pumn inchis si este situata in partea stanga, la circa patru sau cinci centimetr

fata de linia mediana. Este alcatuita in principal din tesut muscular care se
contracta ritmic impingand sangele catre toate partile corpului. Contractiile
incep in embrion la circa trei saptamani de la concepere si continua de-a lun
intregii vieti a individului. Muschiul nu se odihneste decat pentru o fractiune d
secunda intre batai .
STRUCTURA INIMII
Inima umana are patru camere. Cele doua camere superioare, atriul (auriculul
Object 1

Inima este o pompa cu doua camere, in care sangele circula prin doua sisteme
inchise separate. Sangele incarcat cu oxigen paraseste ventriculul stang prin
aorta. Circula prin corp si se intoarce dezoxigenat in atriul drept prin venele
cave superioara si inferioara. Ventriculul drept pompeaza sangele prin artera
pulmonara catre plamani, unde acesta schimba dioxidul de carbon cu oxigen.
Sangele oxigenat se intoarce apoi, prin venele pulmonare, in atriul stang,
pregatit pentru o noua circulatie arteriala.
Partea dreapta si cea stanga a inimii sunt separate una de cealalta printr-un
perete de tesut (sept interventricular). Fiecare pompeaza sangele printr-un
circuit separat de vase: dreapta impinge sangele sarac in oxigen catre plamani
(circulatia mica), in timp ce stanga il distribuie pe cel bogat in oxigen in corp
(circulatia mare). Sangele care se intoarce din organism a cedat mare parte
din oxigen si s-a incarcat cu dioxid de carbon din tesuturi. Acesta este colectat
de doua vene mari, vena cava superioara si vena cava inferioara, care se varsa
in atriul drept al inimii. De aici sangele trece in ventriculul drept care il va
pompa prin artera pulmonara catre plamani, unde se va reincarca cu oxigen si
va elimina dioxidul de carbon. Sangele, bogat acum in oxigen, se intoarce la
inima prin arterele pulmonare care se varsa in atriul stang. De aici trece in
ventriculul stang, unde va fi pompat prin aorta, cea mai mare artera a
corpului. Artere mai mici care se ramifica din aorta distribuie sangele catre
diferite parti ale organismului.
Patru valve interioare impiedica alunecarea inversa a sangelui. Ele se deschid
usor in directia curgerii sangelui si se inchid cand acesta impinge in sens
invers. Doua dintre valve se afla intre atrii si ventricule, cunoscute ca valve
atrioventriculare. Valva atrioventriculara dreapta (tricuspida) este formata din
trei fasii de tesut, in timp ce valva atrioventriculara stanga (bicuspida sau
mitrala) are numai doua. Celelalte doua valve sunt situate intre ventricule si
artere. Sunt numite valve semilunare, deoarece fiecare este formata din trei
fasii de tesut in forma de semiluna. Valva semilunara dreapta, dintre atriul
drept si artera pulmonara, se mai numeste si valva pulmonara. Cea stanga,
dintre ventriculul stang si aorta, se mai numeste si valva aortica.
Tesutul muscular cunoscut ca miocard sau muschi cardiac este sustinut de un
esafodaj de tesut conjunctiv si formeaza peretii camerelor inimii. Atriile au
pereti relativ subtiri in comparatie cu ventriculele. Ventriculul stang are peretii
cei mai grosi - mai mult de un centimetru la o persoana adulta - deoarece el
trebuie sa pompeze sangele pana la cele mai departate celule ale corpului.
Un sac dur, cu pereti dubli, cunoscut ca pericard, inconjoara inima. Stratul
interior al pericardului, epicardul, se afla direct pe miocard. Stratul exterior al
pericardului este lipit de osul pieptului si de alte structuri din cavitatea toracica
si are rolul de a fixa inima. Intre peretii pericardului se afla un spatiu ingust
umplut cu un lichid apos care impiedica frecarea acestora in timpul batailor
inimii.
Suprafetele interioare ale camerelor inimii sunt captusite cu o fasie subtire de
tesut lucios, alb - endocardul. Acelasi tip de tesut - cunoscut si ca endoteliu -
captuseste si vasele de sange ale corpului, asigurand o curgere usoara a
sangelui si prevenind formarea de cheaguri in sistemul circulator.
Inima nu este hranita de sangele ce trece prin camerele sale (acesta avand o
presiune mult prea mare) ci de o retea specializata de vase, cunoscute ca
artere coronare, care invaluie inima ca o coroana. Circa 5% din sangele
pompat in corp patrunde in arterele coronare, care se ramifica din aorta
deasupra punctului de iesire de ventriculul stang. Trei artere coronare
principale - dreapta, stanga circumflexa si stanga anterioara descendenta -
hranesc diferite regiuni ale muschiului cardiac. Din aceste trei artere se
ramifica altele mai mici care patrund prin peretii musculari si asigura o
alimentare constanta cu oxigen si substante nutritive. Obstructia unei coronare
sau a ramurilor sale provoaca necroza teritoriului cardiac deservit (infarctul
miocardic). Venele care parasesc muschiul cardiac converg pentru a forma un
canal numit sinus coronarian, care aduce sangele in atriul drept.

