Iluminismul

Iluminismul este o mișcare ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în

perioada revoluțiilor din sec. XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii
de Sud. Are ca scop crearea unei societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor”.
Iluminismul este o replică la adresa barocului, în încercarea de a înlătura dogmele religioase și de
a propaga luminarea maselor pe baza experienței proprii.

Caracteristici generale

Iluminismul a pretins eliberarea ființei umane de sub tutela sa autoindusă. "Aveți curajul de a vă
folosi propriul simț al rațiunii!" – acesta este motto-ul Iluminismului (Immanuel Kant).

Acesta este termenul aplicat curentului de gândire din Europa și America secolului al XVIII-lea.
Descoperirile lui Isaac Newton, raționalismul lui René Descartes, scepticismul lui Pierre Bayle,
panteismul lui Benedict de Spinoza și empirismul lui Francis Bacon și John Locke – au
promovat credința în legile naturale și în ordinea universală, precum și încrederea în rațiunea
ființei umane și în abilitățile inovatoare ale acesteia care au reușit să influențeze întreaga
societate.

Iluministii propun o toleranta religioasa bazata pe ratiune- respectiv o "religie naturala", conform
careia pot fi acceptati in societate toti cei care aspira la o moralitate universala, Exista trei
concepte:- existenta lui Dumnezeu, nemurirea sufletului, credinta in lumea de apoi. .
Conducatorii acestor state aveau destul de clar in minte urmarile catastrofale ale razboiului de
100 de ani asupra economiei si societatii. Cu atat mai viu aparea contrastul cu prosperitatea pe
care o poate aduce pacea, prosperitate care contribuie la intarirea statului nu numai prin
dezvoltare economiei, dar si prin prelevarea unor taxe si biruri corespunzatoare. Astfel a aparut
"despotismul iluminat", ca o convergenta a dezvoltarii intelectuale si a intereselor
politice.Iluminismul este o miscare stiintifica, estetica, social-politica si filozofica a burgheziei în
ascensiune. Trasaturile fundamentale ale iluminismului european care se pot modifica de la o
tara la alta în functie desituatia creata sunt: atitudinea antifeudala, antimonarhica, toleranta
religioasa; pledoaria pentru egalitatea dintre popoare;emanciparea individului prin cultura;
nazuinta de a realiza o literatura capabila sa instruiasca si sa educe omul, conceptul de drept
national; etc

Caracter antifeudal si antidespotic : Se cerea anularea privilegiilor feudale , drepturile sociale si

politice egale pentru intregul popor , deoarece toti oamenii sunt egali in dreptruri prin
nastere.Propune accesul poporului la educatie si emanciparea lui prin cultura. Reprezentanti ai
iluminismului european: Voltaire, J J Rousseau, Montesquien, I. Kant, Denis Diderot.

Au existat multe și diverse curente de gândire, însă numai o serie de idei pot fi caracterizate drept
pătrunzătoare și dominante. O abordare rațională și științifică a aspectelor religioase, a
problemelor de ordin social, politic și economic a promovat o viziune seculară asupra lumii și o
orientare generală către progres și perfecționare. Principalii promotori ai acestor concepte au fost
filosofii, care au popularizat și promulgat ideile noi pentru publicul larg.

Au atacat în diverse feluri autoritatea de ordin religios și științific, dogmatismul, intoleranța,

cenzura, precum și constrângerile economice și sociale. Considerau că statul este instrumentul
adecvat și rațional al progresului. Raționalismul extrem și scepticismul epocii au condus în mod
firesc la deism; aceleași calități au avut un rol important în determinarea reacției de mai târziu a
romantismului. Conceptele filosofice din Franța mijlocului de secol al XVIII-lea au transformat
perspectiva mecanicistă asupra universului într-o variantă revizuită radical a creștinătății, pe care
au denumit-o deism.

Inspirându-se din descrierea newtoniană a universului, deiștii au promovat ideea conform căreia
totul își are propriul set de principii raționale stabilite de Dumnezeu, care ar putea fi înțelese de
către ființele umane exclusiv prin intermediul rațiunii. Acest lucru însemna că lucrurile din
lumea umană și din lumea fizică pot fi înțelese fără a aduce religia, misticismul sau divinitatea în
ecuație. Deiștii nu erau atei. Voltaire și-a dedicat o mare parte din timp atacului împotriva
elementelor fundamentale ale religiei creștine: inspirația din Biblie, încarnarea lui Dumnezeu în
Iisus Hristos, damnarea necredincioșilor. Kant a situat punctul forte al Iluminismului în principal
în chestiunile ce țin de religie,.

