Petrica Anca

IA

APARATUL DIGESTIV

Sistemul digestiv reprezinta ansamblul morfologic si functional de organe ce realizeaza

digestia si absorbtia alimentelor ingerate precum si evacuarea reziduurilor neasimilabile.

Structuri componente
Sistemul digestiv este alcatuit din:
- tub digestiv, o serie de organe tubulare de calibru diferit;
- glande anexe, ancorate la diferite etaje ale tractului digestiv.

Tubul digestiv
Masoara aproximativ 9 m lungime, de la cavitatea bucala pana la anus, constituind
traiectul alimentelor ingerate pe parcursul caruia acestea sufera transformari
necesare prepararii hranei pentru celulele corpului, prin intermediul mijloacelor
digestive fizice si chimice.
Cavitatea bucala este primul segment al tubului digestiv, reprezentand locul unde
digestia este demarata. Cavitatea bucala cuprinde limba și dintii. Prin intermediul
limbii se distinge gustul, textura, dar si temperatura alimentelor. Dentia este implicata
cu precadere în masticatie, care impreuna cu digestia chimica realizata prin actiunea
salivei formeaza la acest nivel bolul alimentar.

Faringele reprezinta canalul de legatura dintre cavitatea bucala in esofag.

Esofagul este un conduct ce masoara aproximativ 25 cm si strabate gatul, de la

cartilajul cricoid ce il delimiteaza de faringe, toracele si o portiune mica din abdomen
pana la orificiul cardia, unde se conecteaza la stomac. Peristaltismul esofagian si
secretiile de mucus sunt responsabile cu transportul si respectiv alunecarea bolului
alimentar catre stomac.

Stomacul este un organ cavitar, plasat în oja gastrica in abdomen si reprezinta

segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv. Este responsabil cu transformarea
bolului alimentar prin actiuni mecanice si chimice în chim gastric, pe care il
stocheaza pana cand acesta devine pregatit sa fie evacuat in intestinul subtire.
Intestinul subtire este segmentul cel mai lung al tractului digestiv, masurand un

1
diametru de 2. 5 cm si o lungime de pana la 6 m, de la orificiul pilor pana la valvula
ileo-cecala. La nivelul intestinului subtire, chimul gastric este transformat în chil
intestinal prin intermediul unui complex de procese, fiind absorbiti aproximativ 90%
din nutrientii pe care organismul ii primeste ulterior in urma digestiei. Intestinul
subtire este subimpartit în duoden, portiunea fixa in care se secreta sucul hepatic si
pancreatic, jejunul, portiunea mijlocie, mobila, spiralata, care face legatura cu
ileonul, portiunea finala a intestinului subtire ce se intinde pana la valvula ileo-cecala,
de unde tubul digestiv se continua cu intestinul gros.

Intestinul gros este ultimul segment al tubului digestiv, avand un calibru superior
intestinului subtire si o lungime de pana la 1. 6 m, cuprins intre valvula ileo-cecala și
anus. La acest nivel sunt preluati nutrientii ramasi neabsorbiti din chilul intestinal,
transformat si eliminat ulterior sub forma de materii fecale. Intestinul gros prezinta
cecul cu apendicele piloric,colonul, dispus sub forma unui cadru in jurul intestinului
subtire, cuprinzand poțiunea ascendenta, transversa, descendenta și sigmoida
terminandu-se cu rectul, in care materiile fecale sunt stocate inainte de a fi eliminate
prin actul defecatiei. Canalul anal, situat inferior rectului se deschide prin orificiul
anal sau anus, nivel la care se termina tubul digestiv.
Glandele anexe ale sistemului digestiv
Contribuie la digestie prin intermediul secretiilor.

Glandele salivare sunt responsabile cu secretia salivei, o mixtura de apa, enzime si

mucina, in cavitatea bucala pentru a lubrifica alimentele ce urmeaza a fi ingerate. De
asmenea, enzimele din saliva interactioneaza cu alimentele din cavitatea bucala
declansand procesul de digestie chimica.
Ficatul este plasat în loja hepatica, sub diafragm si reprezinta cea mai mare glanda
din corp, cantarind aproximativ 1. 5 kg. Pe langa faptul ca ficatul reprezinta organul
vital ce detoxifica sangele de agentii nocivi organismului, acesta este implicat si in
procesul de digestie prin secretia bilei, un lichid ce actioneaza cu predilectie in
dregradarea grasimilor. Intre mese bila se acumuleaza în vezicula biliara sau
colecist.

