Sunteți pe pagina 1din 3

Nume:________________________________ Data:________________

PROBĂ DE EVALUARE - model


1. Citeşte, cu atenţie, textul următor:
„Nu pot vorbi. Nu pot merge. Nu mă pot hrăni singură şi nu mă pot duce singură la toaletă. Sunt o mare bătaie
de cap. Braţele şi palmele sunt destul de ţepene, dar pot apăsa butoanele de pe telecomanda televizorului şi îmi pot
mişca scaunul cu rotile apucând mânerele de pe roţi. Nu pot ţine un creion sau o lingură fără să le scap. Echilibrul
meu e zero.
Când oamenii se uită la mine, probabil văd o fetiţă brunetă cu păr scurt şi creţ, legată cu nişte curele într-un
scaun cu rotile roz. Apropo, nu-i nimic drăgălaş într-un scaun cu rotile de culoare roz. Rozul nu schimbă nimic.
Văd o fetiţă cu ochi căprui, plini de curiozitate. Capul mi se bălăngăne puţin, iar uneori îmi curge salivă din gură.
Am 10 ani şi trei sferturi. Picioarele îmi sunt subţiri de tot, poate din cauză că n-au fost folosite niciodată.
După ce oamenii termină de făcut lista problemelor mele, dacă au răbdare, ar putea remarca că am un zâmbet
drăguţ şi gropiţe în obraji, care mie mi se par grozave. Uneori, lumea nici măcar nu întreabă cum mă cheamă, ca şi
cum numele meu n-ar fi atât de important. Ei bine, este! Mă numesc Melody.
Toată lumea se exprimă folosind cuvinte. În afară de mine. Şi pun pariu că majoritatea oamenilor nici nu-şi
dau seama de adevărata forţă a cuvintelor. Eu, da! Gândurile au nevoie de cuvinte. Cuvintelor le trebuie o voce.
Merg de la cinci ani la Şcoala Generală Spaulding Street . Este o şcoală plină de copii, la fel ca cele pe care le-
am văzut la televizor. Am fost nemaipomenit de încântată când mama m-a înscris aici. Când e vreme bună şi
soare, doamna mă scoate şi pe mine afară, în curtea şcolii. Îmi place să mă uit la copiii „obişnuiţi” cum se joacă cu
mingea. Par să se distreze de minune. Se întreabă unii pe alţii dacă se joacă, dar pe mine nu mă întreabă nimeni
niciodată. Cred că mă consideră atât de înapoiată, încât nu-mi mai pasă dacă sunt tratată de parcă aş fi invizibilă.
Când dorm, visez. În visele mele pot face orice. La jocuri, sunt aleasă prima. Pot alerga atât de repede! Fac
gimnastică şi nu cad niciodată de pe bârnă. Ştiu să dansez chiar bine de tot. Îmi sun prietenele la telefon şi vorbim
ore în şir. Şoptesc secrete. Cânt. Dimineaţa, când mă trezesc, realitatea mă izbeşte în faţă. Trebuie să fiu hrănită,
îmbrăcată, ca să pot petrece încă o zi lungă la şcoală.
Ca să pot face faţă evaluărilor de la şcoală, eu am pe măsuţa scaunului meu cuvinte. Puţine, adevărat, dar
sunt cuvinte cu ajutorul cărora mă pot exprima. Aleg dintre ele, arătând cu mâna, ceea ce vreau să spun. De regulă,
primesc teste grilă, căci nu mă pot exprima în propoziţii, iar Catherine,
colega mea de bancă, îmi urmăreşte cu atenţie mişcările şi notează
răspunsurile la întrebări. Le trec pe toate. Îmi doresc aşa de mult să pot
vorbi şi eu, să le pot arăta colegilor mei că şi eu gândesc, că în capul meu sunt
multe gânduri, că învăţ, că ştiu la fel de multe ca ei, dar îmi e imposibil să arăt
asta prin câteva cuvinte şi litere decupate de pe planşa mea.
Doamna V. mi-a făcut rost de un copmputer, un Medi-Talker, cu
ajutorul căruia îmi pot îndeplini visul. Acum pot vorbi. Doamne, sunt atât de încântată, că-mi ţopăie inima în
piept! Când m-am dus cu noul meu computer la şcoală, mi-am salutat pentru prima dată colegii, apăsând pe buton:
- Vă salut pe toţi! Am un computer nou. El va vorbi în locul meu. De astăzi, veţi auzi vocea gândurilor
mele.
Connor, colegul meu de clasă, a sărit în picioare. Cu părul blond şi ciufulit căzut pe ochi, spuse tare:
- Super tare, Melody!
Şi pentru că este unul dintre cei mai populari şi probabil cel mai înalt şi mai voinic băiat din clasă, cred că
aprobarea lui îi face pe ceilalţi colegi să mă privească altfel. Toţi s-au strâns în jurul meu. Toţi vor să-l atingă, să
apese pe butoane, să vadă cum funcţionează, dar Catherine îi ţine la distanţă şi mă lasă pe mine să le arăt.
Vreau să-i impresionez. Mă duc pe nivelul verde – cel cu glumele.
- Ştiţi de ce nu alergă melcul?
- De ce? întreabă mai mulţi în cor.
- Pentru că-i fâlfâie ochii!
Toată lumea râde cu mine la bancul ăsta prostesc. Simt pentru prima dată că fac parte dintr-un grup. Îmi doresc
să apăs un buton ca să pot să salvez momentul acesta şi să-l revăd iar şi iar. Sunt, în sfârşit, fericită! Pentru prima
dată, colegii din clasa mea m-au privit ca un copil, nu ca o pacoste, un elev cu dizabilităţi!”
(„Din capul meu”, după Sharon M. Draper)
2. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos.
a) Cum se simţea Melody când mergea în curtea în şcolii?
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
b) Ce îşi dorea Melody?
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
c) Când a simţit Melody că face parte din grup?
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
3. Identifică şi subliniază verbele din enunţurile colorate cu albastru, în textul de la exerciţiul 1.
Analizează-le.
VERB TIMP PERSOANA NUMĂR

4. Transcrie primul alineat al textului de la exerciţiul 1, trecând toate verbele la persoana a III-
_________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
5. Crezi că Melody se simţea exclusă din grupul clasei? Scrie părerea ta, într-un text de 5-7 enunţuri,
folosind cel puţin trei argumente.

____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
6. Alcătuiește propoziții cu următoarele ortograme :
iar : __________________________________________________________________________
i-ar :__________________________________________________________________________
mai: __________________________________________________________________________
m-ai:__________________________________________________________________________
v-ar:___________________________________________________________________________
var:____________________________________________________________________________
car:____________________________________________________________________________
c-ar:____________________________________________________________________________
fii: _____________________________________________________________________________
7. Alcătuiește enunțuri în care cuvintele ia, fii și poartă să fie mai întâi verbe, apoi substantive:
______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________