FUNCTIILE INIMII
Sarcinile inimii sunt mult mai complexe decat simpla pompare a sangelui de-a
lungul vietii. Ea trebuie sa fie de asemenea capabila sa raspunda schimbarilor
in necesarul de oxigen al corpului. Inima lucreaza altfel in timpul somnului
decat in timpul unei curse de cinci kilometri. Mai mult, impreuna cu sistemul
circulator, poate raspunde aproape instantaneu schimbarilor rapide: cand o
persoana se ridica sau se culca la pamant, sau cand se afla in fata unui pericol.
Functia cronotropa-Automatismul-este capacitatea inimii de a se contracta
autonom,fara a primi un stimul exterior.
Functia batmotropa-excitabilitatea-este capacitatea miocardului de a
răspunde la stimulii carevacctioneaza asupra lui.
Functia tonotropa-tonusul miocardului-face ca muschiul să se mentina într-o
stare de semicontractura permanenta.
Functia inotropa-contractibilitatea miocardului-proprietatea fundamentala a
cordului de a pompa ritmic sângele în arborele arterial.
Functia dromotropa conductibilitatea- este posibilitatea de a conduce unda
de contracție.
Inima este alcatuita din trei tunici:
Inima este alcatuita din trei tunici : endocardul, miocardul si pericardul.
- Endocardul sau tunica interna captuseste interiorul inimii, iar pliurile sale
formeaza aparatele valvulare.
- Miocardul sau muschiul cardiac este tunica mijlocie, fiind alcatuit din
miocardul propriu-zis sau miocardul contractil si din tesutul specific sau
excitoconductor.Miocardul contractil are o grosime diferita in cei doi
ventriculi.Astfel, ventriculul stang, cu rolul de a propulsa sangele in tot
organismul, are un perete mult mai gros decat cel drept, care impinge sangele
numai spre cei doi plamani.Atriile au un perete mult mai subtire decat al
ventriculilor.
Vascularizatia și inervatia inimii
Vascularizatia,bogata și deosebit de importanța pentru buna funcționare a
inimii,fiind asigurata de cele doua artere coronare.Ramurile celor doua artere
nu se estompeaza niciodată,obstruarea unei asemenea ramuri duce la necroza
teritoriului irigat,producand infarct miocardic.
Inervatia inimii este vegetativabsi antagonista .Aici avem de a face cu
conecsiuni simpatice și parasimpatice producand tahicardie și respectiv
bradicardie.
Zgomotele inimii sunt produse de modificarea vitezei de curgere a
sangelui,vibratiile consecutive ale valvelor atrioventriculare și sigmoide.
În mod obișnuit se disting doua zgomote principale:
-zgomotul sistolic produs de închidere valvelor atrio ventriculare
-zgomotul diastolic produs de închiderea valvelor sigmoide,aortice și
pulmonare