Pancreasul este o glanda mixta, retroperineala, situata inapoia stomacului. Functia

exocrina a pancreasului este implicata in digestie, fiind responsabila cu elaborarea si
secretia sucului pancreatic, un lichid care contine echipament enzimatic capabil sa
degradeze toate tipurile de substante alimentare.

Functiile sistemului digestiv

Principala functie a sistemului digestiv este de a prepara hrana necesara celulelor
organismului. Acest proces este realizat prin digestie și absorbtie.

2
DIGESTIA
Digestia se desfasoara in mai multe etape, alimentele urmand a fi procesate in
functie de etajul tractului digestiv in care se afla. Astfel, prin demararea functiilor
secretorii si motorii a organelor implicate are loc digestia.

Digestia incepe în cavitatea bucala, odata cu masticatia alimentelor ce urmeaza a fi

ingerate. Saliva este secretata in cantitati mari, intre 1-1. 5 l/zi de 3 mari glande
salivare, submandibilare, sublinguale si parotida in cavitatea bucala, fiind
amestecata de limba cu alimentele masticate prin intermediul dentitiei, proces
finalizat cu formarea bolului alimentar. Saliva contine printre alteele, enzime
digestive, precum amilaza salivara (ptialina), ce intervine in degradarea chimica a
polizaharidelor, transfomand amidonul in maltoza și lipaza linguala, care hidrolizeaza
lanturile lungi de trigliceride in gliceride partiale si acizi grasi in stare libera. De
asemenea, saliva contine și mucus, o glicoproteina utilizata ca adjuvant in lubrifierea
alimentelor si formarea bolului alimentar. Dupa formarea bolusului se poate produce
deglutitia (inghitirea) ce consta in transportul masei alimentare in esofag prin faringe.
Mecanismul este coordonat de centrii deglutitiei din medulla oblongata și puntea lui
Varolio. Reflexul este initiat de receptorii tactili de la nivelul faringelui, pe masura ce
bolul alimentar este impins prin intermediul limbii catre partea posterioara a cavitatii
bucale.
Faringele reprezinta locul unde se intretaie calea digestiva cu cea respiratorie.
Astfel, deoarece atat produsele alimentare cat si aerul trec prin faringe,epiglota, o
lama cartilaginoasa se interpune in deschiderea laringeala in timpul deglutitiei pentru
a preveni asfixierea alimentara.Orofaringele, posterior cavitatii bucale ce se continua
cu laringofaringele sunt portiunile din faringe prin care alimentele sunt transportate la
acest nivel. Astfel are loc timpul faringian al deglutitiei care dureaza pana la 2 s,
trecerea aerului este temporar intrerupta, alimentele avand prioritate sa inainteze
catre esofag.

Bolul alimentar este propulsat în esofag, prin relaxarea sfincterului esofagian

superior, moment in care debuteaza timpul esofagian al deglutiei ce poate dura intre
4-8 s. Peretii esofagului contin o patura bistratificata de tesut muscular neted, cu
fibre dispuse circular la interior si longitudinal catre exterior. Fibrele musculare
determina peristaltismul prin care alimentele sunt deplasate de-a lungul esofagului.
Miscarile peristaltice se propaga sub forma de unde de contracție precedate de
relaxare periodica. Jonctiunea dintre esofag si stomac este prevazuta cu sfincterul
esofagian inferior ce închide orificiul cardia. Odata cu declansarea undelor
peristaltice si pe masura ce bolul alimentar inainteaza catre stomac, prin cresterea
presiunii intraesofagiene sfincterul esofagian inferior se relaxeaza si are loc
finalizarea deglutitiei concomitent cu evacuarea bolului alimentar in stomac.