"Enciclopedia" lui Denis Diderot reprezintă chintesența spiritului Iluminismului. Având centrul
la Paris, mișcarea a dobândit un caracter internațional prin faptul că s-a răspândit în saloane
cosmopolite. Cei mai reprezentativi promotori ai Iluminismului s-au aflat în Franța: baronul de
Montesquieu, Voltaire și contele de Buffon, Jean-Jacques Rousseau, care a avut o influență
foarte mare asupra romantismului.

În Anglia, cafenelele și presa în curs de înflorire au stimulat critica politică și socială, precum
comentariile urbane ale lui Joseph Addison și Sir Richard Steele. Jonathan Swift și Alexander
Pope au fost satiriști conservatori cu o mare influență. Teoriile lansate de Locke cu privire la
învățarea prin percepția senzorială au fost dezvoltate în continuare de către David Hume.

În Germania, universitățile au devenit centre ale Iluminismului. Lessing a lansat o religie

naturală a moralității, iar Johann Gottfried von Herder a elaborat o filosofie a naționalismului
cultural care se baza pe înrudirea culturală, de sânge și de limbă. Importanța primordială a
individului, decurgând din incapacitatea omului de a-și folosi abilitățile cognitive în lipsa
instrucțiunilor unei alte persoane, a format baza eticii lui I. Kant.

Printre reprezentanții italieni ai epocii, se numără Cesare Beccaria, Francesco Mario Pagano și
Giambattista Vico. Țarul Petru I al Rusiei a anticipat curentul, iar împăratul Iosif al II-lea a fost
prototipul despotului iluminat. Alții de acest gen au fost Frederic al II-lea al Prusiei, Ecaterina a
II-a a Rusiei și Carol al III-lea al Spaniei. Promotorii Iluminismului au fost adesea considerați
răspunzători de Revoluția franceză. Cu siguranță, epoca Iluminismului poate fi văzută drept o
linie majoră de demarcație pentru apariția lumii moderne.
Caracteristici literare

Curent ideologic și cultural: promovarea raționalismului, caracter laic, antireligios, anticlerical,

combaterea fanatismului și a dogmelor, răspândirea culturii în popor, literatura preocupată de
problemele sociale și morale. Teme și motive: «monarhul luminat», «contractul social»,
emanciparea poporului prin cultură. Genuri și specii: liric, epic (povestire, nuvelă, roman),
dramatic (tragedie, comedie);

Iluminismul românesc se identifică în mare măsură cu Școala Ardeleană și cu reverberațiile ei

transcarpatine. Acest iluminism a stat în serviciul idealului național, la a cărui fundamentare a
contribuit hotărâtor, prin demersul la istorie, la istoria limbii și a poporului. Iluminismul
românesc va recurge, la rândul său, la argumentele istorice în favorea unor revendicări politice.

Școala Ardeleană a pus în mișcare un amplu proces de afirmare națională și culturală a românilor
din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX -lea.
Cărturarii acestui curent au combătut superstițiile, au popularizat știința și au adus argumente
pentru afirmarea drepturilor românilor din Transilvania. Activitatea lor s-a manifestat în plan
didactic prin redactarea de manuale școlare, înființarea de școli și promovarea literaturii. O vastă
activitate în acest sens a desfășurat Gheorghe Șincai, directorul școlilor Bisericii Române Unite
cu Roma. Cea mai reprezentativă operă literară realizată în spirit iluminist este epopeea
Țiganiada de Ioan Budai-Deleanu, care pledează în sensul democrației.

Academiile domnești întemeiate în Țara Românească între 1678-1688, în Moldova la 1707, au

reprezentat într-adevar un însemnat focar de cultură al răsăritului ortodox. O altă formă de
manifestare a spiritului iluminist a fost interesul pentru tipărirea de cărți. Între 1700 și 1800 s-au
tipărit în Țara Românească 799 de cărți dintre care 617 în românește.

În Țara Românească și în Moldova, Chesarie Râmniceanul și Leon Gheuca răspândiseră idei

iluministe datorate lecturilor din raționaliștii francezi și, în special, din Enciclopedia lui Denis
Diderot.