatea tensiunii afectează toate caracteristicile undei de
tensiune: amplitudinea, valoarea efectivă, forma şi simetria în sistemele polifazate. Cele mai
frecvente şi mai deranjante sunt însă perturbaţiile de diferite forme şi durate ale amplitudinii, care
se pot suprapune la un moment dat, conducând la un proces complex de variaţie a tensiunii
reţelelor electrice.
În literatura de specialitate variaţiile de tensiune se clasifică după diferite criterii cum ar fi: viteza
de variaţie a tensiunii, frecvenţa şi perioada lor, durata variaţiilor de tensiune. După acest ultim
criteriu variaţiile de tensiune se clasifică în:
• variaţii de tensiune de lungă durată, funcţionare staţionară la tensiune diferită de cea
nominală, care apare ca urmare a unui reglaj defectuos sau a supraîncărcării reţelelor,
funcţionarea de durată cu variaţii având un caracter cvasiperiodic, ce sunt produse de
existenţa unor sarcini pulsatorii,
• variaţii ale tensiunii de scurtă durată, variaţii de tensiune bruşte, care sunt datorate
unor defecte cu caracter rapid, trecător sau eliminate prin protecţii, variaţii bruşte produse
de şocuri de putere cu caracter pasager, dispariţii scurte ale tensiunii ca urmare a
funcţionării sistemelor automate (AAR, RAR).
Limita de timp care desparte variaţiile de scurtă durată de cele de lungă durată este, în general,
timpul necesar protecţiilor, automatizărilor şi echipamentelor de comutaţie pentru a restabili
tensiunea nominală, dacă acest lucru este posibil. În România acest interval este de 3 s.

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 5 Calitatea energiei electrice


Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 6 Calitatea energiei electrice