Alimentele sunt deplin digerate in intestinul subtire, iar stomacul asista mai mult la
demontarea fizica a acestora inceputa in cavitatea bucala. Peretii stomacului sunt

3
formati din muschi extensibili ce ii confera acestuia capacitatea de a se adapta la
continutul sau, contribuind in acelasi timp la digestie.
Bolul alimentar patrunde in stomac prin orificiul cardia, nivel la care incepe digestia
gastrica, substantele alimentare fiind atacate sucul gastric, care contine apa, HCl,
enzime si mucina. Enzimelor din stomac le sunt asigurate conditii optime, acestea
degradand substantele la un pH si o temperatura specifica. Acidul gastric ajuta in
procesul de denaturare al proteinelor, conferind pH-ul optim pentru reactiile in care
este implicata pepsina si distruge microorganismele ingerate odata cu
alimentele.Celulele parietale ale stomacului secretă factorul intrinsec, o glicoproteina
ce permite absorbtia vitaminei B12.Mucusul este secretat de glandele gastrice,
cardiale și pilorice si impreuna cu mucina din sucul gastric lubrifiaza si protejeaza
mucoasa gastrica de actiunea pepsinei si a acidului clorhidric.
Mișcările tonice, de adaptare și undele peristaltice executate in urma ingestiei de
alimente au ca rezultat amestecul alimentelor cu sucul gastric, transformarea bolului
alimentar în chim gastric și evacuarea acestuia in intestinul subtire. Pe masura ce
chimul se apropie de deschiderea duodenala, prevazuta cu sfincterul piloric,
contractiile musculare retropulseaza masa alimentara, exercitand presiuni
suplimentare asupra acesteia descompunand-o in particule mai mici. Mai multi
factori afecteaza procesul de golire al stomacului, inclusiv gradul de actiune al
miscarilor peristaltice cat si tipul de alimente.

Dupa ce a fost procesata in stomac, masa alimentara trece in intestinul subtire prin
orificiul piloric. Cea mai mare parte a digestiei se desfasoarea la acest nivel,
debutand in momentul in care chimul gastric patrunde în duoden. La acest nivel sunt
secretate 3 lichide care intervin in digestie:
- Sucul hepatic sau bila neutralizeaza aciditatea si emulsioneaza grasimile pentru a
favoriza absorbtia acestora. Bila este produsa în ficat si stocata în vezicula biliara de
unde trece in duoden prin ductele hepatice. Bila din vezicula biliara este mult mai
concentrata.
- Sucul pancreatic este produs de acinii pancreatici si contine enzime precum
amilaza pancreatica, lipaza pancreatica si tripsinogen.
- Sucul intestinal este secretat de glandele intestinale si contine enzime printre care
se numara enteropeptidaze, erepsina, tripsina, chimotripsina, maltaza, lactaza si
sucraza.
Deoarece sucurile digestive care actioneaza la acest nivel sunt alcaline, nivelul pH-
ului este crescut in intestinul subtire. Se creeaza astfel un mediu propice activarii
enzimatice necesar degradarii moleculare. Microvilii enterocitelor existente la acest
nivel maresc capacitatea si viteza de absorbtie concomitent cu cresterea suprafetei
de absorbite a intestinului subtire. Nutrientii sunt absorbiti prin peretele intestinal in
sangele periferic, care ajunge pe cale portala la ficat, unde are loc filtrarea,
detoxifierea si prelucrarea nutrientilor.
Musculatura neteda a intestinului subtire executa miscari peristaltice, pendulare, de
contractare periodica a anselor intestinale ce determina scurtarea si lungirea
acestora si miscari segmentare, prin aparitia unor inele de contractie care
segmenteaza portiuni din intestin. In urma ansamblului de miscari se asigura un
contact strans a particulelor alimentare cu sucurile digestive secretate la acest nivel
precum si propulsia celor ramase nedigerate catre intestinul gros pentru continuarea
digestiei.

4
La nivelul intestinului gros, masa alimentara este retinuta suficient pentru a permite
fermentarea acesteia sub acțiunea bacteriilor intestinale, care descompun unele
substante neprelucrate in intestinul subtire. In urma proceselor de fermentare și
putrefactie asociate cu mișcările peristaltice, de segmentare și tonice executate de
musculatura intestinului gros, deseurile neasimilabile vor forma materiile fecale ce se
stocheaza în ampula rectala pentru o perioada, urmand a fi eliminate prin actul
defectiei.

