23-27.

03

Salarizarea personalului firmei şi alte forme

de venit pentru angajaţi

Drepturile şi obligaţiile privind raporturile de muncă dintre angajator şi salariat se

stabilesc prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă respectiv contractelor
individuale de muncă. Pe piaţa forţei de muncă salariul acţionează ca instrument de bază în
dimensionarea volumului ocupării, ajustarea cererii şi a ofertei de muncă.
1. Salariul reprezintă suma plătită pentru activitatea desfăşurată sau pentru
rezultatele obţinute de un angajat într-o unitate de timp(oră,zi,lună,an).
2. Salariul reprezintă totalitatea drepturilor băneşti cuvenite pentru munca
prestată.
Din perspectiva salariului putem spune că avem o relaţie cauză-efect. Datorită
contractului individual de muncă şi a fişei postului salariatul trebuie să presteze o activitate cu
un rezultat bine definit şi pentru aceasta este remunerat. Sub aspectul cauzei, persoana fizică
s-a încadrat în muncă pentru obţinerea salariului negociat.
Dacă analizăm perspectiva nivelului de trai sub aspectul veniturilor salariale
distingem:
Salariul nominal cu cele două niveluri:
1. Salariul brut, care constă în suma de bani pe care salariatul o primeşte
efectiv pentru munca depusă;
2. Salariul net, care reprezintă suma primită (în mână, pe card) de angajat,
după ce s-au scăzut din salariul brut impozitele pe salariu.
Salariul real reprezintă cantitatea de mijloace de subzistenţă şi de servicii pe care
angajaţii le pot procura cu salariul net pe care-l primesc. Mărimea salariului real depind de
mărimea salariului net şi de modificarea preţurilor şi tarifelor. Salariul real depinde de
mărimea salariului net fiind direct proporţional cu salariul nominal şi invers proporţional cu
nivelul preţurilor. El este o bază în determinarea salariului nominal în lupta dintre angajatori
(patronat) şi sindicate.
O altă categorie de salariu este salariul minim garantat care reprezintă nivelul de
remuneraţie sub care nu se poate coborâ. Este salariul care în fiecare ţară are forţa legii şi care

1
este aplicabil sub pedeapsa sancţiunilor penale, sau a altor sancţiuni specifice, fiind o măsură
de protecţie socială.
Sistemul de salarizare reprezintă ansamblul de reglementări şi mecanisme referitoare
la fixarea nivelului salariilor, diferenţierea acestora (pe ramuri, profesii, meserii, vechime în
muncă, ş.a.) şi adaptarea lor la evoluţia economică. Teoria şi practica managerială în
domeniul resurselor umane evidenţiază faptul că elaborarea oricărui sistem de salarizare
trebuie să aibă în vedere următoarele principii generale:
 Formarea salariului este supusă mecanismelor pieţei şi implicării agenţilor economi-
co – sociali;
 Principiul negocierii salariilor, principiul salarizării salariilor minime;
 La muncă egală, salariul egal; principiul salarizării după calitatea muncii;
 Principiul salarizării în funcţie de nivelul de calificare profesională;
 Principiul salarizării după calitatea muncii;
 Principiul salarizării în funcţie de condiţiile de muncă;
 Principiul liberalizării salariului;
 Caracterul confidenţial al salariului.
Componentele sistemului de salarizare-art.155 din Codul muncii menţionează că
salariul de bază cuprinde indemnizaţii, sporuri precum şi alte adaosuri.
Salariul de bază(salariul tarifar,retribuţia tarifară, salariul de încadrare) este partea
principală a salariului total care reprezintă elementul determinant în cointeresarea cantităţii şi
calităţii muncii depuse.
Salariul de bază se stabileşte pentru fiecare salariat în raport cu nivelul studiilor,
calificarea şi pregătirea profeasională, importanţa postului de muncă, caracteristicile sarcinilor
de muncă şi competenţele profesionale. Se are în vedere că salariul de bază nu poate fi
inferior salariului minim brut pe ţară, garantat în plată, stabilit prin hotărâre de guvern.
Sporuri
Conform prevederilor legale, pe lângă salariul de bază, societăţile comerciale acordă
diferite sporuri prevăzute de lege şi de contractele colective respectiv individuale de muncă.
Sporurile reprezintă un supliment la salariu, motivat de condiţia specifică justificată a acestui
spor, al cărui cuantum se stabileşte prin aplicarea unui procent la salariul de bază. Ele ţin în
general de condiţiile în care se prestează munca şi au un caracter permanent (dacă se păstrează
condiţiile de muncă şi locul de muncă).
În societăţile comerciale întâlnim următoarele sporuri specifice:

2
-sporul pentru condiţii grele de muncă;
-sporul pentru condiţii periculoase;
-sporul pentru condiţii penibile de lucru;
-sporul pentru condiţii nocive de lucru;
-sporul pentru orele suplimentare, pentru orele lucrate în zilele libere sau zile de sărbători
legale;
-sporul pentru munca prestată în timpul nopţii;
-sporul de vechime care poate fi inclus în salariu.
 Adaosuri la salarii şi premii
Adaosurile şi premiile au două trăsături caracteristice:
- depind şi sunt motivate de rezultatele muncii;
- au un caracter aleatoriu din perspectiva momentului acordării şi mărimea lor.
Adaosuile la salarii au rolul de a stimula şi recompensa suplimentar rezultatele muncii.
Pentru societăţile comerciale principalele adaosuri sunt:
-adaosul de acord;
-premiile în cursul şi la finele anului;
-cotă parte din profitul realizat care reprezintă cota parte din profitul net al unităţii;
-premii speciale cu ocazia sărbătorilor religioase convenite la nivel de unitate în funcţie de
buget;
-prima de vacanţă care se acordă ca un supliment la indemnizaţia de concediu de odihnă,
indemnizaţia de concediul medical ş.a.

Formele de salarizare
Formele de organizare a muncii şi de salarizare ce urmează să se aplice fiecării
activităţi se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de entitate juridică.
Formele de organizare a muncii şi de salarizare ce se pot aplica în cadrul unităţilor
sunt următoarele:
-salarizarea după timpul lucrat(în regie);
-salarizarea în funcţie de rezultatele muncii(în acord);
-salarizarea pe bază de tarife sau cote procentuale.

Plata drepturilor salariale

Obligaţia principală a angajatorului este cea de plată a salariului ce reprezintă prestaţia
pentru munca îndeplinită de salariat. Plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de
plată, precum şi celelalte documente justificative(ordine de plată, dispoziţii de plată) care
demonstrează efectuarea plăţii către salariat. Obligaţiile salariale reprezintă obligaţiile băneşti
Pe care le are atât organizaţia cât şi salariaţii acesteia către bugetul de stat.