Riga Crypto si lapona Enigel

de Ion Barbu

Modernismul este curentul literar, manifestat în perioada interbelică, ale cărei trăsături
specifice sunt: cultivarea unui lirism subiectiv, ambiguitatea limbajului prin folosirea metaforelor
și înlăturarea prozodiei tradiționale.
Ion Barbu așază în centrul Universului poezia și consideră că aceasta se îmbină cu
matematica într-un loc armonios. Creația sa literară cuprinde trei etape: parnasiană, baladic-
orientală și ermetică. Poezia „Riga Crypto și lapona Enigel” aparține celei de-a doua etape, cea
baladic-orientală, fiind o baladă ce îmbină liricul, epicul și dramaticul. Caracterul epic al operei
este asigurat de prezența firului narativ și al personajelor, pe când caracterul liric este redat de
către vocile lirice ale aceleiași conștiințe. Totodată, caracterul dramatic este asigurat de prezența
dialogului.
Titlul, în sens denotativ este o enumerație a numelor celor două personaje: Riga Crypto,
regele ciupercilor, care trăiește într-un mediu umed, răcoros și steril și lapona Enigel, locuitoare
a Laponiei, plecată cu renii săi în căutarea absolutului. Concomitent, în sens conotativ titlul ne
prezintă iubirea eșuată dintre două personaje antagonice.
Tema principală a poemului „Riga Crypto și lapona Enigel” este, la fel ca în cazul
Luceafărului eminescian, incompatibilitatea dintre două ființe care provin din lumi diferite.
Opera este structurată pe două părți, ambele înfățișând câte o nuntă, formula
compozițională fiind cea a povestirii în ramă. Astfel, prima parte, care constituie și rama
poveștii, descrie atmosfera obișnuită a unei nunți între două personaje compatibile. Totodată,
este prezentat obiceiul de la nunți, în care menestrelul este rugat să relateze povestea Rigăi
Crypto. Caracterul repetativ din această primă parte sugerează intenția autorului de a deschide
ochii imaginației prin cunoaștere.
A doua parte este de fapt povestea propriu-zisă a unei iubiri neîmplinite dintre două ființe
din lumi diferite și este alcătuită din patru secvențe, acestea fiind: prezentarea ținutului Rigăi,
drumul laponei către soare, întâlnirea celor doi în lumea onirică și despărțirea celor doi cu
pedepsirea lui Crypto.
În prima secvență ne este descris ținutul Rigăi Crypto în versul: „În pat de râu și-n humă
unsă.”. În continuare ne este prezentat portretul lui Crypto „nărăvaș, sterp, cu inima ascunsă”.
A doua secvență descrie țara de gheață, din care lapona pleacă cu renii săi către soare.
Acest drum este unul inițiatic, în urma căruia aceasta își va atinge idealul. Ajunsă în țara Rigăi
Crypto, lapona poposește pe mușchiul crud și adoarme. Acest popas echivalează cu probele la
care va fi supusă aceasta în inițierea sa.
În a treia secvență, întâlnirea celor două personaje antagonice este posibilă în lumea
onirică. Criticii literari au numit această baladă „Un Luceafăr Întos”, deoarece există un număr
mare de asemănări și deosebiri între cele două opere. Dacă „Luceafărul”, scris de Mihai
Eminescu, conține un descântec rostit de fata de împărat, în acest poem, Riga Crypto este cel
care îl rostește. Astfel, regale ciupercilor îi oferă pentru început lui Enigel dulceață și fragi,
elemente ale lumii materiale comune. Refuzul laponei evidențiază dorința de a-și continua
drumul către absolut, „mai la vale”. În continuare, Crypto este gata să se sacrifice pentru iubire,
așa cum reiese din versurile: „Dacă pleci să culegi,/ Începi, rogu-te, cu mine.”. Răspunsul
laponei este negativ, aceasta sfătuindu-l: „Așteaptă de te coace.”, răspuns care repreznită moartea
pentru Riga Crypto. Lapona Enigel este însetată absolut, iar refuzul ei categoric accentuază
incompatibilitatea celor doi, Crypto reprezentând întunericul, pe când Enigel semnifică lumina
soarelui. Finalul întâlnirii celor două personaje este marcat de despărțirea acestora.
Ultima parte ne prezintă momentul în care Riga Crypto rămâne în mediul său umed și
rece, în timp ce lapona Enigel își continuă drumul. Crypto reprezintă omul omul comun, care
încearcă să își depășească condiția, dar eșuează, pe când Enigel reprezintă omul de geniu, însetat
de absolut. Protagonistul este pedepsit în final, deoarece a încercat să își depășească limitele,
devenind o ciupercă otrăvitoare.
La nivel fonetic, poezia are 28 de strofe inegale. De asemenea, opera are rimă și măsură
variabilă,
La nivel lexical, în baladă este present un limbaj arhaic, potrivit structurilor „menestrel”
și „humă”. În contiuare, sunt prezente diferite motive moderniste, cum ar fi soarele, care
semnifică absolutul sau nunta, care face referire la cunoașterea prin asociere. Oglinda reprezintă
cunoașterea interioară, pe când drumul laponei constituie inițierea acesteia. În final, lapona
Enigel întruchipează rațiunea, pe când Riga Crypto simbolizează instinctul.
La nivel stilistic, observăm un limbaj ambiguu, oferit de numărul mare de metafore. De
exemplu, secvența „țări de gheață” arată locul natal al lui Enigel, versurile „Că sufletul nu e
fântână/ Decât la om, fiară bătrână” semnifică setea de viață a Rigăi, iar epitetul „Crypto, inimă
ascunsă” reprezenta caracterul încifrat al lui Crypto. Totodată, comparația „soarele acum sta/
Svârlit în sus, ca un inel” arată imaginea absolutului, în viziunea laponei.
Consider că, prin intermediul acestei opere, autorul subliniază imposibilitatea pătrunderii
unui om obișnuit într-o lume inaccesibilă lui.
În concluzie, opera „Riga Crypto și lapona Enigel” de Ion Barbu, este o operă
modernistă, datorită limbajului ambiguu, prin intermediul căruia a fost relatată iubirea eșuată
dintre două personaje antagonice.