ABSORBTIA
Absobtia reprezinta procesul de trecere a substantelor necesare organismului prin
peretii organelor tubului digestiv in mediul intern. La nivelul cavitatii bucale, a
esofagului precum si la nivelul stomacului realizarea proceselor de absorbtie este
neglijabila. Astfel, cele mai multe particule alimentare, precum apa sau mineralele
sunt absorbite la nivelul intestinului subtire. Mucoasa intestinala cuprinde valvule
conivente(plici circulare) și vilozitati intestinale acoperite de o retea de enterocite
prevazute cu microvili, ce maresc capacitatea de absorbtie a intestinului subtire.
Procesul de absorbtie variaza in functie de tipul de nutrienti, astfel ca apa si sarurile
minerale, vitaminele hidrosolubile, glucoza, aminoacizii si acizii grasi cu lant scurt
sunt preluati de sange si condusi pe cale portala la ficat, iar vitaminele liposolubile si
chilomicronii trec initial in limfa dupa care sunt preluati de sange. Procese de
absorbtie a apei, electroliti, vitamine si aminoacizi se manifesta si la nivelul
intestinului gros, inainte de formarea materiilor fecale.

Reglarea digestiei
Controlul digestiei pe cale hormonala
Majoritatea hormonilor care controleaza functiile implicate in sistemul digestiv sunt
produsi si secretati de celulele mucoasei gastrice si a intestinului subtire. Acesti
hormoni sunt eliberati in sangele circulant de la nivelul tractului digestiv, calatoresc
initial catre inima si revin prin sistemul arterial, stimuland sau inhiband motilitatea si
secretia de sucuri digestive.
Principalii hormoni care controleaza digestia sunt:
Controlul digestiei pe cale nervoasa
Controlul nervos al cavitatii bucale si faringelui este realizat de ramuri senzitive si
motorii din nervii cranieni. In rest, activitatea organelor este controlata de nervii
intrinseci si extrinseci.
Nervii intrinseci sunt reprezentati de regula prin plexurile nervoase vegetative
Meissner si Auerbach dispuse sub forma unei retele dense in peretii esofagului,
stomacului, intestinului subtire si ai colonului. Nervii intrinseci raspund prin reflexe
locale atunci cand asupra peretilor in continutul carora se afla se exercita presiuni
datorita prezentei masei alimentare. Astfel, nervii intrinseci devin responsabili atat cu
deplasarea alimentelor, cat si cu semnalizarea glandelor secretoare de sucuri
digestive prin existenta maselor alimentare la anumite nivele din tractul digestiv.
Nervii extrinseci provin din sistemul nervos vegetativ parasimpatic, cu fibre din
nervul vag și vegetativ simpatic cu fibre din plexul celiac, mezenteric superior și
inferior. Neurotransmitatorii prin care nervii extrinseci functioneaza sunt
acetilcolina și adrenalina. Acetilcolina favorizeaza comprimarea stratului muscular
al peretilor tractului digestiv, intensificand deplasarea masei alimentare si a sucurilor
5
digestive, stimuland astfel secretia acestora. Contrar acetilcolinei, adrenalina
imprima un efect de relaxare a stratului muscular din tractul gastrointestinal, scazand
viteza de circulatie a sangelui la acest nivel, concomitent cu diminuarea sau oprirea
digestiei.

Reglarea apetitului
Pofta de mancare este reglata de centrii nervosi ai foamei localizati în
hipotalamus. Unul reprezintă centrul apetitului, iar celalalt este centrul de
satietate.
Hormoni din sistemul digestiv responsabil cu reglarea apetitului sunt:
-Grelina produsa de stomac si intestinul subtire in absenta alimentelor in sistemul
digestiv, stimuland astfel apetitul.
-Peptidele YY sunt secretate de ileon si colon ca raspuns la prezenta alimentelor in
tractul digestiv, inhiband astfel apetitul.