Sistemul vascular
Sistemul vascular este alcătuit din vase sangvine și vase limfatice. Vasele
sangvine se clasifică în trei categorii: artere, vene și capilare. Arterele sunt
vase sangvine mari, care transportă sângele de la inimă spre corp, arteriolele
sunt vase sangvine mai înguste, care transportă sângele spre organele
corpului, capilarele sunt cele mai fine vase de sânge, la nivelul cărora se
realizează schimburile nutritive cu lichidul interstițial care înconjoară celulele
corpului, venulele sunt vase sangvine mici, care conduc sângele spre inimă, iar
venele sunt vase sangvine mari, care conducsângele spre inimă.
Circulația (mică) pulmonară
Circulația mică sau pulmonară asigură oxigenarea sângelui, aducând în contact
intim sângele neoxigenat cu pereții alveolelor pulmonare din plămâni. Această
circulație nu servește direct nevoile metabolice ale țesuturilor corpului. Sângele
neoxigenat din corp intră în inimă, în atriul drept, adus de venele cave
superioară și inferioară, iar de aici, ajunge în ventriculul drept. De aici, sângele
este pompat în trunchiul pulmonar care, după un scurt traseu, se divide în
arterele pulmonare dreaptă și stângă. La nivelul plămânilor, fiecare arteră
pulmonară se ramifică în artere lobare, arteriole și capilare.Acestea înconjoară
alveolele pulmonare și, la nivelul lor, are loc oxigenarea sângelui.

În diastolă, energia acumulată de pereții arterei este consumată pentru

revenirea acestora la dimensiunile din repaus și aceasta determină împingerea
sângelui spre țesuturi, deoarece întoarcerea în inimă este blocată de valvulele
semilunare închise. Pe măsură ce se depărtează de inimă, fiecare arteră se
ramifică în artere mai mici, arteriole și metaarteriole , care se continuă cu
capilarele. Viteza de circulație a sângelui scade de la 0,5m/s în aortă și vasele
mari, la 0,7mm/s în capilare. Capilarele din diverse țesuturi prezintă o serie de
variații legate de activitatea metabolică și gradul de solicitare a acestora.
Astfel, miocardul prezintă un număr dublu de capilare față de mușchiul striat,
iar în mușchiul striat, aflat în repaus, numărul de capilare funționale este de 10
ori mai mic decât cel al capilarelor funcționale din timpul activității musculare.
Numărul de capilare funcționale dintr-un teritoriu tisular depinde de tonusul
sfincterului precapilar aflat la limita dintre metaarteriole și capilar. Dinspre
capătul venos al capilarelor, sângele este colectat de sistemul venos, ale cărui
vase terminale sunt vena cavă superioarp lu vena cavă inferioarp, care intră în
atriul drept al inimii. Vena cavă superioară provine din unirea trunchiului
brahiocefalic drept cu cel stâng, fiecare fiind rezultatul confluenței venelor
jugulare care aduc sânge venos de la organele capului și gâtului, cu venele
sublaviculare care colectează sângele venos de la nivelul membrelor
superioare. Vena cavă inferioară provine din unirea venelor iliace comune, care
aduc sânge venos de la membrele inferioare și organele micului bazin. Pe
traseul său ascendent spre inimă, vena cavă inferioară primește sânge venos
adus de venele genitale, renale, hepatice, diafragmatice și lombare. Venele
splenice, mezenterică superioară și inferioară, se unesc și formează vena
portă, care irigă ficatul, iar de la ficat, sângele venos este preluat și condus la
vena cavă inferioară prin venele hepatice. Întoarcerea venoasă este favorizată
de o serie de factori cum sunt: aspirația toracică, datorată scăderii presiunii
cavității tracice în timpul inspirației, conctracțiile musculaturii membrelor care
comprimă venele, pulsațiile arterelor care comprimă venele învecinate,
presiunea capilară care împinge sângele spre vase mai mari, atracția
gravitațională.

Sângele oxigenat este colectat de venule și, ulterior, în câte două vene
pulmonare care părăsesc fiecare plămân. Cele patru vene pulmonare se întorc
la inimă unde descarcă sângele oxigenat la nivelul atriului stâng. Plămânii sunt
singurele organe conectate direct cu inima.

Circulația mare (sistemică)

Circulația mare (sistemică) furnizează sânge ,,funcțional", adică asigură atât
aprovizionarea cu oxigen, nutrimente și alte substanțe necesare funcționării
țesuturilor, cât și preluarea dioxidului de carbon și a produșilor de metabolism
de la toate țesuturile corpului.

*Circulația sistemică începe cu ventriculul stâng, de unde pleacă artera aortă și

se încheie în atriul drept, unde sângele este adus de venele cave.

Artera aortă prezintă o scurtă porțiune ascendentă, cârja aortică, și un

segment descendent, care se bifurcă, la nielul abdomenului, în artera iliacă
comună dreaptă și stângă. Din aortă se desprind toate arterele mari. Astfel,
din porțiunea ascendentă se desprind trunchiul branhiocefalic drept, carotida
comună stângă și artera subclaviculară comună dreaptă. Trunchiul
brahiocefalic se împarte în arterele subclaviculară dreaptă și artera carotidă
comună dreaptă. Din arterele carotide provin artere și arteriole care vor iriga
organele gâtului, feței și encefalului. Arterele subclaviculare se ramifică în
artere și arteriole, care vor iriga țesuturile membrelor superioare. Din
segmentul descendent al aortei se desprind ramuri esofagiene, bronhice,
intercostale din regiunea toracică, iar din regiunea abdominală a aortei
descendente se desprind trunchiul celiac, arterele mezenterice, arterele renale
și cele genitale, care vor iriga organele din cavitatea abdominală și cea pelvică.
Arterele iliace comune se bifurcă în artera iliacă internă, ce irigă organele din
micul bazin și artera iliacă externă, care irigă organele membrului inferior. Deși
inima pompează ritmic, sângele curge continuu prin vase, datorită elasticității
pereților arterelor mari. Astfel, fiecare nouă cantitate de sânge expluzat cu
presiune de sistola ventricului stâng determină distensia pereților aortei.

Sistemul limfatic

Sistemul limfatic – parte a sistemului circulator, reprezinta practic absolut

toti ganglionii si vasele limfatice, care au rol activ in apararea imunitara a
organismului si, de asemenea, ajuta circulatia, prin drenarea limfei ( un
lichid din corp ) direct spre inima si spre curentii sangvini. Sistemul
limfatic este cel care ne ajuta in lupta impotriva afectiunilor, intarind
imunitatea si mentinand-o la un nivel echilibrat.

Sistemul limfatic ajuta organismul sa lupte impotriva agentilor infectiosi. Este

alcatuit din urmatoarele elemente:
- limfa, un lichid translucid
- vase limfatice, transportoarea ale limfei
- structuri si organe care contin tesut limfatic (organele limfatice sunt organe
parenchimatoase alcatuite cu precadere din tesut limfoid)
- celule: limfocite, celule care apartin sistemului fagocitar mononuclear,
granulocite si APC (celule prezentaatoare de antigen) .

Limfa este responsabila de asigurarea circulatiei in intregul organism a

anumitor nutrienti indispensabili celulelor, precum lipidele, repartizarea
limfocitelor si eliminarea rezidurilor celulare. La nivelul intestinului subtire,
poarta denumirea de chil, avand un aspect laptos datorat absorbtiei grasimilor.
Un adult are aproximativ 3 L de limfa in organism. Limfa este un lichid incolor
alcatuit majoritar (95%) din apa si format din lichidul interstitial care este
prezent in spatiile intercelulare.

Sistemul limfatic ajuta organismul sa lupte impotriva agentilor infectiosi.

Este alcatuit din urmatoarele elemente:
- limfa, un lichid translucid
- vase limfatice, transportoarea ale limfei
- structuri si organe care contin tesut limfatic (organele limfatice sunt
organe parenchimatoase alcatuite cu precadere din tesut limfoid)
- celule: limfocite, celule care apartin sistemului fagocitar mononuclear,
granulocite si APC (celule prezentaatoare de antigen) .

Limfaeste responsabila deasigurarea circulatiei in intregul organism a

anumitor nutrienti indispensabili celulelor, precum lipidele, repartizarea
limfocitelor si eliminarea rezidurilor celulare. La nivelul intestinului subtire,
poarta denumirea de chil, avand un aspect laptos datorat absorbtiei
grasimilor. Un adult are aproximativ 3 L de limfa in organism. Limfa este un
lichid incolor alcatuit majoritar (95%) din apa si format din lichidul
interstitial care este prezent in spatiile intercelulare.

Tesutul limfaticeste un tesut conjunctiv reticular specializat, avand in

compoenenta sa un numar mare de limfocite. Acesta este inalnit cu
predilectie la nivelul cailor respiratorii, in tubul digestiv, in ganglionii
limfatici, splina, maduva osoasa roșie.

Ganglionii limfatici:vasele limfatici merg catreganglionii limfatici. Acestia

sunt structuri mici, avand forma de bob de fasole, cu lungimea de 1-25 mm.
Sunt in numar de aproximativ 600, dintre care o parte sunt ganglioni
superficiali (cei mai voluminosi sunt localizati in regiunile inghinala, axilara,
la nivelul gatului) si ganglioni profunzi (localizati la nivelul bazinului,
plamanilor, de-a lungul aortei) .
Rolul ganglionilor este de a filtra limfa, evitand in acest del patrunderea in
sange si circularea in organism a bacteriilor, celulelor cancerigene si altor
agenti infectiosi self sau non-self. De asemenea, ganglionii reprezinta centre
de producere si depozitare a limfocitelor, leucocitelor, monocitelor, toate
acestea fiind implicate in apararea imunitara a organismului.
Structural, ganglionii sunt alcatuiti dintr-o capsula conjunctiva la exterior, o
zona medulara (situata central) si una corticala (situata periferic) .
Splina:este cel mai mare organ limfoid secundar din intregul organism.
Splina prezinta la exterior o capsula care trimite septuri spre interior, care
insa nu compartimenteaza organul. Splina este impartita in pulpa alba
(teaca limfoida periarteriala si foliculi limfoizi splenici) si pulpa rosie
(cordoane celulare Billroth)
- splina nu are circulatie limfatica
MALT (tesut limfoid asociat mucoaselor) : este alcatuit din:
- amigdale
- placi Peyer
- apendice
In principiu MALT e alcatuit din foliculi secundari agregati, localizati in
submucoasa tractului digestiv, respirator si urogenital.
INGRIJIREA INIMII
Majoritatea partilor corpului folosesc doar o treime din oxigenul adus de sange;
dar inima utilizeaza trei sferturi din oxigenul adus de arterele coronare. Acest
fapt arata cat de intens lucreaza inima, pompand in fiecare secunda a vietii
noastre. De asemenea ne arata ca in ceea ce priveste inima nu exista nici o
marja de siguranta.
De aceea e necesar sa avem grija de aceasta pompa atat de valoroasa.
Sanatatea inimii poate fi pastrata printr-o dieta rationala, prin exercitii fizice,
prin renuntarea la fumat si la consumul moderat de alcool.